Contestație act administrativ fiscal. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 341
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,- județul B împotriva sentinței nr. 14 din data de 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamantul, B, B-dul - -,. 90,. 3,. 13, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a delibera și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi 26 februarie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Buzău, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B anularea deciziei nr. 68 din 9.10.2008 emisă de către intimată precum și a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere din 19.08.2008.
În motivarea cererii contestatorul a învederat instanței că în urma unei inspecții fiscale întocmită de către inspectori din cadrul Baf ost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 10891 din 30.04.2008 iar în urma contestației formulate, prin decizia nr. 38 din 1.07.2008 s-a dispus refacerea controlului și anularea capitolului III din raport.
În consecință s-a reluat inspecția fiscală însă prin raportul întocmit s-a stabilit în sarcina sa plata sumei totale de 112.279 lei din care 69.180 lei reprezentând TVA calculat conform deciziei nr. 38 din 1.07.2008 și 43.099 lei obligații fiscale accesorii.
A arătat contestatorul că " așa zisul control " s-a desfășurat în absența sa iar raportul de inspecție conține situații neconforme cu realitatea. S-a susținut astfel că deși controlul ar fi avut loc în perioada 19.08.2008 - 21.08.2008, așa cum reiese din raportul 20717, atât din raportul privind rezultatul inspecției fiscale cât și din decizia de impunere a rezultat însă că acestea au fost emise la data de 19.08.2008, deci la începutul controlului și nicidecum la momentul finalizării acestuia.
S-a mai susținut de către contestator că raportul privind rezultatul inspecției fiscale este întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 109 din Codul d e procedură fiscală iar în ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat că nu era plătitor de TVA la perioada verificată, astfel încât nu se impunea, în calitatea sa de persoană fizică autorizată să plătească sumele cu titlu de taxă pe valoarea adăugată și accesorii.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar raportul privind rezultatul inspecției fiscale și decizia de impunere, ambele cu numărul 20717 din 19.08.2008 și decizia nr. 68 din 9.10.2008.
În cauză pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea în tot a măsurilor dispuse prin raportul de inspecție fiscală și prin decizia nr. 68 din 9.10.2008.
S- mai arătat de către intimată că în urma reverificărilor efectuate în cauză organele de control au constatat faptul că suma de plată este de 69.180 lei față de 82.327 lei, obligație fiscală cu titlu de TVA datorată ca urmare a activității desfășurate de către agentul economic.
De asemenea s-a mai arătat că în urma reverificării organul de control a procedat la verificarea erorilor de calcul în sensul că a dispus aplicarea cotei de 15,96 % față de cota de 19% aplicată inițial având în vedere aceleași documente și acte prezentate, reținându-se că în luna septembrie 2005 contestatorul a depășit plafonul de scutire nesolicitând în conformitate cu art. 152 alin.3 din Codul fiscal înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care, în urma verificării situațiilor financiar contabile ale reclamantului să stabilească dacă reclamantul contestator, în calitate de persoană fizică autorizată datora la perioada de referință taxă pe valoarea adăugată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr.14 din 12 ianuarie 2009, prin care a admis acțiunea formulată de contestator, și a dispus anularea deciziei nr. 68 din 9.10.2008 emisă de către intimată precum și raportul privind rezultatul inspecției fiscale și a deciziei de impunere,ambele înregistrate sub nrt.70718 din 19.08.2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut în fapt că prin raportul de inspecție fiscală nr. 10891 încheiat la data de 30.04.2008 s-au stabilit în sarcina contestatorului obligații bugetare constând în TVA și accesorii aferente.
În urma contestației formulate s-a emis decizia nr. 38 din 1.07.2008 prin care s-a dispus refacerea controlului motivat de faptul că organele de inspecție fiscală au aplicat în mod eronat cota de 19% asupra sumei totale facturată de contribuabil, în mod corect urmând ca la suma facturată să se calculeze cota de 15,966%.
În consecință s-a dispus refacerea controlului iar prin raportul privind rezultatul inspecției fiscale nr.20717 din 19.08.2008 s-a stabilit în sarcina contestatorului ca obligație de plată suma de 112.279 lei din care debit 69.180 lei și accesorii 43.099 lei, fiind emisă în acest sens și decizia de impunere nr. 20718 din 19.08.2008.
Împotriva acestui ultim raport privind rezultatul inspecției fiscale reclamantul a formulat contestație iar prin decizia nr. 68 din 9.10.2008 aceasta a fost respinsă, menținându-se obligația de plată în cuantum de 112.279 lei din care 69.180 lei reprezintă taxă pe valoarea adăugată iar 44.099 lei accesorii diferite.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat prezenta contestație invocând atât aspecte de formă cât și de fond.
S-a susținut astfel de către contestator că nu au fost îndeplinite dispozițiile art.109 din Codul d e procedură fiscală, controlul făcându-se în lipsa sa iar actele concluzionând asupra datelor verificate au fost întocmite anterior definitivării controlului.
Pe fond însă s-a susținut de către contestator că în calitate de persoană fizică autorizată nu a desfășurat nici un fel de activitate comercială în anul 2007 și până la data de 20.02.2008, astfel încât nu poate fi înregistrat ca și plătitor de TVA.
Așa cum a rezultat din concluziile expertizei contabile efectuată în cauză, contestatorul, în calitate de persoană fizică autorizată nu datora la data efectuării controlului fiscal taxă pe valoarea adăugată și în consecință nici accesorii aferente acesteia.
Organele de control financiar, la momentul reverificării activității contestatorului s-au limitat la corectarea unor erori de calcul în sensul că în mod greșit cota TVA aplicată a fost de 19% în loc de 15,96%, având însă în vedere aceleași documente și acte.
Din probele administrate în cauză a rezultat însă că la data efectuării controlului contestatorul nu datora taxă pe valoarea adăugată întrucât nu a desfășurat activitate comercială la perioada de referință și nu se poate considera astfel cum au reținut organele de control că acesta, prin operațiunile economice desfășurate a depășit plafonul de scutire de TVA.
În temeiul considerentelor de fapt și de drept expuse, tribunalul a considerat contestația ca fiind întemeiată și în consecință în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispus anularea actului administrativ fiscal, respectiv deciziei nr. 68 din 9.10.2008 emisă de către intimată precum și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv raportul privind rezultatul inspecției fiscale și decizia de impunere, ambele cu numărul 20717 din 19.08.2008.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B care a susținut că situația de fapt reținută de instanța de fond nu este reală față de împrejurarea că organele de control în urma unei reverificări a activității reclamantei au constatat că aceasta datorează suma de 69.180 lei cu titlu de TVA și că cu această ocazie organele de control au procedat și la îndreptarea unor erori de calcul apărute cu ocazia primului control așa încât acțiunea trebuia respinsă.
Verificând actele si lucrările dosarului, văzând motivul de recurs precum si disp art. 304 Cod proc civ. Curtea constată următoarele:
În urma unui control desfășurat de organele fiscale reclamanta a fost obligata sa plătească bugetului de stat suma de 112.279 lei, TVA si obligații fiscale accesorii.
La instanța de fond s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate care a concluzionat că reclamantul in calitate de persoană fizică autorizată nu datora la data controlului fiscal taxă pe valoare adăugată si in consecință nici accesoriile aferente acesteia. Cum aceasta probă nu a fost combătută in niciun fel, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,- județul B împotriva sentinței nr. 14 din data de 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamantul, B, B-dul - -,. 90,. 3,. 13, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. / 2 e 27.03.2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
