Contestație act administrativ fiscal. Decizia 3222/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3222
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFPM împotriva sentinței nr. 2428 din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata reclamantă - SRL, lipsind recurenta pârâtă DGFPM.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat. Susține că societatea reclamantă plătește TVA, ceea ce conduce la dreptul de deducere. Mai susține că societatea nu se găsește în nici una din situațiile prev. art. 152 alin. 4 și 5 fiscal.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți, prin sentința 3513 din 06.07.2007, a admis în parte contestația reclamantei -""SRL B de A și a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M să deducă TVA-ul în cuantum de 16019 lei, reținând că s-au realizat venituri impozabile în cuantum de 148.268 lei pentru care nu a colectat TVA de 28.171 lei, în cauză fiind aplicabile disp.art.141 și 152. fiscal.
Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a susținut în principal că instanța de fond era obligată să se pronunțe asupra excepțiilor de procedură, potrivit art.137 Cod pr.civilă, înainte de a intra în cercetarea fondului cauzei.
Prin decizia nr.7369 din 7 decembrie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul pârâtei, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art.261 pct.5 Cod pr.civilă, întrucât instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra excepțiilor invocate după dezbatere, în condiții de contradictorialitate.
După rejudecare, prin sentința nr.2428 din 4 decembrie 2008, Tribunalul Mehedinți, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis contestația reclamantei, în sensul că a anulat decizia nr.18/20.04.2006, emisă de DGFP T S, precum și actele subsecvente și a dispus deducerea TVA-ului aferent anului 2004, în limita cuantumului înscris în raportul de expertiză.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit art.145 Cod fiscal și art.152 alin.4 lit.a și b și alin.5 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, contestatorul are dreptul să beneficieze de dreptul de deducere, iar faptul că nu s-a declarat plătitor de TVA cu 90 de zile anterior anului 2004 și nu înregistra bunuri aflate în stoc la acea dată nu este de natură să ducă la concluzia că nu beneficiază de drept, dispozițiile menționate necuprinzând această sancțiune.
S-a mai reținut de prima instanță că prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a stabilit că valoarea TVa-ului colectat de contestator în anul 2004 fost de 28.171 lei RON, iar valoarea TVA-ului deductibil este de 26.019 RON.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP M, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004 reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA-ului, întrucât au fost încălcate prevederile pct.56 alin.4 lit.a, b și alin.5 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, precum și dispozițiile art.152 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
De asemenea s-a precizat că reclamanta nu îndeplinește nici condițiile prevăzute de art.145 alin.11 și 12 din Codul fiscal, deoarece stocurile nu au fost înregistrate la data când reclamanta a fost înregistrată că plătitor de TVA, iar aceste bunuri nu au fost achiziționate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate, în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală din 13.01.2006, întocmit de către DGFP M, s-a stabilit că reclamanta - " SRL" B de A datorează obligații fiscale suplimentare în cuantum de 6709 lei RON, reprezentând TVA cu accesoriile aferente, emițându-se în acest sens decizia de impunere nr.11/13.01.2006.
Contestația formulată de reclamantă împotriva celor două acte fiscale a fost admisă în parte de către organul de soluționare, respectiv pentru suma de 3360 lei RON, reprezentând TVA cu accesorii aferente, fiind menținute actele fiscale pentru suma de 3349 lei RON TVA cu accesorii aferente, reținându-se că reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere al taxei pe valoare adăugată pentru perioada 01.01.2004 - 31.05.2005, deoarece a încălcat prevederile art.152 alin.4 lit.a și b din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr.44/2004.
Potrivit art.9 alin.4 din Legea 345/2002, privind taxa pe valoare adăugată, plafonul de impozitare stabilit la alin.3, începând cu 1 ianuarie până la 31 decembrie 2003 este de 1,7 miliarde lei, iar de la 1 ianuarie 2004 și în continuare a fost stabilit la 2 miliarde lei.
În urma analizei facturilor emise de contestatoare, s-a reținut că veniturile pe care aceasta le-a realizat la data de 30.11.2003 sunt de 1.738.623.953 lei ROL, depășind plafonul prevăzut de dispozițiile legale mai sus arătate și ca atare aceasta trebuia să se înregistreze ca plătitor TVA, începând cu 1 decembrie 2003, obligație pe care nu a îndeplinit-
Potrivit pct.56 alin.4 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, în cazul persoanelor impozabile care au depășit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal, iar această abatere a fost constatată înainte de această înregistrare, organul fiscal va solicita plata TVA-ului pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal și data constatării abaterii.
În această situație, persoana impozabilă beneficiază de dreptul de deducere aferent bunurilor achiziționate, conform art.145 alin.11 și 12 din Codul fiscal.
Aceste ultime dispoziții legale reglementează îndeplinirea unor condiții de către persoana impozabilă pentru a putea beneficia de dreptul de deducere, respectiv înregistrarea în contabilitate a stocurilor la data când a fost înregistrată că plătitor de TVA, iar bunurile mijloace fixe să fi fost achiziționate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrate ca plătitor TVA.
Susținerea recurentei pârâte că aceste condiții cerute de art.145 alin.11 și 12 din Codul Fiscal nu au fost îndeplinite de către intimata reclamantă nu poate fi reținută, deoarece din actul de control, respectiv raportul de inspecție fiscală aflat în dosarul nr-, nu rezultă existența unor stocuri în gestiunea reclamantei sau existența unor mijloace fixe, care să nu fi fost achiziționate cu cel mult 90 de zile anterior datei înregistrării ca plătitor TVA și ca atare aceasta trebuie să beneficieze de dreptul de deducere al TVA-ului.
De altfel, chiar legiuitorul a prevăzut acest drept de deducere prin art.152 alin.4 lit.a și b și alin.5 Cod fiscal, în acest fel dându-se eficiență dispozițiilor generale constituționale care reglementează echitatea impunerilor fiscale.
Prin urmare, invocarea dispozițiilor art.145 alin.11 și 12 din Codul fiscal de către recurenta pârâtă sunt străine actului de control, organul fiscal nereținând existența situațiilor reglementate de aceste dispoziții legale la constituirea obligației fiscale în sarcina intimatei reclamante.
În consecință, Curtea apreciază că toate motivele invocate sunt nefondate, astfel că în temeiul art.312 Cod pr.civilă se va respinge recursul declarat.
Văzând și disp. art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta PMî mpotriva sentinței nr. 2428 din 04 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Obligă recurenta DGFP M la 300 lei către intimata reclamantă - SRL cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/16.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Doina Ungureanu, Sanda Lungu
