Contestație act administrativ fiscal. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.363
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.653/13.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă, consilier juridic, lipsă fiind reclamantul - intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 13.02.2009, întâmpinare din partea reclamantului - intimat, un exemplar se comunică reprezentantului pârâtei - recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente solicită în principal admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar și pe fond, modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 29 iulie 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ - fiscal seria - nr. -/14.06.2007 emis de pârâtă precum și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 1.595 lei, achitată la Trezoreria A, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data restituirii și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în cursul anului 2007 achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca Opel, iar pentru a-l înmatricula a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 1.595 lei achitată în data de 14.06.2007, cu chitanța seria - nr. -/14.06.2007, reprezentând taxă specială pentru autoturisme în temeiul art.2141și 2143Cod fiscal. Consideră că taxa percepută este nelegală fiind contrară dispozițiilor art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene întrucât discriminează autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene.
Reclamantul a arătat că a depus cererea nr.11053/16.06.2008 la Administrația Finanțelor Publice a orașului solicitând restituirea taxei, cererea sa fiind respinsă prin adresa nr.12155/01.07.2008 cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.117 Cod procedură fiscală. Reclamantul a formulat contestația nr.10834/09.06.2008 împotriva acestui act administrativ-fiscal, contestație ce reprezintă plângerea prealabilă prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care i-a fost respinsă prin adresa nr.10903/10.06.2008.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii parțial ca neîtemeiată și nelegală, iar parțial ca fiind fără obiect.
În motivare a arătat că începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 cu Norme metodologice de aplicare din 24.06.2008.
Conform dispozițiilor art.11 din ordonanță, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioadă 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Consideră reclamantul că restituirea unei părți din taxa achitată se face doar în baza unei cereri depusă, însoțită de actele prevăzute în norme și organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile Codului d e procedură fiscală, fără a fi nevoie de intervenția instanței de judecată. Din acest punct de vedere, a apreciat pârâtă că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect existând o procedură de restituire de care aceasta poate să uzeze.
Mai arată cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG50/2008, din expunerea de motive a ordonanței, rezultă că în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, a fost adoptată Ordonanța de Urgență nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel că diferența de taxă achitată de reclamant este legală și în conformitate cu normele comunitare ea neputând fi restituită nici la cerere nici în alt mod.
Referitor la susținerea pârâtei privind incidența în cauză a nr.OUG 50/2008 cu începere de la 1 iulie 2008, instanța a reținut ca întemeiată apărarea formulată de reclamant în sensul că art.11 din nr.OG50/2008 nu este aplicabil situației juridice din litigiul dedus judecății.
Dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal au fost abrogate de la data de 1 iulie 2008.
Reclamantul a definitivat procedura de înmatriculare a autoturismului la data de 14.06.207 iar taxa de primă înmatriculare a fost încasată de către pârâtă în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal, în vigoare în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008.
Prin sentința civilă nr.653/13.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, a anulat actul administrativ-fiscal seria - nr. -/14.06.2007, pentru suma de 1.595 lei reprezentând încasare taxă specială pentru autovehicule și autoturisme și a obligat pârâta să-i restituie reclamantului suma de 1.595 lei reprezentând taxă specială pentru înmatricularea autoturism, actualizată cu dobânda legală până la data restituirii efective și să-i plătească 39 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Municipiului A suma de 1.595 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu chitanța seria - 3A nr. -/14.06.2007.
Cererea de restituire a taxei a fost respinsă de pârâta Administrația Finanțelor Publice A, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal.
În cauza dedusă judecății instanța a constatat că sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Invocând jurisprudența Curții de Justiție Europene, instanța a reținut că prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976) a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Tribunalul constată că acțiunea reclamantului este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fără temei legal întemeiată pe art. 214 (3) și art. 117 Cod procedură fiscală, întrucât suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare.
Reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor art.2141și 2143Cod fiscal și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată în formă electronică, în mod public fiind irelevant aspectul că această plată a fost făcută voluntar în condițiile în care operațiunea de înmatriculare a autoturismului second-hand cumpărat dintr-un stat membru al UE, în România, este condiționată de plata acestei taxe.
În consecință, adresa emisă de Administrației Finanțelor Publice A constituie un act administrativ fiscal în sensul art.41 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală întrucât este emis de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale respectiv obligația de plată a taxei, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ fiind acte administrative în sensul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Deoarece în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007 care și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității, dinainte de aderare, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state, instanța a constatat o diferență de tratament, cea ce introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, ceea ce contravine dispozițiilor art. 90(1) din Tratatul Aceste dispoziții care fac parte de la data de 1 ianuarie 2007 din ordinea interioară a României, se opun taxei speciale pentru primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor.
Dreptul conferit de reglementarea comunitară de bază fiind încălcat prin aplicarea reglementărilor dreptului național instanța constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată, fiind încadrată ilegal în condițiile art. 2141- 2143Cod fiscal, se impune obligarea pârâtei la restituirea aceste taxe.
Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale până la data plății efective, instanța a constatat că, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datorează dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Administrația Finanțelor Publice A solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Astfel, în motivare se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică în sensul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Se arată astfel că acțiunea reclamantului este inadmisibilă câtă vreme chitanța de plată a taxei de primă înmatriculare nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art.43 alin.3 Cod procedură fiscală iar în lipsa actului administrativ nu se poate vorbi despre un litigiu de contencios administrativ.
Prin motivele de recurs s-a invocat și lipsa calității procesual pasive a A în condițiile în care taxa de primă înmatriculare a fost instituită de Statul Român și nu de instituția pârâtă. Astfel, instanța de fond a motivat hotărârea raportat la nelegalitatea stabilirii prin legea internă a taxei speciale care ar încălca art.90 din Tratat fără să se exercite rolul activ în stabilirea calității procesual pasive a recurentei.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că prima instanță a încălcat limitele generale de competență, depășind atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care nici o lege în vigoare nu permite unei instanțe judecătorești de drept comun să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
Pe fondul cauzei se arată că prima instanță este nelegală și netemeinică în condițiile în care autoritățile naționale au competență luării măsurilor corespunzătoare pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Se mai arată faptul că prin intrarea în vigoare a nr.OUG50/2008 acțiunea reclamantului a rămas parțial fără obiect întrucât dispozițiile legale în prezent în vigoare reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.4, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică arătând că în mod corect Tribunalul Arada reținut aplicarea directă a prevederilor art.90 alin.1 din Tratat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.653/13.10.2008 a Tribunalului Arads -a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu A și a fost obligată pârâta la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 1.595 lei actualizată cu dobânda legală până la data restituirii efective.
Motivul de recurs legal de încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă nu poate fi reținut în cauză, considerentele recurentei legale de faptul că instanțele judecătorești de drept comun nu se pot pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale fiind nepertinente. Aceasta deoarece prima instanță în mod corect a reținut aplicarea directă a Tratatului în ordinea juridică internă întrucât odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la 01.01.2007 Tratatul face parte din ordinea internă de drept a României iar compatibilitatea legilor interne cu dispozițiile cuprinse în tratatele comunitare se analizează de însăși judecătorul național care este primul judecător comunitar.
În consecință, nu se poate reține motivul de recurs reglementat de art.304 pct.4 Cod procedură civilă privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și ca atare nu se impune casarea sentinței recurate conform art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția privind lipsa calității procesual pasive a A se observă pe de o parte faptul că aceasta nu a fost invocată în fața instanței de fond ci numai în fața instanței de recurs, dar în analizarea acesteia ca și motiv de ordine publică Curtea reține că este neîntemeiată întrucât chiar dacă taxa specială a fost instituită de legiuitorul român prin dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal în fapt aceasta a fost încasată de către pârâta recurentă A conform chitanței existente la fila 6 dosar fond și în condițiile în care se solicită restituirea taxei față de care se apreciază că a fost încasată în mod nelegal, calitatea procesual pasivă aparține instituției ce a încasat taxa respectivă, mai precis recurentei - pârâte, astfel încât instanța va respinge și această excepție.
Pe fondul cauzei se constată însă că din probele depuse la dosar rezultă că reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehicule la prima înmatriculare în România în sumă de 1.595 lei prin chitanța seria - 3A nr. -/14.06.2007 pentru autoturismul cu număr de înmatriculare AR-07-. Conform facturii seria - nr.143/17.05.2007 aflată la fila 11 dosar fond autoturismul astfel achiziționat are anul de fabricație 2007 fiind un autoturism nou. În condițiile în care este vorba despre prima înmatriculare a unui autoturism nou care nu a fost anterior înmatriculat într-o țară a comunității europene, instanța reține că este corectă aplicarea dispozițiilor art.2141- 2143Cod fiscal și nu se poate constata o percepere a unei taxei discriminatorii sau protecționiste ce ar încălca dispozițiile art.90 alin.1 din Tratat
Astfel, conform art.90 alin.1 din Tratatul nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, prin aceasta fiind interzisă aplicarea taxelor interne discriminatorii sau protecționiste. În condițiile în care se proceda la prima înmatriculare în România a unui autoturism ce a fost anterior înmatriculat într-o țară a Comunității Europene în mod constant practica judecătorească a reținut în unanimitate faptul că prin aceasta se produce o discriminare față de autoturismele deja înmatriculate în România pentru care nu mai era necesară achitarea unei asemenea taxe la schimbarea proprietarului. Situația viza exclusiv deci situația autoturismelor ce au fost deja înmatriculate anterior într-o țară a Comunității Europene care se aflau într-o situație discriminatorie față de autoturismele deja înmatriculate în România. O asemenea situație discriminatorie nu se constată însă în cazul autoturismelor noi ce nu au fost anterior înmatriculate nici în România și nici în altă țară a Comunității Europene și cărora li se aplică în toate situațiile dispozițiile codului fiscal privind taxa de primă înmatriculare.
De vreme ce în speță s-a făcut dovada că autoturismul achiziționat de reclamant era un autoturism nou instanța va constata incidente prevederile arz.2141- 2143Cod fiscal privind plata taxei de primă înmatriculare apreciind ca fiind legal datorată. Prin apariția nr.OUG50/2008 s-a prevăzut o procedură de restituire a sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare, dată această diferență se restituie la cererea contribuabilului și presupune urmarea procedurii prevăzute de art.11 din nr.OUG50/2008 și a Normelor metodologice Capitolul VI lit. a) alin. 1 -17. De vreme ce reclamantul a solicitat exclusiv restituirea taxei de primă înmatriculare instanța de contencios administrativ nu se va pronunța asupra incidenței nr.OUG50/2008 ce va putea fi analizată în situația unei cereri ulterioare a reclamantului de aplicare a dispozițiilor nr.OUG50/2008.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă apreciind că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă instanța va admite recursul declarat de recurenta A împotriva sentinței civile nr.653/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta A împotriva sentinței civile nr.653/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
aflată în semnează
vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/16.03.09
TEHNORED:/16.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
