Contestație act administrativ fiscal. Sentința 309/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 309/2009

Ședința publică de la 18 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

GREFIER: - -

S-a luat în examinare contestația formulată de contestatoarea - SRL, împotriva Raportului de Inspecție Fiscală Generală nr. 8352/26.11.2008, a Deciziei de nr. 160/28.11.2008 și a Deciziei nr. 161/28.11.2008, în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚ. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatoarei, avocat, cu delegație la dosar și reprezentanta intimaților, consilier juridic, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 09.06.2009 s-au depus la dosar, de către ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, actele solicitate prin adresa de la termenul anterior.

Reprezentantul contestatoarei depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, în sumă de 90 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar, precizând că, din actele comunicate de către ANAF rezultă faptul că nu s-a soluționat contestația până la acest moment și depune la dosar o precizare a contestației, în sensul că nu mai susține petitul cu nr. 2, completând contestația cu petitul nr. 9, pe care înțelege să îl susțină, în ipoteza în care se va respinge fondul problemei.

Arată că înțelege să combată excepția inadmisibilității, sens în care se prevalează de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, precizând că, din conținutul răspunsului ANAF, rezultă faptul că o soluție la contestația formulată de societatea pr care o reprezintă nu se întrevede prea curând, finanțele înțelegând să se prevaleze de prevederile art. 70 alin. 2 din OG nr. 925/2003, referitoare la perioada dilatorie pe care o presupune necesitatea culegerii unor informații suplimentare de către organul abilitat să soluționeze contestația.

Arată că din actele comunicate de către ANAF nu rezultă că această instituție s-ar fi adresat altei entități, în vederea culegerii unor informații suplimentare, sens în care din acest punct de vedere, apreciază că prezenta cauză se cantonează în jurul ipotezei nesoluționării în termen a contestației.

Reprezentanta intimaților depune la dosar, fila 759, copia adresei de răspuns comunicată de către ANAF, din care un exemplar se comunică și reprezentantului contestatoarei, din cuprinsul căreia rezultă faptul că a fost sesizată și comisia de proceduri fiscale, sub aspectul opțiunii de taxare a operațiunilor de închiriere în anul 2008, pentru perioadele anterioare anului 2007 și până la data aderării, precizând că se urmărește pronunțarea unei soluții echitabile. În continuare depune la dosar și copia Ordinului cu nr. 375/26.03.2009 (comunicat și cu reprezentantul contestatoarei), din care rezultă aspectul reorganizării ANAF, sub aspectul transmiterii calității procesuale a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii către Direcția Generală a Finanțelor Publice. Arată că a rămas vechea structură a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, doar în ceea ce privește executarea silită. Din acest punct de vedere apreciază că se impune introducerea în cauză a Direcției Generale a Finanțelor Publice, rămânând însă în cauză, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, în calitate de organ emitent al actului.

Față de susținerile reprezentantei intimaților, Curtea pune în discuție necesitatea definirii cadrului procesual din punctul de vedere al justificării de către reclamantă a calității procesuale a Direcției Generale a Finanțelor Publice în nume propriu.

Reprezentanta intimaților solicită acordarea unui nou termen, în vederea studierii precizării la contestație.

Curtea învederează reprezentantei intimaților faptul că precizarea depusă la dosar nu aduce nici un element nou, învederându-i faptul că petitele 1-8 sunt alternative petitului 9.

Reprezentantul contestatoarei arată că art. 3 din Ordinul cu nr. 375/26.03.2009 este relevant, deoarece, la momentul depunerii întâmpinării figura Direcția Generală a Finanțelor Publice, astfel că excepția invocată are susținere.

Reprezentanta intimaților solicită acordarea unui nou termen, motivat și de ultima adresă a ANAF, cu privire la sesizarea comisiei de proceduri fiscale.

Curtea învederează acesteia să precizeze dacă cererea de amânare a soluționării contestației este dată de absența nesoluționării incidentului referitor la opțiunea de taxare a operațiunilor de închiriere în anul 2008, pentru perioadele anterioare anului 2007 și până la data aderării, de către comisia de proceduri fiscale.

Reprezentanta intimaților arată că susține poziția ANAF-ului, subliniind legala sesizare a comisiei de proceduri fiscale, sens în care excepția inadmisibilității este întemeiată. Arată că susține cererea de amânare pentru a nu culpabiliza ANAF-ul de momentul sesizării comisiei.

Reprezentantul contestatoarei arată că clienții săi execută la această oră plățile, apreciind că o soluție mai grabnică ar fi de natură i-ar ajuta pe clienții săi și prezintă spre vedere extrasul de cont, apreciind că singurul motiv de amânare pertinent este pentru studiul precizării contestației, însă mandatul clientului nu îi permite a fi de acord cu aceasta.

Curtea, după deliberare respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta intimaților, reținând faptul că prezenta cauză are un regim de soluționare urgent, raportat la valoarea sumelor ce fac obiectul actelor contestate și față de conduita contestatoarei, care solicită pronunțarea unei soluții în dosar. Curtea are în vedere și faptul depunerii precizării, care, prin conținut, doar adaugă un petit (punctul 9), acesta vrându-se a fi o reacție la excepția de inadmisibilitate susținută de cele două intimate.

Reprezentanta intimaților arată că susține excepția inadmisibilității cu precizarea că reclamanta solicită a se constata nelegalitatea refuzului nejustificat de a soluționa contestația. Arată că susține excepția, în condițiile în care dispozițiile legale - art. 218. Pr.. - prevalează în cauză.

Cât privește petitul cu nr. 9, reprezentanta intimaților solicită respingerea acestuia ca netemeinic, vis a vis de aspectul invocat a nesoluționării în termen, precizarea ANAF vine în explicarea depășirii termenului de soluționare a contestației.

cu precizarea că susține excepția inadmisibilității cu privire la petitele 1-8, solicitând respingerea petitului 9 ca netemeinic.

Reprezentantul contestatoarei apreciază că petitele 1-8 sunt admisibile, solicitând respingerea excepției, părțile având dreptul de a solicita concursul justiției, pentru verificarea legalității unui act administrativ. Prevederile art. 205 - 218. Pr.. circumstanțiază accesul al justiție dar nu îl înlătură, condiționând dreptul părții vătămate de a se adresa unui anumit organ competent să soluționeze plângerea/contestația. Arată că prevederile art. 218. Pr.. au în vedere ipoteza emiterii deciziei cu sintagma în condițiile legii, dar Legea nr. 554/2004 are în vedere doar ipoteza emiterii deciziei.

În situația completării codului d e procedură fiscală cu Legea nr. 554/2004 trebuie avută în vedere ipoteza prevăzută de art. 8, alin. 1 din Legea nr. 554/2004, apreciind că fraza a doua a alin. 1 îi dă dreptul să se adreseze justiției.

Arată că art. 11 alin. 1, lit. c) prevede termenul de 6 luni, care curge de la expirarea termenului de răspuns de 45 zile, apreciind că petitele 1-8 sunt admisibile, justificându-se prin asigurarea accesului la justiție a persoanei vătămate.

Referitor la petitul cu nr. 9, reprezentantul contestatoarei arată că va pune concluzii pe fond. Arată că întâmpinarea pârâților, sub aspectul conținutului este rezultatul opțiunii acestora, pentru că nerăspunderea în termenul legal constituie o conduită nejustificată, nefăcându-se dovada faptului că în interiorul termenului de răspuns organul fiscal s-a adresat societății pentru informații suplimentare, cu mențiunea că informații suplimentare nu înseamnă practică judiciară, în sensul celor învederate de ANAF, care s-a adresat unei entități cu scopul de a solicitat un punct de vedere pentru a nu greși.

Arată că solicită cheltuieli de judecată, însă acestea le va urmări pe cale separată, în situația în care se va rămâne în pronunțare asupra petitului 9.

În replică, reprezentanta intimaților arată că în codul d e procedură fiscală se specifică care decizii pot face obiectul unei contestații în instanță.

Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității petitelor 1-8 și asupra fondului petitului nr. 9.

CURTEA

Prin acțiunea introductivă înregistrată la 31 martie 2009 pe rolul acestei Curți, reclamanta, reprezentată legal de către administratori și, au chemat în judecată pe pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECTIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚ. și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C-N, în conformitate cu prevederile art.218 din codul d e procedură fiscală și arte 10 alin. 1 si art.11 alin. 1 litera c) din Legea 554 / 2004, modificata a contenciosului administrativ, formulează prezenta contestație împotriva RAPORTULUI DE INSPECTIE FISCALĂ GENERALĂ întocmit la data de 19.11.2008 si înregistrat sub numărul 8352 din 26.11.2008 de către inspectorii fiscali din cadrul ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și, totodată, împotriva DECIZIEI DE nr.160 din 28.11.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și, insubsidiar,împotriva DECIZIEI privind nemodificarea bazei de impunere nr.161 din 28.11.2008, acte emise de către același organ fiscal, prin care solicită, ca după analizarea motivelor de fapt și drept, să se pronunțe o hotărâre în care:

1. - să se admită prezenta contestație;

2. - să se constate refuzul nejustificat al intimatei Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală de a soluționa în termen legal contestatia fiscală formulata de reclamantă la data de 30 decembrie 2008 și înregistrată sub numărul 10064;

3. - și în principal să se dispună anularea în întregime a RAPORTULUI DE INSPECTIE FISCALĂ întocmit. la data de 19.11.2008 si înregistrat sub numărul 8352 din 26.11.2008.

4. - să dispuneți anularea DECIZIEI DE nr.160 din 28.11.2008 privind

obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă de către ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, iar pe cale de consecință:

5. - să se înlăture întreaga baza impozabilă stabilită suplimentar prin Raportul de inspecție, cu privire la: impozit pe profit (562.321 lei), majorări de întârziere impozit pe profit (123.595 lei), TV A (326.363 lei), majorări de întârziere TV A (62.009 lei), CAS reținută de la asigurați (1.832.023 lei), majorări de întârziere CAS reținută de la asigurați (174.042 lei), CAS datorată de angajator (1.832.023 lei), majorări de întârziere CAS angajator (351.393 lei), contribuție șomaj datorată de asigurați (1.832.023 lei), majorări de întârziere șomaj datorat de asigurați (18.320 lei), contribuție șomaj datorată de angajator (1.832.023 lei), majorări de întârziere șomaj datorat de angajator (41.492 lei), CASS reținută de la asigurați (1.835.547 lei), majorări de întârziere CASS reținută de la asigurați (119.311 lei), CASS datorată de angajator (1.835.547 lei), majorări de întârziere CASS datorată de angajator (118.736 lei), contribuție boli profesionale (1.832.023 lei), majorări de întârziere boli profesionale (9.229 lei), contribuție concedii medicale (1.719.957 lei), majorări de întârziere concedii medicale (13.873 lei), contribuție fond garantare salarii (973.825 lei), majorări de întârziere fond garantare salarii (2.435 lei);

6. - să exonerați reclamantă de plata sumelor reprezentând impozite și taxe și contribuții stabilite suplimentar prin Raportul de inspecție și Decizia de impunere contestate, respectiv: impozit pe profit (123.595 lei), majorări de întârziere impozit pe profit (162.246 lei), TV A (62.009 lei), majorări de întârziere TV A (71.890 lei), CAS reținută de la asigurați (174.042 lei), majorări de întârziere CAS reținută de la asigurați (112.528 lei), CAS datorată de angajator (351.393 lei), majorări de întârziere CAS angajator (229.034 lei), contribuție șomaj datorată de asigurați (18.320 lei), majorări de întârziere șomaj datorat de asigurați (11.997 lei), contribuție șomaj datorată de angajator (41.492 lei), majorări de întârziere șomaj datorat de angajator (27.835 lei), CASS reținută de la asigurați (119.311 lei), majorări de întârziere CASS reținută de la asigurați (77.170lei), CASS datorată de angajator (118.736 lei), majorări de întârziere CASS datorată de angajator (78.374 lei), contribuție boli profesionale (9.229 lei), majorări de întârziere boli profesionale (6.123 lei), contribuție concedii medicale (13.873 lei), majorări de întârziere concedii medicale (8.479 lei), contribuție fond garantare salarii (2.435 lei), majorări de întârziere fond garantare salarii (1.181 lei);

7. - să se dispună restituirea sumelor achitate ori executate silit în baza deciziei de impunere contestată până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații; iar în subsidiar:

8. - să se dispună anularea în parte a DECIZIEI privind nemodificarea bazei de impunere nr.161 din 28.11.2008 emisă de către ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în ceea ce privește impozitul pe veniturile din salarii și asimilate salariilor în perioada - - -, iar pe cale de consecință:

9. să se dispună restituirea către a sumei de 49.867 lei reprezentând sume nedatorate la Bugetul de Stat; pentru următoarele motive detaliate mai jos:

Contestația formulata de reclamantă in temeiul arte 205 si urmatoarele Cod procedura fiscala, nu a fost solutionata de catre organul fiscal competent in termenul legal.

Prin cererea inregistrata sub nr. 10064, la data de 30 decembrie 2008 reclamantă a înregistrat în termen legal la Administratia Financiara pentru Contribuabili Mijlocii C contestatie împotriva actelor administrativ fiscale emise în urmă controlului fiscal de fond.

în prezent reclamantei nu i-a fost comunicata nicio decizie privind solutionarea contestatiei și nici nu ne-au fost solicitate informații ori documente suplimentare.

Potrivit art.70 alin (1) din codul d e procedură fiscala organul fiscal, aici DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTEST A din cadrul AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, avea obligația să soluționeze contestația în termen de maxim 45 de zile, adică până cel mai târziu la data de 13 februarie 2009.

Potrivit art.2 din Legea 554 din 2004 contenciosului administrativ, prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri se intelege faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede un alt termen.

În speță, ne solutionarea contestatiei in termenul de 45 de zile - termen special reglementat de legea specială - o consideram nejustificată și abuzivă, cu atât mai mult cu cât în contra reclamantei au fost luate măsuri asigurătorii și apoi s-a pornit o procedură de executare silită.

Desigur că prin ne soluționarea contestației noastre ne-a fost vătămat dreptul la apărare, reclamantă fiind nevoită să susțină direct în fața instanței argumentele invocate în procedura administrativă, fără a cunoaște poziția organului competent să soluționeze contestația noastră.

Aspecte prealabile:

În perioada 01.03.2008 - 19.11.2008, după o prealabilă amânare la cererea reclamantei, s-a desfășurat inspecția fiscală având ca obiectiv: verificarea tuturor obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat de către în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.

Inspecția fiscală generală a fost suspendată, în perioada 16.05.2008 - 05.11.2008, fiind evocate în drept prevederile art.104 din codul d e procedură fiscală și ale nr.708/2006.

A considerat si consideră in continuare că suspendarea inspecției fiscale a fost nejustificată, întrucât nu a fost prezentă una din situațiile arătate În art.2 din nr.708 / 2006 fără de care inspecția să nu se poată finaliza, iar pe cale de consecință, durata inspecției fiscale a depășit perioada maxim admisă de 3 luni stabilită prin alin (1) din art.l04 din codul d e procedură fiscală.

Întrucât în cursul inspecției fiscale nu am cunoscut efectiv motivele care au,justificat" măsura suspendării, iar contestația noastră nu a fost soluționată, criticăm si prin prezenta durata inspecției și o susținem în continuare ca un aspect de nelegalitate prejudiciabil pentru reclamantă întrucât ne-a afectat în mod semnificativ activitatea prin inducerea unei stări de incertitudine ce ne-a împiedicat să derulăm investițiile programate.

Critica poziției organ ului fiscal și a actelor administrativ fiscale contestate în ceea ce privește obligatiile fată de bg!etul de stat.

(1) Cu privire la impozitul pe profit:

Cu privire la cheltuieli despre care se afirmă că nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile (pct.1.1.1. din Raportul de inspecție fiscală)

In mod eronat s-a stabilit de organele de inspecție că anumite cheltuieli nu sunt aferente realizării veniturilor deși, În fapt, sunt cheltuieli cu deductibilitate limitată, cum sunt cheltuielile sociale, adică acele cheltuieli deductibile În limita procentului de 2% din fondul de salarii.

Potrivit art. 21 alin 3 lit. c) din Codul Fiscal"Intra sub incidența acestei limite, cu

prioritate, ajutoarele pentru naștere,. precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități sau unități aflate în administrarea contribuabililor.baze sportive, cluburi,".

Din acest fond au fost acordate diferite bunuri ca ajutoare angajatelor firmei cu ocazia nașterii copilului (viei eu, husă pat, feng shui) și a fost dotată și pusă În funcțiune baza sportivă proprie, pentru care au fost achiziționate aparate de fitness și alte articole sportive. Precizăm că În clădirea având destinația de sediu a societății a fost proiectată, conform proiectului autorizației de construire, o sală cu destinație specială de "sală de fitness", prevăzută cu vestiare și dușuri, pentru care s-a făcut achiziția de la (atașăm, pentru justificare, planul autorizat al clădirii - Anexa 2 la contestatie).

Cheltuielile cu această destinație efectuate în 2004 în sumă de 2.557,48 lei și respectiv 7.975,15 lei în 2006 nu au depășit limita de 2% aplicată asupra fondului de salarii realizat (anexăm situația de calcul privind limita de 2% pentru acțiuni social culturale Anexa nr. 2 la contestatie ).

Referitor la documentațiile cadastrale ale căror costuri au fost considerate de către organul de control cheltuieli care nu au fost efectuate În scopul realizării de venituri impozabile, precizăm următoarele:

- societatea, pentru a obține finanțări necesare investițiilor, a solicitat unor instituții financiare acordarea unor credite. Pentru aprobarea acestor credite, finanțatorii au solicitat aducerea unor garanții reale, inclusiv garanții reale imobiliare.

- întrucât societatea nu avea În proprietate bunuri imobile libere de sarcini, asociații au decis punerea În garanție a bunurilor imobiliare proprii, sens În care s-au Întocmit aceste documentații cadastrale, topografice.

Având în vedere cele mai sus precizate, apreciem că aceste cheltuieli au fost efectuate În interesul societății și au vizat atragerea de finanțări În scopul dezvoltării activității și implicit realizarea de venituri impozabile, iar potrivit art. 21 alin 1 Cod Fiscal".pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile".Prin urmare, aceste cheltuieli sunt deductibile la calcului impozitului pe profit.

In consecință, suma de 5.031 lei impozit pe profit suplimentar a fost stabilită în mod eronat În sarcina societății noastre, și prin urmare nu datorăm acest impozit pe profit suplimentar.

Cu privire la cheltuielile înregistrate și despre care se afirmă că nu ar avea la bază un document justificativ potrivit Legii 82 / 1991 (pct.1.1.2. din Raportul de inspecție fiscală).

Prin raportul de inspecție s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar de 49.293 lei în mod greșit, întrucât cheltuielile efectuate au la bază documente justificative.

Astfel, în perioada decembrie 2002 - decembrie 2003, actele normative prevedeau următoarele:

"Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care sta la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ." (art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 republicata)

Ordinul 425/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire și utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitate a financiară și contabila, precum și a modelelor acestora si Ordinul nr. 1850 din 14 decembrie 2004 privind registrele și formularele financiar-contabile stipulau următoarele:

"Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute în structura formularelor aprobate:

- denumirea documentului;

- denumirea și sediul unității patrimoniale care întocmește documentul (când este cazul);

- numărul documentului și data întocmirii acestuia;

- menționarea părților care participa la efectuarea operatiei economice și financiare (când este cazul);

- conținutul operatiei economice și financiare, iar atunci când este necesar și temeiul legal al efectuării ei;

- datele cantitative și valorice aferente operatiei economice și financiare efectuate;

- numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operatiei economice și financiare patrimoniale, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept sa aprobe operațiile respective, după caz;

- alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operațiilor în documente justificative."

HG nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă prevedea în anexa lA că factura/factura fiscală este un formular cu regim special de înseriere și de numerotare și servește ca document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată menționa la art. 29 pct. B lit. a) că persoanele impozabile au obligația să consemneze livrările de bunuri și/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate și să completeze în mod obligatoriu următoarele date: denumirea, adresa și codul fiscal ale furnizorului/prestatorului și, după caz, ale beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate, cantitățile, după caz, prețul unitar, valoarea bunurilor/serviciilor fără taxa pe valoarea adăugată, suma taxei pe valoarea adăugată.

Raportat la dispozițiile legale și studiind raportul de inspecție și anexa nr. 1.1.2 (pentru anul 2003) la decizia de impunere, precum și facturile care sunt înscrise în această anexă, am apreciat că aceste facturi îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru un document justificativ, fiind documente tipizate, înseriate și numerotate, cuprinzând datele mai sus menționate, astfel că în mod eronat organul de control a considerat că aceste facturi nu reprezintă documente justificative și deci aceste cheltuielile nu pot diminua baza impozabilă.

Pentru a justifica susținerile reclamantei aceasta menționează, de exemplu, factura nr. - / 26.03.2003, care cuprinde următoarele date:

- documentului

-, Sediu, Nr. de înmatriculare la, Cod fiscal atat pentru Furnizor cât și pentru Cumpărător

- Numărul și Data emiterii facturii

- produselor achiziționate în baza facturii, cantitate a, prețul unitar, valoarea și valoarea

- Semnătura și ștampila.

Incepând cu 01.01.2004, Legea nr. 571/2003 prevede la art. 145 alin. 8 că persoana impozabilă justifică dreptul de deducere cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. 8:

a) seria și numărul facturii;

b) data emiterii facturii;

c) numele, adresa și codul d e înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;

d) numele, adresa și codul d e înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;

e) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;

f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

g) cota de taxă pe valoarea adăugată sau mențiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau ne inclus în baza de impozitare, după caz;

h) valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile.

Facturile cuprinse în anexa 1.1.3 (perioada 2004 - 2007) la raportul de inspecție fiscală întrunesc cerințele unor documente justificative, așa cum reiese cu titlu exemplificativ și din factura nr. - / 03.03.2004 și factura nr. - / 24.06.2005 - atasate prezentei contestatii.

Cu privire la cheltuielile cu serviciile despre care s-a afirmat că nu pot fi justificate (pct.1.1.3. din Raportul de inspecție fiscală)

n conformitate cu prevederile art. 7 lit. s) din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit (în vigoare până la data de 31.12.2003), cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, prestări de servicii sau asistență sunt cheltuieli nedeductibile doar în situația în care nu sunt încheiate contracte în forma scrisă și pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizată.

Astfel, în situatia în care prestarea serviciilor a fost realizată pentru activitatea autorizată (în cazul societății reclamante - comercializarea produselor de telefonie mobilă și accesorii în magazine specializate), acele cheltuieli pot fi deduse la calculul impozitului pe profit.

Așa cum rezultă și din anexa 1.1.3. la raportul de inspecție, facturile în cauză au fost emise pentru reparații/service telefoane mobile, transport marfă, instalare bannere publicitare, etc), deci pentru activitatea desfășurată de societatea noastră la data emiterii respectivelor facturi.

In consecință, apreciază că până la intrarea în vigoare a Codului Fiscal (Legea nr. 571/2003) nu exista obligativitatea justificării prestării efective a serviciilor prin rapoarte de activitate, studii de piață, devize, etc, motiv pentru care considerăm că în mod nejustificat organul de control a considerat următoarele cheltuieli nedeductibile ( - / 01.05.2003, - / 15.05.2003, - / 31.05.2003, -/ 10.05.2003, -/29.05.2003, - /30.05.2003 și - /02.09.2003).

Impozitul pe profit suplimentar în suma de 10.117 lei determinat la acest punct a fost greșit calculat, prin urmare nu putea fi reținut în sarcina societății noastre.

Cu privire la cheltuielile cu achiziționarea unor imobilizări corporale și necorporale despre care se afirmă că nu ar fi integral deductibile la calculul impozitului pe profit În momentul achizițiilor (pct. 1. 1.4. din Raportul de inspecție fiscală)

Consideră că nu reprezintă imobilizări achizițiile de produse IT deoarece, pe baza solicitărilor primite de la punctele de lucru ale societății, ca urmare a defecțiunii unor componente/produse, departamentul IT al firmei dispunea achiziționarea produselor și distribuirea acestora către magazine, iar pentru eficientizarea achizițiilor, respectiv obținerea unor prețuri de cumpărare cât mai mici, se centralizau solicitările magazinelor și se achiziționau mai multe piese odată, în bloc. Menționăm că societatea nu a înregistrat cheltuieli cu reparații, instalare, întreținere la tehnica de calcul întrucat societatea dispunea de un departament intern specializat în acest domeniu.

De asemenea, în cazul cheltuielilor cu piesele de schimb sau reparațiile efectuate la laboratorul foto deținut de societate, nu a fost vorba despre îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali de funcționare, ci au fost înlocuite piese defecte cu factura nr. - din 23.02.2004 emisă de M T Il și factura nr. - din 10.02.2006 emisă de - anexa 9 la raportul de inspectie fiscala. Pentru exemplificare factura nr. - din 23.02.2004 contine o placa electronică arsă din cauza fluctuațiilor de energie de la furnizorul de electricitate a carei inlocuire a fost imperios necesara pentru continuarea activitatii (putem proba defecțiunea și cu scăderea vânzărilor în acea perioada). Acest lucru a fost precizat în cadrul notei explicative nr. 1 din 23.07.2008, însă organul de control nu a luat în considerare mențiunea societății noastre.

Referitor la factura nr. - din 30.04.2005 emisă de anexata, precizăm că este vorba de consumabile - lampă stabilizatoare - produse cu o durată de viață limitată.

Toate aceste cheltuieli de natura celor menționate la punctele anterioare nu sunt considerate, potrivit-și a-imobilizări corporale, ci sunt de natura stocuri lor și a materialelor consumabile pentru care nu se impune calcul de amortizare cum greșit s-a procedat prin Raportul de inspecție.

Serviciile informatice facturate de furnizorul Expert, includ în valoarea contractului și cheltuielile cu deplasarea la magazinele firmei și instruirea profesională a angajaților, ulterior instalării programului informatic, pentru eficientizarea activității desfășurate de către angajații societății și instruirea noilor angajați în utilizarea tehnicii de calcul și în transmiterea de date, realizarea unor rapoarte de activitate și eficiență în fiecare magazin.

Cheltuielile de această natură trebuie recunoscute ca atare fără ca ele să majoreze valoarea imobilizării necorporale, așa cum prevede și Art.21 alin 2) lit.h din Codul Fiscal"Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și. h) cheltuielile

pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat",

In cazul serviciilor de grădinărit, așa cum este specificat și în contractul nr. 111/2007, nu s-au făcut amenajări de terenuri în sensul de investiții, ci au fost prestate servicii de întreținere a spațiilor verzi, lucrări specifice întreținerii solului, plante ornamentale, însămânțare și întreținere gazon etc, respectivele activități fiind sezoniere. Aceste servicii se reflectă în factura nr. - / 06.05.2007 și în factura nr. - / 18.06.2007.

Amenajarea terenurilor, în sensul investițiilor, reprezintă cu totul altceva și au caracteristicile mijloacelor fixe (de exemplu realizarea unor diguri, terasamente,

instalații de drenaj, etc, investiții care au fost în sarcina imobilului clădire și teren) - și este evident că obiectul contractului nr. 111/2007 nu se referă la astfel de lucrări de amenajare.

Nu se poate majora valoarea terenului și recalcula amortizarea acestuia cu costurile lucrărilor anuale de întreținere a spațiilor verzi. De altfel, în nr.HG 2139/2004 privind clasificarea și durate le de funcționare a mijloacelor fixe, nu există ca mijloc fix clasificat ca atare - amenajarea și întreținerea spațiilor verzi - motiv pentru care nu are temei legal amortizarea pe durata de 120 luni folosită de organele de control (anexa 1.1.4.1 pag. 4la raportul de inspecție).

Referitor la achiziționarea de becuri, tuburi fluorescente, wc, etc în baza facturii nr. -/24.10.2006 emisă de C și facturile nr. -, nr. - și nr. - din 17.10.2006 emise de către nu reprezintă imobilizări corporale așa cum rezultă din constatările organului de control, deoarece funcționează independent și nu sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur lot, set. Aceste produse sunt obiecte de inventar, fiind utilizate pentru înlocuirea produselor defecte, deteriorate existente în imobilul din bd. - - la data achiziționării acestuia.

In cazul investiții lor la mijloacele fixe luate cu chirie, organul de control nu a luat în considerare la stabilirea bazei pentru calcularea amortizării faptul că o parte din cheltuielile pentru amenajarea spațiilor comerciale au fost refacturate către diverși beneficiari, la fel și în cazul sistemelor de al armă (prezentăm în justificare Anexa llf.3 la contestatie).

calculate de organele de control prezintă și erori de calcul.

Studiind Tabelul 1.1.4.2 atașat raportului de inspecție fiscală, am invocat greșeli de calcul și perioade de amortizare eronat calculate, ceea ce afectează atât suma finală imputată societății noastre, cât și calculul penalităților de întârziere, majorărilor și dobânzilor. In acest sens, am exemplificat cateva erori sau omisiuni:

In anul 2003 amortizarea pentru " " achiziționat în luna mai, încadrată la 60 de luni, nu este luată în considerare la calculul cheltuielilor cu amortizarea aferentă trimestrului IV 2007. anexa 1.1.4.2. pag 3.

In anul 2004 amortizarea pentru "Servicii proiectare" achiziționate în luna aprilie, încadrată la 480 de luni, nu este luată în considerare la calculul amortizării trimestriale până în trimestrul III 2005. anexa 1.1.4.2. pag.1.

In anul 2004 amortizarea pentru "servicii informatice" achiziționate în luna octombrie, încadrată la 36 luni, nu este inclusă în calculul amortizării trimestrului IV 2007. anexa 1.1.4.2. pag 3.

In anul 2005, începerea amortizării pentru "lucrare amenajare B", achiziționată în luna octombrie, nu este corect încadrată în trimestrul III 2005. anexa 1.1.4.2. pag.4.

In anul 2005, la amortizarea pentru "lucrare amenajare B M" achiziționată în luna noiembrie este greșit calculată rata de deducere lunară de 95,49 lei. Rata de deducere corectă este 100.04 lei, conform anexei 1.1.4.1. pag. 2. anexa 1.1.4.2. pag. 4

In anul 2006 amortizarea pentru "Imprimantă" achiziționată în luna mai, încadrată la 24 de luni, nu este luată în considerare la calculul amortizării trimestrului IV 2007. anexa 1.1.4.2. pag. 6.

In anul 2006, amortizarea pentru "Servicii proiectare structură rezistență clădire Ziua" achiziționate în luna august, încadrată la 480 de luni, este greșit calculată rata de deducere pentru trimestrul IV 2006 în sumă de 13,13 lei. Deducerea corectă este 26,25 lei. anexa 1.1.4.2. pag.6.

In anul 2007, amortizarea pentru "Licențe Expert X5 - 7 " achiziționate în luna aprilie, încadrată la 36 de luni, este greșit calculată rata de deducere pentru trimestrul II 2007 în suma de 176,65 lei. Deducerea corectă este 353,29 lei. anexa 1.1.4.2. pag.7.

Organul de control a preluat în mod greșit sume de pe factura llf. - / 09.05.2003 (valoarea corectă este 2626.05 ron), factura llf. - / 08.04.2004 (valoarea corectă este 1839,01 ron). In cazul facturii llf. - / 17.08.2007 organul de control nu a ținut cont de explicațiile fumizate de noi în cadrul notei explicative din 23.07.2008 și anume că este vorba de o achiziție din fonduri Phare, ca urmare nu are influență asupra cheltuielilor și veniturilor societății. Anexăm acte justificative pentru cele susținute mai sus - Anexa 4 la contestatie.

Am considerat că daca organele de control ar fi solicitat informații detaliate pe parcursul derulării controlului, ne-ar fi comunicat stadiul inspecției și constatările din timpul controlului, pe măsura reținerii lor, am fi putut semnala aceste erori de calcul Înainte de finalizarea raportului de inspecție fiscală și astfel nu se rețineau În sarcina societății noastre, cu titlu de impozit pe profit suplimentar și majorari aferente, sume stabilite eronat, care nu au temei și sunt nelegale. codul d e Procedura Fiscală aprobat prin nr.OG 92/2003 prevede În acest sens, la art 107"Dreptul contribuabilului de a fi informat", iar la punctul 21"Agentul economic va fi informat pe parcursul desfășurării controlului financiar asupra constatărilor rezultate din control."

Având în vedere că sumele rezultate din tabelul 1.1.4.1. și tabelul 1.1.4.2 stau la baza calculelor din tabelul 1.1.4 și a diferențelor la profitul impozabil stabilite de organul de control, contestăm impozitul pe profit În suma de 59.154 lei stabilit la acest punct (1.1.4) de organele de control.

Cu privire la majorările, dobânzile și penalitățile de Întârziere calculate pentru diferențele suplimentare stabilite de organul fiscalla impozitul pe profit (pct.1.1.5. din Raportul de inspecție fiscală).

În baza argumentelor noastre mai sus prezentate și a prevederilor legale invocate am sustinut că impozitul pe profit stabilit suplimentar la control, determinat ca Însumarea valorilor de la punctele 1.1.1. 1.1.2, 1.1.3 și 1.1.4, respectiv 123.595 lei este eronat, iar obligarea societății noastre la plata acestei sume - prin Decizia de impunere - este netemeinică și nelegală.

Ca o consecință, solicităm anularea sumelor rezultate ca majorări de Întârziere, penalități și dobânzi la impozitul pe profit suplimentar calculat de organul de control, În valoare totală de 162.246 lei.

(2) Cu privire la taxa pe valoarea adăugată.

Cu privire la TV A despre care se afirmă că ar fi fost dedusă de pe documente care nu ar cuprinde informațiile prevăzute pentru justificarea dreptului de deducere (pct.1.3.1. din Raportul de inspecție fiscală).

In perioada decembrie 2002 - decembrie 2003, actele normative prevedeau următoarele:

"Orice operațiune economico - financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care sta la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ." (art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 republicata).

Ordinul 425/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire și utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiară și contabila, precum și a modelelor acestora si Ordinul nr. 1850 din 14 decembrie 2004 privind registrele și formularele financiar-contabile stipulau următoarele:

"Documentele justificative trebuie sa cuprindă următoarele elemente principale,

prevăzute în structura formularelor aprobate:

- denumirea documentului;

- denumirea și sediul unității patrimoniale care întocmește documentul (când este

cazul );

- numărul documentului și data întocmirii acestuia;

- menționarea părților care participa la efectuarea operatiei economice și financiare

(când este cazul);

- conținutul operatiei economice și financiare, iar atunci când este necesar și

temeiul legal al efectuării ei;

- datele cantitative și valorice aferente operatiei economice și financiare efectuate;

- numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de

efectuarea operatiei economice și financiare patrimoniale, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept sa aprobe operațiile respective, după caz;

- alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operațiilor în documente justificative. "

HG nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă prevede a în anexa lA că factura/factura fiscală este un formular cu regim special de înseriere și de numerotare și servește ca document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Raportat la dispozițiile legale și studiind raportul de inspecție și anexa nr. 1.1.2 (pentru anul 2003) la decizia de impunere, precum și facturile care sunt înscrise în această anexă, am aratat că aceste facturi îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru un document justificativ, fiind documente tipizate, înseriate și numerotate, cuprinzând datele mai sus menționate, astfel că în mod eronat organul de control a considerat că aceste facturi nu sunt documente justificative și deci nu pot diminua baza impozabilă. In justificarea poziției noastre, menționăm factura nr. - / 26.03.2003 (pe care o anexăm pentru exemplificare), care cuprinde toate datele solicitate de actele normative în vigoare la data emiterii, și anume:

- documentului

-, Sediu, Nr. de înmatriculare la, Cod Fiscal atât pentru Furnizor cât și pentru Cumpărător

- Numărul și Data emiterii facturii

- produselor achiziționate în baza facturii, cantitate a, prețul unitar, valoarea și valoarea

- Semnătura și ștampila Furnizorului.

Incepand cu 01.01.2004, Legea nr. 571/2003 prevede a la art. 145 alin. 8 că persoana impozabilă justifică dreptul de deducere cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. 8:

a) seria și numărul facturii;

b) data emiterii facturii;

c) numele, adresa și codul d e înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;

d) numele, adresa și codul d e înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;

e) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;

f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;g) cota de taxă pe valoarea adăugată sau mențiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz;

h) valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile.

Facturile cuprinse în anexa 1.1.3 (perioada 2004 - 2007) la raportul de inspecție fiscală întrunesc cerințele unor documente justificative, așa cum reiese și din factura nr. - / 03.03.2004 și factura nr. - / 24.06.2005 (pe care le atasăm pentru exemplificare), care cuprind datele cerute de lege pentru a reprezenta un document justificativ. Anexăm prezentei facturile menționate.

In consecință, taxa pe valoarea adăugată stabilita suplimentar la acest punct, în sumă de 40.901 lei, este nelegală și nu se poate reține în sarcina societății noastre.

Cu privire la TV A despre care se afirmă că nu s-ar justifica dreptul de deducere cu exemplarul original al facturii fiscale (pct.1.3.2 din Raportul de inspecție fiscală).

Am considerat ca suma de 6.721 lei stabilită de organele de control ca suplimentar pentru lipsa documentului original este nelegală pentru motivele mai jos expuse.

Ca urmare a activității desfășurate de societate a noastră și a numărului M de puncte de lucru deschise în toată țara, au existat și cazuri în care s-au pierdut facturi emise de furnizorii noștri. In aceste cazuri, am procedat la solicitarea unei copii după aceste facturi, copii certificate pentru conformitate.

Precizăm că aceste facturi au fost achitate de către societatea noastră, închizându-se astfel circuitul financiar. Relevant pentru stabilirea corectă a datorată este faptul că operațiunea în fapt a avut loc, a existat și este aferentă realizării unor operațiuni taxabile. Organele de inspecție nu au avut în vedere acest fapt, deși la art 101 alin.1 al codului d e Procedură Fiscală se prevede că"Inspecția fiscală va ave ainvedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere."

Deoarece toate facturile menționate în anexa nr. 1.3.2. la raportul de inspecție fiscală întrunesc toate elementele pentru a avea calitatea de document justificativ în conformitate cu legislația în vigoare, apreciem că în mod nelegal organul de control a considerat ca nu se poate justifica dreptul de deducere al TV A în cazul acestor facturi. In baza facturilor "Conform cu originalul" - documente justificative - s-au realizat înregistrările în contabilitate, s-a procedat la întocmirea jurnalului de TV A, etc.

Având în vedere faptul că jurisprudența CURTII EUROPENE DE JUSTITIE a devenit obligatorie și pentru autoritățile române considerăm aplicabilă în situația des întâlnită în practică a lipsei exemplarului original al facturii și a imposibilității reconstituirii acestuia, Cauza C-85/95 ".

Curtea de Justiție Europeană a decis că art. 18(1)(a) și art. 22(3) din Directiva a șasea permit statelor membre să considere drept document justificativ nu numai originalul facturii, ci orice alt document care ține loc de factură și . criteriile stabilite de statul în cauză.

De asemenea, aceste texte conferă statelor membre prerogative de a solicita prezentarea facturii originale pentru a se stabili taxa de rambursat, precum și posibilitatea, atunci când o persoană impozabilă nu mai deține factura originală, de a admite alte mijloace de probă care să indice faptul că tranzacția pentru care se solicită deducerea a avut loc în realitate.

In același sens, anexăm Decizia nr. 232 din 30.01.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice B din care reiese că deducerea poate fi justificată cu documentul reconstituit, în cazul prezentat copia facturii emisă. (Anexa nr 5 la contestatie).

Cu privire la modul de aplicare a măsurilor de simplificare (pct.1.3.3. dinRaportul de inspecție fiscală)

La stabilirea taxei pe valoarea adăugată calculată suplimentar de către organul de control pentru neaplicarea măsurilor de simplificare (anexa 1.3.3.) nu s-a ținut cont de următoarele:

- în cazul societății comerciale RE AL RL. nu există premisele pentru aplicarea măsurilor de simplificare deoarece firma este, conform codului având ca obiect principal de activitate " de elemente de dulgherie și tâmplărie"

- în cazul societății comerciale A RL. nu se pot aplica măsurile de simplificare deoarece firma este doar COMERCIANT - V de pavaje, nu și prestator de lucrări (montajul a fost efectuat de către o societate de construcții, nu de către vânzător), fapt justificat de contractul de vânzare -cumpărare anexat la raportul de inspecție de către organul de control. Din acest contract reiese în mod evident că RL. are calitatea de vânzător și nu de prestator, obiectul contractului fiind vânzare a, respectiv cumpărarea pavajelor.

Având în vedere că activitățile de Producție și Comercializare nu se includeau în sfera operațiunilor supuse măsurilor de simplificare prevăzute la art. 160 din Codul Fiscal, susținem că suma de 3.532 lei TV A stabilită suplimentar la acest punct, nu are temei și este nelegală.

Cu privire la TV aferentă operațiunilor de închiriere de bunuri imobile (pct.1.3.4. din Raportul de inspecție fiscală)

Referitor la TV A aferentă operațiunilor de închiriere de bunuri imobile cuprinsă în anexa llf. 1.3.4. menționăm următoarele:

. In cazul EURO, contractul de închiriere a fost încheiat între RT PLUS în calitate de locatar și EURO în calitate de locator în anul 2003.

In temeiul Legii llf. 345/2002, modificată prin llf.OG 36/2003 (care a intrat în vigoare din 01.03.2003) închirierea bunurilor imobile era o operațiune scutită la plata TVA.

Conform art. 9 alin. 6 din actul normativ, persoanele impozabile puteau opta pentru plata TV A-ului în cazul închirierii bunurilor imobile, în condițiile stabilite prin normele de aplicare a Legii llf. 345/2002.

Aceste norme nu au reglementat modul în care persoana impozabilă va putea opta pentru taxare. Considerăm că acesta este și temeiul pentru care Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal (publicate în Of. llf. 112/06.02.2004, aplicabile pentru perioada emiterii facturilor, ianuarie - decembrie 2004) prevede la pct 42, alin 6 următoarele:"persoanele care la data de 1 martie 2003au optat tacitasupra taxarii operațiunilor prevăzute la art.9alin.(2)lit. o) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, re publicată, pot renunța oricând la aceasta opțiune în vederea aplicării regimului de scutire."

Astfel, este evident că EURO, prin emiterea facturii pentru plata chiriei cu, a optat tacit pentru taxarea acestei operațiuni, astfel încât nu avea obligația depunerii notificării prevăzute la Anexa 1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.

Doar în situația în care persoana impozabilă (în acest caz Euro ) ar fi dorit să anuleze opțiunea taxării ar fi avut obligația de a depune la organul fiscal formularul pentru notificarea anulării opțiunii, prevăzut în anexa llf. 2 la Normele Metodologice (HG nr. 44/2004).

In consecință, considerăm că societatea noastră a dedus TV A aferentă facturilor emise de către EURO în mod legal și temeinic.

In ceea ce privește susținerea organului de control cum că EURO SRL ar fi avut obligația de a depune notificarea privind opțiune a taxării pentru operațiunea de închiriere în termen de 90 de zile de la data aderării, menționăm că aceasta modificare a nr.HG 44/2004 (Normele Metodologice) a intrat în vigoare la data de 01.01.2007, iar contractul de închiriere încheiat între părți s-a derulat până în luna decembrie 2004.

. Referitor la furnizorul, acesta a depus notificare prin care a precizat că optează pentru colectarea TV A pentru operațiunea de închiriere a bunurilor imobile pentru perioada 2004 - 2007, pe formularul prevăzut în Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, in data de 18.07.2008.

La pct. 39 din Capitolul "Taxa pe valoarea adăugată" din HG44/2004, în vigoare la data înregistrării notificării, se prevede că "(1)În sensul art.141alin.(3)din Codul

fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea livrării bunurilor imobile prevăzute la art.141alin.(2)lit. j) din Codul fiscal,incondițiile prevăzute la alin.(2)-(6).

(4)Opțiunea prevăzută la alin.(1)se notifică organelor fiscale locale pe formularul prezentatinanexa nr.3la prezentele norme metodologice și se exercită pentru bunurile imobile menționateinnotificare. Opțiunea se poate exercita și numai pentru o parte a acestor bunuri. Depunerea cu întârziere a notificării nu va conduce la anularea opțiunii de taxare depuse de vânzător. Notificarea trebuie transmisă în copie și cumpărătorului."

Mai mult, prin adresa nr. 17076/09.06.2008 emisă de către Administrația Finanțelor Publice a Județului C, având la bază Precizările ANAF nr.-/28.05.2008, se reiterează faptul că depunerea cu întârziere a notificării nu anulează dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare.

Anexăm prezentei adresa nr. 17076/09.06.2008 (Anexa nr. 6 la contestatie).

Solicităm, în baza argumentelor prezentate mai sus, anularea în suma de 5.387 lei, stabilită suplimentar în mod nelegal de organele de inspecție.

Cu privire la TV A aferentă achizițiilor despre care se afirmă că nu ar fi destinate utilizării În folosul operațiunilor taxabile (pct.1.3.5. din Raportul de inspecție fiscală).

Organul de control a considerat nedeductibil TVA-ul aferent cheltuielilor menționate în anexa nr. 1.3.5. deși aceste cheltuieli sunt cu deductibilitate limitată, fiind cheltuielile sociale, adică suportate în limita procentului de 2% din fondul de salarii, așa cum am aratat în Contestația noastră cu privire la pct 1.1.1. din raportul de inspecție fiscală.

Din acest fond au fost acordate ajutoare angajatelor firmei cu ocazia nașterii copilului sub forma unor bunuri (vieleu, husă pat, feng shui) și a fost dotată și pusă în funcțiune baza sportivă proprie înființată în cadrul sediului societății (așa cum rezultă și din proiectul autorizației de construire anexat prezentei contestații - anexa nr. 1 la contestatie), pentru care au fost achiziționate aparate de fitness și alte articole sportive în baza facturii emisă de către

Ca urmare, TV A-ul suplimentar în sumă de 5.468 lei aferent acestor achiziții a fost în mod eronat stabilit în sarcina societății noastre de catre organul de control și solicităm a fi anulat.

Cu privire la majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere calculate pentru diferențele suplimenta re stabilite la TV A (pct.1.3.6 din Raportul de inspecție fiscală)

In baza celor prezentate la punctele anterioare și potrivit prevederilor legale invocate susținem că TVA stabilită suplimentar la control În sumă totala de 62.009 lei si cuprinsă În Decizia de impunere este netemeinică și nelegală.

Pe cale de consecință, solicităm anularea sumelor rezultate ca majorări de Întârziere, penalități și dobânzi la TVA suplimentară calculată de organul de control, În valoare totală de 71.890 lei.

(3) Cu privire la impozitul pe veniturile din salarii

Chestiuni prealabile

În acest 1.1. al Raportului fiscal am tratat separat:

- sumele achitate sub forma de venituri salariale și

- sumele achitate sub forma de prime de asigurare.

Am subliniat în vederea argumentației noastre sub secvente că organul fiscal nu a constatat nereguli sub aspectul impozitului pe veniturile din salarii nici În ceea ce privește sumele achitate sub forma de venituri salariale (pct.1.4.1. din Raportul fiscal)dar nici în ceeaceprivește sumele achitate sub forma de prime de asigurare (pct.1.4.2. din Raportul fiscal).

Într-adevăr, la pct.1.4.2. - pagina 21 din Raportul fiscal- s-a reținut expres:

"Din verificările efectuate s-a constatat căSP AX/A a calculat, declarat și achitat impozitul pe venituri de natură salarială aferent primelor de asigurare suportate pentru angajații proprii."

Cu toate acestea În cuprinsul pct.1.4.2. am re găsit o prezentare și o analiză fiscală a 2 (două) contracte de asigurare Încheiate de către SP:

"Contractul de asigurare nr. 1320 - Plan de asigurare de accidente și pensii suplimentare" intervenit la data de 29.09.2005 Între (la acea dată numită RT PLUS ), pe de o parte În calitate de " al primelor de asigurare", și - ASIGURARI DE VIATA, pe de altă parte în calitate de "Asigurator" - vom numi În continuare acest contract "Contractul ";

Contractul de asigurare nr. - - Asigurare de grup pentru angajați" intervenit la data de 28.03.2006 Între (la acea dată numită RT PLUS ), pe de o parte În calitate de " al primelor de asigurare" și BCR ASIGURARI DE VIATA, pe de altă parte în calitate de "Asigurator" - vom numi în continuare acest contract "Contractul BCR";

Cu privire la ambele contracte de asigurare, organul fiscal invocă prevederile art.11 alin (1) din Codul fiscal și, în continuare, argumentează în sensul că:

Sumeleplătitede către reclamantă SPcătre cei doi asiguratoriîn baza celor două contracte de asigurare reprezentând prima de asigurare suplimentară aferentă componentei de pensie suplimentară cu capitalizare (în cazul Contractului ), respectiv prima de asigurare suplimentară aferentă clauzei suplimentare de beneficii ivestiții în cazul Contractului BCR)reprezintă În fapt drepturi salariale care au fost încasate de foștii angajați ai SP

Sumele plătite de către reclamantă SP către cei doi asiguratori În baza celor două contracte de asigurare reprezentând prima anuală aferentă componentei de risc - decessunt în fapt prime de asigurare plătite de angaiator, În numele angajatului. șisunt în baza titlului III din Codul fiscal venituri asimilate salariilor

În drept organul fiscal a invocat prevederile art.55 alin (1), alin (2) lit.k), alin (3) lit.g) din Codul fiscal și art.70 li.h) din nr.44 / 2004.

Dar, cum subliniam mai sus, organul de inspecție fiscală a constatat că SP a calculat, declarat și achitat impozitul pe venituri de natură salarială aferent primelor de asigurare suportate pentru angajații proprii.

Se pune astfel întrebarea:care a fost relevanța și utilitate a analizei și a concluziei asumate de către organul de inspecție fiscală în ceea ce privește calificarea fiscală a sumelor plătite de cătrecătre cele două societăți de asigurare?

Răspunsul la această Întrebare poate fi dat numai analizând În ansamblul său Raportul fiscal și văzând constatările și concluziile asumate de organul de inspecție fiscală În Capitolele următoare, În ceea ce privește obligațiile față de bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, fondul unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale, de fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, contribuția pentru concedii și indemnizații datorate de angajator.

Observăm astfel că tot ceea ce urmează a fi analizat În tot ceea ce nu mai privește bugetul de stat și se referă la celelalte bugete și fonduri, se bazează pe constatările de la pct.1.4.2. al Raportului fiscal.

Așadar, organul fiscal își preconstituie la pct.1.4.2. premisa raționamentelor și argumentației construite pentru a stabili o bază de impunere suplimentară precum și taxe / impozite și contribuții suplimentare față de bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, fondul unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale, fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, contribuția pentru concedii și indemnizații datorate de angajator.

Vom arăta mai jos că această premisă este incorectă.

acum la analiza expusă de organul fiscalla pct.1.4.2. din Raportul fiscal.

Chestiunea.recalificării tranzactiei"-incidenta art.11alin(1)Cod fiscal

Am contestat expres incidența în speță a prevederilor art.11 alin (1) din Codul fiscal și am considerat că organul de inspecție fiscală a greșit în aplicarea acestei prevederi legale.

Textul art.11 alin (1) din Codul fiscal reglementează două ipoteze de aplicare distincte: ipoteza în care autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic și ipoteza în care reîncadrează forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.

În speță a fost vorba de cele 2 (două) contracte de asigurare (și actele adiționale - la care organul fiscal nu se referă), iar întrucât scopul economic al acestora nu poate fi pus la îndoială, prezumăm că organul de inspecție fiscală a avut în vedere ipoteza a doua reîncadrarea formei unei tranzactiipentru a reflecta continutuleconomic al tranzactiei.

Trebuie observat însă căorganul fiscal nu precizează care este noua formă a tranzactieirezultată în urma reîncadrării și face referire numai la natura sumelor care sunt plătite de către reclamantă către cele două societăți de asigurare [ fără a avea o preocupare specială pentru sumele efectiv încasate de foștii salariați].

Dar legea permitereîncadrarea formei tranzactieiceea ce implică recalificarea naturii sumelor plătiteIîncasate dar nu se reduce la această recalificare a veniturilor.

În fapt, dacă ducem în toate consecințele sale raționamentul recalificării naturii sumelor achitate de către SP se poate observa că ajungem la concluzii absurde din punct de vedere juridic, fiind de observat totodată și neconcordanțe de tratament fiscal.

Astfel, dar fără a avea pretenția că epuizăm subiectul, am observat că organul de inspecție fiscală a recalificatsumeleplătite de reclamantă către cele două societăți de asigurare cu titlu de prime ca fiind salarii ori venituri asimilate salariilor! S-ar putea deduce de aici că, în opinia organului de inspecție fiscală, contractul de asigurare nu este un contract de asigurare și că ar fi vorba de un contract individual de muncă - acesta fiind izvorul obligației de plată a salariilor., se pune întrebarea ce natură juridică și fiscală au sumele care au rămas în patrimoniul societăților de asigurare?

Poate organul de inspecție fiscală are răspunsuri pertinente și complete la aceste întrebări, iar teza schițată la pct.1.4.2. cu privire la aplicarea art.ll alin (1) din Codul fiscal este coerentă, însă este cert că expunerea parțială a acesteia ne afectează dreptul la apărare, reclamantă neputând să răspundă la argumente care nu au fost expuse în cuprinsul Raportului fiscal dar care (dacă există) au format convingerea organului fiscal.

Ne rezervăm așadar dreptul de a completa și dezvolta apărările dacă și după ce organul fiscal își va fi expus în întregime poziția.

Critica stării defapt expusă În Raportul fiscal

Am consemnat in acest caz unele corecții și, după caz, completări în ceea ce privește starea de fapt reținută.

Sumele plătite de reclamantă către cei doi asiguratori nu au fost sume identice (aritmetic) cu sumele pe care asiguratorii le-au plătit asiguraților, fiind evident că acestea din urmă sunt inferioare întrucât asiguratorul reține comisioane și diverse alte sume care să-i asigure beneficii În derularea afacerii sale;

Reclamantă nu a plătit sumele În discuție direct angajaților săi, și, ținând cont de natura și conținutul unui contract de asigurare, era Îndreptățită să considere că sumele rămân În patrimoniul asiguratorilor urmând a fi plătite asiguraților (sau succesorilor acestora!), după caz, la data producerii riscurilor ori a evenimentelor asigurate sau la data la care asigurații Își manifestă voința În sensul celor conținute de contractul de asigurare;

Decizia de a răscumpăra polițele de asigurare aparține asiguratului și nu reclamantei care, la cererea asiguratorului, confirma doar identitatea persoanei care solicita răscumpărare a și sumele virate în contul acesteia în baza contractului;

Reclamantă nu a contestat că sumele achitate pentru plata primelor de asigurare ar fi un venit, În sens larg, pentru asigurați și tocmai de aceea a declarat, calculat și a făcut plăți ale impozitului datorat de persoanele fizice;

Mai întâi, cum am arătat deja, organul fiscal a considerat că sumele plătite de către reclamantă SP către cei doi asiguratori în baza celor două contracte de asigurare reprezentând prima de asigurare suplimentară aferentă componentei de pensie suplimentară cu capitalizare (În cazul Contractului ), respectiv prima de asigurare suplimentară aferentă clauzei suplimentare de beneficii-investiții În cazul Contractului BCR) reprezintă În fapt drepturi salariale care au fost . de foștii angajați ai SP

Subliniem căaceste sume au fost considerate drepturi salarialeși nu venituri asimilate salariilor!

Această precizare am considerat -o importantă mai cu seamă În analiza stabilirii bazei suplimentare de impunere din Capitolele următoare ce se referă la celelalte bugete și fonduri.

Pentru a reține că sunt drepturi salariale organul de inspecție fiscală a invocat prevederile art.55 alin (1) din Codul fiscal. În raport de această prevedere reclamantă observă și subliniază că se referă la venituriobtinutede o persoană fizică și nu se referă la sume plătite de o societate comercială către o altă societate comercială.

După cum am arătat deja, sumele plătite de către subcrisa către una din cele două societăți de asigurare În prima etapă de executare a contractului de asigurare ajung să fie plătite de societatea de asigurări către persoanele fizice În cea de-a doua etapă de executare a aceluiași contract. Reiterăm și subliniem:plata sumelor de bani către persoane fizice nu a făcut-o reclamantă ci societatea de asigurări!iar pentru această din urmă societate, plata corespunde unei cheltuieli deductibile fiscal...

Mai apoi, organul fiscal a considerat că sumele plătite de către reclamantă SP către cei doi asigurători În baza celor două contracte de asigurare reprezentând prima anuală aferentă componentei de risc - dec sunt În fapt prime de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, și sunt în baza titlului nI din Codul fiscal venituri asimilate salariilor.

În susținerea acestei aprecieri organul de inspecție fiscală a invocat art.55 alin (2) lit.k) și alin (3) lit.g) din Codul fiscal și pct70 lith) din 44/2004, unde, În opinia noastră trebuie observat că legiuitorul are În vedere sumeleprimitede persoana fizică.

Nu e puțin relevant că și organul fiscal s-a preocupat să stabileascămodul în care polițele de asigurare au fost valorificate către beneficiarii acestora(foștii angajați ai SP ) precum șimodul în care s-au finalizat contractele.Această preocupare denotă că și În opinia organului de inspecție fiscală este relevant dacă sumele au ajuns la persoanele fizice. Dar, În logica unui contract de asigurare, sumele ajung la persoanele fizice dacă se produce riscul (decesul) ori evenimentul (pensionarea) asigurate ori dacă beneficiarul optează pentru a răscumpăra polița. În prima ipoteza, a producerii riscului de deces, sumele ajung la succesori și devin taxabile În regimul procedurilor notariale, În a doua ipoteză, a pensionării, sumele urmează a fi supuse regimului fiscal al pensiilor, iar În a 3 ipoteză când asiguratul optează pentru răscumpărare, trebuie observat că este În afara controlului SP și că este posterioară momentului plăților făcute către societățile de asigurări (deci nu mai e posibilă reținerea de sume pentru a fi virate statului) fiind vorba de sume diminuate invariabil cu cele reținute de societățile de asigurare...

Critica poziției organ ului fiscal și a actelor administrativ fiscale contestate în ceea ce privește obligațiile față de bugetul asigurărilor sociale de stat, obligațiile față de bugetul asigurărilor pentru șomaj, obligațiile față de fondul unic de asigurări sociale de sănătate, obligațiile față de bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale, obligațiile față de fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, contribuția pentru concedii și indemnizații datorate de angajator-aspecte generale.

A anticipat si a afirmat că organul fiscal și-a preconstituit la pct1.4.2. premisa raționamentelor și argumentației pentru a stabili o bază de impunere suplimentară precum și taxe / impozite și contribuții suplimentare față de bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, fondul unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale, fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, contribuția pentru concedii și indemnizații datorate de angajator.

Într-adevăr, în tot ceea ce privește baza suplimentară de impunere și obligațiile suplimentare stabilite În Capitolele 2, 3, 4, 5, 6 și 7 din Raportul fiscal, dar și în cuprinsul Deciziei de impunere, organul fiscal trimite la cele expuse la pctl.4.2. din același Raport.

Am considerat că Întreaga argumentație adusă de organul de inspecție fiscală În motivarea obligațiilor suplimentare stabilite În Capitolele 2, 3, 4, 5, 6 și 7 din Raportul fiscal este criticabilă În aceeași măsură În care am criticat deja cele expuse mai sus cu privire la impozitul pe veniturile salariale.

În plus, instanta trebuie sa observe că - și În situația În care cele argumentate la pct.4.2. din Raport ar fi corecte - rămâne criticabilă neobservarea de către organul de inspecție fiscală a domeniului de aplicare limitat al reglementării din Titlul III al Codului fiscal și terminologia specială domeniului aici reglementat, pe de o parte, și, pe de altă parte, domeniul de reglementare și terminologia dirt- legislația specifică bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetului asigurărilor pentru șomaj, a fondului unic de asigurări sociale de sănătate, a bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale, etc.

Într-adevăr, mai întâi trebuie observat că fiecare reglementare specifică unui anumit buget / fond - respectiv taxă / contribuție - stabilește o anumită bază de impunere și nu există identitate terminologică sub aspect fiscal, diversele reglementări având o terminologie specifică valabilă în aplicarea acelei reglementări., art.7 din Codul fiscal prevede semnificația unor termeni și expresii aplicabile, cu unele excepții, în înțelesul codului,per a contrarionu și în înțelesul altor acte normative.

În fapt, organul de inspecție fiscală, a calificat ca fiind drepturi salariale și drepturi de natură salariale sumele plătite de subcrisa către societățile de asigurări și apoi a transferat "discuția" (mai exact concluziile de la 1.4.2.) în sfera legislației specifice bugetelor și fondurilor speciale considerând apriori că e vorba de salarii ori drepturi de natură salarială, ceea ce chiar dacă ar fi fost real - nu era suficient.

Tot ca o critică generală am subliniat ca sumele care au fost plătite de reclamantă nu au fost încasate de către persoanele fizice angajate ci de către societatea de asigurare și apoi, în baza contractului de asigurare - deci nu în baza contractului individual de muncă - au fost plătite de către societatea de asigurare către persoanele fizice.

Legislația privind contribuțiile sociale are în vedere sumele încasate de către persoanele fizice în baza contractului individual de muncă ori în baza unui contract încheiat de asigurat direct cu instituția publică (contractul de asigurări sociale), ceea ce nu e cazul în speță

Critica poziției organ ului fiscal și a actelor administrativ fiscale contestate în ceea ce priveșteobligatiile fată de bugetul asigurărilor sociale de stat

Contributia individuală a asiguratilor

Cu privire la acest aspect am considerat ca se impune a fi lămurit dacă sumele în discuție sunt sau nu sunt incluse în baza de calcul la care asigurații datorează contribuția de asigurări sociale.

În perioada de referință, Legea nr.19 / 2000 prevedea în art.23 alin (1) lit.a) că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asigurațiilor o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă.

Așadar se impune a stabili dacă sumele în discuție au fost sau nu salarii individuale brute ori, eventual, sporuri sau adaosuri reglementate prin lege ori prin contractul colectiv de muncă.

Analizând Raportul de inspecție fiscală nu regăsim o argumentație a includeriiîn categoria "salarii individuale brute" ori în categoria "sporuri" / "adaousuri"a sumelor plătite de către reclamantă către societățile de asigurări și nici a sumelor încasate de persoanele fizice de la societățile de asigurări. Dimpotrivă preocuparea organului de inspecție fiscală a fost aceea de a valorifica argumentația expusă în pct.1.4.2. din același Raport de inspecție fiscală, adăugând citateîn extensodin Legea 19 / 2000 și din Ordinul 340 / 2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 19 / 2000.

Nu am contestat relevanța art.23 din Legea 19 / 2000, prevedere invocată și de către noi mai sus, dar am considerat cărelevanța și incidenta pct.19 din Normele metodologiceeste nesustinută cuargumente în cuprinsul Raportului de inspectiefiscală.

Dimpotrivă, pct.19 anterior evocat, este tocmai un argument în sprijinul diferențelor terminologice la care ne-am referit mai sus. Astfel, pct.19 din Norme definește sintagma "salarii individuale brute realizate lunar" și, în opinia noastră, face inaplicabilă în sfera de aplicare a Legii 19 / 2000 sintagma "drepturi salariale" ori "venituri de natură salarială", ambele definite în Codul fis. pentru aplicarea reglementărilor în ceea ce privește impozitul pe salarii.

Am considerat așadar că sumele achitate de reclamantă în baza contractelor de asigurare ( și BCR) - și cu atât mai mult sumele achitate de către cele două societăți de asigurare persoanelor fizice - nu pot fi Încadrate În nici una din ipotezele sau categoriile enumerate la pct.19 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.19/2000 aprobate prin Ordinul 340 / 2001 și, pe cale de consecință, nu suntsalarii individuale brute.Cu atât mai puțin nu sunt sporuri ori adaosuri, unde legiuitorul s-a referit punctual la cele prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă.

În concluzie, sumele în discuție nu sunt incluse în baza lunară de calcul reglementată de art.23 alin (1) din Legea 19/2000.

Contributia angajatorului

Relativ similar, am apreciat ca se impune a fi lămurit este dacă sumele În discuție sunt sau nu sunt incluse În baza de ca1culla careangajatoruldatorează contribuția de asigurări sociale.

În perioada de referință, Legea nr.19/2000 prevedea în art. 24. - (1):

"Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuția de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asigurații prevăzuți la art.5alin.(1)pct. 1 și IL precum și veniturile brute lunare realizate de asigurații prevăzuți la art.5alin.(1)pct. VI"

Așadar aici se impune a stabilidacă sumele În discuție au făcut partedin fondul total de salarii brute.

Analizând Raportul de inspecție fiscală nu am regasit o argumentație a includeriiÎn fondul total de salarii brutea sumelor plătite de către reclamantă către societățile de asigurări și nici a sumelor . de persoanele fizice de la societățile de asigurări. organului de inspecție fiscală a fost aceea de a valorifica argumentația expusă În pct.4.2. din același Raport de inspecție fiscală, adăugând citateîn extensodin Legea 19 / 2000 și din Ordinul 340 /2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 19/2000.

Nu a contestat relevanța art. 24 din Legea 19 / 2000, prevedere citată și de către noi mai sus, dar am considerat cărelevanta și incidența pct.19 din Normele metodologiceeste nesustinută cuargumente în cuprinsul Raportului de inspecțiefiscală.

Dimpotrivă, cum deja am arătat mai sus, pct.19 anterior evocat, este tocmai un argument în sprijinul diferențelor terminologice la care ne-am referit mai sus.

Am considerat așadar că sumele achitate de reclamantă în baza contractelor de asigurare ( și BCR) - și cu atât mai mult sumele achitate de către cele două societăți de asigurare persoanelor fizice - nu pot fi încadrate în nici una din ipotezele sau categoriile enumerate la pct.19 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.19/2000 aprobate prin Ordinul 340 / 2001 și, pe cale de consecință, nufacparte dinfondul totaldesalarii brute lunare.

În concluzie, sumele în discuție nu sunt incluse în baza lunară de calcul reglementată de art.24 alin (1) din Legea 19/2000.

Creantele accesoriicontributiilor suplimentare

Am criticat deopotrivă și majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere calculate pentru diferențele suplimentare stabilite la contribuțiile stabilite suplimentar, nu doar pentru că am contestat și contribuțiile stabilite suplimentar ci și pentru că organul fiscal nu argumentează stabilirea momentului de la care a calculat aceste creanle accesorii.

Critica poziției organului fiscalșia actelor administrativ fiscale contestate în ceea ce priveșteobligatiile fatădebugetul asigurărilor ventru somaj;

Chestiunea ce se impune a fi lămurită este dacă sumele În discuție sunt sau nu sunt incluse în baza de calcul asupra căreia se aplică contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Contributia individuală a asiguratilor

În perioada de referință, Legea nr.76/2002 prevede în art. 27:

"Angajatorii au obligația de a rețineșide a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cotă de1%,aplicată asupra salariuluidebază lunar brut, pentru asigurații prevăzuți la art.19lit. a)-d) sau, după caz, pentru asigurații prevăzuți la art.19lit.e),asupra veniturilor brute lunare realizate."

Așadar trebuie stabilit dacă sumele în discuție sunt sau nu sunt incluse în categoria "salariu de bază lunar brut" ceea ce, în opinia noastră, nu este echivalent cu a stabili dacă sumele în discuție sunt "drepturi salariale" ori "drepturi de natură salarială" (aceste din urmă categorii fiind desigur cele definite de Codul fiscal în vederea stabilirii impozitului pe veniturile din salarii, datorat la alt buget al statului).

În opinia noastră, organul de inspecție fiscală nu a argumentat că sumele în discuție ar fi parte a salariului de bază brut ci a făcut din nou referire la aspectele consemnate la pct.4.2. din Raportul fiscal, ceea ce deja am criticat mai sus.

Contributia angajatorului

În perioada de referință, Legea nr.76/2002 prevede în art. 26. - (1)

"Angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cotă de5%,aplicată asupra fondului totaldesalarii brute lunare realizate de asigurații prevăzuți la art.19. "

Așadar trebuie stabilit dacă sumele În discuție sunt sau nu sunt incluse În fondul total de salarii brute lunare ceea ce, în opinia noastră, nu este echivalent cu a stabili dacă sumele în discuție sunt "drepturi salariale" ori "drepturi de natură salarială",

Într-adevăr, art.13 din Normele metodologice de aplicare a Legii 76 / 2002 aprobate prin nr.HG174 / 2002, reglementează conținutul fondului total de salarii brute și arată într-o enumerare explicită categoriile fiscale de referință fără a include "drepturile salariale" ori "drepturile de natură salarială" - categorii fiscale specifice Codului fiscal în materia impozitului pe venitul din salarii.

Creantele accesorii contributiilor supliimentare

Critica poziției organ ului fiscal și a actelor administrativ fiscale contestate În ceea ce priveșteobligatiile fată de fondul unic de asigurări sociale de sănătate

Contributia asiguratului

Chestiunea ce se impune a fi lămurită este dacă sumele în discuție sunt sau nu sunt incluse în baza de calcul asupra căreia se stabilește contribuția persoanelor asigurate la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Văzând succesiunea legilor în timp, organul de inspecție fiscală a evocat prevederile incidente din diferitele perioade de referință (OUG nr.150 /2002 și Legea 95 /2002) și a subliniat căbaza de calcul a contributiei o reprezintă veniturile din salarii sau asimilate salariilorceea ce, la prima vedere pare să sugereze că ar fi vorba de aceeași terminologice cu cea a Codului fiscal.

Omite însă organul de inspecție fiscală să se refere la Normele privind modul de încasare a contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate aprobate prin Ordin nr. 74/2000 care definesc și detaliază tocmai baza de calcul. aceste prevederi (pct.1. din Norme) și subliniem în conținutul reglementării reperele argumentației subsecvente.

"Contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorată de asigurați se determină astfel:

a) o cotă de7%aplicată lunar asupraveniturilor salariale brute,în cazul asiguraților care au calitatea de salariat sau care prestează o activitate pe bază de convenție civilă de prestări de servicii.

Prin venituri salariale brute, în sensul prezentelor norme,se întelegesuma tuturor veniturilor în bani și în naturăobtinutede o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenții civile de prestări de servicii, indiferent de perioada la care se referă sau de forma în care se acordă.

Sunt asimilate veniturilor salariale:

-indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică,

stabilită potrivit legii;

-drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii, sporuri și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;

-indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;

-sumele primite de membrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin subscripție publică;

-sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de

administrație și în comisia de cenzori;

-sumele primite de reprezentanții în organismele tripartite, conform legii;

-veniturile sub formă de salarii din străinătate, obținute de persoanele fizice române cu

domiciliul în România care desjășoară activitate în România și de persoanele fizice române cu domiciliul în România angajate ale misiunilor diplomatice și posturilor consulare acreditate în România;

-alte drepturi și in demn iz a ții de natură salarială, primite de asigura ți, în bani sau în natură.

În categoria veniturilor salariale brute se includ și indemnizațiile cuvenite, potrivit legii, pentru îngrijirea copilului până la vârsta de2ani, precum și indemnizațiile acordate în condițiile legii, personalului care lucrează în sectorul producției de apărare, pe perioada de întrerupere a activității."

Este evident că terminologia este proprie reglementării privind contribuția la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și că sintagma "vepituri asimilate salariilor" are un conținut propriu, diferit de cel avut În vedere de organul de inspecție fiscală.

Contributia angajatorului

Problema se pune relativ identic În ceea ce privește contribuția angajatorului. din aceleași Norme, pct. și subliniem prevederile care denotă preocuparea legiuitorului pentru definirea specifică a terminologiei În ceea ce privește baza de calcul.

"Angajatorii au obligația să rețină și să vireze caselor de asigurări de sănătate contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, în cotă de7%raportată la fondul de salarii.

Prin fond de salarii, în sensul prezente lor norme,se întelegesuma veniturilor în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizicăpentru munca prestatăîn baza unui contract individual de muncă sau a unei convenții civile de prestări de servicii, încheiate potrivit legii, indiferent de perioada la care se referă.

În fondul de salariise includ șiindemnizațiile pentru plata concediilor medicale în caz de boală, prevenirea îmbolnăvirilor, întărirea și refacerea sănătății pentru primele 10 zile lucrătoare care, potrivit legii, se suportă din fondul de salarii al angajatorului.

Sunt asimilate veniturilorcare fac parte din fondul de salarii și următoarele drepturi:

-indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică,

stabilită potrivit legii;

-drepturile de soldă lunară, indemnizații, prime, premii, sporuri și alte drepturi ale

cadrelor militare, acordate potrivit legii;

-indemnizația lunară brută cuvenită administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;

-sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de

administrație și în comisia de cenzori;

-sumele primite de reprezentanții în organismele tripartite, conform legii;

-alte drepturi și indemnizații de natură salarială, acordate în bani și în natură de către angajator."

Am considerat că nici la acest capitol organul de inspecție fiscală nu a argumentat includerea sumelor în discuție, cele plătite de reclamantă societății de asigurări, în fondul de salarii.

Creantele accesorii contributiilor splimentare

Am criticat deopotrivă și majorările, dobânzile și penalitățile de Întârziere calculate pentru diferențele suplimentare stabilite la contribuțiile stabilite suplimentar, nu doar pentru că am contestat și contribuțiile stabilite suplimentar ci și pentru că organul fiscal nu a argumentat stabilirea momentului de la care a calculat aceste creante accesorii.

Critica poziției organ ului fiscal și a actelor administrativ fiscale contestate În ceea ce priveșteobligatiile fată de bugetul asig!urărilor ventru accidente de muncă si boli profesionale.

Am apreciat ca se impune a fi lămurit dacă sumele În discuție sunt sau nu sunt incluse În baza de calcul asupra căreia se stabilește contribuția persoanelor asigurate.

Organul de inspecție fiscală s-a referit la art.101 din Legea 346 / 2002 care stabilește că baza lunară de calcul o reprezintă fondul total de salarii brute lunare realizate și În continuare mai evocă o dată propriile considerații de la pct.4.2. din același raport.

Omite organul de inspecție fiscală să se refere la Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul 450 / 2006 care, în art.2, definesc în mod special categoriile fiscale relevante în discuție și demonstrează încă o dată că nu este legală o extrapolare a terminologiei, de asemenea specifice, definită în alte acte normative.

și subliniem pentru a ne susține punctul de vedere.

"Art.2. -În sensul prezentelor norme metodologice. următorii termeni se definesc astfel:

-fond total de salarii brute-totalitate a sumelor utilizate de un angajator pentru plata drepturilor salariale sau de natură salarială; k) salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă:

- salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar (inclusiv indexări, compensații-numai cele incluse în salariul de bază conform legii-indemnizații de conducere, salarii de merit și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază);

sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau sume jixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu; sumele plătitedin fondul de salariipentru timpul ne lucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, evenimente familiale deosebite, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților);

- sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie,plătite din fondul de salarii;premiile anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit;

- drepturile în natură acordate salariaților sub formă de remunerație, dacă acestea suntsuportate din fondul de salarii;

- sumelelătite p. din fondul de salariiconform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase etc.);

- alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă,plătite din fondul de salarii;"

Organul fiscal nu a argumentat că sumele plătite de către reclamantă societăților de asigurare ar face parte din fondul de salarii, respectiv că s-ar încadra în categoriile fiscale enumerate explicit de legiuitor în normele mai sus citate.

Am criticat deopotrivă și majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere calculate pentru diferențele suplimentare stabilite la contribuțiile stabilite suplimentar, nu doar pentru că am contestat și contribuțiile stabilite suplimentar ci și pentru că organul fiscal nu a argumentat stabilirea momentului de la care a calculat aceste creante accesorii.

1.Critica poziției organ ului fiscal și a actelor administrativ fiscale contestate În ceea ce priveșteobligatiile fată de fondul de garantare pentru plata creantelor salariale

mutandisproblema este aceeași și în cazul contribuției la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.

Conform prevederilor Legii nr.200 / 2006 (art.?) baza de calcul o reprezintă fondul total de salarii brute realizate de salariați, iar Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG1850/2006, definesc explicit fondul total de salarii brute lunare rară a indica expres ori prin asimilare și sumele în discuție.

și subliniem

Art.7(2)Fondul total de salarii brute lunare prevăzut la alin.(1)include:

a) salariile de bază;

b) salariile de bază aferente personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, corespunzătoare funcțiilor în care persoanele respective sunt încadrate în

țară;

c) sporurile, adaosurile și indemnizațiile;

d) salariile de merit;

e) sumele realizate prin plata cu ora, gărzile, indemnizațiile clinice;

j) stimulentele și premiile de orice fel care se plătesc din fondul de salarii;

g) indemnizațiile pentru concediul de odihnă;

h) indemnizațiile pentru perioadele de incapacitate temporară de muncă, suportate de angajatori, coriform legii, din fondul de salarii;

i) orice alte sume plătite din fondul de salarii, cu excepția compensațiilor acordate în condițiile legii și ale contractului colectiv de muncă, salariaților concediați pentru motive care nu țin de persoana lor.

A fost evident că organul fiscal a evitat și în acest capitol să facă o analiză distinctă de cea pe care a făcut-o la pct.4.2. din Raport, neputându-se înțelege de ce sumele reprezentând prime de asigurare plătite de reclamantă unor societăți de asigurare în beneficiul salariaților se încadrează - iar dacă da unde - în baza de calcul a contribuției la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.

A avut organul de inspecție fiscală în vedere finalitatea reglementării și a fondului despre care discutăm? Se poate afirma că acest fond ar garanta (În cazul falimentului reclamantei) și plata În continuare a obligațiilor asumate de către reclamantă În relația cu o societate de asigurări?

Am criticat deopotrivă și majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere calculate pentru diferențele suplimentare stabilite la contribuțiile stabilite suplimentar, nu doar pentru că am contestat și contribuțiile stabilite suplimentar ci și pentru că organul fiscal nu a argumentat stabilirea momentului de la care a calculat aceste creante accesorii.

Critica poziției organ ului fiscal și a actelor administrativ fiscale contestate În ceea ce priveștecontributia ventru concedii si indemnizatii datorate de angajator

Am apreciat ca se impune a se lămuri dacă sumele În discuție sunt sau nu sunt incluse În baza de calcul la care angajatorul datorează contribuția pentru concedii și indemnizații.

Potrivit art.6 (2) din Legea 158 / 2005 baza de calcul a contribuției o reprezintă"fondul de salarii realizat, cu respectarea prevederilor legislației financiar-fiscale în materie".Aceeași reglementare definește fondul de salarii realizat ca fiind totalitatea sumelor utilizate de un angajator pentru plata drepturilor salariale sau de natură salarială.

Am notat în context că definiția dată de art.6 alin (2) specifică textual că e vorba de o definiție "în sensul prezentei ordonanțe de urgență", fiind încă o dată confirmată critica noastră privind greșita abordare a organului de inspecție fiscală care la fiecare taxă / contribuție reiterează aprecierile făcute la pct.4.2. din Raport cu privire la categoriile fiscale privind impozitul pe venit din salarii.

Organul de inspecție fiscală nu a argumentat de ce sumele reprezentând prime de asigurare plătite de reclamantă unor societăți de asigurare în beneficiul salariaților se încadrează - iar dacă da unde - în baza de calcul a contribuției la pentru concedii și indemnizații.

Nu mai puțin important, în condițiile în care contractele de asigurare și primele plătite de către reclamantă societăților de asigurare nu țineau cont de concedii ori de cauzele ce justifică În genere plata de indemnizații, putem spune că poziția organului fiscal este contrară finalității reglementării.

. Cu privire cererea noastră subsidiară de anulare parțială a Deciziei nr.160 privind nemodificarea bazei de impunere și restituirea sumei de 49.867 lei;

Așa cum am precizat În introducerea prezentei contestații, această cerere o susținem în ipoteza în care veți respinge (În . sau În parte) cererea noastră de anulare a DecizieiDE nr.160 din 28.11.2008 privind obligatiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspectia fiscală.

Așadar, în subsidiar fata de cele prezentate mai sus, aratam in cele ce urmeaza ca abordarea si concluziile din Raportul de Inspectie cu referire la impozitul pe salarii si asimilate salariilor sunt gresite.

Ne referim la faptul ca organele de inspectie nu au procedat corect (consecvent) in raport cu constatari le lor suplimentare, in sensul ca trebuiau sa diminueze baza de impunere a veniturilor asimilate salariilor cu sumele pe care acestia ni le-au imputat ca si contributii individuale suplimentare.

Am facut referire la art.57 alin2 din Codul Fiscal care prevedededucereadin venitul brut a contributiilor obligatorii. Prin urmare, in Raportul de inspectie (pct. 1.4.1), din totalul bazei de calcul trebuiau scazute - daca consideram temeinica sustinerea organului de control contributiile individuale de asigurari sociale CAS (174.042 lei), contributiile individuale de asigurari pentru somaj (18.320) si contributiile individuale de asigurari sociale de sanatate CASS (119.311 lei), sume care au fost calculate chiar de catre organele de control (punctele 2.1; 3.1 si 4.1 din Raport).

Pe aceasta baza, respectand tehnica de calcul al impozitului pe veniturile asimilate salariilor, baza de impunere - raportat la sustinerile organului de control privind obligativitatea calcularii, retinerii si virarii contributiilor/fondurilor - trebuia diminuata de la 1.835.547,21 lei (anexa 2, 3 si 4) cu suma totala a contributiilor mai sus mentionate (311.673 lei), ajungand la 1.523.874,21 lei. Acestei noi baze de calcul ii corespundea un impozit de 16%, adica 243.820 lei.

Ca si consecinta, impozitul calculat si virat de - SRL de 293.687,49 lei (prezentat in coloana a doua a anexelor 2, 3 si 4 din Raport), trebuia redus corespunzator la suma de 243.820 lei - daca luam in considerare sustinerile organului de control privind obligativitatea calcularii, retinerii si virarii CAS, CASS, contributiilor pentru somaj, etc. In aceasta situatie, am fi obligati sa solicitam anularea partiala a Deciziei nr.161 de nemodificare a bazei de impunere si emiterea deciziei de RESTITUIRE pentru suma de 49.867 lei

În drept se prevalează în principal de dispozițiile legale invocate în cuprinsul contestației.

În probațiune, ne prevalăm de toate înscrisurile amintite în cuprinsul contestației, precum și de documentele avute în vedere de către organul fiscal in cursul controlului fiscal.

Prin întâmpinare pârâta Administrația Financiară pentru Contribuabilii Mijlocii C ( 36-37 vol. I) s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulată de reclamantă. Se arată că reclamanta nu poate cere pe cale directă în fața instanței judecătorești anularea actelor administrativ-fiscale contestate, deoarece conform art. 205 din codul d e procedură fiscală calea de urmat este a contestației, cale care de altfel a fost urmată de reclamantă. Se mai arată că ceea ce se poate supune jurisdicției de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile art. 218 alin. 2 din legea procesual fiscală este exclusiv decizia prin care organul de soluționare a contestației rezolvă contestația reclamantei.

Ulterior, reclamanta a formulat precizare de acțiune evidențiind în opt puncte aceleași cereri ca și în acțiunea introductivă de instanță și care vizează în esență aceeași solicitare de ansamblu, mai precis intervenția instanței de judecată pentru a rezolva pe cale directă contestația pe calea administrativă formulată anterior.

La finalul acestui demers judiciar reclamanta a mai formulat o cerere ce face obiectul pct. - ului nr. 9 prin care urmărește condamnarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația administrativă înregistrată de reclamantă sub nr. 10.064 din 30.12.2008 în termen de maxim 5 zile calendaristice de la comunicare sentinței pronunțate de instanță sub sancțiunea unei penalități zilnice de 5.000 lei și a amenzii prevăzute la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului Curtea a reținut următoarele:

În ceea ce privește petitele 1-8 Curtea apus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii.

Potrivit dispozițiilor art. 205 alin. 1 din codul d e procedură fiscală mpotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Conform aceleiași legi procesuale fiscale contestația pe cale administrativă este soluționată de organul administrativ de soluționare a contestațiilor stabilit de lege prin decizie sau dispoziție, după caz iar conform art. 218 alin. 2 deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competente.

Ca atare, contribuabilul sau partea ce se pretinde vătămată în drepturile ori interesele sale legitime este obligată ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ să urmeze procedura prealabilă a contestației reglementată de art. 205 și urm. din codul d e procedură fiscală și abia apoi când obține o decizie de rezolvare a acestei contestații poate supune conflictul în fața jurisdicției judiciare.

Că este așa s-a decis și în practica pertinentă a jurisdicției de contencios constituțional.

Astfel, prin <LLNK 12004 4091701701 0 37>Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, instanța de contencios constituțional a stabilit, în soluționarea unei excepții privind dispozițiile art. 174-187 din codul d e procedură fiscală (care includ și pe cele analizate în prezenta cauză, dat fiind modificările succesive și republicarea legii procesual fiscale), că aceste texte de lege "reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege". Cu același prilej, Curtea Constituțională a mai reținut că "actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din codul d e procedură fiscală, nu sunt, așadar, acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată".

Din această perspectivă s-a constat că, nu se poate reține încălcarea, prin textele de lege analizate, a dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Față de cele ce preced, se poate conchide că dreptul la justiție a reclamantei este asigurat dar că aceasta este obligată să parcurgă efectiv procedura administrativă prealabilă instituită de prevederile art. 205 și urm. pr.fisc.

Drept urmare, nu se poate susține cu temei că instanța de contencios administrativ ar putea ea însăși să rezolve contestația chiar în tăcerea organului de soluționare a contestațiilor.

Curtea mai reține că Legea contenciosului administrativ român nu reglementează la nivel de principiu contenciosul de plină jurisdicție, mai precis nu reglementează posibilitatea ca jurisdicția judiciară de contencios administrativ să se substituie autorității administrative iar conflictul să fie tranșat prin adoptarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie rezolvat de o manieră directă și completă raportul juridic de conflict.

Așa cum este imaginat contenciosul administrativ român obiectul acțiunii judiciare nu include și această posibilitate și nici soluția ce se poate da conflictului nu are în vedere o atare ipoteză relevante în acest fiind dispozițiile art. 8 alin. 1 și ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, solicitarea de a implica instanța de contencios administrativ în rezolvarea unui astfel de raport de conflict poate viza obținerea unei hotărâri judecătorești de constatare a refuzului nejustificat de îndeplinire a operațiunii administrative ori de răspuns la cerere iar nu de a rezolva conflictul de o manieră care ar presupune substituirea autorității publice, aceasta din urmă nefiind o soluție legală. De altfel, procedura de înfăptuire a justiției nu înseamnă imixtiunea jurisdicției în activitatea altor puteri statale ci sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spiritul și litera legii.

De aceea, în absența unei decizii a organului administrativ de soluționare a contestațiilor Curtea nu are abilitatea să interfereze ea însăși cu activitatea administrației și prin hotărârea judecătorească să se pronunțe pe cale directă, în substanță, asupra contestației exercitate pe cale administrativă de către reclamantă.

Ca atare, raportat la considerentele de fapt și de drept evocate în precedent, Curtea urmează ca, în temeiul art. 1 alin. 1, rap. la art. 2 alin. 2 corelat cu art. 8 alin. 1 și ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu raportare la prevederile art. 218 alin. 2 din codul d e procedură fiscală, să respingă cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată cu privire la solicitările ce fac obiectul petitelor nr. 1-8, ca inadmisibilă.

2. În ceea ce privește cererea ce formează obiectul petitului nr. 2, Curtea are în vedere următoarele:

Reclamanta se plânge că pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor nu a dat curs rezolvării contestației înregistrate la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii sub nr. 10.064 la data de 30.12.2008.

Din explicațiile furnizate de reprezentanta pârâtei s-a dedus că dosarul cu privire la contestație a fost înaintat la organul competent de soluționare a contestațiilor și că as5tfel operațiunea administrativă ce incumba acestei entități a fost îndeplinită.

Așa cum s-a arătat și în precedent instanța de contencios administrativ nu poate fi învestită cu soluționarea directă și nemijlocită a contestației dar poate fi învestită în temeiul art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 218 alin. 2 din codul d e procedură fiscală cu o acțiune întemeiată pe refuzul nejustificat al autorității publice de a răspunde contestației formulate în baza art. 205 și urm. pr.fisc.

În această situație instanța de contencios administrativ are a se pronunța și poate cenzura exclusiv caracterul justificat sau nejustificat al răspunsului autorității publice sau al lipsei răspunsului ori al rezolvării contestației în termenul defipt de lege.

În lipsă de alte stipulații contrare contestația trebuia rezolvată de autoritatea de resort în termenul de 30 de zile stipulat la art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, nerespectarea acestui termen deschizând astfel posibilitatea de a acționa în justiție pe calea procedurii contenciosului administrativ relevante fiind dispozițiile art. 2 alin. 2 și ale art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu toate că dispozițiile codului d e procedură fiscală prevăd dreptul de acces la justiția de contencios administrativ numai în prezența și în temeiul obținerii unei decizii administrativ e de soluționare a contestației.

Curtea constată că justificările prezentate de reprezentanta pârâtului în vederea probării caracterului justificat la nerezolvării contestației în termen legal nu sunt pertinente și apte a fundamenta teza că autoritatea nu este culpabilă.

Aspectele ce privesc reorganizarea administrației nu pot fi opuse particularului care are prerogativa în continuare să beneficieze să ceară respectarea dreptului la o administrație în armonie cu legislația și practica administrativă pertinentă.

De asemenea, nu poate fi opus cu succes particularului ca și motiv al întârzierii soluționării contestației lipsa unei armonizări a practicii administrative în materia soluționării acestor tipuri de contestații așa cum eronat se prezintă drept justificare în înscrisul depus la dosar ( 759 vol. III).

Dacă ar fi să admitem această teză s-ar da credit unei marje de apreciere mult prea mari a administrației, care pentru astfel de motive ar putea bloca o perioadă neprecizată de timp soluționarea pertinentă a contestațiilor cu consecințe importante pe terenul drepturilor particularului garantate de Legea fundamentală și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificate de România prin legea nr. 30/1994, special a dreptului la un proces echitabil ce implică soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Astfel, în practica pertinentă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că termenul rezonabil în materiecivilă,ca noțiune autonomă Curții, include și durata unor proceduri administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, în mod obligatoriu, de parcurgerea unei atari proceduri, caz în care calculul termenului rezonabil are ca punct de plecare data la care a fost sesizată autoritatea administrativă competentă (CEDO, hotărârea din 26 septembrie 2000 în cauzaîmpotriva Franțeiparag. 19).

De aceea se impune a se statua că procedurile administrative interne trebuie să fie gestionate de așa manieră încât să nu interfereze cu drepturile garantate particularilor.

Așa fiind, Curtea va statua că pârâta ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor nu justifică pertinent și legal întârzierea rezolvării contestației și ca atare, în temeiul art. 18 alin. 1 corelat cu prevederile art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 corelat cu art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea circumscrisă capătului nr. 9 din cererea precizată și ca o consecință pârâta va fi obligată să soluționeze contestația formulată pe cale administrativă de reclamantă în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei sentințe.

Nu poate fi admisă acțiunea în sensul stabilirii termenului de soluționare a contestației ca fiind de la comunicarea sentinței deoarece în materia contenciosului administrativ sentința pronunțată de instanța de fond nu este definitivă și nici executorie iar recursul declara este suspensiv de executare (art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004).

Pe de altă parte, nu poate fi admisă nici solicitarea ca termenul să fie socotit pe zile calendaristice deoarece dispozițiile art. 18 alin. 6 teza I rap. la art. 24 alin. 1 din aceeași lege nu fac o distincție în acest sens încât pentru calculul termenului se apelează la dispozițiile dreptului comun consacrate de legea procesual civilă, mai precis de art. 101.pr.civ.

De asemenea, având în vedere că obligația impusă în sarcina autorității pârâte are caracterintuitu persoane, adică se poate executa numai de către debitorul însuși, și ținând seama de prevederile art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 Curtea va stabili soluția de admitere a acțiunii sub sancțiunea unei penalități de 1.000 lei pe zi întârziere apreciind că suma de 5.000 lei este excesivă și că penalitatea aplicată de C este suficient de constrângătoare pentru autoritatea obligată.

În ceea ce privește aplicarea sancțiunii amenzii prevăzute la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, deși există posibilitatea aplicării acestei sancțiuni prin însăși sentința pronunțată în condițiile art. 18 alin. 1 rap. la alin. 6 parte finală, Curtea reține că nu se impune stabilirea unei astfel de sancțiuni nefiind date în cauză suficiente elemente ori indicii că șeful autorității pârâte nu s-ar conforma pe deplin dispozițiilor instanței și că ar refuza explicit respectarea obligației impuse în termenul stabilit de instanță.

Curtea va constata că reclamanta a solicitat ca obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu se va face pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

1. Admite excepția de inadmisibilitate privitor la capetele 1-8 din cererea de contencios administrativ precizată formulată de reclamanta - SRL cu sediul în C-N-, jud.C în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu sediul în B, sector 5,- și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii C-N P-ța - nr.19 jud. C și ca o consecință:

Respinge ca inadmisibilă acțiunea în privința capetelor 1-8 din acțiunea precizată.

2. Admite capătul 9 din acțiunea de contencios administrativ precizată și ca o consecință:

Obligă pârâta Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația formulată pe cale administrativă de petenta reclamantă înregistrată sub nr. 10064 din 30.12.2008 la pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii C-N în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței de față sub sancțiunea unei penalități de 1000 lei pe zi de întârziere.

3. Constată că reclamanta a solicitat ca obligarea la plata cheltuielilor de judecată să se facă pe cale separată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din 18 iunie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.U/Dact.

5 ex./07.07.2009

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur

#Judecator Liviu Ungur

Contestație act administrativ fiscal. Sentința 309/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Sentința 309/2009. Curtea de Apel Cluj