Contestație act administrativ fiscal. Decizia 3678/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3678
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Primăria - Serviciul de Gospodărire Comunală, împotriva sentinței nr.1566 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, lipsă fiind recurenta reclamantă Primăria - Serviciul de Gospodărire Comunală.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Consilier juridic, pentru intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței tribunalului.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1566/02.04.2009 a Tribunalului Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost respinsă contestația formulată de reclamanta Primăria - Serviciul Public de Gospodărire Comunală, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor -Agenția Națională de Administrare Fiscală și DGFP
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 28.11.2008, Primăria - Serviciul Public de Gospodărire Comunală a solicitat anularea parțială a Deciziei nr.24/28.07.2008 a M, cu privire la obligația de plată stabilită în sumă de 27.752 lei, constatarea nulității parțiale a deciziei de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și a raportului de inspecție fiscală din 30.04.2008, precum și suspendarea deciziei.
În motivare reclamanta a arătat că suma de 27.752 lei, reprezentând TVA de plată la pierderile înregistrate în procesul de livrare a apei către populație în perioada noiembrie 2006 - ianuarie 2008 este eronat calculată, fiind greșit stabilită cantitatea de apă pierdută, care nu este de 79.546 mc, ci de 62,541 mc, conform raportului de expertiză extrajudiciară.
Reclamanta a mai arătat că nu are obligația de a include în tarif pierderile pe fluxul de distribuție, nu poate fi obligată la plata TVA-ului, pentru cantitatea de apă reprezentând pierderi.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâta DGFP M s-a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că Primăria prestează numai activități de distribuire apă și cota pierderilor de apă se aprobă anual de autoritatea administrației publice, cu avizul - SC, iar pentru perioada 01.11.2006 - 21.01.2008 Primăria nu a avut o aprobare pentru aceste pierderi.
În susținerea soluției sale, Tribunalul a reținut că Primăria prestează numai activități de distribuire apă, iar cota pierderilor de apă se aprobă anual de autoritatea administrației publice locale, cu avizul - SC, conform art.35 alin.6 din Legea 241/2006 și art.7 din Ordinul 65/2007.
Pentru perioada 01.11.2006 - 31.01.2008, Primăria nu a avut aprobată cota pierderilor de apă de către Consiliul Local și avizul - SC, astfel încât cantitatea de apă de 76.546 mc ce reprezintă livrare de bunuri, conform art.128 alin.4 lit.d din Legea nr.271/2003 fost trecută pe costuri fără documente justificative întocmite conform legii.
Întrucât, în sarcina primăriei, s-a reținut că datorează TVA, în virtutea principiului accesoriu servește principalul, aceasta datorează și majorările de întârziere calculate la suma datorată.
Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor contestate, Tribunalul a reținut că pentru a se dispune suspendarea conform art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, trebuie să existe o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamanta Primăria - Serviciul Public de Gospodărire, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că probatoriul administrat în cauză nu a fost analizat și eronat au fost interpretate de către instanță dispozițiile art.35 alin.6 din Legea 241/2006 și cele ale art.7 din Ordinul nr.65/2007, deoarece Primăria poate include în prețul apei o cotă corespunzătoare pierderilor de apă din sistem, nefiind deci o obligație imperativă.
Mai mult, stabilirea prețului se aprobă de către Consiliul Local, nu de către contestatoare, în calitate de autoritate a administrației publice locale.
Instanța de fond, în mod greșit reținut sarcini și atribuții în competența contestatoarei pe care, conform art.128 alin.4 lit.d din Legea nr.271/2003 le avea de fapt Consiliul Local.
Un alt motiv de recurs invocat vizează nepronunțarea, de către instanța de fond, pe cererea de probatorii în cauză, ceea ce ar conduce la casarea sentinței. Analizarea acestei cereri se impunea mai ales în condițiile în care cantitatea de apă reținută este eronată, fiind calculată în plus o cantitate de 17.005 mc apă, ceea ce conduce la concluzia că și Aaf ost calculat eronat.
Cantitatea de apă de 79.546 mc a fost reținută greșit, certă fiind cantitatea de 62,541 mc, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă detaliat în anexa nr.1, precum și din compararea cantităților de apă primite de la SC""SA, în perioada respectivă (noiembrie 2006 - ianuarie 2008) și cea facturată de primărie către abonați.
Recurenta a reiterat faptul că nu avea o obligație de a include o cotă corespunzătoare pierderilor justificate de starea tehnică a sistemelor de alimentare cu apă. Ca atare, nu poate fi obligată nici la plata TVA.
Intimata DGFP Maf ormulat, la data de 17.08.2009, întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Intimata a arătat astfel că instanța de fond a analizat toate probele administrate de instanța de fond care a reținut, conform dispozițiilor art.35 alin.6 din Legea nr.241/2006 și art.7 din Ordinul nr.65/2007 că pentru perioada 01.11.2006 - 31.01.2008 Primăria nu a avut aprobată cota pierderilor de apă potabilă, astfel încât cantitatea de 76.546 mc ce reprezintă livrare de bunuri, conform art.128 alin.4 lit.d din lege a fost trecută pe costuri fără documente justificative întocmite conform legii.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
În urma inspecției fiscale desfășurate în cadrul recurentei reclamante, pentru perioada 01.11.2006 - 31.01.2008 s-a constatat că aceasta a achiziționat de la o cantitate de 208.815 mc apă potabilă și a distribuit către populație o cantitate de 129.269 mc, rezultând o cantitate de 79.546 mc apă potabilă, înregistrată pe cheltuieli, fără a avea la bază documente justificative.
Având în vedere că Primăria prestează numai activități de distribuție de apă, fapt necontestat de către reclamantă, îi sunt aplicabile dispozițiileart.35 alin.6 din Legea nr.241/2006 și dispozițiile art.7 alin.1 din Ordinul nr.65/2007.
Din interpretarea acestor dispoziții legale se reține că la fundamentarea prețurilor și tarifelor serviciului de alimentare cu apă operatorii pot să solicite o cotă corespunzătoare pierderilor justificate de starea tehnică a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare. Nivelul acestei cote se stabilește de către autoritățile administrației publice locale, cu avizul
Pentru operatorii care prestează numai activitate de transport și de distribuție, așa cum este cazul reclamantei recurente, această cotă se calculează corespunzător, nivelul fiind aprobat de asemenea anual de către autoritatea administrației publice locale, cu avizul
Ca atare, în mod corect instanța de fond a reținut că, în lipsa cotei pierderilor de apă potabilă, aprobată și cu avizul C, cantitatea de apă de 79.546 mc fost trecută pe costuri fără documente justificative. Dreptul reclamantei de a uza de cota de apă potabilă aferentă pierderilor se naște ca urmare a solicitării acesteia de a i se stabili o astfel de cotă.
Neavând aprobată o cotă a pierderilor de apă, Primăria nu avea dreptul de a include pe posturi cantitatea de apă de 79.546 mc și de fi înlăturată astfel de la plata TVA.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează greșita interpretare a probelor administrate în cauză, cu consecința calculării unui debit eronat, rezultând din calculul eronat al TVA, acesta este nefondat.
Expertiza invocată de către recurentă este o probă extrajudiciară, nefiind administrate în cauză alte probatorii din care să se rețină greșita stabilire a TVA datorat.
Față de cele arătate anterior în temeiul art.312 Cod pr.civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria - Serviciul de Gospodărire Comunală, împotriva sentinței nr.1566 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/21.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Alina Răescu, Gabriel Viziru
