Contestație act administrativ fiscal. Decizia 391/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 391
Ședința publică din 17 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către MUNICIPIUL Z prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 1849 din 27 august 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat CONSILIUL JUDEȚEAN S - DIRECȚIA DE PAZĂ, PROTOCOL ȘI ADMINISTRATIV, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - anulare raport de inspecție fiscală și decizie de impunere emise de Primăria municipiului
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului intimat Consiliul Județean S - Direcția de Pază, Protocol și Administrativ, consilier juridic - care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimatul.
Se constată că la data de 4 februarie 2010 s-a înregistrat la dosar o precizare la recurs din partea recurentului Municipiul Z, prin care invocă lipsa capacității procesuale a Primăriei municipiului
Reprezentantul în instanță al reclamantului intimat Consiliul Județean S - Direcția de Pază, Protocol și Administrativ depune la dosar o întâmpinare însoțită de o serie de înscrisuri în probațiune.
Declară reprezentantul reclamantului intimat că nu are alte cereri, excepții sau probe.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului raportat la faptul că prin demersul introductiv s-a solicitat judecata în contradictoriu cu Primăria municipiului Z, că părți în proces au fost Direcția de Pază, Protocol și Administrativ și Primăria municipiului Z, iar recursului este declarat de Municipiul
Reprezentantul reclamantului intimat Consiliul Județean S - Direcția de Pază, Protocol și Administrativ solicită respingerea excepției ca neîntemeiată deoarece consideră că este un artificiu al Primăriei municipiului
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1849 pronunțată la data de 27.098.2009 în dosar nr- a fost admisă acțiunea reclamantei Direcția de Pază, Protocol și Administrativ din cadrul Consiliului Județean S și dispusă anularea raportului de inspecție fiscală nr.21017/22.04.2009 și a deciziei de impunere nr.21017/22.04.2004 emise de Primăria Municipiului
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că Direcția de Pază, Protocol și Administrativ a luat ființă prin Hotărârea nr.92/15.07.2005 a Consiliului Județean S, ca serviciu public de specialitate, cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Județean S, cu sediul în Z, -, nr.7.
Prin contractul de comodat nr.1714/25.02.2009 încheiat între Județul S, în calitate de comodant și Direcția de Pază, Protocol și Administrativ în calitate de comodatar, s-a cedat către comodant cu titlu gratuit folosirea spațiului situat în-, Z, în suprafață de 305,44 mp (camerele 9 și 10 de la etajul I și etajul III în totalitate, situate în clădirea ), începând cu data de 26.02.2009 până la data de 26.02.2010.
Acest contract s-a încheiat în baza Hotărârii nr.10/30.01.2009 a Consiliului Județean S, prin care s-a hotărât darea în folosință gratuită, pe termen de 1 an Direcției de Pază, Protocol și Administrativ S, a spațiilor din litigiu.
Contractul de comodat are caracter esențialmente gratuit, stipularea unei contraprestații pentru întrebuințarea lucrului împrumutat transformându-l într-un contract de locațiune.
Fiind un contract de comodat cel în baza căruia reclamanta folosește imobilul pentru care municipiul Zac alculat impozit pe clădire, plata acestui impozit îi revine proprietarului, respectiv comodatarului în speță, mai ales în condițiile în care, prin contract încheiat între părți nu s-a stipulat cui anume îi revine obligația plății impozitului pe clădire.
Este adevărat că art.249 alin.(3) din Codul fiscal prevede că " Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri", însă nu suntem în prezența unui contract de concesiune, închiriere, administrare sau folosință în speță pentru a fi aplicabil acest articol.
Pe de altă parte, nu se poate considera că este în prezent art.250 alin.1 Cod fiscal, care prevede scutirea de impozit pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ teritoriale, cu excepția celor în care se desfășoară activitate economică, întrucât reclamanta nu desfășoară activitate economică, ci este un serviciu public specializat în subordinea Consiliului Județean
Împotriva soluției arătate a declarat recurs Municipiul Z solicitând admiterea recursului și rejudecând pe fond cauza a fi respinsă ca nefondată acțiunea.
În susținere recurentul a arătat că prin contestație Direcția de Pază, Protocol și Administrativ Z este serviciu public specializat în subordinea Consiliului Județean S conform Hotărârii nr.92/15.07.2005, și ca atare în baza art.250 alin.1 pct.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, nu datorează taxa pe cl diri, neluând în considerare faptul în spa iul închiriat desf ăș oar activit ăț i economice. În condi iile în care Direc ia de Paz, Protocol i Administrativ Z desf ăș oar activit ăți economice, este evident pentru spa iul respectiv datoreaz taxa pe cl diri. Din Hot rârile Consiliului Jude ean S nr.188/15.12.2008 i nr. 7/31.01.2008, reiese faptul pentru serviciile prestate de intimat, aceasta încaseaz tarife lunare i nu taxe speciale.
Potrivit art.282 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, "Pentru func ionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice i
juridice, consiliile locale, jude ene i Consiliul General al Municipiului B, dup caz, pot adopta taxe speciale." Or pentru serviciile prestate de intimat nu se încaseaz o tax special, ci se percepe un tarif la care se aplic, o dovad în plus activitatea intimatei are natură economic i prin urmare nu i se poate aplica scutirea prev zut de art.250 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Un alt aspect contestat de tre contribuabil se refer la faptul nu au fost respectate prevederile art.87 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedur fiscal coroborat cu art.43, alin.2 din acela i act normativ.
În Decizia de impunere sunt prezentate obliga iile fiscale stabilite pe fiecare surs de venit, iar în cuprinsul Raportului de inspec ie fiscal precum i în anexa nr.1 sunt prezentate detailat cuantumul sumei datorate pentru fiecare perioad, precum i modul de calcul al debitelor constatate pe surse, termene scadente i modul de calcul al accesoriilor aferente.
Fa ță de cele ar tate mai sus, instan a de fond a re inut gre it în sentin a recurat urm toarele aspecte: Contractul de comodat are caracter sen ialmente gratuit, stipularea unei contrapresta ii pentru întrebuin are a lucrului împrumutat transformându-l într-un contract de loca iune. aracterul esentialmente gratuit al contractului de comodat prive te doar raporturile contractuale între rti, nu i eventualele obligatii stabilite în sarcina comodatarului de tre legislatia fiscal. În conditiile în care art.249 alin.3 stabile te expres în sarcina celui care folose te cl direa proprietatea public sau privat a statului sau a unit tilor administrative teritoriale. obligatia de plat a taxei pe cl diri este evident aceast tax nu poate fi considerat ca fiind o contraprestație pentru întrebuintarea lucrului ce face obiectul contractului de comodat.
Cât prive te aplicarea prevederilor art.249 alin.3, instan a de fond a stabilit gre it "nu suntem în prezen a unui contract de concesiune, închiriere, administrare sau folosin ță în spe ță pentru a fi aplicabil acest articol." Articolul 249 alin.3 nu face îns nici o referire la vreun "contract de folosin ță ", ci doar la titularii dreptului de folosin ță, or intimata în baza contractului de comodat se bucur de folosinta bunului.
Un alt aspect re inut eronat de tre instan a de fond este faptul în contractul de comodat nu s-ar fi stipulate cui anume îi revine obliga ia pl ăț ii impozitului pe cl dire, or în contractul de comodat nr.2151/28.12.2007 la art.4 lit. alin.7 se stabile te expres în sarcina comodatarului obligatia de plat a impozitului pentru spatiul închiriat a cum este prev zut de art.249 alin.3 din Legea nr.571/2003. Este evident prin semnarea contractului, comodatarul i-a asumat toate obliga iile stipulate, inclusiv cea pe care o contest la acest moment.
Totodat, în condi iile în care intimata încaseaz tarife pentru serviciile pe care le presteaz, consider activitatea intimatei este de natur economic i, ca atare, nu i se poate aplica scutirea prev zut de art.250 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Ulterior prin precizările depuse recurentul Municipiul Zai nvocat excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei care potrivit art.21 coroborat cu art.77 din Legea nr.215/2001 este o Structură funcțională lipsită de personalitate juridică și în consecință nu poate să stea în judecată.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata Direcția de Pază, Protocol și Administrativ a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că reținerile instanței sunt corecte.
Față de cele relevate la data de 17.02.2010 în temeiul art.137 pr.civ. Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității apreciată ca întemeiată pentru următoarele:
Din conținutul acțiunii introductive rezultă că intimata Direcția de pază, Protocol și Administrativ a chemat în judecată Primăria Municipiului Z iar hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea principiului disponibilității în contradicție cu aceasta pârâta Primăria.
Calitatea procesuală activă a fost definită în doctrină ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile, ea presupunând existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.
În privința calității procesuale a părților în căile de atac, s-a relevat că instanța de control judiciar trebuie să stabilească dacă acestea au participat la judecata în primă instanță, întrucât o persoană care nu a fost parte în proces nu are calitatea de a declara recurs împotriva hotărârii care a soluționat un litigiu între alte subiecte de drept și care, în aceste condiții, nu le este opozabilă.
Curtea reține că la fond nu municipiul a avut calitatea de parte ci primăria. În aceste condiții nefiind parte la fond recursul promovat va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de MUNICIPIUL Z împotriva sentinței civile nr. 1849/27.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./23.02.2010
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Maria Hrudei, Claudia Idriceanu
