Contestație act administrativ fiscal. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.326
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva Sentinței civile nr.903/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic - în reprezentarea pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 20.02.2009, reclamantul intimat a depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursurilor, susținând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
CURTEA
În deliberare asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timișsub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor T, anularea actului administrativ fiscal seria - 4B nr.-/29.05.2008, prin care s-a stabilit taxa de prima înmatriculare de 5360 lei, pentru autovehiculul marca Toyota având număr de identificare - și obligarea pârâtei de 1 T la restituirea sumei de 5360 lei.
Totodată, a solicitat si dobânda legală aferentă până la data restituirii efective, fără cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că, la data de 29.05.2008 a achitat Administrației Finanțelor Publice Trezoreria T conform chitanței Seria - 4B nr. - suma de 5360 lei cu titlu de taxă speciala pentru prima înmatriculare in România pentru înmatricularea autoturismului marca Toyota avand nr. de omologare AC-/2008 si nr. de identificare -.
Înmatricularea autoturismului i-a fost condiționată de plata acestei taxe, cererea de restituire înregistrată la data de 4.06.2008, la cele două pârâte in procedura prealabila prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, a rămas nesoluționată, fiind incidente dispozițiile art.1 si art.8 din legea contenciosului administrativ, conform cărora "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege, s-au intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns in termenul prevăzut la art.2 al.1 lit.h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă.".
Reclamantul apreciază că taxa specială de prima înmatriculare, instituită de la 01.01.2007 prin art. 2141-2143Cod fiscal, este nelegală și are un caracter discriminatoriu, încălcând normele comunitare, respectiv:
- art. 25 CE care prevede că: "Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal."
- art.28 CE care prevede ca: "Intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent."
- art. 90 CE care prevede ca: "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție."
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare."
Din prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României se constată inaplicabilitatea art. 2141, cap. 21 din Codul Fiscal - Legea nr. 343/2006 care stipulează "Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule" si aplicarea prevederilor art. 25, 28 coroborat cu articolul 3 alineatul (3) din [Directiva 92/12] si 90 ale, așa cum rezultă si din jurisprudența Curții Europene prin deciziile: Hotărârea Curții Europene împotriva Poloniei din data de 18 ianuarie 2007 din cauza C 313/05 si Hotărârile Curții Europene împotriva Ungariei din data de 13 iulie 2006 din cauza C-333/05 si data de 5 octombrie 2006 din cauza C 290/05.
După cum a statuat deja Curtea, art. 90 CE reprezintă in cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre De asemenea, in materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat ca art. 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Reclamantul apreciază că în speță este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne in spațiul Comunitar, întrucât taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in Comunitatea Europeană si reînmatriculate in România, in timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in țară, la o noua înmatriculare, taxa nu mai este percepută.
În drept, reclamantul invocă prevederile art.112 Cod procedură civilă, art.21 alin 1, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, art. 25, 28, 90 CE, art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil".
Pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând, în principal, pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind Cod procedură fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;
În cazul în care instanța admite că cererea de restituire a taxei din data de 04.06.2008 poate fi apreciată ca fiind o contestație formulată împotriva unui act administrativ de impunere, pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind Cod procedură fiscală;
În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5360 lei, achitată de contribuabil la data de 29.05.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, în temeiul prevederilor art. 214 - 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Totodată, a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Cu privire la prima excepție invocată, pârâta T precizează că reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială, în condițiile art. 205 și următoarele din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, solicitând doar restituirea taxei, prin cerere înregistrată la. T în data de 04.06.2008, ce nu poate fi asimilată cu o contestație împotriva actului administrativ fiscal, datorită formei, obiectului cererii și temeiului legal invocat.
În ceea ce privește nefinalizarea procedurii prealabile, pârâta precizează că obiectul unei acțiuni în contencios administrativ fiscal îl constituie, în principal, atacarea deciziei emise în soluționarea contestației, iar numai în subsidiar, atacarea actului administrativ de impunere inițial, astfel cum prevăd dispozițiile art. 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În ceea ce privește fondul acțiunii, pârâta solicită admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5360 lei, achitată de contribuabil la data de 29.05.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, în temeiul prevederilor art. 214 - 2143 din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Pârâta T învederează că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili in perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamant, pârâta apreciază că acest capăt de cerere este nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii. În speță, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului, contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzută de Codul d e procedură fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000.
Astfel, reclamantul ar fi putut solicita doar acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din Cod procedură fiscală, începând cu data de 21.07.2008, data reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin 1 Cod procedură fiscală, calculat începând cu data de 04.06.2008, data depunerii cererii de restituire la.
La rândul său,pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând în principal, pe cale de excepție, să se constate ca acțiunea nu este motivata corespunzător in fapt, drept pentru care se impune a fi respinsa ca nemotivata.
Cu privire la nemotivarea acțiunii, pârâta arată că reclamantul nu a menționat o serie de elemente esențiale pentru soluționarea cauzei: statul din care a fost achiziționat autoturismul, anul de fabricație al mașinii, nu sunt precizate celelalte elemente tehnice ale autoturismului (tip carburant, capacitate cilindrică, nivelul Euro de emisii poluante, vechimea autovehiculului).
Pe cale de excepție, a solicitat sa se constate inadmisibilitatea acțiunii in contencios administrativ data de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind Cod procedură fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul precizează că reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială, în condițiile art. 205 și următoarele din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, solicitând doar restituirea taxei, prin cerere înregistrată la. T în data de 04.06.2008, ce nu poate fi asimilată cu o contestație împotriva actului administrativ fiscal, datorită formei, obiectului cererii și temeiului legal invocat. Prin urmare, prin neefectuarea procedurii prealabile, acțiunea în contencios este inadmisibilă.
Tot pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii așa cum a fost formulata, in condițiile in care nu se solicita si anularea impunerii însăși, respectiv anularea actului administrativ fiscal implicit (act juridic negolium juris) in baza căruia reclamantul a plătit taxa speciala cu chitanța seria - nr. - /29.05.2008 emisă de raportat la prevederile art. 205 si următoarele din Cod procedură fiscala;
În cazul in care instanța admite că cererea de restituire a taxei din data de 04.06.2008 poate fi apreciată ca fiind o contestație formulată împotriva unui act administrativ de impunere, pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate prematuritatea acțiunii in contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind Cod procedură fiscala.
Astfel, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ fiscal îl constituie, în principal, atacarea deciziei emise în soluționarea contestației, iar numai în subsidiar atacarea actului administrativ de impunere inițial, astfel cum prevăd dispozițiile art. 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003. având în vedere că reclamantul a făcut dovada formulării unei cereri prealabile, acțiunea în contencios apare ca fiind prematură datorită faptului că procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Pe fond, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5360 lei, achitată de contribuabil la data de 29.05.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză, reiterând, în esență, argumentele invocate de pârâta
În subsidiar, a solicitat respingerea în tot a acțiunii ca neîntemeiată, întrucât taxa a fost achitată pentru un posibil autoturism extracomunitar nou, precum și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi fiscale aferente taxei de restituit, de la data plății - 29.05.2008, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală. Astfel, autoturismul achiziționat de reclamant, marca Toyota, model, an de fabricație 2008, nu provine dintr-un alt stat membru UE, ci dintr-un stat nemembru, respectiv Japonia, situație în care operațiunea de import excede dispozițiilor Tratatului Comunității Europene, acesta nefiind aplicabil relațiilor comerciale desfășurate de România cu țările terțe din afara
Pe de altă parte, dispozițiile art. 214 ind. 1 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu creează nici un regim discriminatoriu în raport cu autoturismele noi provenite din România, astfel că art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este încălcat.
Pârâta a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii. În speță, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului, contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzută de Codul d e procedură fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000.
Astfel, reclamantul ar fi putut solicita doar acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din Cod procedură fiscală, începând cu data de 20.07.2008, data reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin 1 Cod procedură fiscală, calculat începând cu data de 04.06.2008, data depunerii cererii de restituire la. T și Tac ererilor de restituire, și numai pentru diferența de taxa menționată la punctul 5 din întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.903/11 noiembrie 2008, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, a dispus anularea chitanței seria - nr. -/29.05.2008, emisă de pârâta T și a obligat, în solidar, pârâtele la restituirea sumei de 5360 lei, achitată conform chitanței precizate supra, cu dobânda legală aferentă sumei, de la data plății - 29.05.2008 și până la data restituirii efective.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90 (I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind de pe piața internă si care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, tribunalul remarcă faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât si situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90 (I) din Tratat si conchidem că prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90 (I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare si că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 5360 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(i) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare . înainte de aderare, sunt obligatorii pentru . România si se aplică în condițiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare.
Apărarea pârâtelor formulată în sensul că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată si speculativă. Intr-adevăr, reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum si a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor si care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâtele confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Intr-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa si nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare si calcul si o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție si ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților si intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care se vor respinge ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității formulării cererii de restituire și prematurității introducerii acțiunii.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază si care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ si ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care se va respinge ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T și pârâta Administrația Finanțelor Publice, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, inadmisibilitatea și prematuritatea acțiunii.
În recursul său, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a arătat că acțiunea poate fi admisă doar în parte, având în vedere intrarea în vigoare la data de 1.07.2008 a nr.OUG 50/2008.
În recursul său, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat respingerea acțiunii arătând că speța se situează în sfera contenciosului administrativ fiscal, nu a contenciosului administrativ general reglementat de Legea nr. 554/2004, Codul d e procedură fiscală fiind o lege specială în raport cu Legea contenciosului administrativ, care are dispoziții derogatorii de la legea generală în materie. De asemenea, pârâta a mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii, consecința neefectuării procedurii prealabile, excepția prematurității acțiunii (cu aceeași motivare), iar pe fond, admiterea în parte a acțiunii față de incidența nr.OUG 50/2008. În privința dobânzilor, pârâta a arătat că în mod greșit prima instanță a obligat-o la plata acestora având în vedere că taxa specială pentru autoturisme nu este purtătoare de dobânzi.
În privința excepției lipsei calității procesuale a Direcției Generale a Finanțelor Publice, Curtea reține următoarele:
Pârâta Administrația Finanțelor Publice T, în executarea dispozițiilor art.2141-2143din Codul fiscal i-a impus d-lui să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, ca o condiție obligatorie pentru înscrierea în circulație a autoturismului achiziționat de către domnia sa. C care a instituit taxa este fără îndoială Statul Român, prin adoptarea unei norme juridice cu valoare de lege, însă aplicarea acelei dispoziții legale este atributul exclusiv al Administrației în exercițiul funcției fundamentale a statului - de organizare a executării legii și de executare în concret a legii (funcția executivă). Funcția executivă se realizează, de fapt, prin intermediul organelor de stat care formează subsistemul administrației publice, printre acestea, numărându-se și pârâta care a fost înzestrată cu puteri juridice specifice ca agent al Ministerului Finanțelor Publice, în speță, aceasta fiind organul de stat învestit să impună tuturor persoanelor aflate în situația reclamantului, în raza sa de competență teritorială, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, condiție obligatorie pentru înscrierea în circulație a acestor bunuri. Prin urmare, constată Curtea, doar Administrația Finanțelor Publice T, în speță, are calitate procesuală pasivă, nu și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, instituția care a declarat recurs în această cauză. Împrejurarea că doar recurenta posedă personalitate juridică, nu și pârâta Administrația Finanțelor Publice T, precum și faptul că aceasta din urmă se subordonează recurentei, sunt lipsite de semnificație juridică deoarece în contenciosul administrativ calitatea procesuală pasivă nu este determinată de personalitatea juridică a unei autorități publice, ci de capacitatea acesteia de a emite acte administrative. Chiar dacă Administrația Finanțelor Publice T nu a stabilit obligația reclamantului de a plăti taxa în discuție, prin emiterea unui act infralegislativ, cu toate că trebuia să facă acest lucru, raportul juridic dedus judecății este născut între reclamant și această pârâtă, doar Administrația Finanțelor Publice T putând promova calea de atac a recursului, în calitate de pârât la fond. În fine, precizarea din recurs, în sensul că Direcția Generală a Finanțelor Publice Tac ontestat hotărârea primei instanțe, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice T, este, de asemenea, lipsită de semnificație în condițiile în care nu a avut un mandat expres din partea pârâtei.
Față de cele ce preced, Curtea va admite excepția invocată și, pe cale de consecință, va respinge recursul promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În privința excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice T, Curtea reține că:
n speță, pârâta nu a emis un act administrativ unilateral, astfel cum este definit în art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, însă aceasta nu poate conduce la respingerea acțiunii reclamantului pe calea excepției de inadmisibilitate invocată de către recurentă. Sub acest aspect, observă Curtea, este dincolo de orice îndoială că între reclamant și pârâtă s-a născut un raport de drept public în cadrul căruia Administrația Finanțelor Publice T, în executarea dispozițiilor art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal, i-a impus domnului să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, ca o condiție obligatorie pentru înscrierea în circulație a autoturismului achiziționat de către domnia sa, cu toate că trebuia să facă acest lucru prin emiterea unui act infralegislativ. În această situație, nu i se poate imputa reclamantului inexistența actului infralegislativ (actul administrativ unilateral fiscal), neemiterea acestuia datorându-se exclusiv pârâtei. Și în niciun caz faptul amintit nu ar putea conduce la respingerea acțiunii pe cale de excepție pentru motivul invocat de către pârâtă, în lipsa oricărei culpe procesuale din partea domnului, pentru că printr-un astfel de procedeu nu i s-ar asigura accesul la justiție în așa fel încât cererea sa să fie examinată pe fond.
În privința excepției prematurității acțiunii, Curtea reține că este nefondată, pentru aceleași motive arătate mai sus, în sensul că în lipsa actului administrativ de impunere a taxei, reclamantul nu avea de parcurs procedura prealabilă, care are caracter obligatoriu numai în ipoteza în care se contestă acte administrative, or, în speță, impunerea taxei s-a făcut de către Administrația Finanțelor Publice T în mod direct, fără a emite actul infralegislativ.
În raport de cele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondate ambele excepții.
Cu privire la incidența în speță a prevederilor OUG nr.50/2008 antamate de recurentă, în opinia căreia acțiunea ar trebui admisă în parte, numai cu privire la diferența între suma achitată de reclamant și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, și nu este în discuție aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008.
Pe fondul cauzei, n discuție este, observă Curtea, dacă taxa de primă înmatriculare așa cum, a fost reglementată prin art.2141și următoarele din Codul fiscal este legal stabilită în raport de art.90 din Tratatul Comunității Europene, text comunitar care interzice discriminarea între impozitele aplicate produselor altor state membre și impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. În cazul reclamantului discuția are în vedere și faptul că acesta a importat un autoturism nou, care nu mai fusese înmatriculat anterior în spațiul comunitar.
Dacă în cazul autoturismelor second-hand, înmatriculate așadar anterior în alte state, taxa de primă înmatriculare genera o discriminare ca urmare a aplicării numai în privința autoturismelor provenite din afara României, favorizând în acest fel achiziționarea de autoturisme second-hand înmatriculate în țara noastră înaintea datei de 1 ianuarie 2007 (data instituirii taxei și a aderării României la Uniunea Europeană), în cazul autoturismelor noi nu se poate reține existența unei discriminări de impozitare pentru că aceste din urmă autoturisme se află la prima înmatriculare în circulație, iar taxa se datorează indiferent dacă autoturismul este fabricat în România sau într-un alt stat membru al, în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului. În consecință, observă Curtea, taxa de primă înmatriculare în cazul autoturismelor noi nu este discriminatorie și nu contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul instituind
În cauză, constată Curtea, autoturismul achiziționat de către reclamant, marca Toyota, a fost fabricat în 2008 și cumpărat de către acesta în 2008, aflat la prima înmatriculare, astfel că este un autoturism nou, iar conform celor mai sus reținute, reclamantul are obligația să plătească taxa de primă înmatriculare.
În consecință, Curtea, conform art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursurile pârâtelor, va modifica hotărârea atacată și va respinge acțiunea reclamantului, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă față de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și ca nefondată față de pârâta Administrația Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele DGFP T și T împotriva Sentinței civile nr.903/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./31.03.2009
Tehnored. /2 ex./1.04.2009
Prima instanță:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
