Contestație act administrativ fiscal. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.01.2009
DECIZIA CIVIL NR.356
ȘEDINȚA PUBLIC DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECTOR:- LIBER
JUDECTOR:- -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.771/06.10.2008, pronunțat în dosarul nr-, al Tribunalului Timi ș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint pentru reclamantul - intimat, lips, avocat, lips fiind pârâta - recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, reprezentantul reclamantului - intimat depune la dosar împuternicire avocațial, dovada achitrii onorariului de avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constat încheiat cercetarea judectoreasc și acord cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului - intimat solicit respingerea recursului, cu cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat la Tribunalul Timi ș sub nr- la data de 30.05.2008, reclamantul a chemat în judecat pârâta T și a solicitat pronunțarea unei hotrâri prin care s se dispun anularea actului administrativ fiscal emis de pârâta T nr.75548/07.03.2008 și obligarea acesteia la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 5.919 lei achitat cu chitanța seria - nr.-, actualizat cu dobânda legal pân la data plții efective; cu cheltuieli de judecat.
În motivarea acțiunii se arat c s-a stabilit în sarcina reclamantului achitarea taxei de prim înmatriculare în cuantum de 5.919 ei, pe care reclamantul a achitat-o.
Reclamantul a menționat c adresa emis de ctre pârât prin care i se aduce la cunoștinț obligația de a achita taxa de prima înmatriculare și se respinge restituirea acesteia este un veritabil act administrativ, supus controlului în contencios administrativ.
În drept au fost invocate prevederile art.art.90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunitții Europene, art. 148 Constituția României.
Legal citat, pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În considerentele întâmpinrii se invoc o serie de excepții, și anume excepția prematuritții introducerii acțiunii întrucât nu s-a finalizat procedura prealabil, excepția inadmisibilitții anularii adresei contestat emis de ctre pârâta T, se invoca excepția tardivitții introducerii acțiunii și a contestației împotriva adresei atacate. Se învedereaz c este inadmisibil captul de cerere prin care se solicit restituirea taxei speciale de prim înmatriculare.
În subsidiar, pârâta Tas olicitat admiterea în parte a acțiunii, prin raportare la prevederile art.11 din nr.OUG50/2008. S-a solicitat respingerea captului din acțiune prin care se solicit obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit de la data plții și pân la restituirea sumei, ca fiind nelegal în materie fiscal. Se învedereaz c reclamantul nu putea s solicite decât acordarea dobânzii prevzut de art.124 Cod procedur fiscala începând cu data de 22.04.2008, și numai pentru diferența de suma care rezult între suma achitat și cea care îi revine, dup noile modificri legislative.
Prin sentința civil nr.771/06.10.2008 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr- a fost respins excepția prematuritții acțiunii în contencios administrativ faț de neefectuarea procedurii prealabile, aceea a nemotivrii acțiunii în fapt, precum și a inadmisibilitții faț de neîndeplinirea condițiilor prevzute de art.2 lit. c) din Legea nr.554/2004 formulate de T prin întâmpinare.
A fost admis acțiunea formulat de reclamantul împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, s-a dispus anularea chitanței seria - nr.- emis de T - Trezoreria T, la data de 06.12.2007, prin care reclamantul a achitat suma de 5919 lei, taxa speciala la prim înmatriculare și a adresei nr.75548/07.03.2008 emis de T - Biroul și a fost obligat pârâta la restituirea ctre reclamant a sumei de 5.919 lei reprezentând taxa speciala auto la prima înmatriculare, achitat de reclamant, cu chitanța seria - nr.- din 06.12.2007, actualizat cu dobânda legal, de la data de 06.12.2007, pân la restituirea efectiv.
Totodat, a fost obligat pârâta la plata ctre reclamant a sumei de 1.004 lei reprezentând onorariu de avocat și taxa de timbru.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut urmtoarele:
Actul atacat de reclamant este un act administrativ în sensul prevzut de art.2 alin.1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice T de a refuza restituirea taxei de prim înmatriculare solicitat de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere public, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art.41 Cod de Procedur Fiscal, care definesc actul administrativ fiscal dispoziții conform crora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
Or, în condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Aprarea pârâtei c acțiunea este inadmisibil întrucât nu este respectat procedura prealabila este neîntemeiat.
Reclamantul a achitat taxa de prima înmatriculare, conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilit de erul Finanțelor și care este afișat, în form electronic, în mod public. Operațiunea tehnic de înmatriculare a autoturismelor second - hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibil fr plata taxei. Într-adevr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculeaz autoturisme, nici cel care încaseaz taxa și nici erul Finanțelor care administreaz bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanț, care s o materializeze.
A considera c reclamantul nu poate contesta înclcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, întrucât nu exista o norma care s reglementeze o procedur speciala administrativ de analizare a acestei taxe ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statueaz c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor, libertților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal vtmtor pentru reclamant, îl constituie însși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedur fiscal, sunt asigurate prin cererea de restituie a taxei depus de ctre reclamant la Administrația Finanțelor Publice
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestri de voinț a Administrației Finanțelor Publice tribunalul a reținut caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulat de reclamant.
În plus, tribunalul a reținut c reclamantul a formulat contestație împotriva actului administrativ atacat, pe care a transmis-o T astfel cum rezult din înscrisurile depuse la dosarul cauzei iar pârâta avea obligația s o înainteze organului competent s o soluționeze. În ceea ce privește împrejurarea invocata de ctre pârâta T în sensul c reclamantul nu a așteptat rspunsul la contestație, tribunalul a constatat c reclamantul a așteptat împlinirea termenului legal în care T avea obligația s rspund acestei contestații, adresându-se instanței dup expirarea termenului de 30 de zile, respectând astfel atât prevederile art.7 cât și prevederile art.8 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat c este nefondat atât excepția inadmisibilitții prezentei acțiuni, cât și excepția prematuritții introducerii acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, respingându-le.
În ceea ce privește absența motivrii invocat de ctre pârât tribunalul a constatat c acțiunea este motivat atât în fapt, cât și în drept, conform dispozițiilor legale.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat c este nefondat atât excepția inadmisibilitții prezentei acțiuni cât și excepția prematuritții introducerii acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile respingându-le.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecții este aplicarea în cauz a dispozițiilor art.48 alin.2 din Constituția României, care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Prin Legea nr.157/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din -, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea European.
Efectele acestei ratificri sunt reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.767 din -, dispoziții conform crora:
(2) Ca urmare a aderrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderrii și din prevederile alineatului (2).
Obligația respectrii dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezult și din dispozițiile art.11 alin.1 din Constituția României, conform crora Statul român se oblig s îndeplineasc întocmai și cu bun-credinț obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În concluzie, începând cu data aderrii, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului "acquis comunitar"-astfel cum este definit prin art.1 din Hotrârea Guvernului nr.1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderrii României la Uniunea European, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.30 din -, definiție a acquisul comunitar conform creia acesta include, între alte acte normative, " dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea European, semnat la 25 martie 1957 la, și ale Tratatului privind Uniunea European, semnat la 7 februarie 1992 la, ambele republicate în Oficial al Comunitților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997".
Articolul 90 (1) din Tratat, invocat în speța de fatț, face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea intern de drept a României și astfel reclamanta, persoan juridic român, se poate adresa autoritților administrative precum și instanțelor judectorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de aceast reglementare comunitar de baz și care i-au fost înclcate prin aplicarea reglementrilor dreptului național cu caracter contrar de ctre autoritțile administrative cu ocazia reînmatriculrii în România a autoturismului cumprat în luna iulie 2007 din Germania.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, se constat c acesta prevede c "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (1) interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe interzise este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei, dintr-o țar comunitar, în România.
În privința reglementrii interne trebuie subliniat c taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar dup modificarea Legii nr.343, prin nr.OUG110/2006, a fost restrâns la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementrii în vigoare la data importului autoturismului de ctre reclamant, taxa special pentru autoturisme se datoreaz cu ocazia primei înmatriculri în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorat bugetului statului, se calculeaz dup formula prevzut de art.2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindric, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rmâne c taxa special nu este perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, dup aducerea acestora în țar.
Diferența de aplicare a taxei demonstrat în modul artat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de provenienț, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judectorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 și 4 din Constituție, prima instanț a fcut referire la supremația dreptului comunitar, în speț a art.90 (1) din Tratat și conchide c prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a înclcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art.90 (1) din Tratat pentru ordinea juridic intern a României, instanța este datoare s constate c art.2141-2143din Codul fiscal sunt reglementri contrare și c nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de faț. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementri impun concluzia c taxa special achitat pentru reînmatricularea autoturismului de ctre reclamant, în cuantum de 5.919 lei, a fost încasat în contul bugetului statului, cu înclcarea art.90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea European, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede c de la data aderrii, dispozițiile tratatelor originare - înainte de aderare, sunt obligatorii pentru - România și se aplic în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Tribunalul a constatat c art.90 din Tratatul instituind Comunitatea European se refer la o discriminare determinat de o diferenț între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natur care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se refer acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața intern a Statului Român.
Este necontestat în cauz c taxa de prim înmatriculare se pltește de ctre toți particularii care doresc s înmatriculeze pentru prima dat un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta.
Îns taxa de prim înmatriculare se aplic, potrivit art.2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Așadar, o eventual discriminare opereaz numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 01.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea European și au intrat în vigoare dispozițiile art.2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 01.01.2007.
În consecinț, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dac acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa special nu se datoreaz, aspect care este în msur s pun la îndoial legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui aceast tax pentru protejarea mediului înconjurtor.
Date fiind aceste considerații, tribunalul a constatat c art.90 din Tratatul instituind Comunitatea European este aplicabil în privința taxei speciale de prim înmatriculare pltit de reclamant și contestat în prezenta cauz.
În cazul art.2141din Codul fiscal român taxa este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindric) și clasificarea din punct de vedere al polurii, este calculat fr a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manier încât - atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
În ceea ce privește susținerea pârâtelor în sensul aplicrii procedurii de recalculare a taxei, conform nr.OUG50/2008, tribunalul a reținut c în acord cu dispozițiile art.11 din acest act normativ taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/2008.
Tribunalul a constatat c la data declanșrii litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscal (art. 2141-art.2143Cod fisal), norme care deși sunt invocate cu pregnanț și prioritate de administrația fiscal au fost gsite ca neconforme cu prevederile art.90 paragraf 1 din Tratat.
Tribunalul a reținut astfel c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv reclamantul are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz. Totodat, a mai decis c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre ère danois des impts accises precum și cauza conexat nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din aceast perspectiv, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Tribunalul a mai reținut, în context, c noua tax instituit de nr.OUG 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar are alt mod de calcul și alt destinație.
A admite teza aplicrii nr.OUG50/2008 ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantului s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâtele în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea c la nivelul Uniunii Europene s-a decis c taxa de poluare ce urmeaz a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG50/2008 nu este contrar Tratatului nu are nici o influenț asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integral a taxei de prim înmatriculare perceput în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgenț și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din aceast perspectiv, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
Considerând demonstrat înclcarea art.90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulat, a anulat actul administrativ reprezentat de adresa nr.75548/07.03.2008 emis de ctre
Instanța a obligat pârâta T s restituie reclamantului suma de 5.919 lei achitat cu chitanța seria - nr.-, actualizat cu dobânda legal calculat de la data introducerii acțiunii și pân la data plții efective.
Totodat a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecat în sum de 1.004 lei reprezentând onorariu de avocat și taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta T solicitând modificarea sentinței recurate și rejudecând cauza s se procedeze la admiterea excepțiilor invocate în prim instanț legate de nemotivarea acțiunii, prematuritatea acțiunii și inadmisibilitatea acesteia iar în subsidiar în cazul judecții pe fond a cauzei s se procedeze la admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil și cuantumul taxei de poluare prevzut de nr.OUG50/2008 iar în privința plții dobânzilor legale s se procedeze la respingerea acțiunii neexistând un temei legal pentru acordarea acestora.
În motivarea recursului se arat c hotrârea primei instanțe a fost dat cu aplicarea greșit a legii în condițiile în care s-a procedat la respingerea excepției nemotivrii acțiunii deși reclamantul nu a precizat o serie de elemente esențiale pentru soluționarea cauzei.
De asemenea se impunea admiterea excepției prematuritții acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii cât vreme reclamantul a fcut dovada c a formulat o contestație prealabil astfel încât avea obligația s aștepte finalizarea procedurii prealabile prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Nu în ultimul rând în mod eronat prima instanț a procedat la respingerea excepției inadmisibilitții acțiunii privind anularea adresei nr.75548/07.03.2008 cât vreme prin acest act nu se stabilesc, modific sau sting drepturi și obligații fiscale și ca atare nu constituie un act administrativ fiscal.
Pe fondul cauzei recurenta arat c se impunea admiterea în parte a acțiunii ca urmare a intrrii în vigoare a nr.OUG50/2008 fiind astfel aplicabile dispozițiile art.11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitat cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG50/2008.
În ceea ce privește plata dobânzilor legale se arat c dobânda legal prevzut de nr.OG9/2000 se pltește exclusiv în cazul în acre obligația bneasc este purttoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fr a se arta rata dobânzii. Obligația de plat a taxei speciale pentru autoturisme în temeiul Codului fiscal nu este purttoare de dobânzi în sarcina contribuabilului neexistând dispoziții legale în acest sens.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedur civil.
La dosar s-au mai depus concluzii scrise din partea intimatului, împuternicire avocațial și chitanța privind plata onorariului avocațial.
Analizând hotrârea recurat prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedur civil, instanța constat c recursul este neîntemeiat dup cum urmeaz:
Tribunalul Timi șaa dmis acțiunea formulat de reclamantul și a obligat pârâta recurent T la restituirea sumei de 5.919 lei reprezentând taxa special pentru prima înmatriculare procedând totodat la anularea chitanței prin care s-a pltit suma respectiv precum și a adresei nr.75548/07.03.2008 emis de Suma de restituit la care a fost obligat pârâta a fost actualizat cu dobânda legal de la data plții, 16.12.2007 pân la restituirea efectiv.
În mod corect prima instanț a procedat la respingerea excepțiilor privind nemotivarea acțiunii, prematuritatea cererii pentru lipsa procedurii prealabile și inadmisibilitatea acțiunii întrucât nu se poate reține ca și excepție nemotivarea acțiunii în condițiile în care reclamantul a precizat starea de fapt legat de achiziționarea unui autoturism înmatriculat sub nr. - pentru care a pltit tax de prim înmatriculare faț de care a solicitat restituirea și a primit rspunsul înregistrat sub nr. 75548/07.03.2008.
În dovedirea susținerilor sale reclamantul a atașat actele de identificare ale autoturismului care dovedesc c acesta era un autoturism second - hand prin raportare la anul fabricației, 2001 astfel încât nu se poate reține c acțiunea reclamantului este nemotivat în condițiile în care acesta a expus o stare de fapt dovedit prin actele depuse la dosar iar instanța a procedat la calificarea juridic a acestei acțiuni.
În ceea ce privește excepția inadmisibilitții acțiunii în contencios administrativ pe considerentul potrivit creia adresa nr.75548/07.03.2008 emis de T nu constituie act administrativ fiscal întrucât prin acest act nu se stabilesc, nu se modific și nu se sting drepturi și obligații fiscale instanța de recurs reține c aceast excepție nu poate fi primit întrucât este de observat c reclamantul a achitat taxa special pentru autoturisme conform procedurii prevzute în Codul fiscal, operațiunea tehnic de înmatriculare în România a autoturismelor second - hand importate din Comunitatea European cum este cazul în speț nefiind posibil fr plata acestei taxe. Or, în aceste condiții, instanța reține c plata taxei opereaz automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismului iar demersul prealabil la care este obligat reclamantul prin raportare la dispozițiile art.205 alin.1 nr.OG92/2003 nu îl poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe înregistrat de reclamant la T sub nr.75548/03.03.2008. La aceast cerere pârâta a emis adres de rspuns existent la fila 12 dosar fond prin care își manifest refuzul faț de soluționarea favorabil a pretenției reclamantului apreciind c taxa de prim înmatriculare a fost legal achitat. Faț de aceast stare de fapt instanța de recurs apreciaz c adresa de rspuns are caracterul unui act administrativ individual așa cum este el definit de art.2 alin.1 lit. c) cu raportare la art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Referitor la excepția prematuritții acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile instanța observ c pârâta recurent Tar spuns cererii reclamantului de restituire a taxei de prim înmatriculare prin adresa aflat la fila 12 dosar fond prin care s-a respins cererea de restituire apreciindu-se ca fiind legal stabilit. În condițiile în care recurenta ar fi calificat cererea de restituire a taxei de prim înmatriculare ca o contestație în sensul dispozițiilor art.205 din nr.OG92/2003 atunci avea obligația s înainteze aceast cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației iar nu s procedeze la emiterea rspunsului materializat în adresa nr.75548/07.03.2008.
Pârâta recurent s-a comportat astfel nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu dar a și emis adresa de rspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fr a invoca lipsa competenței legale în emiterea acestui act și fr a indica o alt autoritate administrativ care ar avea aceast competenț.
Prin urmare, instanța de recurs apreciaz c procedura prealabil la acre face referire art.7 din Legea nr.554/2004 cu raportare la art.205 alin.1 din nr.OG92/2003 a fost îndeplinit de reclamant prin depunerea cererii de restituire a taxei de prim înmatriculare și a fost finalizat de ctre pârâta T prin adresa emiterii de rspuns nr.75548/07.03.2008.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit crora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constat c aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa special ce face obiectul cauzei a fost încasat în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare astfel încât s-a dat eficienț principiului potrivit cruia statul membru ce a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integral a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa special și taxa de poluare instituit prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa special s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitrii taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observ astfel, c noua tax instituit de nr.OUG50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar, are alt mod de calcul și alt destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicit pârâta recurent ar însemna înlturarea considerentelor potrivit crora taxa special prevzut anterior de Codul fiscal era impus de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivaleaz cu însși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurent în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legal și corect soluția primei instanțe privind restituirea taxei de prim înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observ c recurenta a criticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește nr.OG9/2000 artând c taxa special pentru autoturisme instituit de Codul fiscal nu era purttoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arat c aceast tax nu avea un termen legal de plat sau o data a scadenței sale prevzut expres de Codul fiscal pe care contribuabilul s fie obligat s o respecte sub sancțiunea calculrii de ctre organele fiscale a unor dobânzi. Aceast susținere corespunde adevrului întrucât taxa se achita de ctre contribuabil ca o manifestare unilateral de voinț fiind o operațiune tehnic prealabil absolut necesar pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut c taxa a fost perceput de Statul Român prin înclcarea normelor de drept comunitar ne aflm în prezența unor sume pltite fr existența unui titlu de creanț și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedur fiscal care arat c se restituie la cerere debitorului sumele pltite fr existența unui titlu de creanț iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobând prevzut de art.124 din Codul d e procedur fiscal, astfel încât nu se poate reține c petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscal întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedur fiscal sunt direct aplicabile.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și vzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedur civil, instanța urmeaz a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârât.
În baza art.274 și urmtoarele Cod procedur civil, recurenta va fi obligat la plata ctre intimat a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecat în recurs reprezentând onorariu avocațial achitat prin chitanța nr.9/25.09.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta T împotriva sentinței civile nr.771/6.10.2008 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Oblig recurenta la plata ctre intimat a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecat în recurs.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 05.03.2009
PREȘEDINTE, Pentru JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - LIBER - -
aflat în semneaz
vicePREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER,
- -
RED:/18.03.09
TEHNORED:/18.03.09
2.ex./SM/
Prim instanț: Tribunalul Timi
Judector -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
