Contestație act administrativ fiscal. Decizia 347/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.347/CA
Ședințapublică de la 23 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.600 din 14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu sediul în T,- bis, județul T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual; referă asupra recursului formulat de reclamanta care este motivat, timbrat cu suma de 4,00 lei conform chitanței seria -, nr.- din 23.06.2008 reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 1,00 leu.
Recurenta reclamantă precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea să prezinte probe judiciare. Arată că era necesară o expertiză contabilă judiciară pentru a se stabili dacă recurenta reclamantă este sau nu plătitor de TVA. Instanța de fond a trecut la judecarea cauzei fără a se pronunța pe această cerere de probă. Depune la dosar note scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios de față:
Prin sentința civilă nr. 600/14.03.2008 a Tribunalului Tulceaa fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această soluție a reținut prima instanță că a fost investită cu cererea prin care reclamanta, în calitate de persoană fizică autorizată, a formulat contestație împotriva deciziei civile nr.75/20 decembrie 2007 emisă de DGFP T în soluționarea contestației sale împotriva deciziei de impunere nr.17950 din 31.10.2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală, prin care au fost stabilite obligații de plată în sarcina petentei în sumă de 75.236 lei, reprezentând TVA în sumă de 29868 lei și majorări în sumă de 33.365 lei, precum și diferența de impozit pe venit de 6.657 lei și accesorii în sumă de 5.346 lei aferente perioadei 1 ianuarie 2002 - septembrie 2005.
Pârâta DGFP Tad epus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată, precum și mai multe chitanțe prin care reclamanta a achitat diferitele sume de bani către pârâtă în perioada noiembrie 2007.
Prima instanță, apreciind înscrisurile depuse în cauză, a reținut caracterul nefondat al contestației, întrucât, urmare a inspecției fiscale vizând perioada 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2006, s-a constatat de către organele de control ale pârâtei că la data de 31 mai 2002, petenta a depășit cifra de afaceri de 125 milioane lei vechi, astfel că la acea dată avea obligația să depună o declarație de înregistrare fiscală în termen de 15 zile de la data realizării acestei cifre, în vederea atribuirii calității de plătitor de TVA, începând cu data de 1 lunii următoare, respectiv 1 iulie 2002, în conformitate cu disp. art.25 lit.a din OUG nr.17/2000.
Pentru perioada 1 iulie 2002 până la 1 octombrie 2005, când petenta și-a încetat activitatea, a fost stabilit de către organele de control TVA suplimentar de plată în sumă de 29.868 lei și accesorii aferente în sumă de 33.365 lei.
De asemenea, fiind constatate diferențe între sumele din evidența contabilă și sumele stabilite de inspecția fiscală la veniturile brute, au fost stabilite în sarcina contestatoarei obligații fiscale suplimentare, reprezentând impozit pe venit în sumă de 6.657 lei și accesorii aferente în sumă de 5.546 lei.
Potrivit disp. art.25 lit.a din OUG 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată "contribuabilii care devin plătitori de taxă pe valoarea adăugată, ca urmare a depășirii plafonului de scutire prev. de disp. art.6, ale căror condiții de desfășurare a activității s-au modificat sau au intervenit modificări legislative în sensul trecerii activității desfășurate de la regimul de scutire la cel de impozitare, ulterior înregistrării fiscale, sunt obligați să depună declarație de mențiuni, în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea, în vederea atribuirii de cod fiscal, precedat de litera "R" care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată", atribuirea acestei calități urmând a se face cu data de 1 lunii următoare.
Petenta a depășit însă cifra de afaceri de 125 milioane lei vechi la data de 31 mai 2002 și avea obligația conform dispozițiilor legale mai sus arătate să se înregistreze ca plătitor de TVA și apoi să ceară scoaterea din evidență ca plătitor de TVA adăugată de la 1 ianuarie 2002 până la data intrării în vigoare a legii, în situația în care nu a realizat venituri din operațiuni taxabile mai mari de 600 milioane lei inclusiv.
În consecință, s-a apreciat în mod legal asupra faptului că petenta a devenit plătitor de TVA începând cu data de 1 iulie 2002, în conformitate cu disp. legale mai sus arătate.
În ceea ce privește luarea în calcul a dreptului de deducere în baza disp. art. 22 al.3 din Legea nre.345/2002 s-a reținut că petenta nu putea beneficia de deducerea TVA pentru perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal și data constatării abaterii în raport de dispozițiile art.152 al.4 din HG nr.44/2004 care erau aplicabile la data controlului, coroborate cu art.152 al.3 din Codul fiscal, care prevede maniera în care se poate proceda la deducere în situația în care abaterea se constată înainte de înregistrarea persoanelor impozabile, ca plătitor de taxă pe valoare adăugată.
În ceea ce privește invocarea de către petentă a prescripției obligației de plată pentru perioada ianuarie 2002 - septembrie 2005 s-a apreciat că în conformitate cu disp. art.91 al.2 din OG 92/2003, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, dacă nu se dispune altfel prin lege.
La termenul din 7 martie 2008 au fost depuse la dosarul cauzei de către pârâtă situația analitică cu privire la sumele rămase de plată de către persoana fizică, în baza deciziei de impunere nr.17950/31 octombrie 2007 din care a rezultat că aceasta mai avea de achitat suma de 10.825 lei, din totalul de 12.408 lei calculat de organele fiscale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta, apreciind că hotărârea criticată a fost dată cu greșita aplicare a legii, întrucât legea nr. 345/2002 nu-i este aplicabilă, nefiind înregistrată ca plătitor de TVA în anul 2001, pentru că nu depășise plafonul de 125 de mil. lei vechi, prevăzut de OUG nr. 17/2000.
A mai motivat recurenta că norma de aplicare a Legii nr. 345/2002 vizează persoanele înregistrate ca plătitori de TVA anterior intrării sale în vigoare, ceea ce nu se regăsește în situația sa, iar prima instanță a încălcat principiul "tempus regit actum", aplicarea în timp a legilor incidente în cauză fiind eronată.
A înțeles recurenta să se prevaleze în motivele sale și de dispozițiile art. 13 proc. fiscală, în ceea ce privește interpretarea reglementărilor fiscale în scopul respectării voinței legiuitorului, astfel cum este exprimată prin lege", ceea ce înseamnă că toți cei care nu fuseseră înregistrați ca plătitori nu mai aveau obligația să se înregistreze, beneficiind de prevederile noii legi, care stabilea plafonul de 1,5 miliarde.
A criticat recurenta sentința civilă nr. 600/14.03.2008 a Tribunalului Tulcea și prin prisma faptului că instanța nu s-a pronunțat cu privire la impozitul pe venitul suplimentar stabilit în sarcina contestatoarei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct.7, 9, art. 312 proc. civ.
Examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 3041proc. civ. instanța reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de recurenta vizează greșita aplicare a legii de către instanța de fond, în legătură cu succesiunea în timp a actelor normative care au prevăzut condițiile aplicabile comercianților pentru stabilirea calității de plătitor de TVA.
Instanța de fond a reținut corect că, în cursul perioadei vizate în actul de control, respectiv 1.01.2002 - 31.12.2006, recurenta a depășit plafonul de 125 mil. lei. fapt pentru care au devenit incidente prevederile art. 6, lit. A, lit. K 11 din OUG. 17/2000, în vigoare la data de 31.05. 2002, când s-a înregistrat realizarea veniturilor superioare pragului fixat prin actul normativ susmenționat.
Faptul că ulterior, la data de 1 iunie 2002, intrat în vigoare Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, care impunea un nou plafon pentru a fi considerat plătitor de TVA, nu înlătura obligativitatea recurentei de a se declara plătitor de TVA ca urmare a activității desfășurate în luna mai 2002, când s-a consemnat depășirea veniturilor peste suma de 125 mil. lei vechi.
Astfel, obligațiile născute sub imperiul vechii legi, respectiv OUG nr. 17/2000, trebuia a fi aduse la îndeplinire de către contribuabil, indiferent de incidența noii legi, urmând a fi guvernare de regimul juridic aplicabil la data la care s-au născut aceste obligații.
Din acest punct de vedere este legală și temeinică soluția instanței de fond care a apreciat că petenta recurentă a devenit plătitor de TVA conform prevederilor OUG nr. 17/2000, fără a solicita ulterior scoaterea din evidențele fiscale ca urmare a realizării unor venituri inferioare plafonului nou instituit prin Legea nr. 345/2002.
În ceea ce privește impozitul pe venitul suplimentar, deși recurenta critică hotărârea instanței de fond pentru că nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere, se constată că Tribunalul Tulceaa fost investit cu soluționarea contestației formulate împotriva deciziei nr. 75/20.12.2007 a DGFP T, astfel că instanța a analizat legalitatea actului administrativ contestat în mod unitar, prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul acțiunii de fond.
Prin urmare, nu se poate reține că instanța nu s-a pronunțat pe un capăt de cerere, cum, de asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia tribunalul nu s-ar fi pronunțat asupra probei cu expertiza contabilă solicitată de contestatoare.
Verificând încheierile premergătoare fondului se constată că, deși contestatoarea recurentă a solicitat la data de 8.02.2008 încuviințarea unei probe cu expertiza contabilă, a renunțat la această probă la termenul din 7.03.2008, apreciind că sunt concludente înscrisurile depuse la dosar.
Deși recurenta contestatoare a reclamat că a fost greșit stabilită valoarea venitului brut pentru anii 2004 și 2005, ceea ce avea relevanță în cauza dedusă judecății era stabilirea calității de plătitor de TVA pentru PFA, iar această calitate, corect stabilită prin decizia nr. 75/2007, a fost analizată de instanța de fond în raport de prevederile legale ce reglementează TVA-ul, fapt pentru care se constată a fi neîntemeiat și acest motiv de recurs.
În raport de prevederile art. 312. proc. civ. instanța va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 600/14.03.2008 a Tribunalului Tulcea, urmând a respinge ca nefondat recursul formulat de în contradictoriu cu DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.600 din 14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu sediul în T,- bis, județul T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Pt.Grefier, - -, aflată în CO, semnează conf.art.261 al.2 cpc Grefier șef, |
Jud.fond:,
Tehnored.jud.-
2 ex./14.07.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Adriana Gherasim, Revi Moga
