Contestație act administrativ fiscal. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 299
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Dacu Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă Regia Autonomă de Transport T împotriva sentinței civile 4/ 7.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-în contradictoriu cu pârâta intimată T, având ca obiect contestația act administrativ.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar întâmpinare și s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242.pr.civ.
Văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4 /7.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea precizată formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport T în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.5413/30/16.07.2007, reclamanta T, a solicitat în procedura contenciosului administrativ anularea deciziei de impunere nr.610/24.04.2007, pentru suma de 134.486 lei, reprezentând TVA și 7905 lei, reprezentând majorări de întârziere emise de parata
La data de 7.11.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul anulării și deciziei nr.441/108/29.06.2007, emisă de DGFP T în soluționarea contestației îndreptate împotriva actului de impunere.
În fapt, reclamanta relevă, că în urma cererilor de rambursare TVA aferentă lunilor mai, iunie și august 2005, fost supusă de reprezentanții T unei inspecții fiscale finalizată prin întocmirea unui raport de inspecție fiscală, prin care a fost stabilită în sarcina regiei o datorie bugetară suplimentară, în sumă de 134.486 lei,cu titlul de TVA, la care au fost determinate accesorii sub forma majorărilor de întârziere în cuantum de 7905 lei, datorită necolectării TVA-ului ca urmarea preluării de către L T în baza hotărârii nr.82/2004, a obiectivului de investiții "baza de întreținere și de reparații troleibuze".
În baza T nr.82/2004, obiectivul de investiții "baza de întreținere și reparare troleibuze Calea " în valoare de 707.923 lei, a fost cedată Primăriei Municipiului T, fiind întocmit în acest sens de către reclamantă nota contabila nr.117/30.04.2005, prin care se evidențiază scoaterea din gestiune a acestui activ.
În raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.610/17.04.2007, organul de control a constatat ca Taa chiziționat piese de schimb pentru întreținerea în stare de funcționare a substațiilor electrice de transformare-redresare și pentru depoul nou de troleibuze din str. de la B, care urma să fie utilizat în folosul operațiunilor sale taxabile din punct de vedere fiscal și care îi confereau dreptul să deducă TVA aferentă în considerarea prev.art.145 al.3 lit. a, raportat la alin.13 din nr.571/2003.
Potrivit acestui text de lege, dacă bunurile și serviciile sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor TVA are dreptul să deducă: lit.a "taxa pe valoare adăugată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate, și pentru prestările de servicii care au fost prestate ori urmează să-i fie prestate de o altă persoană impozabilă", iar la aliniatul 13 al art.145 din nr.-571/2003, se statuează
"taxa pe valoarea adăugată aferenta bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale se deduce potrivit prevederilor legal".
In schimb, obiectivul de investiții "baza de întreținere și reparare troleibuze Calea ", a fost preluată de T prin HCL nr.82/2004, iar până la data la care a fost scoasă din gestiunea regiei ca urmarea schimbării destinației in raport de disp.art.145 al.3 lit.a, raportat la alin.13 din nr.571/2003, modificată si republicată, reclamanta avea dreptul să deducă TVA aferentă bunurilor și serviciilor care au stat la baza realizării investiției.
De altfel, speța își găsește rezolvare și în dispozițiile art.128 al.4 din nr.571/2003, conform căruia " preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu are legătura cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispozițiile altor persoane în mod gratuit, constituie livrare de bunuri efectuată cu plata, dacă taxa pe valoarea adăugată aferente bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial.
Argumentul reclamantei în sensul că, dispozițiile art.128 al.3 lit.c, din HG nr.44/2004, privind Normele Metodologice de aplicare a nr.571/2003, statuează ca fiind considerată livrare de bunuri și trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în schimbul unei despăgubiri, însă, în pricina aceste despăgubiri nu se regăsesc în dispozițiile hotărârii nr.82/2004, deoarece a hotărât preluarea bunului fără a stabili despăgubiri și deci, reclamanta nu a putut colecta TVA aferent preluării bunului, sunt eronate, deoarece pe de o parte cu prilejul achiziționării bunurilor destinate obiectivului și-a exercitat dreptul de deducere a TVA aferent acestora, iar pe de altă parte, dispozițiile art.124 al.4 din nr.571/2003, nu fac altceva decât să scoată în evidență faptul că, cedarea cu titlul gratuit al bunului în favoarea L T, generează în mod obligatoriu și colectarea de TVA de către reclamantă.
Mai mult, reclamanta nu și-a respectat obligațiile prevăzute atât de al.1 al art.129 pr.civ, potrivit căruia părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, precum și să-și probeze pretențiile și apărările cât și prev.art.1169 civil, care statuează că " cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedeasc".
Or, prin precizarea de acțiune a înțeles să renunțe la proba cu expertiza contabilă, iar instanța nu poate ordona anumite dovezi mai ales dacă acestea generează anumite costuri pe care nici una dintre părțile implicate nu se angajează să le avanseze, iar pe de altă parte rolul activ al instanței, nu poate constituii temeiul substituii judecătorului în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia, cu atât mai mult cu cât partea respectivă este reprezentată de o persoană calificată în drept și care este în măsură să-i apere interesele.
Astfel, față de poziția expresă exprimată de reclamantă prin precizarea de acțiune, în sensul că nu este de acord cu efectuarea în cauză a unei expertize tehnice contabile judiciare, tribunalul a fost în imposibilitatea obiectivă de a utiliza de prev.art.129 al.5 pr.civ.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază că, reclamanta avea obligația de a colecta TVA-ul, în cuantumul de 134.486 lei, aferentă bunurilor predate cu titlul gratuit T, pe considerentul că la data achiziționării pieselor de schimb destinate obiectivului predat și-a exercitat dreptul de deducere a TVA, iar potrivit textelor de lege precitate, cedarea bunului cu titlul gratuit este asimilată livrărilor de bunuri, astfel cum rezultă și din adresa nr.-/15.03.2007, emisă de Direcția generală Legislației Impozite indirecte din cadrul MEF privitor la aplicarea disp.art.128 al.4 din nr.571/2003, împrejurare față de care administratorul fiscal a luat cu just temei măsura impunerii reclamantei la plata TVA, în cuantum de 134.486 lei, la care au fost calculate accesorii în sumă de 7.900 lei, în considerarea faptului că a beneficiat nejustificat de suma rambursată pentru intervalul 26.05.2005-25.09.2005, motiv pentru care în temeiul art.1, art.8,art.10 si art.18, acțiunea va fi respinsă conform dispozitivului care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând casarea sentinței și admiterea cererii formulată de reclamantă.
În motivare a susținut, în esență, că livrarea bunurilor a fost făcută fără a se stabili, despăgubiri pentru (conform nr. 82/2004), astfel că normele care stabilesc colectarea - nu sunt aplicabile, iar decizia de impunere este greșită.
La dosar s-a depus întâmpinarea, prin care intimata a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul, în report de motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel constată că nu este întemeiat și-l va respinge conform următoarelor considerente:
Obiectivul de investiție, preluat de în baza Hotărârii nr. 82/2004, fără despăgubiri, a intrat în sfera de colectare, ca urmare a achiziționării de piese de schimb pentru întreținere și utilizare, în folosul operațiunilor taxabile din punct de vedere fiscal, care îi conferă dreptul de deducere aferentă, potrivit art. 145 aliniatul 3 litera a, art. 13 din Legea nr. 571/2003.
Astfel, potrivit textului de lege arătat, bunurile și serviciile sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de are dreptul dedus:
"litera a: - taxa pe valoarea adăugată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate, și pentru prestările de servicii care au fost prestate ori urmează să-i fie prestate de o altă persoană impozabilă.
Art. 13, al art. 145 din Legea nr. 571/2003 - taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale se deduce potrivit dispozițiilor legale".
Rezultă că, din momentul exercitării dreptului de deducere, reclamanta avea obligația colectării
Nu sunt aplicabile prevederile art. 128 aliniatul 3 litera c din Legea nr. 571/2003, ca urmare a faptului că reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere și nr. 82/2004, nu face referire la despăgubiri, astfel că cedarea bunului presupune obligația colectării, fiind incidente prevederile art. 128 aliniatul 4 din Legea nr. 571/2003.
Preluarea de către persoanei impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătura cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuată cu plata, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial".
Având în vedere textul actului normativ invocat rezultă cu claritate că T avea obligația să colecteze deoarece la momentul achiziției bunurilor contribuabilul și-a exercitat dreptul de deducere a taxei, iar cedarea bunului cu titlu gratuit este asimilată livrărilor de bunuri.
Ca urmare a incidenței textelor de lege enunțate, aflându-se în situația unei livrări de bunuri, în mod corect prima instanță a constatat că acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată și a respins-
Față de aceste considerente, recursul formulat în cauză este nefondat și Curtea de Apel îl va respinge în baza art. 312 (1) pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei Regia Autonomă de Transport T împotriva sentinței civile nr. 4/2008, pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
LIBER - - - - - -
GREFIER,
Red./4.04.2008
Tehndact./ 2 ex./7.04.2008
Prima instanță. Tribunalul Timiș - Judecător,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Chiu Mircea Ionel, Dacu Cristian
