Contestație act administrativ fiscal. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 353
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de recurentele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.288 din 06 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 288/06 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P
S- respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta P B, s- admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE în sensul că s- anulat adresa 12380/17.04.2008 și au fost obligate în solidar pârâtele să restituie reclamantului suma de 1023 lei plus dobânzile legale aferente.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achitat la Trezoreria B cu chitanța seria -, nr. -/13.02.2008, suma de 1023 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Prin adresa nr. 12380/03.04.2008, reclamantul a solicitat B restituirea taxei achitate, dar aceasta prin adresa nr. 12380/17.04.2008 a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Tribunalul reține faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, tribunalul constatat că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Recurenta - pârâtă Bai nvocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod fiscal, arătând că intimatul - reclamant nu era îndreptățit la restituirea taxei de primă înmatriculare, ci doar la restituirea diferenței dintre taxa achitată cu acest titlu și taxa de poluare, instituită de nr.OUG 50/2008, potrivit dispozițiilor art. 5 din această ordonanță.
Aceeași recurentă a mai invocat inadmisibilitatea acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de nr.OG 92/2003.
Recurenta - pârâtă Bas usținut, în motivarea recursului, că potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008 și nr.HG 686/2008, intimatul - reclamant era obligat să depună la organul fiscal documentele prevăzute la art. 2 lit. (a) și (b) și art. (3) din nr.HG 686/2008, documente în baza cărora se putea proceda la calcularea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare datorată.
Având în vedere dispozițiile art. 3041și 305 Cod procedură civilă, instanța de recurs, din oficiu, a dispus completarea probatoriului cu acte administrat la fond, sens în care a pus în vedere intimatului - reclamant să depună la dosar acte privind proveniența autovehiculului.
Administrarea acestei probe se impune, întrucât instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul E, care prevalează față de dispozițiile art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Pentru a se reține incidența art. 90 din tratat era necesar ca în fața tribunalului să se facă dovada că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa de primă înmatriculare provine dintr-un stat membru (în caz contrar - pentru autovehicule ce provin din afara Uniunii Europene - neputând fi puse în discuție prevederile art. 90 din Tratatul E).
Ori, deși reclamantul a susținut, în cuprinsul acțiunii, că autoturismul pentru care a achitat taxa de primă înmatriculare provine din Uniunea Europeană, nu există la dosar nici o dovadă în acest sens.
Sub acest aspect, reclamantului îi revenea sarcina de-și proba susținerile, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
Deși instanța de recurs i-a pus în vedere intimatului reclamant să depună la dosar acte care să dovedească proveniența bunului, partea nu a înțeles să-și probeze susținerile sub acest aspect.
În atare condiții, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod greșit incidența în cauză a dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul
Aceste dispoziții prevalează față de dispozițiile dreptului intern, așa cum s-a arătat mai sus, numai în măsura în care taxa aplicată de un stat membru vizează produse ce provin din alte state membre.
În cazul de față, nefăcându-se dovada că autovehiculul provine din Uniunea Europeană, dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat nu sunt aplicabile, astfel că își păstrează incidența prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal, în temeiul cărora a fost percepută taxa specială pentru autovehicule.
În ce privesc aspectele invocate de cele două recurenta, referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 și nr.HG 686/2008, curtea constată că cele două acte normative nu au incidență în cauză, întrucât au intrat în vigoare de la data de 01 iulie 2008.
Ori în speță, taxa specială ce face obiectul cauzei a fost percepută și încasată în temeiul legislației fiscale interne, în vigoare anterior datei de 01 iulie 2008 (art. 2141- 2143Cod fiscal.
Față de considerentele anterior expuse pentru care curtea apreciază că acțiunea reclamantului se impune a fi respinsă ca nefondată, susținerile recurentelor, vizând incidența dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu mai prezintă relevanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile contencios administrativ fiscale declarate de recurentele - pârâteADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BșiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.288 din 06 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimatul - reclamant .
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.
Tehnored. 3 ex.
24 aprilie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Lăcrămioara Moglan
