Contestație act administrativ fiscal. Decizia 331/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 331/CA
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta contestatoare - SC SRL, cu sediul în C, Zona, 70A 7. împotriva Sentinței civile nr. 1345/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b- -.-, nr. 18, AUTORITATEA NAȚIONALĂ VAMALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de contestatoare este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei conform chitanței nr. CT -/18.04.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- contestatoarea SC SRL a formulat contestație împotriva Deciziei nr.80/2006 și Deciziei nr.158/2006 emise de - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat de contestatoare că în perioada 25.05.-29.05.2006 s-a efectuat un control de către inspectorii vamali, ocazie cu care a aflat că Administrația Vamală Germania a informat autoritățile vamale din România că în privința exporturilor efectuate de firma Import Export din, a fost descoperit un număr de 8 dovezi de origine ce acoperă bunuri neoriginare care au fost importate în România. Conform anexei înaintate, 4 din cele 8 dovezi sunt emise pentru contestatoare.
Ca urmare organul vamal a procedat la anularea regimului vamal preferențial, în speță "exceptat", acordat cu ocazia vămuirii.
Contestatoarea a apreciat măsura ca fiind greșită pentru următoarele motive:
- anvelopele din pentru autoturisme au beneficiat de facilități vamal tarifare conform Protocolului privind definirea noțiunii de "produse originare" anexă la Acordul European, ratificat prin nr.OUG192/2001;
- sunt aplicabile dispozițiile art.5C lit.h;
- partenerul extern nu i-a comunicat condițiile limitative pentru care au fost eliberate certificate de origine astfel că decizia autorităților vamale privind plata după atâția ani a diferențelor de drepturi vamale și penalități este abuzivă.
Contestatoarea a arătat că a achitat datoria vamală de 59.756 lei, dar că nu este de acord cu plata accesoriilor fiscale în sumă de 61.404 lei, prevalându-se de art.255 din Legea nr.86/2006.
În cauză a fost depusă documentația actelor administrative contestate.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La 06.09.2007 contestatoarea a solicitat introducerea în cauză a Autorității Naționale Vamale - Direcția Regională Vamală C în calitate de intimat.
Prin Sentința civilă nr. 1345/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea formulată de contestatoarea SC SRL în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Autoritatea Națională Vamală - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut de instanța de fond că Administrația Vamală din Germania a făcut cunoscut intimatei că în urma verificărilor efectuate la sediul societății exportatoare s-au găsit 8 dovezi de origine ce acoperă bunuri neoriginare din care 4 au fost emise pentru contestatoare.
Pentru aceste motive, intimata a procedat la efectuarea unui control la SC SRL având ca obiectiv importurile de anvelope din uzate, bunuri care la data intrării în țară au beneficiat de regim tarifar preferențial.
În urma controlului s-a procedat la recalcularea drepturilor vamale de import stabilind valoarea acestora și obligațiile fiscale accesorii.
Contestatoarea a achitat datoria vamală de 59.756 lei, dar nu a fost de acord cu plata accesoriilor fiscale invocând art.255 din Legea nr.86/2006.
Art.107 din nr.HG1114/2001 arată că în toate cazurile în care, în urma verificării dovezilor de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatatoare.
Art.115 din nr.OG92/2003 arată că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Art.121 1 din Codul d e procedură fiscală arată cuantumul penalităților și termenul de la care se pot percepe.
S-a mai reținut că prin invalidarea de către administrația vamală germană a certificatului de origine, s-a anulat regimul tarifelor preferențial acordat importului de anvelope uzate drept pentru care societatea importatoare datorează drepturi vamale, drepturile care de altfel au fost achitate de contestatoare.
Referitor la calculul accesoriilor s-a reținut de instanță că reclamanta a invocat art.255 din Legea nr.86/2006.
1 al art.255 prevede că dacă cuantumul drepturilor datorate nu au fost calculate în termen, autoritatea vamală utilizează de toate căile pentru a asigura plata acelei sume și percepe majorări de întârziere.
2 și 3 ale art.255 arată cazurile în care autoritatea vamală poate renunța să ceară majorări de întârziere și faptul că poate stabili perioade minime pentru calcularea lor și sume minime de achitat.
Conform art.288 4 din Legea 86/2006 dispozițiile art.255 2 și 3 intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
De asemenea s-a reținut că obligațiile accesorii au fost calculate și stabilite anterior aderării României la astfel că nu sunt incidente disp. art.255 2 și 3 din Legea nr.86/2006.
Apărarea contestatoarei în ceea ce privește faptul că partenerul extern nu i-a comunicat condițiile limitative pentru care au fost eliberate certificatele de origine nu au putut fi reținute de instanță deoarece contestatoarea este debitorul datoriei vamale fiind considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrată conform Codului vamal în vigoare la acea dată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea SC SRL care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat de recurentă că autoritatea de control vamal pretinde că a fost anulat regimul tarifar preferențial de care au beneficiat mărfurile importate de societate deoarece Administrația Vamală din Germania ar fi comunicat că bunurile nu ar fi fost de origine comunitară și prin urmare nu putea contestatoarea beneficia de regim tarifar preferențial.
S-a mai arătat de recurentă că produsele importate au fost însoțite de certificat de circulație a mărfurilor EURO 1 eliberat de autoritățile vamale germane pe baza cererii scrise ale exportatorului, respectiv firmei Import Export din, solicitată potrivit art. 17 din Protocolul nr. 4. Iar exportatorul nu i-a adus la cunoștință în nici un moment condițiile limitative pentru care au fost eliberate certificatele de origine, respectiv faptul că, pentru a beneficia de regimul tarifar preferențial, aceste anvelope trebuia să fie în țara importatoare reșapate sau să fie folosite ca deșeuri.
Prin urmare consideră recurenta că nu se află în culpă pentru încadrarea greșită a bunurilor importate la un regim tarifar preferențial întrucât la momentul efectuării declarației vamale s-a bazat cu bună-credință pe actele care însoțeau bunurile importate din care rezultă faptul că aceste bunuri erau produse originare.
În ce privește majorările de întârziere consideră recurenta că autoritatea vamală le-a stabilit în mod eronat, calculându-le retroactiv de la o dată anterioară și nu de la data scadenței pentru sumele stabilite ca obligații suplimentare stabilite de controlul vamal.
Fiind vorba de accesorii ale obligațiilor de plată stabilite prin decizia contestată, aceste penalități ar putea fi calculate, în mod teoretic, începând cu data scadenței creanței principale stabilite prin decizia contestată. Eventualele majorări de întârziere pot fi calculate numai după expirarea termenelor de plată a sumelor stabilite cu titlu de obligații suplimentare vamale. În cazul în care după expirarea termenului în care se poate achita datoria vamală stabilită prin decizia contestată se constată că aceasta datorie nu a fost achitată, organul fiscal este în drept să calculeze majorări de întârziere potrivit legii, începând cu prima zi care urmează scadenței stabilite pentru datoria vamală suplimentară. Penalitățile nu se pot calcula decât de la data scadenței, când debitul principal este cert, lichid și exigibil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304, 274 Cod procedură civilă.
Intimații legal citați au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de contestatoare ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs ce poate fi încadrat la dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Marfa importată de către contestatoare constând în anvelope uzate pentru autoturisme a beneficiat la momentul importului de facilitățile vamale tarifare conform art.5 lit.h din Protocolul nr.4, anexă la acordul european ratificat prin OUG nr.192/2001.
Întrucât recurenta nu a respectat condiția acordării regimului vamal, aceea ca mărfurile să fie destinate reșapării sau folosirii ca deșeuri ci a vândut anvelopele în starea în care se aflau, în mod corect s-a constatat de către autoritățile vamale că bunurile nu mai pot beneficia de facilitățile vamale acordate și au stabilit în sarcina acesteia, potrivit art.141 1 din Legea nr.141/1997 drepturi vamale de import.
Nu pot fi reținute apărările recurentei întrucât, pe de o parte nu a făcut dovada respectării condiției acordării regimului vamal iar pe de altă parte nu a arătat în temeiul cărei dispoziții legale exportatorul ar fi avut obligația de a-i comunica condițiile pentru care a fost eliberat certificatul de origine din Germania și nu se poate prevala de necunoașterea legii.
De asemenea, Curtea constată că autoritatea vamală a calculat în mod corect cuantumul majorărilor de întârziere, în acord cu dispozițiile art.115 1 și art.116 1 din OG nr.92/2003.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativdeclarat de recurenta contestatoare - SC SRL, cu sediul în C, Zona, 70A 7. împotriva Sentinței civile nr. 1345/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, b- -.-, nr. 18, AUTORITATEA NAȚIONALĂ VAMALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințapublicăastăzi, 18 Iunie 2008.
Pt. președinte complet, - -, aflată în, cf. art. 261(2) pr. civilă, semnează președinte | Judecător, - - - | Pt. judecător, - - -, aflată în, cf. art. 261(2) pr.civilă, semnează președinte |
Pt. grefier, - -, aflată în, cf. art. 261(2) pr.civilă, semnează grefier șef |
Jud.fondA. - (red.MC)
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex./ 25.07.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
