Contestație act administrativ fiscal. Sentința 30/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 30
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de reclamanta - - T cu sediul T,- jud. D în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR cu sediul în B,-, sect. 5.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2009, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și copia Deciziei nr. 062/7.03.2008 a ANAF, dată la cere a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA
Asupra cererii de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, sub nr- reclamanta - - T, a formulat în temeiul dispozițiilor art. 205 și urm. fiscală Cod Penal, contestație administrativ fiscală, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, împotriva Deciziei nr. 024 din 25 ianuarie 2008, emisă de aceasta autoritate, prin care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal RO- din 25 august 2005, motivat de neconstituirea garanției prevăzute de art. 183 alin. 1 lit. a Cod procedură fiscală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că această decizie este nelegală, solicitând anularea acesteia, întrucât asupra cuantumului garanției, există litigiul la instanță de contencios administrativ ce face obiectul dosarului nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI.
Mai arată reclamanta că garanția în cuantum de 77.495 Euro a fost stabilită pe o bază de calcul rezultată dintr-un act normativ aplicat retroactiv, anume HG 1861/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal. Cuantumul acestei garanții, legal determinat era de 9.687 Euro, având în vedere volumul ieșirilor de produse accizabile înregistrat în perioada septembrie 2005- decembrie 2006. Precizează că formulat plângerea prealabilă, la această decizie, însă nu a primit răspuns.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar acte (filele 5-12).
La data de 22.04.2008 reclamanta - - formulat o precizare a acțiunii în sensul că înțelege să conteste decizia nr. 062/7.03.2008 a ANAF, dată în soluționarea contestației administrative după expirarea termenului legal de soluționare a plângerii prealabile (fila 27).
În ședința publică din data de 23.04.2008, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a formulat în temeiul art. 115.pr. civ. o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (filele 17-18).
Prin încheierea de ședință din data de 23.04.2008 s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a cererii ce face obiectul dosarului nr-, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1.pr. civ.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 28.02.2009 urmare a faptului că prin Decizia nr. 2339/6.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționată în mod irevocabil cauza ce a făcut obiectul dosarului nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma actelor normative ce au incidență în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 392/07.09.2007, Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și importatorilor de produse accizabile, ținând seama de dispozițiile L 571/2003, HG 44/2004, Ordin MFP 416/2007, L 554/2004, art. 198 din legea 571/2003, pct. 20 și 61 aferent titlului VII din HG 44/2004 a decis valoarea garanției aferente de 77.495 Euro, pe care reclamanta - - trebuia să o constituie în calitatea sa de antrepozit fiscal.
Împotriva acestei decizii, reclamata formulează plângere prealabilă ce se respinge ca neîntemeiată prin Decizia nr. 513/26.11.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și importatorilor de produse accizabile (filele 21-22).
Acțiunea în anularea acestor două decizii a format obiectul dosarului nr- soluționat irevocabil prin Decizia nr. 2339/6.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele concluzionând că cele două acte administrative contestate în cauză au fost emise de autoritatea fiscală cu respectarea prevederilor legale (filele 44-46).
Prin Decizia nr.024/25.01.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate s-a dispus revocarea Autorizației de antrepozit fiscal nr. RO -/25.08.2005 emisă - -, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin.1 lit.a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare (filele 6-7).
Împotriva acestei decizii, reclamanta formulează contestație administrativ fiscală ce este soluționată prin Decizia nr. 062/07.03.2008 de către Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, în sensul că s-a respins contestația ca fără temei și s-a menținut măsura de revocare a autorizației de antrepozit fiscal nr. RO -/25.08.2005 emisă - - (filele 10-11 și 43).
Prin prezenta acțiune reclamanta - - a solicitat anularea Deciziilor nr.024/25.01.2008 și 062/07.03.2008 emise de către Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.
Potrivit dispozițiilor art. 183 alin.1 lit. a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, orice antrepozitar autorizat are obligația de a depune la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanție, în cazul producției, transformării și deținerii de produse accizabile, precum și o garanție obligatorie pentru circulația acestor produse, în condițiile stabilite prin norme.
Pe de altă parte, conform art. 185 alin.2 lit.c din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizația pentru un antrepozit fiscal dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerințele prevăzute la art. 183 sau la art. 195 - 198.
Cum reclamanta nu a înțeles să depună, la autoritatea fiscală competentă, garanția în cuantum de 77.495 Euro stabilită în mod irevocabil prin Decizia nr. 392/07.09.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și importatorilor de produse accizabile, în mod legal s-a aplicat sancțiunea revocării autorizației de antrepozit fiscal nr. RO -/25.08.2005 emisă - -, actul administrativ fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - - cu sediul T,- jud. D în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR cu sediul în B,-, sect. 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
RED.DF/DD
5ex./26.02.2008
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
