Contestație act administrativ fiscal. Decizia 3000/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 3000
ȘEDINȚA DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 11 iunie 2009, privind recursul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B împotriva sentinței numărul 583 din data de 14 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l t, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Procedura legal îndeplinit.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 11 iunie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.583 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Olta admis cererea reclamantului, a dispus anularea Dispoziției nr.1774/22.05.2008 și a deciziei de impunere nr.1002 din26.02.2008, emise de Primarul orașului
A fost obligat pârâtul la 204,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că entru p. autorizatia de construire nr 14/27.04.2006, privind construire locuință reclamantul a achitat suma de 370 lei, conform chitantei 4862/27.04.2006.
Ulterior, în urma unui control efectuat de Directia de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi si respectiv în raportul de control intemediar din 29.02.2008, s-a constatat ca la autorizatiile de constrtuire a caror valabilitate a expirat in anul 2007, respectiv pentru un numar de 4 astfel de autorizatii, nu s-a urmarit de catre structura de specialitate cu atributii in domeniul urbanismului, amenajarii teritoriului si autorizarii executarii lucrarilor de constructii, intocmirea proceselor verbale de receptie care servesc la inregistrarea in evidentele fiscale, in registrele agricole sau in orice alte evidente cadastrale, fiind incalcate dispoz. Art. 254 alin.5 din Legea 571/2003 si pct.62 din HG 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, in sensul ca nu s-au luat masuri in vederea intocmirii proceselor verbale de receptie, stabilindu-se la cei 4 contribuabili, un impozit pe cladiri, suplimentar si pentru care s-au calculat majorari de intirziere.
Urmare a controlului respectiv, a fost emisa Decizia de impunere 1002/26.02.2008 pentru diferenta taxa autorizatie de 1246 lei, la care se adauga majorari de830 lei, in total 2076 lei.
Instanta a solicitat actele ce au stat la baza emiterii Dispozitiei si Deciziei de impunere contestate, fiind transmis raportul de control intermediar.
S-a apreciat că din cuprinsul acestuia nu rezulta modalitatea de calcul a sumelor stabilite ca diferenta de taxa, pirita sustinind ca sumele au fost calculate tinindu-se cont de valoarea reala a constructiei.
Este adevarat ca art. 267 alin.15 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal prevede ca in cazul autorizatiei de constructie emisa pentru persoana fizica, valoarea reala a lucrarilor de constructie nu poate fi mai decit valoarea impozabila a cladirii, stabilita conform art 251, insa pirita nu a facut nicio dovada cu privire la faptul ca valoarea reala a lucrarii este mai mare decit cea declarata initial si pe baza careia a fost stabilita taxa pentru eliberarea autorizatiei de constructie, nefiind prezentat nici modul de calcul al acesteia.
De asemenea, nici modul de calcul al accesoriilor (majorari de intirziere) nu a fost prezentat, cu atit mai mult cu cât nu exista nici o dovada privind stabilirea datoriilor fiscale ulterioare si care sa fi fost comunicate reclamantului, pentru a se putea percepe majorari.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul orașului B, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că modalitatea de calcul a taxei pentru autorizație s-a făcut în conformitate cu prevederile art.267 alin.15, art.251 și 267 alin.3 din Legea nr.571/2003, că formularul deciziei de impunere este stabilit printr-un act normativ și nu conține rubrici care permit explicitarea modului de calcul al taxei datorate, iar în ceea ce privește modalitatea de calcul a penalităților acestea sunt stabilite conform Codului d e procedură fiscală.
În cursul soluționării recursului, Primarul orsșului Bap recizat că în arhiva instituției nu s-a găsit procesul verbal de recepție a lucrărilor de construcții autorizate, efectuate de către reclamant și a depus modul de calcul al taxei de autorizare pentru construcția realizată de către reclamantul.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de apărările formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Conform art. 267 alin. 3 din Codul Fiscal, Taxa pentru eliberarea unei autorizații de construire pentru o clădire care urmează a fi folosită ca locuință sau anexă la locuință este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții,
În alineatul 14 al aceluiași articol se stabilesc regulile de aplicare astfel:
a) taxa datorată se stabilește pe baza valorii lucrărilor de construcție declarate de persoana care solicită avizul și se plătește înainte de emiterea avizului;
b) în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizația respectivă, persoana care a obținut autorizația trebuie să depună o declarație privind valoarea lucrărilor de construcție la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale;
c) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situația finală privind valoarea lucrărilor de construcții, compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale are obligația de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcție;
d) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale a emis valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice sumă suplimentară datorată de către persoana care a primit autorizația sau orice sumă care trebuie rambursată de autoritatea administrației publice locale.
Din conținutul acestui text se poate observa că regularizarea taxei se poate face numai la data finalizării lucrărilor de construcție și numai pe baza valorii reale a lucrărilor de construcție, situație care nu se regăsește în cauza de față, în care s-a procedat la regularizarea taxei înainte de finalizarea construcției, și ca atare fără a fi avută în vedere valoarea reală a lucrărilor.
Numai o interpretare eronată a textului de lege realizată de către Curtea de Conturi a condus la emiterea deciziei de impunere nr. 1002/26.02.2008 și a dispoziției nr. 1774 din 22.05.2008 Primarului orașului B prin care s-au stabilit obligațiile și respectiv a fost respinsă contestația reclamantului.
Astfel, alineatul 15 al aceluiași articol potrivit căruia, În cazul unei autorizații de construire emise pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art. 251, nu este aplicabil în cauză, deoarece aplicarea acestuia presupune evaluarea construcției finalizate, operație care așa cum s-a arătat anterior nu a avut loc.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea în baza art. 312 alin.1 din Pr. Civ. apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de către recurentul pârât și-l va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B împotriva sentinței numărul 583 din data de 14 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l t, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.T:
LF/ 2 ex/24.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
