Contestație act administrativ fiscal. Decizia 391/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--27.01.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 391
Ședința publică din 12 Martie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER.- -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul recurent și pârâta recurentă Administrația Finanțelor L - Trezoreria L, împotriva sentinței civile nr.982/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului recurent mandatar, iar în reprezentarea pârâtei recurente se prezintă consilier juridic
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 04.03.2009 întâmpinarea din partea L, iar la data de 10.03.2009 întâmpinare din partea reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar extras din procesul verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului și extras din Codul d e procedură fiscală.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului în sensul modificării dispozitivului hotărârii atacate, cu privire la data de la care să fie achitate dobânda legală, respectiv 17.04.2008 în loc de 01.08.2008, precum și cu privire la pârâtă, aceasta fiind - Trezoreria L și nu T cum greșit s-a dispus. Pe fond solicită admiterea acțiunii formulate de reclamantul așa cum a fost formulată. Cu privire la recursul declarat de pârâta L solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul de a dispune doar restituirea parțială a diferenței între taxa de poluare și taxa de primă înmatriculare ca urmare a recalculării în condițiile OUG nr. 50/52008, și respingerea dobânzilor solicitate.
Cu privire la recursul formulat de reclamantul recurent, solicită respingerea acestuia
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.892/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul formulată împotriva pârâtei T, s-a dispus anularea chitanței nr.-/17.04.2008 și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5367 lei, reprezentând taxa specială auto de prima înmatriculare achitată de reclamant, actualizată cu dobânda legală de la data de 01.08.2008 până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, acesta prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa liberă circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natura similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
In privința reglementării interne, s-a remarcat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusa în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul române că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România,și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniența, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, prima instanță a făcut referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art.90(I) din Tratat și a conchis că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridica internă a României, instanța a constatat că art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementari impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 5464 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(I) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare . Înainte de aderare, sunt obligatorii pentru . România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unu act administrativ fiscal de plată a taxei a fost considerată de prima instanță ca fiind neîntemeiată, reținându-se că într-adevăr reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme emisă de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second- hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plata care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâta să o restituie, cu dobânzile legale aferente, începând cu data introducerii acțiunii și până la data restituirii efective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta Administrația Finanțelor Publice
Prin recursul său, reclamantul a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul modificării cu privire la data de la care să fie calculată dobânda legală fiscală, potrivit dispozițiilor art.124 Cod procedură fiscală, respectiv 17.04.2008 în loc de 01.08.2008, precum și cu privire la calitatea de pârâtă a L și nu a Tc um greșit s-a dispus.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Las olicitat modificarea hotărârii atacate fie în sensul respingerii acțiunii în totalitate, fie în sensul admiterii în parte a acțiunii, iar în motivarea recursului a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția tardivității precum și excepția inadmisibilității, nefiind dovedit că reclamantul ar fi formulat o plângere finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației și că ar exista un act administrativ care să intre sub incidența Legii nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că în urma apariției nr.OUG 50/2008 care reglementează taxa pe poluare, reclamantului i se cuvine doar diferența dintre taxa achitată și taxa de poluare prevăzută de actul normativ menționat și că obligarea autorității la plata dobânzilor legale este lipsită de temei legal întrucât art.2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu prevăd că taxa de primă înmatriculare ar fi purtătoare de dobânzi, acestea putând fi solicitate doar în situația în care, având deja dreptul de restituire, conform unui text de lege sau unei hotărâri judecătorești, cererea de restituire nu ar fi soluționată în termenul legal prevăzut la art.70 sau 117 alin 2 din Codul d e procedură fiscală.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de către recurente cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul formulat de către L este neîntemeiat, iar recursul reclamantului este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Acțiunea reclamantului nu este tardivă, așa cum greșit susține pârâta, termenul de introducere a acțiunii fiind de 6 luni de la data comunicării refuzului de soluționare a cererii ori de la data expirării termenului de legal de soluționare a plângerii prealabile, iar nu de 30 de zile cum eronat susține recurenta, aceasta făcând confuzie între termenul prevăzut de art.7 din Legea nr. 554/2004 și termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din același act normativ, acesta din urmă fiind aplicabil speței.
Sunt neîntemeiate de asemenea și criticile vizând modul de soluționare a excepțiilor inadmisibilității acțiunii, prima instanță reținând în mod corect că însăși obligarea la plata unei taxe care nu are un suport material echivalează cu existența unui act administrativ.
În plus, Curtea reține că nu se poate susține inadmisibilitatea acțiunii determinată de nefinalizarea procedurii prealabile întrucât această situație nu îi este imputabilă reclamantului care a solicitat restituirea sumelor achitate
Cât privește fondul cauzei, Curtea apreciază ca neîntemeiată susținerea recurentei că în cauză ar trebui avută în vedere apariția nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, astfel încât reclamantului i s-ar cuveni doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare, achitată în baza dispozițiilor Codului fiscal, și taxa pe poluare ce ar urma să fie achitată în baza nr.OUG 50/2008. Concluzia se impune întrucât cele două acte normative constituie temeiuri de drept diferite și întrucât însăși denumirea taxelor reglementate prin acestea denotă scopuri diferite.
Conform dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme nu sunt însă aplicabile speței de față, Curtea reținând că taxa specială a fost încasată în baza dispozițiilor Codului fiscal în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008,dispoziții care au fost apreciate ca fiind contrare normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult decât atât, Curtea nici nu a fost învestită de către reclamantă cu analizarea legalității și temeiniciei taxei pe poluare, taxă în privința căreia nici nu a fost emis un act fiscal care să poată fi supus cenzurii instanței potrivit legislației fiscale.
Totodată, cu privire la fondul raporturilor juridice, Curtea subscrie argumentației juridice din considerentele hotărârii atacate vizând aplicabilitatea directă în ordinea internă de drept a României a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, reținând totodată că articolele 2141-2143din Codul fiscal au fost abrogate.
Cât privește dobânzile acordate de prima instanță, Curtea apreciază că sunt nejustificate susținerile recurentei întrucât aceste dobânzi pot fi acordate și de către instanțele de judecată iar nu doar de organul fiscal după pronunțarea hotărârii judecătorești, cum în mod eronat interpretează pârâta recurentă dispozițiile codului d e procedură fiscală.
De altfel, aceste dobânzi au fost acordate în considerarea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumei încasate cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu privire la recursul reclamantului, Curtea reține că într-adevăr pârâtă în cauză este L iar nu a Tc um greșit s-a menționat în hotărârea atacată, fiind evident în prezența unei erori materiale, în realitate procedura desfășurându-se în contradictoriu cu pârâta L, care a și fost citată și și-a efectuat apărarea în cauză.
Criticile aduse cu privire la data începerii curgerii dobânzilor Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1081 Cod civil, coroborate cu dispozițiile art. 1078 și 1079 alin. 2 pct. 1 Cod civil, din interpretarea cărora rezultă că pârâta era de drept în întârziere prin încălcarea obligației de a nu face, respectiv de a nu încasa o taxă fără suport. Prin urmare, nu se poate reține că dobânzile ar fi debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, așa cum greșit s-a dispus, acestea cuvenindu-se reclamantului din chiar ziua lipsirii de folosința a sumelor încasate cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Referitor însă la solicitarea recurentului reclamant de a i se calcula dobânzile potrivit art. 124 din Codul d e procedură fiscală, chiar dacă aceste dispoziții i-ar fi mai favorabile, fiind calculate pe zi de întârziere iar nu pe an și ajungând astfel într-un cuantum mult mai mare decât dobânzile acordate pe dreptul comun, Curtea apreciază că acest fapt nu este posibil de vreme ce în primă instanță a cerut dobânzile legale iar nu pe cele fiscale, nemaiputând să își modifice cererea în recurs.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiat recursul promovat de către pârâtă, Curtea, în baza art. 312.pr.civ, urmează a-l respinge ca atare și, constatând întemeiate în parte criticile de recurs formulate de reclamant, așa cum au fost analizate, urmează ca în baza aceluiași art. 312.pr.civ să admită recursul reclamantului cu consecința modificării în parte a sentinței civile recurate în sensul că obligă pârâta L la plata sumei de 5367 lei și la plata dobânzilor legale aferente, începând cu data de 17.04.2008 și până la plata efectivă, menținând în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta recurentă L împotriva sentinței civile nr.892/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul recurent.
Admite recursul declarat de către reclamantul recurent împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte în sensul că, obligă pârâta L la plata sumei de 5367 lei și la plata dobânzilor legale aferente, începând cu data de 17.04.2008 și până la plata efectivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,12.03. 2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red. -20.03.2009
TehnoredM. -20.03.2009
SM/2 expl
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
