Contestație act administrativ fiscal. Decizia 3137/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3137
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea - S IMPORT EXPORT SERVICII, împotriva deciziei nr. 738 din data de 12 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru contestatoarea - S IMPORT EXPORT SERVICII și consilier juridic pentru intimata
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii:
Avocat pentru contestatoarea - S IMPORT EXPORT SERVICII solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
Consilier juridic pentru intimata M pune concluzii de respingerea contestației în anulare, menținerea deciziei ca legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința nr. 1457 din 02 Octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de reclamantul - S IMPORT EXPORT SERVICII SRL cu sediul în DTS,-, județul M, în contradictoriu cu DGFP M și au fost anulate deciziile de impunere nr. 131 din 20.09.2007 și 44/ 2007 emise de DGFP
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2008, petenta - S IMPORT EXPORT SERVICII SRL a formulat contestație împotriva deciziei nr. 44/22.11.2007 emisă de către DGFP M, prin care i s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 131 din 20.09.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala și a raportului de inspecție fiscală întocmit la 19.09.2007, pronunțându-se decizia 44/22.11.2007 prin care s-a respins contestația formulată și a rămas obligat la plata sumei de 1637 lei reprezentând TVA suplimentar, 49 lei majorări de întârziere, precum și reducerea sumei de 7096 lei reprezentând TVA de rambursat.
In motivarea contestației a arătat că la data de 26.03.2007 prin decontul de TVA nr 31754 din 26.03.2007 a solicitat rambursarea de TVA in sumă de 7096 lei pe care o datorau DGFP ca urmare a bunurilor produse in societate, ambalaje carton, care au fost expediate la T și într-un stat membru UE, fiind emisă în mod nelegal obligația de plată.
A mai arătat că in mod nelegal actele emise de pârâtă sunt nelegale întrucât obiectul de activitate al societății este producerea de cartoane și comercializarea lor încât a livrat către - SA Italia cartoane pentru ambalat încălțăminte cu mențiunea ca marfa produsa va fi livrata la 3 societăți romane, respectiv - Line SRL, - SA T și - SA, marfa fiind însoțita de aviz de expediere cu mențiunea ca nu se facturează.
A mai arătat că ulterior la 28.06.2004, a încheiat un contract cu o firma din Italia, prin care de asemenea se obliga sa vândă cartoane pentru încălțăminte în Ungaria încât livrările au fost făcute către parteneri externi, chiar dacă s-a livrat in România, încât in mod greșit nu i s-a restituit TVA-ul.
Din actele existente la dosarul cauzei rezulta ca societatea a solicitat restituirea de TVA care i-a fost respinsa deoarece nu a fost depusă în termenul de 45 zile și nu a avut documentația corespunzătoare încât nu sunt de acord cu restituirea acesteia și nu sunt de acord nici cu efectuarea unei expertize contabile.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a fost întocmita de expert precum și expert din partea pârâtei in persoana lui, care au stabilit următoarele:
- facturile prin care s-a livrat carton pentru încălțăminte îndeplinesc condițiile prev. de art. 155.fiscal, situație in care trebuia să i se restituie TVA-ul.
Prin același raport de expertiză s-a stabilit că scrisoarea de transport internațional a transportat un număr de 9826 bc. carton ale societății, livrându-se un număr de 8757 bc. carton precum și către alte societăți fiind îndreptățit să i se restituie TVA-ul.
-se obiecțiuni in legătura cu constatările raportului de expertiza, experții si-au menținut punctul de vedere, in sensul că, societatea era îndreptățită să i se restituie TVA.-ul.
Astfel fiind, având in vedere dispozițiile art 155 fiscal, urmează să admită contestația, să se dispună anularea deciziei 44/2007, precum si a deciziei 131/2007 constatând că petenta este indreptățită să primească TVA-ul pentru marfa produsa și comercializata întrucât din actele existente la dosar rezultă faptul că aceasta s-a livrat pe sistem de export chiar dacă a fost livrată către societăți din România, insa la indicația societăților din Italia, partener de afacere al reclamantei.
Instanta a inlaturat ca neintemeiate apărările formulate de pârâtă, în sensul că nefiind solicitate in termen de 45 zile acesta nu mai poate fi eliberat intrucât incalcă dispozițiile codului fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP M în nume propriu și în numele ACTIVITĂȚII DE INSPECȚIE FISCALĂ M criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurentele pârâte au susținut că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece ar fi fost întemeiată pe o motivare străină de natura cauzei, susținându-se că analizarea documentelor de către instanța de fond nu s-a realizat în mod judicios, ci s-a acordat valoare de adevăr concluziilor evazive din raportul de expertiză, fără a fi avute în vedere dispozițiile art.143 alin. 2 lit. a din Codul Fiscal coroborat cu dispozițiile art. 10 alin.1 lit. a din nr. 2222/2006.
Potrivit acestor dispoziții legale, sunt scutite de taxe livrările intracomunitare, numai dacă pe factură este menționat codul d e înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru, iar în cauza s-a stabilit inclusiv de către expert, că facturile nu conțineau astfel de elemente, situație în care se impunea respingerea acțiunii.
În drept, și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 din Pr. Civ.
In cauză intimatul-reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Prin decizia nr.738 din 12 februarie 2009, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul pârâtelor DGFP și Activitatea de Inspecție Fiscală M, a modificat sentința, a admis acțiunea în parte și a anulat în parte raportul de inspecție fiscală din 19.09.2007 și decizia de impunere nr.131/20.09.2007, cu privire la plata sumei de 1637 lei TVA suplimentar + 49 lei majorări de întârziere, ambele emise de către DGFP - Dr.Tr.S și tot în parte decizia nr.44/22.11.2007, emisă de M FP - DGFP
S-a respins capătul de cerere privind rambursarea TVA.
Pentru pronunța această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 206 alin. 2. Pr. Fiscală, obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat și ca atare, atât acțiunea de la instanța de fond precum și recursul, vor fi circumscrise aceluiași obiect, astfel că la examinarea cauzei instanța va avea în vedere conținutul actului administrativ fiscal al organului de control, respectiv raportul de inspecție fiscală din 19.09.2007 și decizia de impunere nr.131/20.09.2007, precum și decizia nr. 44/22.11.2007, prin care a fost respinsă contestația împotriva celor 2 acte administrativ fiscale.
În raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere s-a apreciat că livrările de mărfuri, efectuate de către intimata reclamantă, nu au caracter de livrări intracomunitare ci de livrări interne cu consecința obligației de plată a TVA în cuantumul stabilit prin decizia de impunere, și anume 1637 lei.
Intimata reclamantă a contestat aceste mențiuni susținând că, livrările de mărfuri au caracter intracomunitar, depunând documentația în acest sens.
În cursul soluționării plângerii prealabile organul investit a menținut concluziile inițiale, susținând că livrarea de bunuri nu a avut caracter intracomunitar, deoarece nu au fost prezentate documente, respectiv contractul de vânzare-cumpărare în original.
În motivarea recursului s-au invocat neregularități ale actelor de livrare, respectiv nerespectarea dispozițiilor art.143 alin. 2 lit. a și a mențiunilor prevăzute de art. 155 alin. 5 din Codul Fiscal, aceste susțineri reprezentând însă, o situație nouă ce nu a fost avută în vedere de organul fiscal la data efectuării controlului, a întocmirii actului de control și a deciziei de impunere, situație care în conformitate cu dispozițiile art. 206 alin. 2. Pr. Fiscală, nu ar impune examinarea de către Caa cestor neregularități.
Cu toate acestea, Curtea a examinat aceste neregularități, având în vedere principiul legalității care guvernează toate domeniile dreptului și care obligă toți subiecții la respectarea normelor instituite prin lege, la stabilirea unei situații de fapt reale și în concordanță cu dispozițiile legale.
Prin aceste susțineri din recurs, se recunoaște practic faptul că, livrarea de bunuri a avut caracter intracomunitar, și astfel, pe cale de consecință, că mențiunile din actele administrativ fiscale referitoare la lipsa caracterului intracomunitar nu corespund realității, situație în care nu trebuiau stabilite în sarcina contribuabilului obligația de plată a TVA în cuantumul stabilit prin decizia de impunere, și anume 1637 lei.
Pe de altă parte, restituirea TVA în cazul livrărilor intracomunitare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a dispozițiilor art. 155 alin 5 din Codul Fiscal, art. art.143 alin. 2 lit. a din Codul Fiscal și art. 10 alin.1 lit. a din nr. 2222/2006.
Astfel, sunt scutite de taxe livrările intracomunitare - și dau dreptul la restituirea TVA - numai dacă pe factură este menționat codul d e înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru, mențiuni care în cauza de față lipseau, și care conduc în mod cert la imposibilitatea restituirii TVA.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea -",s Import Export Servicii SRL, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.318 Cod pr.civilă să se dispună anularea deciziei nr.738/12.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
În motivarea contestației s-a susținut, în esență, că decizia atacată este netemeinică și nelegală, fiind rezultatul unei greșeli materiale, respectiv instanța de recurs nu a observat înscrierea pe facturi a codului d e identificare fiscală de plătitor de TVA al celor două societăți care preluau de la societatea reclamantă bunuri livrate, pe care le livrau în continuare societăților italiene.
La data de 19.05.2009, intimata DGFP Maf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că hotărârea instanței de recurs este legală și temeinică și a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Analizând contestația în anulare, în raport de motivele invocate și având în vedere dispozițiile art.318 teza I Cod pr.civilă, Curtea o apreciază ca nefondată și o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.318 alin.1 Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prima ipoteză din art.318 Cod pr.civilă are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
O greșeală în aprecierea probelor, datorită căreia situația de fapt reținută de instanță ar fi eronată, este o greșeală de fond, ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare.
Prin urmare, critica contestatoarei în sensul că facturile fiscale conțineau codul d e înregistrare în scopuri de TVA, instanța de recurs întemeindu-și soluția pe o greșeală materială, apare ca neîntemeiată.
Având în vedere argumentele juridice rezultate, Curtea apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.318 teza I Cod pr.civilă, urmând ca pe cale de consecință să respingă contestația în anulare ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - S IMPORT EXPORT SERVICII, împotriva deciziei nr. 738 din data de 12 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/14.07.2009
Jud.recurs: -, -,
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
