Contestație act administrativ fiscal. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.390
Ședința publică din data de 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 512 din data de 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Județ P și AGENȚIA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B, sector 1,-.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei, potrivit ordinului de plată nr. 616 /19.11.2008 și timbru judiciar de 0,5 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 martie 2009, susținerile și concluziile fiind consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea pentru a da posibilitatea recurentei să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 9 martie 2009, când s-a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, contestatoarea SC Pas olicitat ca în contradictoriu cu DGFP P, să se dispună anularea deciziei de regularizare nr. 36/4.04.2008, privind obligațiile fiscale de plată stabilite în sarcina sa de către Agenția Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale P, în valoare de 98499 lei și a deciziei 40 a DGFP P, prin care s-a soluționat contestația pentru obligații suplimentare stabilite la controlul vamal aferent - ului nr. I 46752/15.11.2005, întrucât taxele vamale stabilite ca plată au fost analizate cu autoritate de lucru judecat, a existat un litigiu cu B și DGFP P, pentru aceste taxe iar prin decizia nr.92/2006, instanța de contencios administrativ și fiscal a anulat decizia contestată și a exonerat reclamanta de plata sumelor respective. S-a susținut de societate că la data de 4 ianuarie 2007, a obținut un certificat EUR 1 nr. BA- ce face dovada că mărfurile importate de la - sunt mărfuri de origine comunitară beneficiind de tarif preferențial, iar potrivit Protocolului CEE, Autoritățile Vamale pot elibera un certificat de transport EUR 1 a postiorii numai după verificarea concordanței dintre informațiile furnizate în
cererea exportatorului și cele din respectivul dosar, autoritatea care a eliberat certificatul avea obligația conform art. 18 să verifice statul de origine al produselor, iar faptul că certificatul nu îndeplinește aceste condiții este culpa exclusivă a exportatorului care a furnizat informații eronate și a vămii olandeze, care a emis un certificat fără a verifica aceste informații.
Prin întâmpinarea depusă la 22 oct. 2008, pârâta DGFP, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât SC - a beneficiat în vamă de scutire la plata taxelor pentru bunuri importate, considerate originare din comunitatea europeană, însă ulterior s-a constatat că în mod eronat au fost acordate preferințe vamale, s-a procedat la recalcularea drepturilor vamale de import, s-a emis decizia 737/20.10.2006, iar contestația formulată împotriva acesteia a fost respinsă prin decizia 92/2006, nu există autoritate de lucru judecat, întrucât prin sentința 241/24.07.2007, instanța nu s-a pronunțat cu privire la verificarea ulterioară a certificatului EUR 1.
La termenul din 22 octombrie 2008, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Agenției Naționale a Vămilor.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, a pronunțat sentința 512/18.11.2008, prin care respins ca neîntemeiată contestația, reținându-se că SC - P, a efectuat o operațiune de import pentru produse achiziționate din Belgia, respectivele bunuri au fost calificate drept originare din Comunitatea Europeană acordându-se scutire la plata taxelor vamale, însă ulterior organele vamale au efectuat un control vamal, s-a constat că în mod eronat au fost acordate facilități tarifare s-au recalculat drepturile vamale de import și s-a emis decizia 737/2006 pentru suma de - lei obligații vamale și 16948 accesorii, această decizie a fost contestată, iar DGFP Par espins contestația prin decizia 92/2006, ce a fost anulată de Tribunalul Prahova.
S-a mai reținut de prima instanță că în conformitate cu art. 61 din Legea 141/1997, Autoritatea Vamală are dreptul ca într-o perioadă de 5 ani să efectueze controlul ulterior al operațiunilor, această verificare efectuându-se prin sondaj ori de câte ori există suspiciuni în legătură cu autenticitatea documentelor, caracterul original al produselor sau îndeplinirea altor condiții stipulate în protocol, potrivit art. 32 din Protocolul din 29.12.2001, ratificat prin OUG 192/2001, în baza acestor texte de lege s-a procedat la un nou control vamal ulterior, s-a constat că bunurile importate nu sunt de origine comunitară, nu beneficiază de regim tarifar preferențiar, cum corect
s-a constat de către Autoritățile Vamale, nu există autoritate de lucru judecat, întrucât situația contestată este ulterioară, certificatul EUR 1 nu face dovada caracterului originar al bunului ci doar documentele ce au stat la baza emiterii acestuia.
De asemenea, Tribunalul Prahova, a constat că societatea reclamantă recunoaște această situație însă, invocă culpa societății exportatoare, pentru exactitatea datelor și autenticitatea documentelor răspunderea aparține societății titular al operațiunilor de import.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs SC -, solicitându-se admiterea căii de atac, anularea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea contestației împotriva deciziei de regularizare 36/4.04.2008, emise de P, anularea acesteia și a deciziei 40/11.06.2008.
În motivarea căii de atac s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecății atunci când a apreciat că certificatul EUR 1, nu face dovada caracterului original al bunurilor, o astfel de dovadă făcându-o doar documentele justificative ce au stat la baza emiterii lui, fără a ține seama de dispozițiile art. 16 din Protocolul CEE din nr. 29.12.2001, potrivit cărora dovada de origine o face acest certificat.
S-a mai susținut de recurentă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind exonerarea de plata taxelor vamale și ale accesoriilor pentru mărfurile importate cu privire la care vama olandeză a confirmat că sunt mărfuri de origine, putându-se dispune reducerea acestor taxe corespunzător sumei pentru care s-a dovedit originea mărfii.
În ședința publică din 2 martie 2009, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității promovării caii de atac, iar în conformitate cu art. 137 pr.civ. urmează a se pronunța pe această excepție, întrucât excepțiile de fond sau de procedură ce fac de prisos în tot sau în parte cercetare pricinii pe fond, se analizează cu prioritate.
Potrivit art. 301 pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, termenul de recurs este un termen legal imperativ și absolut ce se calculează pe zile libere, conform art. 101 pr.civ. neintrând în calcul ziua în care începe să curgă nici ziua în care s-a sfârșit.
Soluția instanței de fond, a fost comunicată societății recurente la 24 decembrie 2008, termenul de 15 zile a început să curgă în data de 25 decembrie 2008, s-a împlinit pe data de 8 ianuarie 2009, iar recursul declarat de către SC - a fost transmis către Tribunalul Prahova prin poștă la 12 ianuarie 2009 după împlinirea termenului de 15 zile. Este adevărat că termenele legale calculate pe zile conform art. 101 pr.civ. se pot prelungii până la sfârșitul primei zile de lucru următoare conform alin. 5 în situația în care se împlinesc într-o zi legală de, însă în cauza de față termenul de recurs s-a împlinit pe data de 8 ianuarie 2009 - zi de joi lucrătoare - astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile legale precizate.
Față de aceste considerente, Curtea constată că prezenta cale de atac a fost promovată după împlinirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 pr. civ. excepția invocată din oficiu este întemeiată urmând să fie admisă, iar pe cale de consecință recursul declarat de SC - P, va fi respins ca tardiv formulat în conformitate cu art. 312 alin.1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de reclamanta - cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 512 din data de 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Județ P și AGENȚIA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B, sector 1,-, ca fiind tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 9 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red.MS
Tehnored. DL
11.03.2009/2 ex.
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
