Contestație act administrativ fiscal. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.355/CA
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta contestatoare - - CONFORT SRL, cu sediul în C, nr.9, județul C, prin " - " cu sediul în C,-,.2, județul C, împotriva sentinței civile nr.705 din 26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (în format vechi nr.1092/CA/2006), în contradictoriu cu intimații P C - SERVICIUL C, cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C și P C - F - F C, cu sediul în C,-, -F1, județul C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde contestatoarea prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.659 din 12.10.2009 depusă la dosar și intimații prin consilier juridic în baza delegației nr.30773 din 18.09.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul avocat pentru contestatoarea - - Conformt SRL pune concluzii de admitere a contestației. Precizează că eronat instanța de fond a confundat noțiunea de obiective proprii de investiții cu investiții asupra patrimoniului propriu, operând astfel o restrângere nelegală a domeniului de aplicare a dispozițiilor art.145 alin.13 Cod fiscal. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimați pune concluzii de respingere a contestației, cu motivarea din întâmpinarea aflată la dosar. Consideră că în speță nu se aplică prevederile art.145 alin.13 din Legea nr.571/2003. Legea nr.326/2001 reglementează serviciile publice de gospodărie comunală și nu modul de deducere al TVA aferente unor servicii de interes public, servicii ce intră, potrivit prevederilor legale în sarcina Consiliului Local al municipiului C, institute publică de interes local și care sunt finanțate integral din bugetul local sub formă sau alta. Contestatoarea nu beneficiază de deducere.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr- (1092/CA/2006) reclamanta - - CONFORT SRL în contradictoriu cu pârâții DGFP Constanta - Serviciul Soluționare Contestații și DGFP Constanta - - Acti itatea de Control iscal solicitat anularea Deci iei nr. 56 /05.07.2006 emisa e către DGFP - Constanta, a ec zi ei - de impunere nr. 2352 /27.03.2006, precum și suspendarea actelor administrative contestate până la soluționarea contestației.
În motivarea acțiunii -a arătat că reclamanta a fost înființată în baza Legii nr. 31 / 1990, a Legii 69 / 1991 privind administrația publică locală, ca urmare a aplicării Legii nr. 135 / 1994 prin care s-a aprobat OG nr. 69 / 1994 privind unele măsuri de reorganizare a regiilor autonome de interes local și a Hotărârii nr. 717 / 14.1 2.1995, asociatul unic al - - SRL Constanta este Consiliul Local Constanta, iar capitalul social este subscris și vărsat integral de către asociatul unic. Scopul societății, conform statutului, este efectu rea de acte de comerț co re spun ză toare obiectului de acti itate, soc et a fiind plăt toare de TVA din ata e 0 1. 0 7. 2003.
A mai arătat reclamanta că prin Constanta nr. 351/2001, s-a aprobat delegarea gestiunii străzilor, trotua elor, aleilor si parcajelor aflate in patr mon ul municipiului Constanta pr cum și a sistemului de iluminat public către aceasta, stabilindu-se ca bunurile mai sus nțion te să fie înre istrate în patrimoniul societății, parat, a bunuri aparținând domeniului public în conformitate cu Legea nr. 326/2001. Societatea obține venituri, aferente acestei gestiuni delegate în ba a contractului de închiriere nr. 2 9 9 / 31. 05. 2002, nre istr t la Primăria Municipiului C sub nr. - 3 1. 05. 2002, ce re ca obiect acord rea e către soci tate a unui drept de folosință Consiliului Local Constanta supra componentelor sistemului public de luminat reabilitat, și n baz a Co nț iei ncheiate u ri măria unicipiului ce are ca obiect pre tări ser icii ef ectuate de societate legate de gest unea delegată a stră ilor, tr otu ar lor, aleilor și parcajelor, sistemul de semaforizare și sistemul de ind ic to re rutiere aflate în patrimoniul municipiului
În ederea obținerii acestor enituri, societatea înregistrează ch ltuieli op rite prin alocarea unor sume din bugetul Municipiului C prin majorarea pit lului social.
În aceste condiții, prin Decontul de TVA ferent lunii ianuarie 2006 nr. - /25. 02.2006, conform dispozițiilor art. 149 al n 5 din Codul fiscal, reclamanta a sol citat amburs rea soldului negativ de VA în valoarea de 254.662 RON aferent lunii ianuarie 2006, însă, urmare acestei cereri, la sediul societății a fost fectuată o inspecție fiscală de către DGFP Constanta - -, finalizată prin încheierea Raportului de insp cție fisc lă din data de 23. 03. 2006 si emite ea Deci iei de impunere nr. 2352/17.03.2006.
Reclamanta a arătat că se impune suspendarea actelor contestate întrucât prin executarea sumei stabilite prin decizie, societatea ar fi lipsită de o sumă importantă ce este necesară desfășurării activității.
Reclamanta a arătat că atât organul de cont ol cât și organul de soluțion re a contestațiilor au fost inconsecvenți în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor legale incidente întrucât în perioada 2002 - martie 2004 beneficiat, în celeași condiții de fapt și de ept de rambursarea TVA-ului aferent gestiunii deleg te și, fără să intervină nicio modific re legislati a sau o modificar în desfășur a operațiunilor, ncepând cu luna aprilie 2004, organul fiscal a consider t că eleași dispoziții legale nu mai sunt plicabile celor ași situații e pt, i prin urmare a respins dreptul de deducere a TVA aferent gestiunii delegate, iar rg nul de soluționare a contes ațiilor, refu ză să liz ez e aceasta situ aț ie, deși unul din principiile legislației fiscale, prevăzut în mod expres și la art. 5 din Codul d e ocedu a iscală este aplic rea unitară a le isl aț iei fiscale.
e fond, reclamanta a solicitat admiterea contestației și anularea Deciziei de impunere și a po ului de inspecție atacate, în ceea ce privește respingerea dreptului de deducere a A în cuantum de 254.662 RON si a dreptului de rambursare a sumei solicitate, având în vedere dispozițiile art. 145 alin. 3 și 13 din codul fiscal și împrejurarea că îndeplinește toate condițiile legale pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA-ului aferent activității de gestiune delegată. Astfel, realizează operațiuni supuse TVA (taxabile), este persoana impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA, TVA dedus este aferent bunur lor și serviciilor achiziționate destinate realizării de operațiuni taxabile sau aferent investițiilor proprii finanțate din bugetele locale folosite pentru rea izarea de operațiuni ta abile.
Totodată, realizează, alături de alte operațiuni, și operațiuni impozabile constând în prestări servicii către Consiliul Local C și Primăria C, din care obține venituri supuse, respectiv: închirierea sistemului de iluminat public, conform contractului de închiriere nr. 299 / 31. 05. 2002, prestări servicii generate de gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor.
In vederea obținerii veniturilor și în baza gestiunii delegate, reclamanta realizează anumite cheltuieli, pe baza unor facturi emise de către firmele contractante, fiind facturat inclusiv TVA aferent.
Toate cheltuielile aferente gestiunii delegate sunt făcute cu respectarea dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea 326 / 2001 potrivit cărora finanțarea tuturor cheltuielilor pentru gestiunea sistemelor publice de gospodărie comunala se asigura din bugetele proprii ale operatorilor, prin: încasarea de la utilizatori a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor furni ate (in cazul de fata prin încasarea de la Consiliul Local si de la Primăria Constanta a sumelor datorate conform contractelor încheiate cu aceste instituții); în completare, din alocații bugetare din bugetele locale ( in cazul de fata, prin majorarea capitalului social al societății de către Consiliul Local, potrivit art. 12 alin 3 lit. e din Legea 326 /2001).
A mai arătat reclamanta că, având in vedere ca sursa realizării cheltuielilor o constituie sumele acordate de la bugetul local, sub forma majorării de capital, legiuitorul a prevăzut in mod expres posibilitatea deducerii TVA-ului aferent acestor cheltuieli.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.705/2009 Tribunalul Constanța, a respins ca nefondată contestația formulată de - - SRL în contradictoriu cu intimatele DGFP - Serviciul de Soluționare a Contestației, DGFP - - Activitatea de control fiscal
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță următoarele:
În cauză sunt incidente dispozițiile OG nr.71/2002 întrucât încheierea convenției și a contractului s-au făcut în 2002 și 2004.
A reținut prima instanță că bunurile aflate în proprietatea municipiului C au fost date prin gestiune delegată reclamantei ce avea obligația administrării acestora prin servicii fără plată; reclamanta nu a probat faptul că achizițiile efectuate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile iar cheltuielile efectuate sunt finanțate prin alocații bugetare, activitatea societății fiind una de servicii pentru Consiliul Local C și nu în folosul său propriu.
A mai reținut prima instanță că reclamantei nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.145 alin.3 din Codul fiscal, întrucât bunurile publice la care s-au efectuat investiții și lucrări de întreținere și reparații, nu pot fi utilizate în scopul obținerii de venituri impozabile efectuate cu plata, fiind bunuri de interes general iar reclamanta are doar obligația de a le întreține și administra în limitele stabilite prin contractul de delegare de gestiune fără a avea posibilitatea de a le înstrăina sau de a le schimba destinația.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs contestatoarea criticând-o sub aspectele:
- instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente;
- gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul municipiului C precum și a sistemului de iluminat public, a luat naștere în baza nr.351/2001, ce exprimă acordul de voință - atât al administrației publice locale cât și a Adunării generale a societății; obiectul contractului este determinat prin același 3527/2001, clauzele contractului sunt stabilite prin Legea nr.326/2001, iar executarea contractului a început imediat după aprobarea nr.351/2001;
- sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.326/2001 și nu ale OG nr.71/2002;
- prima instanță a interpretat restrictiv dispozițiile art.145 din Codul fiscal confundând noțiunea de obiective proprii de investiții cu investiții asupra patrimoniului propriu;
- prima instanță nu a analizat incidența dispozițiilor art.145 alin.13 din Codul fiscal în speță, deși acesta era principalul temei legal invocat în apărare.
Intimatele au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
4. Curtea
Analizând criticile aduse Curtea va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
În fapt, prin decontul de taxă pe valoare adăugată cu opțiune de rambursare, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice C, recurenta reclamantă a solicitat rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoare adăugată aferente lunii ianuarie 2006 în sumă de 254.662 lei rezultată din evidența sa, ca diferență între TVA deductibil în sumă de 277.733 lei și TVA colectat în cuantum de 23.071 lei.
Prin Raportul de inspecție fiscală din data de 23.03.3006 s-a constatat că societatea nu are drept de deducere a taxei pe valoare adăugată în sumă totală de 255.927 lei aferentă cheltuielilor efectuate pentru reabilitarea sistemului de iluminat stradal (13777 lei), modernizarea și reabilitarea tramei stradale (118.152 lei), cu consecința respingerii taxei în sumă de 255.927 lei, în acest sens fiind emisă Decizia de impunere nr.2352/27.03.2006.
Măsura de neacordare a dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor destinate investițiilor publice a fost stabilită de organele de inspecție fiscală în temeiul prevederilor art.145 alin.3 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora orice persoană impozabilă are dreptul să-și deducă taxa pe valoarea adăugată numai dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Potrivit art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, dacă bunurile și serviciile achiziționate destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate și prestațiile deserviciu care i-au fost prestate ori urmează să fie prestate de o altă persoană impozabilă.
Ori față de textul de lege mai sus menționat corect a reținut prima instanță că legiuitorul a stabilit, ca orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA aferentă achizițiilor numai dacă aceste achiziții sunt în folosul operațiunilor sale taxabile.
Prin urmare, în cazul unor bunuri sau servicii facturate care nu sunt legate de obiectul de activitate al persoanei impozabile sau nu au fost efectuate în scopul operațiunilor sale taxabile, taxa pe valoarea adăugată nu este deductibilă.
În cauză, societatea recurentă a solicitat rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată aferentă lunii ianuarie 2006 în sumă de 254.662 lei aferentă achizițiilor de servicii înregistrate în conturile de cheltuielipentru activitatea de drumuri publice și lucrărilor de reabilitare a sistemului de iluminat public.
Este de observat și împrejurarea că recurenta - reclamantă a fost înființată în baza Legii nr.31/1990, a Legii nr.69/1991 privind administrația publică locală, ca urmare a aplicării Legii nr.31/1994 coroborată cu prevederile OG nr.69/1994 privind unele măsuri pentru reorganizarea regiilor autonome de interes local și a HCL C privind reorganizarea regiilor autonome și și are ca asociat unic, Consiliul Local
În contextul acestor dispoziții legale obiectul principal de activitate al societății îl constituie construcția de căi de comunicații terestre și construcții destinate sportului, ori în perioada verificată contestatoarea a realizat venituri și din activități de parcare, închiriere de parcări, alimentație publică, comerț cu amănuntul al materialelor de construcții și prestări asfaltice.
Este adevărat că prin HCL C nr.351/02.10.2001, s-a aprobat delegarea gestiunii străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul municipiului C către - SRL, delegarea gestiunii sistemului de iluminat public, evidențierea bunurilor respective în patrimoniul societății separat ca bunuri aparținând domeniului public, însă aceste măsuri erau în sarcina autorității administrative de dispozițiile legale în vigoare ele fiind "direcții de acțiune cu caracter general " neputându-se spune că prin adoptarea sa sunt suplinite condițiile de formă și fond a înțelegerii intervenite între Consiliul Local C și recurentă stipulate expres de disp. art. 13 din OG 71 /2001.
Nici împrejurarea că ulterior acestei hotărâri, între Primăria C și - s-a încheiat Convenția 1757/2004, prin care reclamanta, contra unui preț, se obliga să efectueze prestările de servicii generate de gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul municipiului C, iar Primăria C se obliga "să asigure mijloacele financiare pentru achitarea integrală a contravalorii prestărilor deservicii generate de gestiunea delegată a drumurilor publice pentru care - SRL prezintă situații cu cheltuieli",nu poate conduce la o altă concluzie decât cea reținută de instanța de fond referitoare la nerespectarea disp. exprese a /2001, în ceea ce privește existența unui contract, cu toate elementele sale definitorii, din punct de vedere juridic.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că toate cheltuielile aferente gestiunii delegate sunt făcute cu respectarea dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.326/2001 potrivit cărora finanțarea tuturor cheltuielilor pentru gestiunea sistemelor publice de gospodărie a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate, respectiv de la Consiliul local și în completare din alocații bugetare din bugetele locale, în speță prin majorarea capitalului social al societății de către Consiliul local cu respectarea prevederilor art.12 alin.2 lit.e din Legea nr.326/2001.
Aceste susțineri nu pot fi avute în vedere întrucât Legea nr-326(2001 reglementează serviciile publice de gospodărie comunală și nu modul de deducere al TVA aferentă unor servicii de interes public, servicii ce intră, potrivit prevederilor legale în sarcina Consiliului Local al municipiului C, instituție publică de interes local și care sunt finanțate integral din bugetul local sub o formă sau alta.
De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea reclamantei că situației de fapt i se aplică prevederile art.145 alin.13 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal care stipulează că "Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau bugetele locale, se deduc potrivit prevederilor legale, cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor întregi obligatoriu disponibilitățile de investiții [] întrucât obiectivele la care au fost efectuate lucrări de investiții și reabilitare nu fac parte din patrimoniul reclamantei ci din patrimoniul Consiliului Local al municipiului C, iar a proba la rambursarea taxei pe valoarea adăugată dedusă de reclamantă pentru lucrările efectuate la aceste obiective ar însemna reîntregirea unor fonduri pentru investiții prevăzute de lege a fi finanțate de la bugetul local pe seama bugetului de stat.
Prin urmare, corect s-a reținut că societatea recurentă nu are drept de deducere pentru taxa pe valoare adăugată aferentă plăților efectuate în numele Consiliului Local al municipiului C pentru reabilitarea sistemului de iluminat public, reabilitarea și modernizarea tramei stradale.
Față de cele arătate Curtea reține că cele criticate prin motivele de recurs nu conferă caracter fondat căii de atac exercitate,nu pot conduce la reformarea hotărârii astfel că în temeiul disp. art. 321 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta contestatoare - - CONFORT SRL, cu sediul în C, nr.9, județul C, prin " - " cu sediul în C,-,.2, județul C, împotriva sentinței civile nr.705 din 26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (în format vechi nr.1092/CA/2006), în contradictoriu cu intimații P C - SERVICIUL C, cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C și P C - F - F C, cu sediul în C,-, -F1, județul C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.jud.-/27.11.2009
Tehnored. 2 ex./27.11.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
