Contestație act administrativ fiscal. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 357
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurentele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, ambele împotriva sentinței civile nr.581 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru intimata - reclamantă - SRL B, care depune la dosar delegație, lipsă fiind reprezentanții recurentelor - pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză au fost formulate două recursuri de către recurentele - pârâte B și B, recursuri declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru intimata - reclamantă, consideră că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, sens în care solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.6182/110/20.10.2008 la Tribunalul Bacău reclamanta -" "SRL cheamă în judecată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, în vederea anulării actelor administrativ fiscale emise de acestea respectiv a chitanței seria - 4A nr. - din 26.05.2008 și obligarea pârâtei să-i restituie suma de 956 lei achitată în mod nelegal, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective.
În motivarea acțiunii se artă că în dat de 25.04.2008 reclamanta a achiziționat de la AUTO - - Germania un autoturism marca SMART fabricat în anul 2004 iar pentru înmatricularea în România a fost obligat să achite taxă de primă înmatriculare în valoare de 956 lei, conform dispoziției art. 2141Cod Fiscal.
Această reglementare privind taxa de primă înmatriculare contravine Tratatului Convenției UE art.25, 28, 90 precum și Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului care interzice statelor membre UE să instituie taxe contrare principiilor tratatului. Se arată că este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, deoarece pentru un autoturism deja înmatriculate în România nu se mai percepe o nouă taxă.
Se mai arată că potrivit art.148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Pârâta formulat întâmpinare și solicitat admiterea în parte acțiunii formulată de reclamant, respectiv restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule potrivit restituirii reglementate de HG nr. 686/2008.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a importat din Germania un autoturism, acesta a fost pentru prima data înmatriculat în Germania Pentru înmatricularea în România pârâta a perceput reclamantului o nouă taxă de primă înmatriculare în sumă de 956 lei, calculată conform dispozițiilor art.2141din Legea nr.343/2006 modificată prin G 110/2006 precum F nr.418/2007.
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă reclamantul datorează taxa de primă înmatriculare în România pentru un autoturism care fusese deja înmatriculat într-un stat membru al Comunității Europene.
Analizând dispozițiile legale incidente în materie s-a constatat următoarele:
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori în alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii E în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național. Acesta rezulta din două argumente:
1. Constituția României: de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și speciala, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, in speța, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constata o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituita.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar aceasta taxa este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, chitanța constituie act administrativ fiscal in sensul art.41 din OG 92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscala întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin 1 lit. c din Legea 544/2001.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite dobânda prevăzută de dispozițiile art. 113 Cod procedură fiscală ce va fi calculată de la data expirării termenului prevăzut de art. 191 Cod procedură fiscală până la achitare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele pârâte.
Recurenta B arată, în motivarea recursului, că pentru restituirea sumelor conform art. 6 din nr.HG 6861/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, contribuabilul trebuie să depună cerere la organul fiscal competent în conformitate cu dispozițiile art. 117 din nr.OG 92/2003. Susține că instanța nu poate fi sesizată decât după finalizarea procedurii administrative prevăzută de art. 205 din nr.OG 92/2003.
Recurenta mai precizează că în nr. 5899/26 iunie 2008 transmisă de reprezentanța pe lângă Uniunea Europeană, se arată că expertul a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare sunt conforme cu criteriile europene.
Recurenta în motivarea recursului arată că soluția pronunțată de instanța de fond este susceptibilă de modificare parțială, în sensul obligării la restituirea diferenței de taxă, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că ambele recursuri sunt nefondate.
OUG nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008. Taxa specială pentru autoturisme a cărei restituire se solicită în prezenta cauză a fost achitată la data de 26 mai 2008. Prin urmare, raportul juridic de drept fiscal luat naștere la data de 26 mai 2008, iar OUG nr. 50/2008 nu este aplicabilă în speță, în caz contrar ar fi încălcat principiul neretroactivității legii civile. Din această perspectivă este irelevant și conținutul nr. 5899/26 iunie 2008, întrucât taxa nu a fost încasată în temeiul OUG nr. 50/2008 și nu se pune în discuție în prezenta cauză conformitatea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 cu dreptul comunitar.
În ceea ce privește motivul invocat de recurenta vizând formularea unei cereri de restituire în conformitate cu dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală și parcurgerea procedurii administrative prevăzută de art. 205 Cod procedură fiscală, Curtea reține că intimatul - reclamant a formulat cerere de restituire, înregistrată la. B sub nr. 40319/16 iunie 2008, cerere ce nu a fost soluționată favorabil.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal nu sunt conforme cu dreptul comunitar, încălcând dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a unei Comunități Europene și stabilit că se impune restituirea integrală achitată în temeiul dispozițiilor art. 2141- 2143Cod fiscal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele - pârâteADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICEși DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, ambele împotriva sentinței civile nr.581 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăC L
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
06 mai 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Lăcrămioara Moglan
