Contestație act administrativ fiscal. Sentința 352/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--01.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.352
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - ""- M Nouă împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă consilier juridic, pentru pârâtă consilier juridic. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar delegație de reprezentare.
Reprezentantul pârâtei precizează faptul că nu s-a încasat de la reclamantă nicio sumă care face obiectul acestui litigiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei nr.5/19.02.2008, obligarea pârâtei la majorări de întârziere, conform dispozițiilor art.21 din legea bugetului de stat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 6000 lei, reprezentând onor de expert și 40 lei timbru taxă judiciară de timbru. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii, menținerea deciziei nr.5/119.02.2008 ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios de față constată:
Prin acțiunea precizată reclamanta - - M Nouă a chemat în judecată pe pârâta C-S solicitând anularea Deciziei nr.5/19.II.2008 prin care i-a fost respinsă contestația formulată pentru suma de 664.257 lei, reprezentând subvenții acordate pentru perioada 1.01.2004-31.12.2004 și obligarea pârâtei la plata unor majorări de întârziere în sumă de 463.651 lei, în temeiul art.119 alin.1, 120 alin.1 și 120 alin.7 din OG nr.92/2003.
În motivare reclamanta a arătat că a întocmit, în luna septembrie 2004, decont privind acordarea subvenției pe luna septembrie 2004, înregistrat la DGFP C-S sun nr.15527/02.09.2004 pentru suma de 25.046.116.000 lei Rol. Organele de control care au verificat decontul nu au avut nimic de obiectat (s-a anexat în copie decont nr.6637 din 01.09.2004 înregistrat la C-S sub nr.15527/+2.09.2004, verificat, certificat și aprobat de organele DGFP C-S).
Mai mult în luna martie 2005 depus decont definitiv privind acordarea subvenției pe anul 2004. În urma verificării concretizate în nr.891/07.03.2005 organele de control având în vedere actele normative care reglementau subvenția ajungând la concluzia că societatea trebuie să încaseze de la bugetul statului în plus suma de 3.212.168.000 lei rol, și nu să restituie suma de 6.642.569.335 lei rol. reprezentând subvenția încasată necuvenită așa cum rezultă din procesul verbal nr.6289/03.12.2007.
Pe data de 16.IX.2004, arată că a încasat de la bugetul statului suma de 25.046.116.000 lei rol, reprezentând subvenție cuvenită pentru luna septembrie 2004, din care a achitat suma de 8.000.000.000 lei rol energie electrică (anexează OP nr.1326/16.09.2004, iar cu OP nr.1330-1360 transferat subvenția în contul de la Bank O suma de 14.541.859.139 lei Rol din care a achitat suma de 6.642.569.335 lei Rol tot la reprezentând contravaloarea energiei electrice.
În concluzie în lua septembrie 2004 din subvenția încasată a achitat la suma de 14.642.569.335 lei Rol energie electrică (OP nr.1326/16.09.2004 cu suma de 8.000.000.000 lei, OP nr.1389/21.09.2004 cu suma de 4.000.000.000 lei rol, OP nr.1410/23.09.2004 cu suma de 2.642.569.335 lei ROL, în loc de 8.000.000.000 lei Rol. Nu înțelege de ce diferența în sumă de 6.642.569.335 lei rol, achitată la din subvenția încasată reprezentând contravaloarea energiei electrice constituie subvenție necuvenită - - a achitat în cursul anului 2004 din subvenția la - peste 140.000.000.000 lei rol, nu 100.000.000.000 lei rol, așa cum specifică organul de control în PV, cap.III, pct.1 Subvenții, consideră că societatea reclamantă nu este vinovată de faptul cum a utilizat - sumele încasat4e ( în anul 2004 - - a beneficiat numai de subvenție pe produs și nu a beneficiat de subvenție pentru energia electrică, sarcina - - era ca din subvenție să achite energie electrică către - în sumă de 100.000.000.000 lei rol.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la majorării de întârziere de la pârâtă, pentru perioada 14.XII.2007-10.XI.2009, conform art.119 și OG nr.92/2003.
Prin întâmpinare pârâta C-S a cerut respingerea acțiunii ca nefondată pentru că în baza Legii nr.507/2003 reclamanta a beneficiat în anul 2004 de o subvenție de la stat pentru achitarea contravalorii energiei electrice.
În conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat, operațiunile de agenții economici se derulează prin conturi distincte, deschise pe seama acestora la unitățile trezoreriei statului.
De asemenea, potrivit art.5 alin.8 din OUG nr.146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, transferurile și subvențiile alocate de la bugetul de stat se virează în conturi deschise în numele acestora la unitățile trezoreriei statului, în a căror rază sunt înregistrate fiscal și se utilizează numai potrivit destinațiilor aprobate prin lege.
S-a constatat de către organele de inspecție fiscală că în luna septembrie 2004 societatea a efectuat plăți în sumă de 664.257 lei din contul bancar deschis la Bank - O în contul Bank Reșița deschis pentru Reșița, încălcând astfel prevederile art.21 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat.
Ca urmare a celor prezentate suma de 664.257 lei a fost considerată de către organul de control subvenție încasată și necuvenită. Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva procesului verbal de control financiar înregistrat la - - sub nr.3954/12.12.2007.
Comisia de soluționare a plângerilor prealabile din cadrul C-S, urmare a plângerii formulate de - - M Nouă a emis Decizia nr.5/19.01.2008, prin care respinge contestația formulată de - - M Nouă, ca neîntemeiată.
Referitor la modul de achitare a contravalorii energiei electrice, reclamanta a confirmat constatarea controlului potrivit căreia suma de 664.257 lei a fost virată din contul său bancar, deschis la Bank - O în contul Bank Reșița deschis pentru Reșița.
Conform art.5 alin.8 din OUG nr.146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, transferurile și subvențiile alocate de la bugetul de stat se virează în conturi deschise în numele acestora la unitățile trezoreriei statului în a căror rază sunt înregistrate fiscal și se utilizează numai potrivit destinațiilor aprobate prin lege.
Prin urmare nu au fost avizate cele două deconturi invocate de reclamantă, întrucât suma de 664.257 lei nu a fost utilizată potrivit destinației pentru care a fost aprobată.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă pentru a se verifica dacă subvenția în litigiu a fost utilizată potrivit destinației pentru care a primit-o reclamanta și din constatările expertului rezultă că suma de 664.257 lei impusă pe seama reclamantei, prin decizia emisă de pârâtă, a fost utilizată conform destinației pentru care a primit subvenția de la stat, respectiv reclamanta a achitat contravaloarea energiei electrice la.- - Reșița potrivit nr.1330-1360, deci susținerile pârâtei sun acest aspect sunt contrare realității.
Cum potrivit art.14 alin.1 lit.b din OUG nr.146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor prin trezoreria statului, constituie contravenție efectuarea de către instituțiile publice de încasări și plăți în alte conturi decât cele stabilite prin prezenta ordonanță și se sancționează cu amendă, Curtea constată că fapta reclamantei de a achita suma de 664.257 lei, din contul de trezorerie în contul de la Bank O nu poate constitui un motiv de a se considera că subvenția are caracter necuvenit, operațiunea constituind o contravenție potrivit dispoziției legale suscitate.
Așa fiind, Curtea va admite cererea reclamantei de anulare ca nelegală a deciziei mr.5/19.II.2008 emisă de pârâtă.
Privitor la cererea de obligare a pârâtei la plata majorărilor de întârziere în sumă de 463.651 lei, formulată prin acțiunea precizată, Curtea constată că aceasta este întemeiată, în drept, pe prevederile art.119 alin.1 și art.120 alin.1 și 7 din Codul d e procedură fiscală.
Art.119 alin.1 Cod procedură fiscală reglementează materia privind majorările de întârziere fiscale, în sensul că se prevede că pentru neachitarea la termenul de scadență, de către debitor, a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorării de întârziere, iar art.120 alin.1 prevede că majorările se calculează pentru fiecare zi de întârziere și până la stingerea obligației fiscale, iar art.120 alin.7 din același cod prevede că nivelul majorării este de 1% pe zi de întârziere.
Deci, temeiul legal invocat de reclamantă în justificarea majorărilor de întârziere cerute de la pârâtă, reglementează dreptul organului fiscal de a percepe asemenea majorării pentru neachitarea obligațiilor fiscale de către contribuabili, astfel că cererea reclamantei este nefondată pe lege și se respinge.
Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat la pârâtă debitul fiscal din litigiu, pentru a solicita majorării de întârziere conform art.124 Cod procedură fiscală, respectiv dobânda pentru suma de restituit sau de rambursat de buget, iar din Nota unilaterală cu nr.141/10.2008 depusă la dosar, încheiată de Administrația finanțelor publice C-S rezultă că, deși prin dispoziția obligatorie nr.6290/3.XII.2007 s-a pus în vedere reclamantei să achite suma de 664.257 lei, nici până la 10.2008 nu s-a conformat, astfel că, datorează majorări de întârziere.
Deci, cum reclamanta nu a făcut dovada achitării debitului fiscal la pârâtă, cererea pentru obligarea pârâtei la majorările de întârziere în sumă de 463.651 lei se respinge ca nefondată.
Raportat la solluția dată acțiunii pârâta va fi obligată la 6000 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă reprezentând onorar integral de expertiză, întrucât cu privire la cererea principală, acțiunea s-a admis în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M Nouă împotriva pârâtei C-S, așa cum s-a precizat. Anulează decizia nr.5/19.II.2008 emisă de pârâtă.
Respinge în rest acțiunea precizată.
Obligă pârâta la 6000 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă reprezentând onorar de expertiză.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică 11.XI.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
-reclamantei - - "" -, M Nouă,-, jud.C-
-pârâtei - Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, Reșița-, jud.C-
Emis 2 com.
Red.- O- 13.XI.2009
tehnored../ 30.11.2009/ 4 ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru
