Contestație act administrativ fiscal. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.374/CA
Ședința publică de la 14 iulie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal declarate de recurentele-pârâteANAF-DGFP C-SERVICIUL DE SOLUȚIONARE CONTESTAȚII- cu sediul în C, str.-, nr.18, jud.C șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-SERVICIUL DE CONTROL FISCAL PERSOANE FIZICE- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu pe intimatul-reclamant BIROUL executor JUDECĂTORESC - cu sediul în C,-, jud.C și sediul procesual ales la av. - C,-, -,.A,.2,.13, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1088/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30.06.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 7.07.2008 și, respectiv, 14.07.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice C Administrația Finanțelor Publice Cas olicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța și a probelor administrate, să se dispună anularea în totalitate a Deciziei nr. 146/05.12.2006 și a deciziei -/26.09.2006 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată că, în urma inspecției fiscale din data de 25.09.2006 s-a constatat că pentru perioada 15.03.2000 / 25.10.2001, contestatorul a depășit plafonul de scutire de de 5000 RON și s-a reținut că este plătitor de, datorând suma de - lei cu titlu de și 26362 lei penalități de întârziere.
Se susține că din coroborarea disp. nr.OUG17/2000 rezultă că în sfera de aplicare a se cuprind operațiunile efectuate în cadrul activității economice și comerciale aducătoare de venituri celor care le desfășoară, activități ce țin de domeniul privat, iar operațiunile desfășurate de persoane, organizații, asociații și instituții publice, a căror activități țin de domeniul public al statului, nu se cuprind în sfera de aplicare a - art.1, art.2 lit.a și art.3 din lege.
Învederează că potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.188/2000 executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, este o instituție care îndeplinește acte de autoritate publică, sub coordonarea și controlul exercitat de către Ministerul Justiției, acesta nefiind un prestator de servicii comerciale a cărui activitate să îmbrace formele juridice prevăzute de art.2 lit.a din nr.OUG17/2000.
Apreciază reclamantul că activitatea acestei instituții nu intră în sfera de aplicare a, având în vedere că disp. art.40 lit.d din Legea nr.188/2000 interzice executorului judecătoresc să desfășoare o activitate comercială, direct sau prin persoane interpuse.
În susținerea cererii reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâta C prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și constatarea legalității și temeiniciei Deciziei nr.146/05.12.2006.
Motivează, în esență, că în conformitate cu disp. art.6 lit.k alin.2 coroborate cu cele ale art.25 lit.a din nr.OUG17/2000, în perioada 15.03.2000-25.10.2001, activitatea de prestări servicii desfășurată de executorii judecătorești intră în sfera de aplicare a, deoarece această activitate nu era asimilată celor desfășurate de către notari publici sau de către avocați, ca fiind scutită de
Față de dispozițiile legale, în materie de, precum și a precizărilor aduse prin adresa nr.-/08.08.2006, pârâta consideră că până la apariția Legii nr.547/2001, activitatea desfășurată de executorii judecătorești intră în categoria operațiunilor impozabile din punct de vedere al
În conformitate cu disp. art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004 pârâta a depus la dosar documentația ce a stat la baza actelor administrativ fiscale contestate.
Prin sentința civilă nr.1088/19.11.2007, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamantul EXECUTOR JUDECĂTORESC, în contradictoriu cu intimatele ANAF-DGFP C - SERVICIUL DE SOLUȚIONARE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C- SERVICIUL DE CONTROL FISCAL PERSOANE FIZICE; a anulat Decizia nr. 146/05.12.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Serviciul de Soluționare Contestații și a obligat pârâții la plata sumei de 380,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art.3 lit.d din OUG17/2000, nu se includ în sfera de aplicare a "operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive".
Ori, art.2 din Legea nr.188/2000 prevede că executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, actul îndeplinit de acesta fiind de autoritate publică, activitatea sa ține de exercitarea puterii de stat, fiind asimilat instituției publice, activitate ce se regăsește în prevederile art.3 lit.d din nr.OUG17/2000.
Activitatea executorilor judecătorești, reglementată prin lege specială (ca și cea a avocaților și notarilor publici), nu intră în sfera de aplicare a, a fost prevăzută de legiuitor la adoptarea Legii nr.547/2001 vizând aprobarea nr.OUG17/2001, prin care s-au modificat disp. art.6, în sensul scutirii de
Impotriva sentinței civile nr.1088/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, au declarat recurs DGFP C și Administrația Finanțelor Publice C, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât activitatea executorilor judecătorești până la apariția Legii nr.547/2001, nu era scutită de TVA, art.6 lit.d din nr.OUG17/2000 stabilind limitativ scutirea de la plata TVA.
Activitatea executorilor nu era asimilată activității desfășurate de avocați sau notarii publici, care, de altfel, era reglementată de legi speciale.
Potrivit art.6 lit.k din OUG17/2000, executorii judecătorești aveau obligația să se înregistreze ca plătitori de TVA, dacă depășeau plafonul de 5000 lei anual.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității de folosință a Administrației Finanțelor Publice C, dar aceasta a fost respinsă în baza art.1 și 13 din Legea nr.554/2004, dispoziții legale care prevăd citarea emitentului actului contestat.
Pe fond, verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport cu criticile aduse, se constată că recursurile sunt întemeiate din următoarele considerente:
Prin decizia nr.146/5.12.2006 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice C-Serviciul de Soluționare Contestații s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de împotriva deciziei de impunere nr.-/26.09.2006 privind obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 67.993 reprezentând 26.362 lei TVA de plată și 41.631 lei dobânzi de întârziere.
Decizia de impunere nr.-/26.09.2006 a reținut că activitatea desfășurată de contestator în perioada 1.07.2001-25.10.2001, acesta datorează 26.362 lei TVA și 41.631 lei majorări de întârziere calculate până la 25.09.2006.
Pentru stabilirea obligațiilor bugetare sus-menționate s-a reținut că reclamantul a depășit plafonul de scutire de 5000 lei RON și, în conformitate cu prev.art.6 lit.k11 al.2 din OUG17/2000, coroborate cu prev.art.25A al.2 din aceeași ordonanță și este plătitor de TVA începând cu 1.07.2001 până la 25.10.2001.
Conform art.2 lit.a din OUG17/2000, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, efectuate de o manieră independentă de către contribuabili, privind livrări de bunuri mobile și/sau prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale, indiferent de forma juridică prin care se realizează: vânzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social.
Potrivit disp.art.6 lit.k11 din același act normativ, activitățile contribuabililor cu venituri din operațiuni impozabile realizate, de până la 50 milioane lei (vechi) anual sunt scutite de TVA.
a contrario, activitățile contribuabililor cu venituri realizate peste acest plafon anual sunt taxabile.
In acest sens, art.25 lit.A arată că, "ontribuabilii care devin plătitori de taxă pe valoarea adăugată ca urmare a depășirii plafonului de scutire prevăzut la art. 6, ale căror condiții de desfășurare a activității s-au modificat sau au intervenit modificări legislative în sensul trecerii activității desfășurate de la regimul de scutire la cel de impozitare, ulterior înregistrării fiscale, sunt obligați să depună declarație de mențiuni în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea, în vederea atribuirii de cod fiscal, precedat de litera "R" care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată".
rt.3 lit.d din OUG17/2000, prevede că nu se cuprind în sfera de aplicare a "operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive".
In cauză, deși art.2 din Legea nr.188/2000 prevede că executorul judecătoresc este investit să îndeplinească un serviciul de interes public, actul îndeplinit de acesta fiind de autoritate publică, nu poate fi, însă, asimilat unei instituții publice, întrucât acesta nu este finanțat de la bugetul de stat, aspect reglementat de HG401/2000 și Legea nr.72/1996.
De asemenea, art.6 lit.d din OUG17/2000 prevede că sunt scutite de TVA prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată efectuată de avocați, notari, gospodăriile agricole individuale.
Nefiind instituție publică, dar prestând în același timp servicii, sunt pe deplin aplicabile disp.art.1 și 2 din OUG17/2000 cum corect a reținut și organul de control.
De altfel, disp.art.5 al.2 din OUG17/2000 prevăd că scutirile sunt de strictă interpretare, nu este permisă extinderea lor prin analogie, dacă prin lege nu se prevede altfel (situație prevăzută, însă, începând cu 26.10.2001 prin Legea nr.547/2007).
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, cu majoritate de voturi, instanța va admite recursurile, va modifica în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei capacității de folosință a Administrației Finanțelor Publice
Admite recursurile declarate în contencios administrativ și fiscal de recurentele-pârâteANAF-DGFP C-SERVICIUL DE SOLUȚIONARE CONTESTAȚII- cu sediul în C, str.-, nr.18, jud.C șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-SERVICIUL DE CONTROL FISCAL PERSOANE FIZICE- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu pe intimatul-reclamant BIROUL EXECUTOR JUDECĂTORESC - cu sediul în C,-, jud.C și sediul procesual ales la av. - C,-, -,.A,.2,.13, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1088/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.07.2008.
Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
OPINIE SEPARATĂ,
Respinge recursurile ca nefondate.
Irevocabilă.
Președinte,
- -
OPINIE SEPARATĂ
Opinie separată asupra recursurilor formulate de ANAF-DGFP C -Serviciul de Soluționare Contestații și Administrația Finanțelor Publice C-Serviciul de Control Fiscal Persoane Fizice:
Consider că decizia nr. 146/05.12.2006 a DGFP C este anulabilă în parte, în ceea ce privește calitatea de plătitor de TVA a BEJ pentru perioada 15.03.2000 - 25.10.2001, pentru următoarele argumente:
OUG nr. 17/2000 a reglementat calitatea de plătitor de TVA, prevăzând totodată, la art. 3, scutirile exprese de la sfera de aplicare a acestei taxe.
La momentul intrării în vigoare a acestui act normativ executorii judecătorești funcționau în cadrul instanțelor judecătorești, având calitatea de personal auxiliar salarizat de Ministerul Justiției.
Ulterior, la 10.11.2000 a intrat în vigoare Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești. Conform art.2 din Legea nr.188/2000 executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public.
Astfel, activitatea executată de executorii judecătorești nu se încadrează în disp. art.2 din nr.OUG17/2000, fiind incidentă dispoziția de favoare prevăzută de art. 3 din OUG nr. 17/2000, conform căreia "u se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de:
d) instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive."
Față de aceste aspecte apreciez că disp. OUG nr.17/2000 nu sunt aplicabile activității executorului judecătoresc și în mod eronat au considerat organele fiscale că reclamantul este plătitor de TVA și în consecință a stabilit pentru perioada 15.03.2000 -25.10.2001 obligația de plată suplimentară a TVA și accesorii.
Mai mult decât atât, interpretarea dată de către organul fiscal dispozițiilor legale aplicabile în cauză nu poate fi reținută deoarece este restrictivă și creează o situație discriminatorie între categorii de contribuabili ce desfășoară același tip de activitate, respectiv realizează un serviciu public. Se constată, în succesiunea în timp a dispozițiilor legale incidente, că prin art.6 pct. A lit. d din OUG nr.17/2000 s-a prevăzut scutirea de plata TVA pentru activitatea desfășurată de notari și avocați. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești, activitatea acestora a fost calificată ca fiind un serviciu de interes public putând fi asimilată activității notarilor și avocaților. Această interpretare este confirmată de legiuitor ulterior, prin modificarea art.6 lit. d din OUG nr.17/2000, stabilindu-se că executorii judecătorești beneficiază de aceeași scutire ca și notarii și avocații. Prin urmare, dat fiind specificul activității desfășurate, se poate reține că în perioada menționată nu se putea aplica executorilor judecătorești un regim fiscal diferit de cel al notarilor și avocaților.
Pentru aceste considerente mi-am exprimat opinia separată în sensul respingerii recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței civile nr.1088/10.XI.2007 a Tribunalului Constanța prin care s-a anulat decizia nr.146/05.12.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Serviciul de Soluționare Contestații și decizia nr.-/26.09.2006 emisă de Administrația Finanțelor Publice C - Serviciul de Control Fiscal Persoane Fizice.
PREȘEDINTE COMPLET,
- -
opinie separată jud.-
tehnored.Gref.
2ex/ 01.08.2008
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
