Contestație act administrativ fiscal. Decizia 383/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 383/2010
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva încheierii nr. 2899 din 23 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal Decizie nr. 83/2009 emisă de DGFP M și raport de inspecție fiscală.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 4 februarie 2010, s-a înregistrat la dosar o cerere din partea recurentului, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
La data de 16 februarie 2010, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, transmisă prin fax, prin care solicită respingerea recursului și menținerea încheierii civile pronunțată de Tribunalul Maramureș, ca apoi tot în aceiași zi, a fost depusă la dosar în original, întâmpinarea intimatei.
Curtea, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin încheierea civilă nr. 2899 din 23 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivare se arată că reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M solicitând anularea Deciziei nr. 83 din 26.09.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice M și în parte a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere cu referire la obligațiile fiscale suplimentare de plată reprezentând taxa pe valoarea adăugată și majorări de întârziere, exonerarea de plata sumei de 1103 lei TVA și 900 lei majorări în cazul tezei I și anularea majorărilor în cazul tezei 2.
Reclamantul a susținut că actele fiscale atacate sunt nelegale având în vedere că a depus în termenul de 10 zile declarația de înregistrare ca plătitor de TVA pentru lunile noiembrie - decembrie 2005, ținând cont de dispozițiile art. 69 și art. 70 al. 5 din Codul d e procedură fiscală, astfel că trebuia să fie plătitor de TVA abia din 1 ianuarie 2006 și nu din 1.XII.2005, iar pe perioada lunii decembrie nu se poate pretinde TVA deoarece aceasta nu este exigibilă, organul fiscal fiind îndreptățit să solicite achitarea taxei dacă reclamantul nu s-ar fi înregistrat ca plătitor la 1 ianuarie 2006.
Cât privește majorările de întârziere, acestea sunt nelegale, raportat la art. 119 din Codul d e procedură fiscală conform căruia majorările se pot calcula numai pentru sume datorate bugetului de stat și neachitate la termenul de scadență, ori reclamantul se afla în regim de scutire la plata TVA pentru luna decembrie 2005.
În drept a invocat art. 152 Cod fiscal, art. 69, 70 și 119 Cod pr. fiscală, pct. 56 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, versiunea valabilă în perioada în discuție.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat respingerea acțiunii reclamantului și menținerea actelor administativ - fiscale ca legale și temeinice.
Pârâta a susținut că prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 20.06.2008, organele de inspecție fiscală au constatat că în luna noiembrie 2005, reclamantul, care a desfășurat activitate de notar public, a depășit plafonul legal de scutire prevăzut de Legea nr. 571/2003, cu suma de 5804 lei și că acesta nu a înregistrat declarația de plătitor de TVA decât în ianuarie 2006, situație în care a încălcat art. 152 al. 3 din Legea nr. 571/2003, organul fiscal calculând TVA de plată în sumă de 1103 lei și majorări de întârziere de 900 lei pentru perioada 26.XII.2005 - 20.06.2008, sens în care a emis și decizia de impunere.
În probațiune s-au depus deciziile și raportul de inspecție fiscală a căror anulare s-a solicitat și documentația care a stat la baza emiterii acestora.
Prin Decizia nr. 83 din 26.09.2008, Direcția Generală - Biroul Soluționarea Contestațiilor a respins ca neîntemeiată contestația formulată de debitorul reținând că prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 20.06.2008 s-a consemnat o stare de fapt ce corespunde realității.
Decizia menționată a fost considerată temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Inspecția fiscală generală a vizat perioada 1.01.2005 - 31.XII.2006 în care reclamantul a desfășurat activități notariale, până în noiembrie 2005 beneficiind de regimul special de scutire reglementat de art. 152 al. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Dat fiind faptul că în luna noiembrie 2005 reclamantul a depășit plafonul de scutire prevăzut de lege cu suma de 5804 lei, acesta avea obligația ca în termen de 10 zile de la data constatării depășirii să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, lucru pe care l-a făcut abia la 30.XII.2005, încălcând astfel dispozițiile art. 152 al. 2 din Codul fiscal, aspect ce a determinat emiterea deciziei de impunere pentru obligațiile fiscale suplimentare.
Din perspectiva celor arătate și ținând cont de prevederile pct. 56 al. 4 lit. b din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, este justificată calcularea taxei pe valoare adăugată la nivelul sumei de 1103 lei.
Referitor la majorările de întârziere în cuantum de 900 lei, acestea au fost calculate în baza art. 115 și 116 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată.
Nu pot fi primite apărările reclamantului referitoare la nedatorarea taxei pe valoare adăugată și a majorărilor de întârziere, atâta vreme cât, potrivit normelor legale cuprinse în art. 152 al. 3 din Codul fiscal, în situația în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite plata taxei pe valoarea adăugată pe perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor și data de la care înregistrarea a devenit efectivă, conform procedurii prevăzute prin norme, pentru neachitarea obligațiilor de plată, datorând majorări de întârziere calculate în temeiul dispozițiilor art. 116 al. 1 și 5.
Împotriva sentinței a declarat recurs, solicitând admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul arată că, în fapt, nu s-au luat în considerare actele depuse prin precizările din data de 14.05.2009, pentru termenul din data de 20.05.2009, acte din care rezultă că documentația pentru a deveni plătitor de TVA a fost depusă în termen legal.Nu s-a motivat de ce nu s-a luat în considerare situația statistică privind activitatea depusă care a fost vizată de către organul fiscal local în termenul legal. Dosarul de TVA a fost depus la organul fiscal local în termen legal.
În ce privește teza a II-a susținută, instanța a invocat art.115 și 116 din Codul d e procedură fiscală, articole care nu au legătură cu obiectul cauzei și nu a motivat respingerea susținerii de către recurent a art.119 din Cod. proced. fiscală, care prevede fără echivoc că "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere". A arătat că, deși organul de control fiscal a solicitat plata taxei pe valoarea adăugată pe perioada scursă între data la care era obligat să depună declarația de plătitor TVA și data la care aceasta a devenit efectivă, nu era în drept să calculeze majorări de întârziere deoarece recurentul nu avea calitatea de debitor, TVA calculat nu avea scadență de plată, iar TVA solicitat nu constituie obligație de plată cu debit, ci o sancțiune pentru nedepunerea documentației în termen.
Intimata prin întâmpinare solicitat respingerea recursului, sentința fiind legală și temeinică.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Recurentul în calitate de notar public, a devenit plătitor de taxă pe valoare adăugată începând cu data de 10.01.2006.
Potrivit art. 152 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 571/2003 în vigoare în decembrie 2005 "Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată este inferioară plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar aceștia pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată". Persoanele impozabile care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii. Data depășirii plafonului este considerată sfârșitul lunii calendaristice în care a avut loc depășirea de plafon".
În situația în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite plata taxei pe valoarea adăugată pe perioada scursă între data la care persoana avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoare adăugată în regim normal și data de la care înregistrarea a devenit efectivă.
Deci obligația de a solicita înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată este în termen de 10 zile de la data constatării depășirii pafonului de scutire.
În cauză, această dată era 30.11.2005, astfel că solicitarea înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată trebuia formulată cel târziu până la data de 10.12.2005. Recurentul a depus cererea sub nr. 33255 în data de 30.12.2005.
În cauză, recurentul a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de taxă pe valoarea adăugată și astfel datorează și accesoriile, fiindu-i aplicabile prevederile legale, care arată faptul că pentru neplata la termen a debitului, prin debit înțelegând orice sumă care se datorează indiferent de natura acesteia și sub ce titlu, se datorează majorări de întârziere.
Deoarece recurentul a înregistrat cu întârziere cererea, în mod legal s-a făcut aplicarea prevederilor art. 152 alin. 2 și art. 116 alin. 1 și 5 din Codul d e procedură fiscală, astfel că în baza art. 312 (1) Cod proc.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva încheierii nr. 2899 din 23.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/11.03.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
