Contestație act administrativ fiscal. Decizia 303/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 303
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Dacu Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă România. T, împotriva sentinței civile nr. 960/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați T și Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestația act administrativ fiscal.
La apelul nominal, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care văzând că
s-au depus întâmpinări la dosar de către pârâtele intimate T ȘI care se comunică reprezentantei acestora.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 06.11.2007 reclamanta - ROMÂNIA SRL T, a chemat în judecată pârâtele DGFP T și T, solicitând instanței de judecată anularea în totalitate a actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 469/113/18.07.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și comunicată la data de 20.07.2007, anularea tuturor actelor administrative aferente și/sau derivate din actul administrativ atacat respectiv. Reclamanta a solicitat de asemenea anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 127 din 18.05.2007 emisă de ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T - Activitatea de inspecție fiscală și anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. 603 din data de 18.05.2007 întocmit de ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T - Activitatea de inspecție fiscală, ambele în privința sumei de 8.757 lei.
Reclamanta a mai solicitat să se constate că în mod eronat s-a stabilit că suma de 8.757 lei, reprezintă TVA nedeductibilă și să se dispună rambursarea inclusiv a acestei sume așa cum a fost solicitată spre rambursare conform decontului de TVA cu nr. 9223/25.04.2006 aferent lunii martie 2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma solicitării formulată de aceasta în vederea rambursării de TVA rezultată din decontul cu taxă negativă de TVA cu nr. 9223/25.04.2006 aferent lunii martie 2006 pentru suma de 41.319 lei, organele fiscale au procedat la o inspecție
fiscală a reclamantei. Perioada verificată a fost cuprinsă între 01.02.2006 - 31.03.2006 și a fost întocmit de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T - Activitatea de Inspecție Fiscală, raportul de inspecție fiscală nr. 603 din data de 18.05.2007 și Decizia de impunere nr. 127 din 18.05.2007, prin care s-a decis și respingerea la rambursare a TVA în sumă de 8.757 lei, TVA înscrisă în factura nr. -/01.02.2006 și respectiv în factura nr. -/02.03.2006 emise de către - C SRL.
S-a mai arătat că deoarece a apreciat că atât raportul de inspecție fiscală nr. 603 din data de 18.05.2007 cât și Decizia de impunere nr. 127 din 18.05.2007, sunt netemeinice și nelegale în privința respingerii la rambursare a TVA în sumă de 8.757 lei, TVA, înscrisă în factura nr. -/01.02.2006 și respectiv în factura nr. -/02.03.2006 emise de către - C SRL, s-a uzat de procedura prealabilă și s-au contestat aceste acte prin Contestația înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T sub nr. -/07.07.2007. Contestația a fost soluționată la data de 18.07.2007 prin Decizia cu nr. 469/113/18.07.2007, emisă de DGFP T și comunicată societății la 20.07.2007, prin care s-a decis respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru suma de 8.757 lei reprezentând TVA, nedeductibilă.
Astfel, reclamanta a considerat că Decizia cu nr. 469/113/18.07.2007 emisă de DGFP T prin care s-a respins contestația societății este netemeinică și nelegală, motiv pentru care s-a procedat la formularea acțiunii în contencios administrativ.
În ceea ce privește respingerea la rambursare a TVA în sumă de 8.757 lei, TVA înscrisă în factura nr. -/01.02.2006 și respectiv în factura nr. -/02.03.2006 emise de către - C SRL și care reprezintă TVA aferent operațiunii de închiriere a unui bun imobil, reclamanta a apreciat că în mod eronat s-a procedat la această respingere deoarece la întocmirea actelor administrative atacate nu s-a ținut cont de prevederile pct. 42, alin. (5) și alin. (6), din Normele metodologice din 2004, de aplicare a Legii nr. 571/2003, privind Codul fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, prin care se prevede că persoanele juridice care au optat pentru regimul de taxare pentru orice operațiune prevăzută la art. 141, alin. (2), lit. k din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au optat tacit, și pentru taxarea operațiunilor de închiriere de bunuri imobile. S-a subliniat că - C SRL Tae mis facturile reprezentând operațiuni de închiriere de bunuri imobile cu TVA încă din anul 2003, optând astfel tacit pentru taxarea acestor operațiuni și în consecință reclamanta a considerat că societatea a dedus în mod legal TVA înscrisă în factura nr. -/04.09.2006 emisă de către - C SRL, reprezentând TVA aferent operațiunii de închiriere a unui bun imobil.
Organul de control a reținut în mod nelegal în actele administrative atacate că TVA înscrisă în factura nr. -/01.02.2006 și respectiv în factura nr. -/02.03.2006 emise de către - C SRL, nu este deductibilă pentru - ROMÂNIA SRL, deoarece nu au fost respectate prevederile punctului 44 din nr.HG 44/2004 date în aplicarea prevederilor art. 141, alin. (2), lit. k și art. 141, alin. (3) din Legea 571/2003 adică nu a fost prezentată notificarea privind operațiunile de taxare
Reclamanta a subliniat că după cum a arătat și în contestația formulată, asupra cadrului legislativ menționat, s-a pronunțat și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Politici și Legislație privind veniturile bugetului general consolidat, prin adresa din data de 05.01.2005 către DGFP C, care precizează că "Depunerea notificării ulterior începerii aplicării regimului de taxare NU poate anula opțiunea de taxare a operațiunilor respective, aceasta fiind numai o condiție formală". Astfel, în mod nelegal s-a reținut prin actul administrativ atacat, Decizia cu nr. 169/113/18.07.2007 emisă de DGFP T, că, datorită faptului că - C SRL nu a prezentat notificarea opțiunii pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. 2 lit. k) în condițiile stabilite prin norme, TVA înscrisă în factura menționată nu poate fi dedusă de subscrisa societate.
S-a mai arătat că organul de control nu a ținut cont de prevederile art. 145, alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care precizează că "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente: a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. (8), și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată".
Astfel reclamanta a învederat că, având în vedere prevederile legale și ținând cont că factura nr. -/01.02.2006 și respectiv factura nr. -/02.03.2006 emise de către - C SRL, reprezentând contravaloare chirie pentru spațiul închiriat, a fost emisă pe numele - ROMÂNIA SRL de către persoana impozabilă BC C SRL, înregistrată ca plătitor de TVA, a considerat că - ROMÂNIA SRL, are dreptul de deducere a TVA aferentă facturii nr. -/01.02.2006 și respectiv facturii nr. -/02.03.2006 emise de către - C SRL și implicit trebuie să beneficieze de rambursarea TVA aferentă.
S-a mai arătat că în raportul de inspecție fiscală încheiat, respectiv în decizia de impunere cu nr. 127 din 18.05.2007, organul de control fiscal preluat în mod eronat și trunchiat doar o parte din prevederile pct. 44 din HG nr. 44/2004 pentru aplicarea prevederilor art. 141, alin. (2), lit. k din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și anume, beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au drept de deducere a TVA ", textul integral fiind următorul "scutirile de taxă pe valoarea adăugată prevăzute de art. 141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) Ut. k) din Codul fiscal pentru care art. 141 alin. (3) din Codul fiscal prevede dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare. de taxă pe valoarea adăugată se aplică livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoană impozabilă. Dacă o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adăugată livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată către beneficiari care au sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuită în România, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aplicată în mod eronat pentru o operațiune scutită, aceștia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adăugată și emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoarea adăugată ".
Reclamanta a învederat că cu toate că Decizia nr. 469/113/18.07.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T redă totuși textul actului normativ, organul de control nu a interpretat corect starea de fapt. S-a subliniat că pentru taxarea operațiunilor de închiriere de bunuri imobile - C SRL a optat tacit încă din perioadele anterioare anului 2006 și în acest sens, reclamanta a solicitat rambursare de TVA și pentru perioadele anterioare anului 2006 și același organ de control a considerat același TVA aferent operațiunii de închiriere de bunuri imobile de la același proprietar (- C SRL), ca fiind deductibil, bazându-se pe aceleași acte normative.
In drept, reclamanta si-a motivat cererea pe disp. Lg. nr. 571/2003, HG nr.44/2004 si nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
La data de 11.09.2007 pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Tad epus al dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative de autoritate contestate, respectiv a Deciziei T nr. -.07.2007, a Deciziei de impunere nr. -.05.2007 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 603/18.05.2007 emise de T cu privire la. stabilită ca nedeductibila în suma de 8.757 lei.
În apărare, pârâta a arătat că prin Raportul de inspecție fiscală nr. 603/18.05.2007 a fost respinsă la rambursare în suma totala de 8.969 lei, compusă din 8.757 lei plus 212 lei.
S-a mai arătat că în urma constatărilor cuprinse în raportul din 18.05.2007 organul de inspecție fiscala a emis Decizia de impunere nr. 127/18.05.2007 privind suma de 8.969 lei reprezentând refuzată la rambursare. T - Biroul Soluționarea Contestațiilor, prin Decizia nr. 469/113/18.07.2007 privind soluționarea contestației formulate de reclamantă în ceea ce privește respingerea la rambursare a sumei de 8.757 lei înscrisa în facturile nr. -/01.02.2006 și nr. -/02.03.2006 emise de CCS RL. a respins ca neîntemeiată contestația pentru nedeductibila în suma de 8.757 lei.
Pârâta a arătat că în ceea ce privește fondul cauzei își menține punctul de vedere exprimat în Decizia nr. 469/113/18.07.2007 emisa de T, solicitând respingerea acțiunii neîntemeiată având în vedere ca reclamanta se face vinovata de nerespectarea legale aplicabile în materia deductibilității taxei pe valoare adăugata.
Astfel pârâta a arătat că în mod legal organul de inspecție fiscală a constatat ca înscrisă în facturile nr. -/01.02.2006 și nr. -/02.03.2006 emise de C aferenta operațiunii de închiriere a unui bun mobil este nedeductibilă, deoarece nu au fost respectate prevederile pct. 44 din nr.HG 44/2004 date cu aplicarea art. 141 alin. 2 lit. k și alin. 3 din Legea nr. 571/2003. respectiv nu a fost prezentata notificarea privind operațiunile de taxare prevăzute de legiuitor. Astfel s-a arătat că prin Decizia nr. 469/113/18.07.2007 emisa de T s-a reținut în mod temeinic și legal că reclamanta a dedus din facturile emise de către C fără a prezenta notificarea depusă la organul fiscal prin care emitentul facturilor nr. -/01.02.2006 și nr. 1-/02.03.2006 și-a exercitat dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare prevăzut de pct. 14 din nr.HG 44/2004, modificată și completată.
Pârâta a arătat că în aceasta speța dispozițiile legale aplicabile sunt art. 141, alin.(2), lit. k) din legea nr. 571/2003 în care se prevede ca sunt scutite de TVA: "k) arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile, cu următoarele excepții: 1. operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similara, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;" Astfel s-a subliniat că în vederea supunerii regimului de taxare operațiunile prevăzute de textul de lege citat, este necesar respectarea condiției prevăzuta la art. 141, alin. (3) din același act normativ, care precizează următoarele: " (3) Orice persoana impozabila poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. k), în condițiile stabilite prin norme. "
Astfel în normele metodologice de aplicarea a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, în pct. 44 se prevede: 44. de taxa pe valoarea adăugata prevăzute de art. 141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pentru care art. 141 alin. (3) din Codul fiscal prevede dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare. de taxa pe valoarea adăugata se aplica livrărilor de bunuri si/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoana impozabila. Daca o persoană impozabilă înregistrata ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adăugata livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugata către beneficiari care au sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuita în România, este obligata sa storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata, aplicata în mod eronat pentru o operațiune scutită; aceștia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adăugata și emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoarea adăugată.
Față de aceste considerente, pârâta a solicitat instanței de judecată să constate că reclamanta nu a interpretat corect prevederile Normelor metodologice, deoarece operațiunea de închiriere este scutită de TVA, iar prin excepție operațiunile prevăzute la art. 141, alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, legiuitorul prevede dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare. Luând în considerare că C SRL nu a prezentat notificarea privind opțiunea pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. k) în condițiile stabilite prin norme, rezulta fără echivoc că TVA înscrisa în factura Seria - - nr.0-/04.09.2006 nu poate fi dedusă de către reclamanta -. ROMÂNIA Nici susținerile reclamantei prin care se arată că la emiterea actelor administrative contestate nu s-a luat în considerare prevederile pct. 42, alin. (5) și (6) din Nr.HG44/2004 prin care se arata ca C SRL a optat tacit și pentru perioadele anterioare anului 2006, nu au nici o relevanta în cauză, întrucât textul actului normativ invocat se refera la persoanele juridice care au optat pentru regimul de taxare, or în cauză furnizorul de servicii de închiriere nu a prezentat notificarea privind operațiunea de taxare înregistrată la organul fiscal.
Pârâta DGFP Tas olicitat instanței de judecata respingerea acțiunii formulată de " ROMÂNIA" T ca fiind neîntemeiată și menținerea actelor administrative contestate ce constituie obiectul acestei cauze, respectiv a Deciziei nr. 469/113/18.07.2007 emisa de T, a Deciziei de impunere nr. 127/18.05.2007 și a Raportului de inspecție fiscala nr. 603/18.05.2007 emise de T cu privire la. stabilita ca nedeductibila în suma de 8.757 lei, ca fiind temeinice și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare care reglementează aceasta materie.
La data de 25.09.2007 pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a Deciziei nr. 469/113/18.07.2007 emisa de T privind soluționarea contestației prealabile, a Deciziei de impunere nr. l27/18.05.2007 și a Raportului de inspecție fiscala încheiat în data de 14.05.2007 și înregistrat sub nr. 603/18.05.2007, ambele încheiate de T - pentru suma de 8.757 lei, reprezentând TVA nedeductibilă și respinsă la rambursare.
În apărare pârâta a arătat că își menține poziția exprimata pe larg în cuprinsul Deciziei nr. 469/113/18.07.2007 emisa de T, solicitând respingerea acțiunii prezente ca nefondată, având în vedere ca societatea datorează în mod legal obligațiile în suma de 8.757 lei reprezentând TVA nedeductibila, respinsa, de altfel, la rambursare Astfel, prin Raportul de inspecție fiscala încheiat la data de 14.05.2007 înregistrat la. T sub nr. 603/18.05.2007, organul de control a constatat ca TVA înscrisa în factura nr. -/01.02.2006 emisă de - C SRL, aferenta operațiunii de închiriere a unui bun imobil este nedeductibilă deoarece nu au fost respectate prevederile punctului 44 din nr.HG 44/2004 date în aplicarea art.141 alin 2) lit. k) și alin 3) din Legea nr. 571/2003 în sensul ca nu a fost prezentata notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunii de închiriere. Reclamanta a dedus însă TVA din factura emisă de către - C SRL fără a prezenta notificarea depusa la organul fiscal prin care emitentul facturii să-și fi exprimat dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare prevăzut de pct. 44 din nr.HG 44/2004, modificată și completată.
S-a învederat instanței că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 141 alin.2) lit. k) din Legea nr. 571/2003, astfel, pentru operațiunile privind închirierea de bunuri imobile, legiuitorul a prevăzut scutirea de TVA cu posibilitatea însă de a se opta pentru aplicarea taxării. Numai aceasta opțiune de taxare - întocmită sub forma unei notificări - dă dreptul persoanei juridice de a fi supusa regimului de taxare și, în consecința, de a beneficia, ulterior, de rambursare de TVA, însa reclamanta nu a făcut dovada existentei unei asemenea notificări, motiv pentru care organul fiscal, de drept, a considerat operațiunea de închiriere de bunuri imobile a fii scutita de TVA.
S-a subliniat că nu pot fi reținute apărările reclamantei cu privire la modalitatea de exprimare a acestei opțiuni de taxare. Astfel, aceasta considera ca și-a manifestat opțiunea în mod tacit, așa cum pretinde ca o îndreptățesc prevederile pct.42, alin 5 și 6 din nr.HG 44/2004 referitoare la art.145 din Legea nr. 571/2003. în contradictoriu pârâta a învederat că singura exprimare cu privire la opțiunea tacită din aceste prevederi legale se refera, de fapt, la: opțiunea de scutire TVA și nu de aplicare TVA a operațiunilor prevăzute la art.9, alin.2. lit. O) din Legea nr. 345/2002 și de asemenea pot apela la aceasta scutire persoanele care pana la data de 01.03.2003 au optat în mod tacit la regimul de taxare
S-a arătat că deoarece reclamanta nu a făcut dovada exprimării tacite a opțiunii de taxare pentru operațiunea de închiriere bunuri imobile - aceasta doar afirma generic că încă din anul 2003 societatea - C SRL a emis facturi cu TVA către reclamantă - nu se pate considera că poate fi vorba de opțiunea tacita de taxare cu TVA.
Pârâta a arătat de asemenea că potrivit alin.3 din pct. 42 ( nr.HG 44/2004) referitor la art. 145 din Legea nr. 571/2003: " Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugata pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operațiune prevăzuta la art.l41alin.2 lit. k) din Codul fiscal. Opțiunea de aplicare a regimului de taxare se notifica organelor fiscale teritoriale pe formularul prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice și se aplică de la data înscrisă în notificare." Tocmai pentru faptul ca aceasta notificare nu a fost prezentata organelor fiscale, îndreptățește pârâta să prezume că, în fapt, aceasta nu exista la data controlului. Faptul ca reclamanta a invocat adresa din data de 05.01.2005 a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generala Politici și Legislație către C, prin care se permite depunerea ulterior aplicării regimului de taxare a notificării, cu siguranța nu are relevanță, față de faptul ca în raport cu normele legale - publicate în Of. adresele și notele ministerelor nu au forța probantă.
S-a mai arătat că reclamanta face referire la art.145 alin.8 din Legea nr. 571/2003 din Codul fiscal care prevăd condiții generale cerute pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, ori atâta vreme cât s-a stabilit faptul ca aceasta societate nu a optat pentru regimul de taxare nu poate fi vorba de o deducere a TVA.
Față de aceste considerente pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tas olicitat instanței de judecată să constate că organul fiscal a stabilit în mod corect faptul ca aceasta societate, nefiind plătitoare de TVA pentru operațiunile de închiriere bunuri imobile, nu poate beneficia de rambursarea acestei taxe și, în consecința, Decizia nr. 469/113/18.07.2007 emisa de T privind soluționarea contestației prealabile, Decizia de impunere nr.127/18.05.2007 și Raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 14.05.2007 și înregistrat sub nr. 603/18.05.2007, ambele încheiate de T - pentru suma de 8.757 lei reprezentând TVA nedeductibila și respinsă la rambursare, sunt corecte și legale.
Prin sentința civilă nr. 960/A din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a respins acțiunea formulată de reclamanta România T în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta - " România" SRL Tas olicitat rambursarea TVA rezultată din decontul cu taxa negativa nr. 9223/25.04.2006, aferenta lunii martie 2006, însa, T prin încheiat la 18.05.2007, înregistrat sub nr. 603, constatat ca TVA înscrisa in nr. -/01.02.2006 și nr. -/02.03.2006, emise de - " C" SRL aferenta operațiunii de închiriere a unui bun imobil este nedeductibila, deoarece nu au fost respectate prev.pct.44 din HG nr.44/204, date în aplicare art.141 al.2 lit. k si al.3 din Lg. nr. 571/2003, respectiv nu a fost prezentata notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunii de închiriere, de către emitentul facturilor fiscale.
In baza actului de control, parata Tae mis decizia de impunere nr.127/18.05.2007, privitor la respingerea de la rambursare a sumei de 8.757 lei, reprezentând TVA dedus nelegal de către reclamanta din factura nr. -/01.02.2006 și nr. -/02.03.2006, emisa de - " C" SRL.
Împotriva deciziei de impunere nr.127/18.05.2007, emisă de T, reclamanta a formulat contestație ce a fost soluționată de pârâta T prin decizia nr. 469/113/18.07.2007, aflată la filele 10-12 din dosar, respingând ca neîntemeiată contestația formulată.
Art.141 din nr. 571/2003, prevede ca următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adăugata: pct.2 lit. k, arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile, cu următoarele excepții:
1. operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2. serviciile de parcare a vehiculelor;
3. închirierea utilajelor și a mașinilor fixate în bunurile imobile;
4. închirierea seifurilor;
Conform, pct.44 din NM de aplicare.571/2003, "scutirile de taxă pe valoarea adăugată prevăzute de art. 141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pentru care art. 141 alin. (3) din Codul fiscal prevede dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare. de taxă pe valoarea adăugată se aplică livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoană impozabilă. Dacă o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adăugată livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată către beneficiari care au sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuită în România, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aplicată în mod eronat pentru o operațiune scutită; aceștia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adăugată și emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoarea adăugată".
Reclamanta se afla in eroare atunci când afirma ca emitentul facturii--" C"SRL- a optat tacit pentru taxarea acestor operațiuni, deoarece prev.pct.42 al.5 si al.6 din NM de aplicare a fiscal, aprobate HG nr.44/2004, in aplicarea art.145 fiscal reglementează sfera persoanelor juridice care au optat pentru regimul de taxare, potrivit al.5, iar al.6 al aceluiași text de lege, se arata ca, prin derogare de la prev.al.5 persoanele care la data de 1.03.2003 au optat tacit asupra taxării operațiunilor prev.la art. 9 al.2 lit.o din nr.3 45/2002, pot renunța oricând la aceasta opțiune în vedere aplicării regimului de scutire, urmând a depune la organul fiscal formularul pentru notificarea anularii opțiunii.
In concluzie, reclamanta -" România"SRL a dedus TVA din factura emisa de către -" C"SRL fara a prezenta notificarea depusa la organul fiscal prin care emitentul facturilor nr. -/01.02.2006 și nr. -/02.03.2006, si-a exprimat dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare prev.de art.141 al.3 din fiscal si pct.44 din HG nr.44/2004, de aprobare a NM de aplicare a nr.571/2003, texte de lege din exigențele cărora, rezultă cu puterea evidenței că regimul de taxare se aplica de la data înscrisa in notificare si nu de la o data anterioara, așa cum de altfel rezulta din formularul pentru notificarea opțiunii de taxare pentru operațiunile prevăzute la art.141 al.2 lit.k (actualmente lit.e) fiscal, atașat de reclamanta la dosarul cauzei, prin care -" C"SRL a optat pentru operațiunea de taxare începând cu data de 01.04.2007, adică, pentru operațiuni de genul, închiriere imobil, derulate ulterior depunerii notificării conform pct.4 din notificare.
Asa fiind, în considerarea prev. art.141 fiscal si pct.44 din NM de aplicare a nr.571/2003, reclamanta nu are drept de deducere a TVA, pe care l-a aplicat in mod eronat pentru o operațiune scutita, iar pe de alta parte trebuia sa solicite emitentului --" C"SRL stornarea facturii fiscale cu taxa pe valoarea adăugata si emiterea unor noi facturi fară taxa pe valoare adăugata, însa, cum in pricina nu s-a dovedit ca s-a formulat o astfel de cerere organul de control in mod corect a stabilit ca fiscale nr. -/01.02.2006 și nr. -/02.03.2006, nu fac obiectul rambursării TVA in suma de 8.757 lei, adresa din data de 5.01.2005, a MFP -Direcția Generala Politici si Legislație si decizia nr.66/2005 a DGFP C, la care se face trimitere si conform cărora notificarea începerii regimului de taxare reprezintă numai o condiție formala, nu poate aduce modificări unei norme juridice care stipulează imperativ că regimul de taxare, se aplica de la data înscrisa in notificare, sau cu alte cuvinte de la data când se cunoaște opțiunea plătitorului de TVA, operațiunea derulata de partile contractante -închiriere imobil- se circumscrie disp.art.141 pct.2 lit.e din nr.571/2003,mod.
Pentru considerentele expuse, in temeiul disp. art.1, art.8, art.10, art.18 din Lg. nr.5 54/2004, a contenciosului administrativ, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, menținând ca temeinice și legale actele de control emise pe seama acesteia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta România T, considerând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
În ceea ce privește respingerea la rambursare a TVA în sumă de 8.757 lei, TVA înscrisă în factura nr. -/01.02.2006 și respectiv în factura nr. -/02.03.2006 emisă de către, și care reprezintă TVA aferent operațiunii de închiriere a unui bun imobil, apreciază că în mod eronat s-a procedat la această respingere deoarece la întocmirea actelor administrative atacate nu s-a ținut cont de prevederile punctului 42 aliniatul 5 și aliniatul 6 din Normele metodologice din 2004, de aplicare a Legii nr. 571/2003, privind Codul fiscal aprobate prin nr.HG 44/2004, prin care se prevede că persoanele juridice care au optat pentru regimul de taxare pentru orice operațiunea prevăzută la art. 141 aliniatul 2 litera k din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au optat și pentru taxarea operațiunilor de închiriere de bunuri imobile.
Ori, CTa emis facturile reprezentând operațiuni de închiriere de bunuri imobile cu TVA încă din anul 2003, optând astfel pentru taxarea acestor operațiuni.
Astfel în mod nelegal s-a reținut prin actul administrativ atacat, Decizia cu nr. 469/113/18.07.2007 emisă de T, că, datorită faptului că nu a prezentat notificarea opțiunii pentru taxarea operațiunilor prevăzute la aliniatul 2 litera k în condițiile stabilite prin norme, TVA înscrisă în factura menționată nu poate fi dedusă de societatea recurentă.
În raportul de inspecție fiscală încheiat, respectiv în decizia de impunere cu nr. 127 din 18.05.2007, organul de control fiscal preluat în mod eronat și trunchiat doar o parte din prevederile punctului 44 din nr.HG 44/2004 pentru aplicarea prevederilor art. 141 aliniatul 2 litera k din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Cu toate că Decizia nr. 469/113/18.07.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T redă totuși textul actului normativ, organul de control nu a interpretat corect starea de fapt, întrucât, după cum a menționat și în procedura administrativ și la prima instanță. C nu a factura contravaloarea chiriei aferente spațiului dat în chirie cu TVA în mod eronat ci a considerat că această operațiune este taxabilă, fapt acceptat de către România
Pentru taxarea operațiunilor de închiriere de bunuri imobile Cao ptat încă din perioadele anterioare anului 2006.
Cu privire la susținerile din hotărârea recurată potrivit cu care recurenta nu a prezentat notificarea depusă la organul fiscal, după cum se poate observa de la dosarul cauzei, o asemenea notificare există și a fost depusă la prima instanță.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtele T și T se arată în esență următoarele:
Reclamanta a susținut atât prin acțiunea, formulată, cât și prin motivele de recurs, că este nelegală și netemeinică respingerea la rambursare a sumei de 8.757 lei reprezentând TVA înscrisă în facturile nr. -/01.02.2006 și nr. -/02.03.2006 emise de C aferentă operațiunii de închiriere a unui bun imobil, deoarece organul de inspecție fiscală nu ar fi ținut cont de prevederile art. 42 aliniatul 5 și 6 din nr.HG 44/2004. Contestatoarea a susținut că în acest sens s-a pronunțat și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Politici și Legislație prin adresa din data de 05.01.2005 către C care apreciază că "Depunerea notificării ulterior începerii aplicării regimului de taxare nu poate anula opțiunea de taxare a operațiunilor respective, aceasta fiind numai o condiție formală".De asemenea, reclamanta a afirmat prin acțiunea în contencios administrativ că este nelegală diminuarea TVA de rambursat cu suma de 8.757 lei luând în considerare ca, în conformitate cu prevederile art. 145 aliniatul 8 din Legea nr. 571/2003, a deduse TVA de pe documente legale.
Mai învederează că în mod corect prin hotărârea primei instanțe s-a reținut că în mod legal organul de inspecție fiscală a constatat că TVA înscrisă în facturile nr. -/01.02.2006 și nr. -/02.03.2006 emisă de C aferentă operațiunii de închiriere a unui bun imobil este nedeductibilă, deoarece nu au fost respectate prevederile punctului 44 din nr.HG 44/2004 date în aplicarea art. 141 aliniatul 2 litera k și aliniatul 3 din Legea nr. 571/2003, respectiv nu a fost prezentată notificarea privind operațiunile de taxare prevăzute de legiuitor.
Mai precizează că în speță se aplică dispozițiile art. 141 aliniatul 2 litera k din Legea nr. 571/2003 în care se prevede că sunt scutite de TVA arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile". Menționează că pentru a fi suspuse regimului de taxare operațiunile prevăzute în textul de lege mai sus invocat este obligatoriu a se respecta condiția prevăzută la art. 141 aliniatul 3 din Legea nr. 571/2003, potrivit căreia: "Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la aliniatul 2 litera k, în condițiile stabilite prin norme".
În concluzie, în conformitate cu prevederile legale în vigoare C avea obligația să storneze facturile emise în urma unei cereri formulate de reclamanta după emiterea facturilor, dar înainte de efectuarea inspecției fiscale, iar beneficiara operațiunii - reclamanta nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aplicată în mod eronat pentru o operațiune scutită. Având în vedere cele prezentate, rezultă că organul de inspecție fiscală a procedat în mod legal la stabilirea sumei de 8.757 lei reprezentând TVA nedeductibilă, motiv pentru care consideră că se impune respingerea recursului promovat.
Recursul este întemeiat pentru considerentele mai jos reținute:
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține faptul că în urma cererii formulată de către reclamanta România de rambursare TVA, în sumă de 41.319 lei, aferentă lunii martie 2006, organele fiscale ale pârâtului, au procedat la verificarea fiscală a perioadei 1.02.2006 - 31.03.2006, cu consecința respingerii la rambursarea a TVA în cuantum de 8.757 lei, menționat în facturile cu nr. -/01.02.2006 și -/2.03.2006 emis de C potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 603 din data de 18.05.2007 și a deciziei de impunere nr. 127 din 18.05.2007.
Aceeași soluție de respingere a fost dată și de către pârâta A prin decizia 469/113/18.07.2007 cu prilejul soluționării contestației reclamantei împotriva actelor fiscale în discuție.
Curtea apreciază, că în speță, organele de control fiscal au dat o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile în materie, respectiv a dispozițiilor art. 44 din nr.HG 44/2004, date în aplicarea prevederilor art. 141 aliniatul 2 litera k, aliniatul 3 din Legea nr. 571/2003, în sensul că C, emitentul facturilor mai susmenționate, nu ar fi prezentat notificarea opțiunii pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 141 aliniatul 2 litera k din Legea nr. 571/2003.
Și aceasta întrucât, în sensul punctului 42 (aliniatul 5 și 6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, persoanele juridice care au optat pentru regimul de taxare a oricăror operațiuni prevăzute la art. 141 aliniatul 2 litera k din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au optat tacit inclusiv și taxarea celorlalte operațiuni, respectiv și pentru taxarea operațiunilor de închiriere de bunuri mobile.
Or, CTe mitenta facturilor mai sus menționate, se regăsește tocmai în această situație, dat fiind că, încă din anul 2003 optat tacit pentru taxarea acestor operațiuni, emițând facturi conținând operațiuni de închiriere de bunuri imobile cu TVA.De altfel la dosarul cauzei s-a atașat de către reclamantă și dovada comunicării către pârâtă, Cau nei asemenea notificări, la data de 17 octombrie 2007.
Este real faptul că această notificare a fost emisă ulterior emiterii celor două facturi supuse analizei, ceea ce însă nu prezintă relevanță.
De altfel, prin adresa din 5.01.2005 a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Politici și Legislație privind veniturile bugetului general consolidat, a menționat faptul că "Depunerea notificării ulterior începerii aplicării regimului de taxare nu poate anula opțiunea de taxare a operațiunilor respective,aceasta fiind numai o condiție formală".
Față de considerentele nai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 1 raportat la art. 304 punctul 9.pr.civ. să admită recursul de față să modificare sentința atacată și să dispună anularea deciziei nr- emisă de T și să anuleze în parte decizia de impunere nr. 127/18.05.2007 cât și raportul de inspecție fiscală nr. 603 din 18.05.2007 emise de T, ambele în privința sumei de 8.757 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta România, împotriva sentinței civile nr. 960/CA/12.XII.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta România în contradictoriu cu pârâtele T și
Anulează decizia nr- emisă de T și anulează în parte decizia de impunere nr. 127/18.05.2007 cât și raportul de inspecție fiscală nr. 603 din 18.05.2007, emise de Ambele în privința sumei de 8.757 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
LIBER - - - - - -
GREFIER,
Red./23.04.2008
Dact./ 2 ex./23.04.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător ,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Chiu Mircea Ionel, Dacu Cristian
