Contestație act administrativ fiscal. Decizia 392/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--13.08.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 392
Ședința publică din 12 Martie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER.- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă T împotriva sentinței civile nr. 1085/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului intimat avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată conform facturii nr.041/11.03.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.6365/30/13.08.2008 și precizată la data de 03.11.2008 reclamantul a solicitat în procedura contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, anularea actului administrativ fiscal reprezentat de adresa nr. 105.576/18.07.2008 emisă de T și restituirea taxei speciale pentru autoturisme în sumă de 5.461 lei, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente de la data plății sumei până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca BMW,316 i adus din Comunitatea Europeana și înmatriculat în România, iar în vederea înmatriculării a fost obligat să achite taxa de prima înmatriculare care o apreciază ca nedatorată, discriminatorie și contrar normelor europene.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice T a, solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5461 lei achitată de contribuabil la data de 19.02.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul art.214 ind.1 - 214 ind.3 din nr.571/2003, privind Codul Fiscal și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prev. G nr.50/2008 pentru instituire taxei de poluare pentru autovehicule, respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Totodată se mai arată că, dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
De asemenea, mai solicită respingerea capătului de cererea privind obligarea la plata dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plații 19.02.2008 pana la restituirea efectiva, ca nelegala si inadmisibila, invocând in acest sens prev.art.2 din OG nr.9/2000 si art.124 din OG nr.92/2003.
Prin sentința civilă nr.1085 din 15.12.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu P T și în consecință a dispus anularea actului administrativ nr.105.576/18.07.2008 emis de pârâtă, a obligat pârâta T la restituirea sumei de 5.461 lei, cu dobânzi legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, reprezentând taxa specială pentru autoturism încasată cu CH serie nr.-/19.03.2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța constată că acesta prevede că" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, se remarcă faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90(I) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare si că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 5461 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare . înainte de aderare, sunt obligatorii pentru . România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pârâta să o restituie.
-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 5461 lei, de la data plătii sumei, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Ca urmare a admiterii acțiunii, în temeiul art.274 pr.civ, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat, conform F seria - nr.017/11.12.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta T solicitând modificarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se procedeze la admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil și cuantumul taxei de poluare prevăzută de nr.OUG50/2008 iar în privința plății dobânzilor legale să se procedeze la respingerea acțiunii neexistând un temei legal pentru acordarea acestora.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel recurenta arată că se impunea admiterea în parte a acțiunii ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG50/2008 fiind astfel aplicabile dispozițiile art.11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG50/2008. Odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 sunt direct aplicabile prevederile art. 11, fiind abrogate disp. art. 2141 -2143Cod fiscal și ca atare speța prezentă intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 OUG nr. 50/2008 întrucât taxa a fost achitată de reclamant la data de 19.02.2008.
În ceea ce privește plata dobânzilor legale se arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului neexistând dispoziții legale în acest sens.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță se solicită instanței aplicarea disp. art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă privind reducerea onorariului avocațial de 1000 lei, apreciindu-se că munca avocatului în speță a fost minimă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La dosar s-au mai depus concluzii scrise din partea intimatului, împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului avocațial.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta recurentă T la restituirea sumei de 5.461 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare procedând totodată la anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr.-/18.07.2008 emisă de Suma de restituit la care a fost obligată pârâta a fost actualizată cu dobânda legală de la data plății, 19.03.2008 până la restituirea efectivă. Totodată s-au acordat cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta a criticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește incidența nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului în România.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât nu se poate reține că petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscală întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Referitor la cererea recurentului de reducere a onorariului avocațial în condițiile art. 274 alin 3. p,c instanța apreciază că onorariu avocațial de 1000 lei nu are un cuantum nejustificat de mare în raport cu munca prestată de avocat, suma de 200 lei pretinsă de recurent fiind derizorie, ținând cont de faptul că activitatea avocatului a constat în redactarea acțiunii introductive și reprezentarea clientului în fața instanței de fond.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, instanța de recurs apreciază că acesta nu a făcut dovada onorariului avocațial achitat cu ocazia judecării cauzei în recurs, prin depunerea astfel a chitanței ce dovedește plata onorariului, motiv pentru care nu se vor acorda cheltuieli de judecată în recurs către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta T împotriva sentinței civile nr. 1085/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 Martie 2009.
PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - LIBER,aflat în CM - - -
Semnează Vicepreședinte
-
GREFIER,
- -
Red. AP-18.03.2009
TehnoredM. - 18.03.2009
SM/2 expl
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
