Contestație act administrativ fiscal. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.348
Ședinta publica din data de 08 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și, DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 1480 pronunțată în data de 07 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI PRIN CAMERA DE CONTURI M, G, G, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La data de 29 ianuarie 2008, prin fax, recurentul, a înregistrat concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.01.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2326 din 22 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.33:.004, a fost admisă sesizarea formulată prin încheierea nr.61/17 noiembrie 2003 de către Camera de Conturi M din cadrul Curții de Conturi a României și, in consecință, a fost obligată unitatea pârâtă Direcția Sanitar Veterinară si pentru Siguranța Alimentelor M () la plata către bugetele publice a dobânzilor și penalităților de întârziere datorate pentru neachitare la termen a obligațiilor financiare aferente salariilor plătite din alocații bugetare în perioada ianuarie 2002-ianuarie 2003 după cum urmează:
1.a). la bugetul asigurărilor sociale de stat suma de 65.725.461 lei;
b).la bugetul asigurărilor pentru șomaj suma de 7.954.461 lei;
c). la bugetul asigurărilor sociale de sănătate suma de 25. 746.419 lei;
d).la bugetul de stat 16.462.776 lei.
2. Totodată a fost obligată unitatea pârâtă M să vireze la bugetele publice dobânzile și penalitățile de întârziere datorate pentru neachitare la termen a contribuțiilor datorate pentru personalul angajat cu contract individual de muncă care aveau și calitatea de pensionari în perioada februarie 2002-februarie 2003 astfel:
a). la bugetul asigurărilor sociale de stat suma de 38.511.408 lei;
b). la bugetul asigurărilor pentru șomaj suma de 5.130.170 lei.
3. fost obligată unitatea pârâtă M să vireze la bugetele publice dobânzile și penalitățile de întârziere datorate pentru neachitare la termen a obligațiilor financiare aferente salariilor plătite din venituri proprii în perioada februarie 2002- februarie 2003 după cum urmează:
a). la bugetul asigurărilor sociale de stat suma de 23.922.177 lei;
b). la bugetul asigurărilor pentru șomaj suma de 1.375.855 lei;
c). la bugetul asigurărilor sociale de sănătate suma de 10.573.903 lei;
d). la bugetul de stat suma de 3.833.645 lei.
4. fost obligată pârâta la plata către Mas umei de 199.236.699 lei pagubă cauzată prin plata dobânzilor și a majorărilor de întârziere precum și la plata folosului nerealizat aferent care se va calcula cu dobânda de refinanțare a de 17,96% pe an de la data achitării dobânzilor și a penalităților de întârziere de către unitate până la recuperarea integrală a debitului.
5. Au fost obligați solidar pârâții și la plata despăgubirilor civile către Mau rmătoarelor sume:
a) 448.337.567 lei paguba cauzată prin plata nelegală salariilor de merit plus folosul nerealizat aferent care se va calcula cu dobânda de refinanțare a de 17,96% pe an de la data plății salariilor de merit până la recuperarea debitului;
b)51.542.783 lei prejudiciu cauzat prin plata nelegală a indemnizației de conducere precum și plata folosului nerealizat aferent care se va calcula cu dobânda de 17,96% pe an de la data efectuării plăților până la recuperarea integrală a debitului;
c) 292.213.783 lei prejudiciu cauzat prin compensarea nelegală în bani a concediilor de odihnă plus folosul nerealizat aferent care se va calcula cu dobânda de refinanțare a de 17,96% pe an de la data efectuării plăților până la recuperarea integrală a debitului;
d)11.156.196 lei prejudiciu cauzat prin efectuare de plăți nelegale către, plus folosul nerealizat aferent calculat cu dobânda de refinanțare a de 17,96% pe an de la data efectuării plăților până la recuperarea debitului.
S-a constata că Mar ecuperat suma totală de 13.799.230 lei cu nr. 11/20.08.2004;
e) 67.080.300 lei prejudiciu cauzat prin plățile efectuate nelegal către plus folosul nerealizat aferent care se va calcula cu dobânda de refinanțare a de 17,96% pe an de la data efectuării plăților până la recuperarea integrală a debitului;
f) 677.358.756 lei contravaloarea serviciilor telefonice la care unitatea nu avea dreptul plus folosul nerealizat aferent care se va calcula cu dobânda de refinanțare a de 17,96% pe an de la data plății serviciilor telefonice până la recuperarea integrală a debitului.
Au fost menținute măsurile asigurătorii luate față de pârâții și prin încheierea din 18.02.2004 și au fost obligați pârâții și la plata cheltuielilor de judecată către stat în sumă de 300.000 lei fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că n perioada 18.08-23.10.2003 Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Mae fectuat controlul contului de execuție și a bilanțului contabil pe anul 2002 la Direcția Sanitară Veterinară ( )
Rezultatul acestei acțiuni a fost consemnat în raportul de control sub nr. 1076/24.10.2003, reținându-se printre altele încălcarea dispozițiilor legale care reglementează obligațiile unității către bugetele publice.
S-a constatat:
1. la termen a contribuțiilor bugetare eferente salariilor plătite din alocații bugetare în perioada ianuarie 2002- ianuarie 2003.Astfel:
a) la bugetul asigurărilor sociale de stat unitatea nu a virat la termenele prevăzute de art. 29 lit.b din Legea nr. 1:.000 contribuțiile datorate de angajator și cele reținute de la salariați.
Prin anexa 2 n baza OG26/2001 de modificare și completare a nr.OG 11/1996 a HG. nr. 1042/2001, HG.824/2002 și - au fost calculate dobânzi în sumă de 45.494.214 lei și 20.231.247 lei penalități de întârziere datorate de unitate.
b) M nu a virat la termenele prevăzute de art. 31 alin. 1lit.b din Legea nr. 76/2002 contribuția datorată bugetului asigurărilor pentru șomaj ceea ce a condus la curgerea penalităților de întârziere in sumă de 2.179.049 lei și a dobânzilor de 5.775.825 lei calculate prin anexa 3.
c) La bugetul asigurărilor sociale de sănătate unitatea nu a virat la termenele legale contribuția angajatorului și cea reținută de la angajați.
În baza art. 56 alin. 1 din Legea nr. 145/1997 prin anexa 4 controlorii financiari au calculat dobânzi în sumă de 16.520.045 lei și 9.226.374 lei penalități de întârziere pe care unitatea le datorează aplicând prevederile pct. 13 din OG nr. 26/2001, HG nr. 1042/2001, HG 824 și 1513 din 2002.
d). Potrivit art. 25 din OG nr. 7/2001 plătitorii de salarii au obligația de a calcula și reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri și de a le vira la bugetul statului până la data de 25 inclusiv ale lunii următoare.
. M nu a virat la termenele arătate mai sus impozitul pe venit reținut pe statul de plată de la salariați, situație în care aceasta datorează dobânzi în sumă de 12.329.970 lei și 4.132.806 lei penalități de întârziere calculate prin anexa 5.
O situație asemănătoare a fost constatată de controlorii financiari ai Curții de Conturi și în ce privește plata către bugetele publice a obligațiilor financiare aferente salariilor plătite din venituri proprii în perioada februarie 2002-februarie 2003.
În baza acelorași reglementări legale arătate mai sus, au fost calculate dobânzile și penalitățile de întârziere datorate de unitate,astfel:
a) Pentru neplata la termen a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat unitatea datorează dobânzi în sumă de 13.397.613 lei și 10.524.564 lei penalități de întârziere, anexa 6;
b) La bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform anexei 9 unitatea datorează dobânzi în sumă de 1.004.708 lei și 371.147 lei penalități de întârziere;
c) la bugetul asigurărilor sociale de sănătate obligația de plată a unității este de 5.502.888 lei reprezentând dobânzi și 5.071.017 lei penalități de întârziere;
d) La bugetul de stat, conform calculului întocmit prin anexa 11 unitatea datorează 2.902.612 lei dobânzi și 931.033 lei penalități de întârziere.
Din cuprinsul actului de control financiar mai rezultă că în perioada februarie 2002-februarie 2003 la calcularea obligațiilor aferente salariilor plătite din venituri proprii, unitatea a diminuat baza de calcul prin neincluderea salariilor realizate de persoanele care aveau calitatea de pensionari și erau angajați pe bază de contract individual de muncă.
Procedând astfel unitatea a încălcat prevederile art. 5 alin. 1 și art. 21 alin. 1 și 3 din Legea nr. 1:.000 potrivit cărora contribuția de asigurări sociale de stat se datorează de persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă, precum și dispozițiile art.19 lit.a și art.26 alin.1 și art.27 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj.
Organul de control a calculat contribuțiile suplimentare datorate atât la bugetul asigurărilor sociale de stat cât și la bugetul pentru șomaj pe care unitatea le-a achitat în timpul controlului financiar.
Pentru neplata la termen a contribuțiilor arătate mai sus s-a apreciat că unitatea datorează:
a) la bugetul asigurărilor sociale de stat 27.587.253 lei dobânzi și 10.924.155 lei penalități de întârziere;
b) la bugetul asigurărilor pentru șomaj suma de 3.889.988 lei dobânzi și 1.240.191 lei penalități de întârziere conform anexei 9.
Întrucât unitatea pârâtă nu a respectat reglementările legale menționate în actul de sesizare privind plata obligațiilor bugetare în perioada controlată.
Unitatea pârâtă nu a contestat existența obligației de plată și nici cuantumul acestora confirmat și prin raportul de expertiză întocmit în cauză, prin urmare aceasta a fost obligată să achite obligațiile financiar bugetare în cuantumul și cu destinația stabilită prin actul de control financiar. Vinovată de prejudiciul cauzat Direcției Sanitare Veterinare M prin plata dobânzilor și a penalităților de întârziere, este pârâta care în calitatea de contabil șef nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu de a asigura plata la termen a obligațiilor bugetare așa cum s-a reținut și prin raportul de expertiză.
Susținerile pârâtei precum că au fost alocațiile bugetare, erau insuficiente pentru a asigura plata datoriilor bugetare nu pot fi luate în considerare, având în vedere actul de control al Curții de Conturi și raportul de expertiză prin care expertul arată că instituția a avut asigurate fondurile necesare pentru obligațiile ce decurg din statele de funcții aprobate, iar alimentarea contului bugetar s-a făcut la timp și în totalitate cu drepturile salariale și cele aferente lor.
Nici referatele privind unele nereguli din activitatea unității invocate în apărare de pârâtă nu au fost reținute deoarece prin nici unul din acestea pârâta nu face referire la dobânzile și penalitățile de întârziere ce se constituie în prejudiciu pentru unitate.
S-a motivat că pârâta se face vinovată de necalcularea dobânzilor și a penalităților de întârziere și neevidențierea lor în contul de cheltuieli a unității. Întrucât acestea ar fi fost înregistrate în contabilitate potrivit art. 16 și 17 din Legea contabilității nr. 82/1991 re publicată, exista posibilitatea ca la nivelul conducerii să se ia măsuri pentru a stopa curgerea lor.
S-a mai reținut că pârâta nu a ținut cont nici de faptul că plata drepturilor salariale cu obligațiile financiare aferente sunt prioritare, aceasta acordând atenție altor cheltuieli materiale dintre care unele fiind nelegale.
Pârâta a fost făcută răspunzătoare și pentru modul de gestionare a resurselor financiare ale unității, întrucât în calitate de contabil șef a vizat de control financiar preventiv efectuarea unor plăți nelegale (ea însăși fiind beneficiara unor asemenea plăți așa cum se va arăta la următoarele capete ale actului de sesizare).
Față de cele prezentate, pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor civile către M în sumă de 199.236.699 lei dobânzi și penalități de întârziere precum și la plata folosului nerealizat aferent conform art.71 alin. 2 din Legea nr. 94/1992 republicată.
Organele de control au constatat că începând din luna iunie 2001 s-au acordat nelegal salarii de merit.
Potrivit art. 4 alin. 4 din HG.281/1993 cu modificările ulterioare salariile de merit pot fi acordate pentru cel mult 15% din numărul total de posturi prevăzut în statul de funcții al unității bugetare din care cel puțin două treimi vor fi utilizate pentru funcții de execuție.
Pornind de la aceste reglementări și având în vedere statul de funcții aprobat de Ministerul Agriculturii și Alimentației pe anul 2001 controlorii financiari au stabilit că puteau fi acordate la. M maximum 10 salarii de merit din care 7 pentru personalul de execuție și 3 personalului de conducere.
Se retine că în anul 2001 s-au acordat 10 salarii de merit din care 9 persoanelor cu funcții de conducere și numai 1 salar personalului de executie.
În anul 2002 începând din luna aprilie au fost acordate 11 salarii de merit În loc de 10 depășind astfel atât numărul de salarii ce se puteau acorda cât și numărul beneficiarilor ce aveau funcții de conducere.
Conform statului de funcții aprobat pe anul 2003 de către ordonatorul principal de credite puteau fi acordate 12 salarii de merit din care raportat la reglementările legale arătate mai sus, cel puțin 8 pentru personalul de execuție.
S-a constatat că s-au acordat 5 salarii de merit personalului de conducere în loc de 4.
Reținând că au fost ignorate și prevederile art. 4 alin. 3 din HG 281/1993 republicată și Nota de control al ministrului semnată de prin care s-a propus sancționarea unor persoane, deoarece au beneficiat de salarii de merit, a fost determinat prejudiciul cauzat unității prin plata nelegală a salariului de merit la suma de 448.337.567 lei la care se adaugă folosul nerealizat.
Pentru aceste nereguli au fost făcuți răspunzători pârâții și motivat de faptul că pârâtul în calitate de director - ordonator principal de credite avea obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare cu respectarea reglementărilor legale. Cu toate acestea pârâtul a semnat listele cu persoanele beneficiare ale salariilor de merit precum și statele de plată, iar pârâta pentru că, în calitate de contabil șef, a semnat statele de plată confirmând legalitatea acestora prin aplicarea vizei de control financiar preventiv.
Cei doi pârâți au fost și membri ai Colegiului de direcție, fiind de acord cu modul de acordare a salariilor de merit, ignorând prevederile legale.
Expertul numit în cauză a arătat că întrucât o parte din salariile de merit puteau fi acordate personalului de execuție, astfel prejudiciul ar fi de numai 93.968.153 lei sumă ce reprezintă diferența dintre salariile acordate și cele care trebuiau acordate.
Acest punct de vedere nu a fost acceptat atât timp cât beneficiarii salariilor de merit nu au fost cei îndreptățiți legal.
Cu ocazia controlului financiar s-a constatat plata nelegală a unei indemnizații de conducere.
Deși prin statul de funcții pe anul 2001 aprobat de se stabilesc 10 posturi de conducere, începând cu luna iulie 2001 în baza Deciziei nr. 502/2001 semnată de cei doi pârâți se acordă 11 indemnizații de conducere, prejudiciul cauzat unității in anul 2001 fiind de 22.185.727 lei. Situația s-a repetat in anul 2002 prin acordarea în perioada iunie -decembrie a 11 indemnizații de conducere in loc de 10.
Pentru anul 2002 prejudiciul a fost stabilit la 29.357.056 lei.
de prejudiciul cauzat s-a reținut ca fiind cei doi pârâți care au semnat decizia de numire a celei de-a 11 persoană in funcție de conducere precum și statele de plată.
În consecință pârâții au fost obligați in solidar la plata despăgubirilor civile in sumă de 51.542.783 lei plus folosul nerealizat aferent calculat potrivit art. 71 alin. 2 din Legea nr. 94/1992 republicată.
Cu ocazia aceleiași verificări s-a constatat că s-au efectuat plăți nelegale prin compensarea in bani a concediilor de odihnă neefectuate de către angajații unității.
Astfel in perioada 14.02.2002-26.04.2002 s-au plătit compensații în bani celor care nu și-au efectuat concediul de odihnă in anul 2001 iar in perioada 4.05.2002-12.11.2002 s-au efectuat asemenea plăți și celor care nu și-au efectuat concediul de odihnă cuvenit in anul 2002. Art.2 din nr.OG 29/1995 reglementează expres condițiile in care se compensează in bani concediile de odihnă efectuate.
S-a constatat că nici unul din beneficiarii plăților nu s-au incadrat in situațiile prevăzute de reglementările legale in materie.
in bani a concediilor de odihnă aferente cuvenite in anul 2002 s-au făcut din alocațiile bugetare ale anului 2002 deși acestea se suportau in situațiile in care sunt îndeplinite condițiile legale, din alocațiile bugetare ale anului următor.
Paguba cauzată a fost stabilită de controlorii financiari la suma de 292.213.783 lei.
Răspunzători au fost făcuți cei doi pârâți care prin funcțiile îndeplinite au aprobat plățile.
Mai mult pârâta a încasat la 24.06.2002 suma de 12.412.684 lei reprezentând compensarea concediului de odihnă aferent anului 2002 deși până la finele anului avea timp suficient pentru a-și efectua concediul. Prin urmare s-a stabilit că prejudiciul urmează a fi suportat de cei doi pârâți.
S-a constatat că s-au efectuat plăți reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă la care unitatea nu avea dreptul.
Potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr.74984/16.03.2003 telefoanele mobile se puteau folosi numai de directorul Direcției Sanitar Veterinare pentru un număr maxim de 200 minute pe lună.
La Direcția Sanitar Veterinară M nu s-au luat măsuri de restricționare a convorbirilor telefonice pentru a se încadra în normativul stabilit de MA. astfel că în anul 2001 s-au efectuat convorbiri telefonice de pe 4 telefoane mobile în rețeaua, iar în anul 2002 s-au mai achiziționat încă 15 aparate telefonice în rețeaua.
Prejudiciul cauzat unității prin nerespectarea ordinului Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a fost stabilit la suma de 677.358.756 lei din care 591.292.886 lei reprezintă plăți efectuate până la data controlului financiar iar diferența de 85.628.870 lei contravaloarea servicii/or telefonice neachitate pentru care S SA. a emis facturi precum și notificări în vederea încasării acestora.
S-a stabilit că vinovați sunt cei doi pârâți care nu au luat măsuri pentru limitarea convorbirilor telefonice și au aprobat plata acestora deși nu se încadrau în plafonul stabilit de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurii, pârâta ignorând ordinul arătat mai sus al ordonatorului principal de credite, a semnat noi contracte pentru achiziționarea de telefoane mobile.
Aprecierile expertului precum că pentru suma de 85.628.870 lei neachitată nu se poate stabili răspunderea pârâților, nu au putut fi luate în considerare întrucât suma reprezintă contravaloarea serviciilor telefonice efectuate în numele unității pe care aceasta are obligația de a le achita. De altfel în situația în care această sumă nu s-ar mai achita de unitate, pârâții au posibilitatea de a cere întoarcerea executării.
Din verificarea plăților efectuate către S ELECTRIX SR. BMf irma care a efectuat lucrările de revizie la instalațiile electrice s-a constatat că a fost achitată nelegal suma de 11.156.196 lei.
Prejudiciul calculat de organul de control a fost recuperat de unitate ulterior sesizării instanței conform 11/2.08.2004.
S-a apreciat că abaterea financiară de a efectua plăți nelegale există chiar dacă prejudiciul s-a recuperat astfel că cei doi pârâți urmează să fie obligați la plata despăgubirilor civile și se constată că debitul s-a recuperat.
S-a mai constatat efectuarea de plăți nelegale și către S SR. În fapt această societate câștigând licitația organizată prin selecție de ofertă a executat o serie de lucrări de reparații capitale la laboratorul sanitar - veterinar din S
Pentru a incasa contravaloarea lucrărilor firma executantă a emis mai multe facturi care cuprindeau și cheltuieli de deplasare, cazare, diurnă deși aceste cheltuieli nu erau prevăzute in oferta executantului.
Potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor și ML. nr- prețurile unitare prevăzute in oferta care a fost stabilită ca fiind câștigătoare sunt ferme, contractantul neavând posibilitatea de a modifica oferta.
M reprezentată de cei doi pârâți a acceptat facturile la plată, paguba produsă fiind de 67.080.300 lei.
Prejudiciul in cuantumul arătat mai sus a fost reținut și in raportul de expertiză iar răspunderea s-a stabilit în sarcina pârâților și în baza art. 34(5) din Legea nr. 72/1996, art. 22 din Legea nr.500/2002 și art.6 alin. 2 din Legea contabilității nr. 82/1991 re publicată, care prin funcțiile deținute au ordonanțat și efectuat plățile.
Pentru considerentele prezentate acțiunea a fost admisă conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de Conturi a României, și Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor
Curtea de Conturi a României a solicitat admiterea recursului și desființarea hotărârii Tribunalului Maramureș, susținând că în mod greșit s-a respins actul de sesizare întrucât la pct.2 din raportul de control intermediar nr.1076 s-a arătat că dacă resursele financiare alocate instituției ar fi fost utilizate potrivit destinațiilor aprobate, iar reprezentanți acesteia nu ar fi angajat cheltuieli nelegale pe personal în sumă de 570 mil, lei, atunci instituția ar fi avut suficiente resurse pentru plata obligațiilor către bugetele publice. Se mai precizează că la pct.3 din raportul de control intermediar s-a arătat că dobânzile și penalitățile sunt datorate urmare a diminuării bazei de calcul la care s-au aplicat contribuțiile sociale, prin scăderea din fondul de salarii a veniturilor realizate de pensionari în baza unor contracte de muncă pe perioadă determinată. În raportul de expertiză contabilă s-a menționat că răspunderea individuală a doamnei rămâne în totalitate așa cum a fost stabilită pentru cazurile menționate în anexa 1 la ac est raport.
Recurentul a criticat soluția instanței de fond în ceea ce privește pct.4 și 5 din actul de sesizare. În acest sens a arătat că instanța de fond și-a însușit în totalitate concluziile expertului cu privire la suma de 95.968.158 lei reprezentând plata nelegală a salariilor de merit plus folosul nerealizat, fără să aducă nici un argument care să justifice respingerea concluziilor expertului. În opinia recurentului concluziile acestui expert sunt de natură obiectivă și justifică respingerea sesizării privind sumele reținute cu acest titlu susținând că nivelul salariilor de merit, numărul de persoane și calitatea acestora a fost aprobat de MAAP și respectiv Agenția națională sanitar Veterinară. Cât timp a existat încadrare în limita sumelor aprobate și alocate, nu se poate reține o pagubă produsă bugetului de stat.
Referitor la suma reprezentând compensarea nelegală în bani a concediilor de odihnă aferente anului 2002, recurentul arată că în raportul de expertiză se analizează situația a 5 persoane, deși în realitate au fost 4 iar expertul nu aduce nici un argument respectiv nu a observat cauzele care au determinat realizarea acestor compensări. În acest sens se arată că începând cu anul 2002 avut loc o reducere drastică de personal astfel că sarcinile de serviciu păstrându-și aceeași complexitate și volum au trebuit exercitate de salariații care au rămas. Aceasta a determinat imposibilitatea efectuării în natură a concediului de odihnă.
În ceea ce privește achitarea nelegală a unor sume de către Direcția Sanitar Veterinară M către Electrix SRL B M și SRL B M, recurentul arată că instanța de fond nu a observat că nu există pagubă întrucât sumele au fost recuperate prin plățile făcute de aceste societăți.
În fine recurentul arată că instanța de fond putea să observe și să rețină și alte împrejurări care putea duce la înlăturarea răspunderii materiale sau la reducerea gradului de răspundere.
Pârâta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii actului de sesizare.
În acest sens se arată că suma de 95.968.158 lei cu dobânda corespunzătoare nu-i poate fi imputată întrucât acordarea salariilor de merit s-a realizat prin hotărârea Consiliului de administrație la ședințele căruia aceasta nu a luat parte, că a făcut mai multe note interne și sesiză ce au sfârșit prin a-i fi retrasă viza de control financiar preventiv prin dispoziția nr.9121/26.10.2001. Se arată că i-a fost retras dreptul de semnătură pentru orice fel de operații cu caracter financiar prin decizia nr.78/08.05.2003. Mai mult sumele reprezentând salariile de merit au fost alocate de la bugetul de stat aprobat pentru anul 2002, astfel că nu există pagubă și pe cale de consecință nici răspundere.
Referitor la suma de 112.419.720 lei reprezentând prejudiciul produs prin compensarea nelegală a concediilor de odihnă, recurenta arată că în mod greșit s-a reținut răspunderea sa pentru această sumă. În acest sens se invocă aceleași motive ca și cele invocate de recurentul. În plus se arată că pentru această sumă, dacă se reține existența ei ca și pagubă, răspunderea îi revine exclusiv pârâtului. Referitor la sumele plătite către cele două societăți comerciale, recurenta arată că au fost recuperate de la acestea.
Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor M prin recursul declarat a solicitat modificarea hotărârii în sensul de a fi reținută în sarcina pârâtei răspunderea pentru suma de 199.236.699 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere privind drepturi salariale.
În ceea ce privește suma de 677.358.756 lei cheltuieli cu telefonia mobilă, recurenta arată că răspunderea pentru această sumă revine pârâților și întrucât aceștia au încălcat prevederile Ordinului nr.74894/16.03.2001.
Cu privire la suma de 448.337.567 lei reprezentând plata nelegală a salariilor de merit, recurenta arată că în mod greșit s-a reținut răspunderea persoanelor fizice numai pentru 95.968.153 lei întrucât expertul nu putea avea criterii obiective pentru a stabili care din cele 11 salarii de merit acordate era legale sau nu. În opinia recurentei toate salariile de merit au fost acordate cu încălcarea normelor legale.
Referitor la plățile făcute către cele două societăți comerciale, se arată că este neoperantă răspunderea pârâților întrucât sumele au fost recuperate de la societățile comerciale.
Analizând recursul declarat de Curtea de Conturi a României, Curtea reține că în mod greșit se susține de această recurentă că tribunalul a respins sesizarea Camerei de Conturi.
Prin sentința civilă nr.1480 din 07.05.2007 instanța de fond a admis în parte sesizarea.
Referitor la utilizarea resurselor financiare alocate Direcției Sanitare M pentru anul 2002, recurenta nu arată nici un motiv pentru care soluția instanței de fond ar fi susceptibilă de modificare sau casare.
În plus, în motivarea sentinței se reține că "unitatea pârâtă nu respectat reglementările legale menționate în actul de sesizare privind plata obligațiilor bugetare în perioada controlată. Unitatea pârâtă nu contestat existența obligației de plată și nici cuantumul acestora stabilit în actul de control și prin raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța reținând obligația de plată a obligațiilor finaciar-bugetare în cuantumul și cu destinația stabilită prin actul de control financiar.
De altfel, toate sumele cu titlu de dobânzi și penalități stabilite în sarcina și menționate în actul de sesizare se regăsesc în dispozitivul sentinței.
Întrucât în recurs se face referire la pct.2 și 3 din actul de sesizare, iar apoi la răspunderea individuală a pârâtei, rezultă că motivul de recurs vizează soluția instanței privind respingerea cererii pentru stabilirea răspunderii pârâtei pentru suma totală de 199.236.699 lei cu titlu de dobânzi și penalități.
Analizând soluției instanței cu privire la această sumă se constată că este formată din:
- suma de 115.889.530 lei plus foloase nerealizate corespunzătoare efectuării cu întârziere a plăților obligațiilor financiare aferente salariilor plătite din alocații bugetare;
- suma de 43.641.587 lei plus foloase nerealizate aferentă sumei datorată către bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul asigurărilor de șomaj contribuțiilor datorate pentru personalul angajat cu contract individual de muncă și care aveau calitatea de pensionari.
- Suma de 39.705.582 lei plus foloase nerealizate corespunzătoare plății cu întârziere a obligațiilor financiare aferente salariilor plătite din venituri poprii.
Pentru a se stabili dacă pârâta trebuie să răspundă sau nu pentru această sumă trebuie verificate atribuțiile de serviciu ale acesteia pentru perioada reținută în actul de sesizare, în raport cu funcția deținută.
Suma de 115.889.530 lei, se referă la obligații financiare din perioada în care a deținut funcția de contabil șef. În virtutea obligațiilor legale ce revin contabilului șef, a aplicat viza de control financiar preventiv pentru efectuarea unor plăți cu ignorarea obligațiilor financiare prioritare, respectiv aceea de vira la bugetul statului contribuțiile corespunzătoare.
Nici unul din argumentele invocate de intimata, în apărare, nu justifică înlăturarea răspunderii acesteia.
Eventuala lipsă temporară a fondurilor bugetare prin nealimentarea contului bugetar la timp nu justifică efectuarea de plăți fără a avea asigurat și fondul corespunzător pentru obligațiile bugetare. Această obligație este valabilă pentru plățile făcute din fonduri proprii.
Pentru aceasta Curtea are în vedere dispozițiile Legii nr.500/2007 care reglementează în mod strict condițiile în care se pot angaja cheltuielile bugetare, răspunderea ordonatorilor de credite și condițiile de exercitare a controlului financiar preventiv propriu.
Chiar dacă opiniile celor doi experți care au realizat expertizele de specialitate în cauză sunt divergenteîn ceea ce privește alimentarea continuă, ritmică și la nivelul solicitat cu alocații bugetare, Curtea reține că intimata avea obligația de a nu acorda aviz favorabil în cadrul controlului financiar preventiv pentru efectuarea de plăți pentru care nu erau asigurate și contribuțiile bugetare corespunzătoare.
Prin urmare motivul de recurs formulat de către Direcția Sanitară Veterinară este fondat astfel că va fi admis și va fi obligată pârâta să plătească suma de 199.236.699 lei cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere în favoarea Direcției sanitare Veterinare și Siguranța Alimentelor
Apărările recurentei cu privire la momentul în care i s-a retras viza de control financiar preventiv și cu privire la operațiunea pentru care a exercitat controlul financiar preventiv nu au relevanță întrucât indiferent dacă în mod oficial i-au fost sau nu atribuite aceste competențe, recurenta le-a exercitat. Apoi retragerea dreptului de semnătură s-a realizat la data de 08.05.2003 cu mult după perioada pentru care s-au stabilit obligațiile de plată (ianuarie 2003). dobânzilor după data de 08.05.2003 nu poate fi imputată noii conduceri pentru faptul invocat de recurentă, respectiv că aceasta putea lua măsuri de stopare. Nu s-a invocat și dovedit ce atribuții nu a exercitat noua conducere pentru a deveni culpabilă pentru penalități generate de faptele săvârșite de alte persoane.
Notele interne invocate de recurenta privesc în majoritatea lor anul 2001, unul singur fiind pentru anul 2002 (149 Camera de Conturi), dar aceasta privește divergențele intervenite între d-na și angajata ce avea atribuții legate de compartimentul "personal". Nici una dintre aceste note interne nu cuprinde refuzul și deci nici argumentele corespunzătoare ale recurentei de a efectua controlul financiar preventiv pentru faptul că se fac plăți fără a fi asigurate sumele aferente reprezentând contribuții bugetare corespunzătoare.
În ceea ce privește sumele reprezentând salariile de merit instanța de fond a considerat că pârâții și răspund pentru întreaga sumă de 448.337.567 lei plus folosul nerealizat.
Curtea apreciază ca fiind pertinente reținerile făcute de instanța de fond în ceea ce privește răspunderea pârâților pentru acordarea salariilor de merit cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Nici recurentul și nici recurenta nu prezintă argumente de drept care să înlăture răspunderea lor.
Recurentul face trimitere la concluziile expertului care aprecia că ținând cont de faptul că aveau dreptul la salariul de merit și un procent din personalul de execuție, răspunderea ar trebui reținută numai pentru suma de 95.968.153 lei.
Recurenta susține că nu se poate stabili răspunderea sa deoarece sumele au fost alocate de la buget în anul 2002 de către Ministerul Agriculturii Alimentației și Pădurilor.
Cu privire la salariile de merit, Curtea reține că acordarea acestora era reglementată de nr.281/1993, fiind limitat numărul lor în raport de numărul angajaților, iar din numărul total de salarii de merit ce puteau fi acordate, era limitat numărul lor pentru personalul de conducere.
În actul de control s-a reținut că în ceea ce privește numărul de salarii de merit în raport de numărul de angajați nu s-a depășit cota maximă de 10, dar din acest număr s-a acordat necuvenit un număr mai M decât cel legal în favoarea unor persoane cu funcții de conducere.
Prin urmare Curtea consideră că prejudiciul reprezentând salariile de merit nu este suma de 95.968.153 lei înpentru argumentul că de diferență putea beneficia teoretic personalul de execuție, ci suma de 258.878.799 lei acordată nelegal personalului de conducere ce depășea numărul legal de salarii de merit ce se puteau acorda acestei categorii de personal. Astfel, în anul 2001 s-au acordat 8 salarii de merit personalului de conducere,deși legal puteau fi acordate numai trei.
Procedând la împărțirea sumei stabilită de Curtea de Conturi (Anexa 13.317 dosar Camerei de Conturi) la numărul de salarii acordate și înmulțit cu numărul de salarii ce puteai fi legal acordate, Curtea a calculat că pentru anul 2001 personalul de conducere putea beneficia de o sumă totală de 38.312.160 lei, pentru anul 2002 de 83.005.010 lei, iar pentru anul 2003 de 68.941.594 lei, deci în total 190.258.764 lei.
Scăzând din suma de 448.337,567 lei determinată de Camera de conturi care a apreciat ca nelegal acordate 8, 9, 10 și respectiv 5 salarii (a se vedea anexa nr.13 la actul de control) suma determinată de instanță ca fiind suma ce s-a acordat legal (190.258.764 lei) a rezultat suma de 258.087.799 lei pe care Curtea o apreciază ca fiind imputabilă recurenților și.
Prin urmare sub acest aspect recursul celor doi pârâți urmează a fi admis, stabilindu-se obligația acestora pentru plata sumei de 258.078.799 ROL reprezentând salarii de merit acordate nelegal personalului cu funcții de conducere.
Față de suma determinată de instanță urmează ca cei doi recurenți să răspundă și pentru dobânda de referință BNR de 7,5% pe an calculată de la data plății salariilor de merit și până la recuperarea debitului.
În ceea ce privește sumele stabilite în sarcina recurenților și privind suma de 13.799.234 ROL și 76.075.997 ROL reprezentând prejudiciul produs prin plata făcută de către S M în favoarea SRL și SRL, Curtea reține că se confirmă de către și se dovedește cu documentele de plată depuse la dosar că prejudiciul a fost recuperat prin restituirea sumelor de către cele două societăți comerciale.
Prin urmare, sub acest aspect recursul formulat de pârâții și este fondat, drept consecință Curtea va respinge sesizarea Camerei de Conturi M pentru obligarea recurenților la aceste sume.
În ceea ce privește serviciile de telefonie mobilă în sumă de 677.358.756 lei Curtea reține că sesizarea Camerei de Conturi a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind întemeiată, motivarea făcută fiind pertinentă, sesizarea fiind admisă pentru această sumă.S-a stabilit obligația de plată în sarcina recurenților și.
Recurenții și deși aveau cunoștință de limitările impuse prin ordin de Ministrul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, nu au luat nici o măsură pentru ca M să se încadreze în aceste limite.
Cu privire la această sumă se reține că în cadrul recursului Mac ritica pasajul cuprins în motivarea hotărârii instanței de fond cu privire la concluziile expertului, însă din examinarea hotărârii rezultă că instanța de fond a înlăturat de fapt concluziile expertului, sesizarea fiind admisă, obligația de plată fiind stabilită în sarcina pârâților și. Prin urmare pasajul cuprins în recursul formulat de M nu se constituie într-un veritabil motiv de recurs la conținutul dispozitivului sentinței deoarece suma de 677.358.756 lei a fost reținută de către instanța de fond ca atare și impusă ca obligație de plată solidară a celor doi pârâți.
Referitor la celelalte sume menționate în hotărârea instanței de fond Curtea reține că acestea nu au făcut obiectul recursurilor, astfel că vor fi menținute dispozițiile sentinței.
Prin urmare, Curtea, în baza art.312 alin. 1 Cod pr. civilă, va admite recursurile declarate de de Curtea de Conturi a României, Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M și pârâții și împotriva sentinței civile nr.1480/07.05.2007 pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr- pe care o modifică în parte, conform celor menționate în considerente și reluate dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Curtea de Conturi a României, Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M și pârâții și împotriva sentinței civile nr.1480/07.05.2007 pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr- pe care o modifică în parte, după cum urmează:
1. Admite sesizarea Camerei de Conturi M privind suma de 199.236.699 lei cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere pentru plata cu întârziere a obligațiilor bugetare.
Obligă pârâta să plătească această sumă către Direcția Sanitar Veterinară și Siguranța Alimentelor
2. Admite în parte sesizarea Camerei de Conturi M privind obligarea în solidar a pârâților și la plata către DSVSA Mas umei reprezentând despăgubiri pentru plata nelegală a salariilor de merit; drept consecință obligă pârâții la plata în solidar a sumei de 258.078.799 lei (rol) cu titlu de despăgubiri reprezentând salarii de merit plătite nelegal.
Obligă acești pârâți la plata dobânzii de refinanțare a BNR de 7,5 % pe an calculată de la data plății salariilor și până recuperarea debitului.
3. Respinge sesizarea Camerei de Conturi M pentru obligarea pârâților și la plata sumei de 13.799.234 ROL în favoarea DSVSA M și a sumei de 76.075.997 lei în favoarea aceleași autorități reprezentând prejudiciul produs prin plățile făcute către SC. SRL și SC SRL.
4. Admite sesizarea Camerei de Conturi M privind sumele stabilite cu titlu de despăgubiri, pentru contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă.
Obligă în solidar pârâții și să plătească DSVSA M suma de 677.358.756 lei reprezentând servicii de telefonie mobilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./27.02.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus, Rodica
