Contestație act administrativ fiscal. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 32
Ședința publică din 19 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.502/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 12 ianuarie 2010 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 19 ianuarie 2010, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată Tribunalul Timiș la data de 18.12.2008, reclamanta -, a chemat în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, si DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T, solicitând instanței să dispună: anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. -/28.10.2008, prin care s-a stabilit taxa de poluare de 7.758 lei, achitată de către reclamantă prin chitanța seria - nr. - din 30.10.2008; anularea Deciziei nr. 2581/283/12.12.2008 emisa de către Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului T prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de calcul a taxei de poluare nr.-/28.10.2008; restituirea către reclamantă a sumei de 7.758 lei reprezentând taxă de poluare contestată, actualizată cu dobândă legală de la data plății până la data restituirii efective și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta arată că a achiziționat în cursul lunii iunie 2008 din Germania un autoturism second hand, marca Opel Vectra-B, norma de poluare E2, număr de identificare -, an fabricație 2000, serie carte de identitate G-. Pentru a putea înmatricula acest autoturism în România, a fost obligat să achite suma de 7.758 lei, reprezentând taxa de poluare percepută în temeiul nr.OUG 50/2008.
Mai arată că în temeiul art. 205, 206, 207 alin. 1 si art. 209 alin. 1 din Cod procedură fiscală, a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, (Decizia de calcul al taxei de poluare având nr. -/28.10.2008), contestație ce reprezintă plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, că a depus plângerea prealabila la sediul paratei Administrației Finanțelor Publice T la data de 03.11.2008, primind nr. -, iar parata Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului T i-a comunicat abia in data de 17.12.2008, Decizia nr. 2581/283/12.12.2008 prin care i s- respins contestația formulata împotriva Deciziei de calcul al taxei de poluare având nr. -/28.10.2008.
Reclamanta menționează ca in speța de fata parata Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului T nu soluționat contestația depusa in termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, astfel cum prevede art. art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004, iar potrivit art. 8 alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Reclamanta arată că, potrivit art. 14 din OUG nr. 50/2008, la data intrării in vigoare a acestui act normativ (1 iulie 2008) se abroga art. 214 ind.l - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, texte ce reglementează taxa speciala de primă înmatriculare pentru autoturisme si autovehicule.
Conform art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a codului se face numai prin lege, iar in sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ, modificările sau completările intra in vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui in care a fost adoptata prin lege.
Mai mult, potrivit art. 115 alin. 4 din Constituția României "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgenta numai in situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânata, având obligația de a motiva urgenta in cuprinsul acestora", iar in cuprinsul Ordonanței, termenul de aplicare fiind amânat pana la data de 1 iulie 2008.
Având in vedere textul art. 1 alin. 3 din Codul fiscal, potrivit căruia Codul prevalează fata de orice alte acte normative (deci inclusiv fata de art. 14 din OUG nr. 50/2008), rezulta ca la 1 iulie 2008 nu au fost abrogate dispozițiile art. 214 ind.l - 214 ind.3 din Codul fiscal, care continua sa producă efecte juridice. Guvernul a instituit doar, suplimentar, si o taxa de asa-zisa poluare, in realitate o măsură fiscală discriminatorie.
Reclamanta arată că rezultă indubitabil interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele provenite de pe piața internă, ceea ce duce la ideea că această taxă este percepută în mod ilegal. De fapt, taxa de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 este o măsură fiscală discriminatorie, menită să ascundă o veritabilă taxă vamală, care nu mai poate fi însă percepută după aderarea României la Uniunea Europeană, ori potrivit art. 25 din tratat: "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent", prevederi prin care se menține caracterul discriminatoriu si ilegal al acestei taxe fără a tine seama de jurisprudența Curții Europene care consacra interzicerea taxelor cu efect echivalent din care se constata ca orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare ale acesteia, si care in speța reprezintă o taxa de poluare constituie o taxa cu efect echivalent interzisa de articolele 23 CE si 25 CE (a se vedea, in special, hotărârile din 17 iulie 1997.. C- 90/94,. I p. -4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, C-213/96,. pI-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie2006, și, C- 290/05 si C-333/05, încă nepublicata in, punctul 39).
Astfel, OUG 50/2008, privind instituirea taxei de poluare, implică o discriminare între autovehiculele identice în funcție de locul în care a fost realizată prima înmatriculare. Și aceasta cu toate că tratatul privind constituirea UE interzice categoric astfel de discriminări. Prin taxa de poluare se încalcă principiul nediscriminării produselor importate fată de cele interne, iar dacă sunt alese două autovehicule de aceeași marcă, același model, la fel de vechi, prima înmatriculată în România înainte de 1 iulie 2008, iar cealaltă din orice stat al UE, se va constata imediat diferența, pentru prima, la o nouă reînmatriculare în țară nu se va plăti taxa de poluare, în timp ce pentru cealaltă se percepe".
Referitor la dobânda legală solicitată de la data achitării și până la data plății efective solicitată de reclamantă, arătă că, aceasta se datorează urmare a prejudiciului suferit de reclamantă prin faptul că a fost lipsit efectiv de suma de 7.758 lei din data de 28.10.2008, prejudiciul constând în imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsă între data efectuării plații și data restituirii acesteia și putând fi reparat numai prin plata dobânzii legale, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil.
Legal citată pârâta T, a depus întâmpinare, olicitând in ce privește capătul de cerere nr. 3 privind restituirea sumei de 7.758 lei reprezentând taxa pe poluare, actualizata cu dobânda legala de la data plații pana la data restituirii efective, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a T, iar in ce privește petitele nr. 1 si 2, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice si legale a Deciziei de calcul al taxei pe poluare nr. -/28.10.2008 emisa de T si a Deciziei nr. 2581/283/12.12.2008 emisa de
In susținerea excepției invocate precizează ca taxa pe poluare nu se face venit la bugetul statului. Astfel, in conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, actualizata:
Prin urmare, consideră ca T nu poate fi obligata la restituirea taxei pe poluare achitata de reclamanta cu chitanța seria - nr. -/30.10.2008, în opinia acesteia in speța s-ar impune precizarea acțiunii de către reclamanta in sensul introducerii in cauza in calitate de parata si a Administrației Fondului pentru Mediu.
Apreciază ca se impune respingerea acțiunii reclamantei întrucât aceasta avea posibilitatea sa formuleze contestație doar in situația in care ar fi adus argumente privind deprecierea autovehiculului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 din nr.OUG 50/2008, actualizata.
Legal citată pârâta P T, a formulat întâmpinare olicitând in principal, pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive a T fata de capătul de cerere având ca obiect restituirea taxei pe poluare; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata si menținerea ca temeinice si legale a actelor administrative atacate.
În motivare, pârâta arată că fata de capătul de cerere având ca obiect restituirea taxei pe poluare actualizata cu dobânda legala, raportat la prevederile art.1 din nr.OG 50/2008, calitatea procesuala pasiva revine exclusiv Administrației Fondului pentru Mediu, in calitate de gestionar al Fondului pentru mediu, arătând că spre deosebire de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare), reglementata de art. 214 si următoarele din Legea nr. 571 privind Codul fiscal republicata, care se constituia venit la bugetul de stat, taxa pe poluare reglementata de nr.OG 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule cu modificările si completările ulterioare NU SE FACE LA BUGETUL DE STAT ci SE CONSTITUIE LA BUGETUL FONDUL PENTRU MEDIU si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, potrivit art. 1 din actul normativ mai sus indicat.
Pe fondul cauzei, arată că organul fiscal din cadrul. T prin aplicarea prevederilor legale in vigoare la acea data a emis, in mod legal, decizia de calcul al taxei pe poluare nr.157.723/28.10.2008 pentru o taxa pe poluare in suma de 7.758 lei.
Referitor la susținerile contestatoarei, privind o pretinsa contradicție intre dispozițiile nr.OUG 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, învederează că ispozițiile nr.OUG 50/2008 nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, fiind apreciate de organismele europene competente ca fiind conforme cu criteriile europene, iar n lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene in domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabilească nivelurile acestora.
Ca urmare, taxa pe poluare are un caracter de maxima generalitate care nu depinde in niciun fel de proveniența geografica sau naționala a acestor autoturisme si autovehicule, nefiind vorba despre o măsura protecționista sau de discriminare negativa a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare in România, in comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate in aceeași situație de prima înmatriculare in România .
Prin sentința civilă nr. 502/04.05.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP T și T, a admis acțiunea formulată de reclamanta, a dispus anularea actului administrativ nr.-/28.10.2008 emis de pârâta T și a Deciziei nr.2581/283/12.12.2008 emisă de DGFP T prin care a fost soluționată contestația reclamantei și a obligat pârâta T la restituirea sumei de 7.758 lei, cu dobânzi legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, reprezentând taxa de poluare pentru autoturism încasata cu CH serie - nr.-/30.10.2008 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a plătit suma de 7.758 lei către T, organ care a emis decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, iar DGFP Tas oluționat contestația la plângerea prealabila.
In consecința același organ fiscal căruia i s-a plătit taxa va proceda la restituirea acesteia, neputând invoca faptul ca suma de bani este folosita de o alta autoritate.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind de pe piața internă si care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
Potrivit reglementării naționale în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa de poluare pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul, aceasta nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 90(I) din Tratat.
-o pe reclamanta în mod nelegal de suma de 7.758 lei, de la data plătii sumei, instanța a apreciat că parata datorează si dobânzile prevăzute de Codul d e procedura fiscală, pana la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei numai în acest fel putând fi reparat integral, astfel cum prevăd dispozițiile art.104 si următoarele din OG nr.92/2003.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele DGFP T și solicitând admiterea recursului ca temeinic și legal, modificarea sentinței civile atacate, în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP față de capătul de cere privind restituirea taxei de poluare în sumă de 7.758 lei, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrativ fiscale cu consecința exonerării de la plata dobânzii legale.
În motivarea recursurilor se arată că sentința civilă nr.502/CA/04.05.2009 este netemeinică și nelegală întrucât Tribunalul Timișa respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP T și T, deși se impunea admiterea acesteia.
În susținerea nelegalității soluției date de instanța de fond excepției invocate prin întâmpinare, se precizează că taxa de poluare nu se face venit la bugetul statului. În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Referitor la considerentele din hotărârea recurată privind o pretinsă contradicție între dispozițiile OUG nr. 50/2008 și prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, arată că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu contravin prevederilor Tratatului.
În speță, taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale E ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state membre ale UE precum și, cel mai important, autoturismelor noi din producția națională a României.
Cu privire la plata dobânzilor aferente sumelor de restituit, se arată că obligația de plată a taxei de poluare în temeiul prevederilor OUG nr.50/2008 nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, neexistând dispoziții legale care să prevadă că această obligație de plată este purtătoare de dobânzi și, în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
În aceste condiții, organele fiscale nu au calculat niciodată dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei, întrucât nu există un temei legal care să permită acest lucru, în lipsa unui termen de plată a taxei.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursurilor ca netemeinice și nelegale și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, arată că, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a T și DGFP T cu privire la capătul de cerere privind restituirea taxei de poluare, solicită respingerea acestei excepții, întrucât aceste pârâte au calitate procesuală pasivă și nu Administrația Fondului pentru Mediu, având în vedere faptul că aceasta a achitat suma de 7.758 lei cu titlu de taxă de poluare către pârâta Administrația Finanțelor Publice T, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat.
Se mai arată că în speța de față, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T nu a răspuns reclamantei, nesoluționând contestația depusă în termen de 30 zile de la înregistrarea cererii, astfel cum prevede art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea 554/2004.
Totodată arată că nu există raporturi juridice între reclamantă și Administrația Fondului de Mediu, ci doar între reclamantă și Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Pe fondul cauzei, se reiterează motivele prezentate în cererea de chemare în judecată, cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 90(I) din Tratatul CE.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de către pârâtele recurente, cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, Curtea reține că obiectul cauzei constă în pretenția reclamantei de a i se restitui taxa de poluare încasată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T și a cărei restituire a fost refuzată de această autoritate, precum și de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, care a respins contestația formulată de reclamantă.
Ori, prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății, așa încât, în cazul litigiilor privind cererile de restituire a taxei de poluare, trebuie avut în vedere cadrul legal specific acestor litigii, respectiv dispozițiile art.1 alin.1 și ale art.7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008.
Din aceste dispozițiile legale rezultă că taxa de poluare este calculată, stabilită și impusă prin acte emise de organele fiscale, iar contestarea ei este posibilă numai în fața organelor fiscale, cu respectarea dispozițiilor din Codul d e Procedură Fiscală.
Curtea admite că din dispozițiile art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 rezultă în mod indiscutabil că sumele percepute de Statul Român cu titlul de taxă de poluare sunt virate în contul Administrației Fondului pentru Mediu și că această autoritate gestionează sumele respective. Din această reglementare nu se poate reține însă că autoritățile fiscale care calculează și impun plata taxei de poluare nu ar avea calitate procesuală pasivă. Și aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantei nu îi poate fi opusă relația dintre pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice T și Administrația Fondului pentru Mediu, reclamanta având un raport juridic cu instituția care i-a impus taxa de poluare și i-a refuzat restituirea acesteia.
Prin urmare, în mod corect a respins Tribunalul Timiș excepțiile invocate de către pârâte.
Însă, cu privire la fondul litigiului, se observă că reclamanta a invocat ca temei al cererii dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care se referă la o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie, și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Sub acest aspect, Curtea consideră extrem de relevant comunicatul Comisiei europene din 9.12.2008, conform căruia:"la nivelul Uniunii Europene nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor, statele membre putând decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării.
Ceea ce trebuie să se compare, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, este nivelul taxei de poluare aplicate autovehiculelor second-hand importate dintr-un alt stat membru cu valoarea reziduală a taxei de poluare aplicată autovehiculelor de ocaziecare se află deja pe piața națională.
De asemenea, potrivit jurisprudenței, stabilirea posibilului caracter discriminatoriu al taxei de poluare impune în prealabil stabilirea valorii de circulație a autoturismului în litigiu la momentul înmatriculării în România; stabilirea valorii de circulație pe care ar avea-o autoturismul în litigiu în stare nouă; stabilirea proporției între cele două valori de circulație, pentru a identifica gradul de depreciere a valorii de circulație a autoturismului în cauză; stabilirea cuantumului taxei de poluare impusă autoturismului în litigiu la momentul înmatriculării în România; stabilirea cuantumului taxei de poluare care ar fi fost impusă aceluiași autoturism dacă ar fi fost înmatriculat în stare nouă; stabilirea proporției între cele două taxe de poluare, pentru a identifica gradul de depreciere/reducere a taxei față de taxa care ar fi datorată pentru autoturismul înmatriculat în stare nouă; compararea procentului de depreciere a valorii de circulație a autoturismului cu procentul în care s-a depreciat/redus taxa de poluare.
În privința competenței stabilirii acestor valori, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat, în paragraful 41 din hotărârea dată în cauza C-313/05, că este de competența instanței naționale învestite cu soluționarea cauzei să stabilească acești parametri.
În consecință, Curtea constată că se impune - în vederea stabilirii posibilului caracter discriminatoriu efectuarea unei expertize tehnice auto în cauză, în vederea determinării celor două valori de circulație ale autoturismului, precum și a procentului de depreciere a valorii de circulație de la data fabricației comparativ cu aceea de la data la care s-a solicitat înmatricularea în România.
În absența stabilirii acestor valori, Curtea consideră că nu se poate reține încălcarea art.90 (actualmente art.110) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în cauză și nici caracterul discriminatoriu al taxei de poluare contestate de reclamant.
În măsura în care reclamanta nu dorește să se administreze proba expertizei și refuză plata contravalorii acesteia, instanța de fond se va pronunța pe baza celorlalte înscrisuri depuse la dosar, dacă acestea permit stabilirea valorilor de circulație și a celor două niveluri ale taxei.
Considerând prin urmare necesară administrarea de probe noi, Curtea va admite recursurile promovate și, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.502/04.05.2009, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./01.02.2010
Tehnored LM/01.02.2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
