Contestație act administrativ fiscal. Decizia 416/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.416
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta " ROMÂNIA" T, împotriva sentinței civile nr.145/05.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtele - intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă avocat, pentru pârâta - intimată T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta - intimată
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, din partea reclamantei - recurente, prin registratura instanței, la data de 21.03.2008, taxă de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei. De asemenea, tot prin registratura instanței s-a depus la data de 25.03.2008 întâmpinări din partea pârâtelor - intimate, câte un exemplar comunicându-se reprezentantei reclamantei - recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei - intimate T pune concluzii de respingere a recursului pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.145 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta " ROMÂNIA" T în contradictoriu cu pârâții T și
S-a menținut Decizia de impunere nr.138/18.05.2007, emisă de către T, Raportul de inspecție fiscală nr.612/18.05.2007, întocmit de T și Decizia nr.468/112/18.07.2007, emisă de T, ca fiind temeinice și legale.
S-a act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta " România" a solicitat rambursarea TVA rezultată din decontul cu taxa negativa nr.75537/25.01.2007, aferent lunii decembrie 2006, însă, administratorul fiscal T în încheiat la 18.05.2007, înregistrat sub nr.612/18.05.2007, a constatat ca TVA înscrisă în factura nr.-/04.12.2006, emisă de " C" aferentă operațiunii de închiriere a unui bun imobil este nedeductibilă, deoarece nu au fost respectate prevederile pct.44 din nr.HG44/204, date în aplicare art.141 al.2 lit. k) și al.3 din Legea nr.571/2003, respectiv nu a fost prezentată notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunii de închiriere, de către emitentul fiscale.
În baza actului de control, pârâta Tae mis decizia de impunere nr.138/18.05.2007, privitoare la respingerea de la rambursare a sumei de 4241 lei, reprezentând TVA dedus nelegal de către reclamanta din factura nr. -/04.12.2006, emisă de " C" și diminuarea la rambursare a TVA cu suma de 4040 lei, reprezentând TVA aferent serviciilor externe prestate de Sports și care nu a fost autofacturat de " România" la momentul controlului.
Art.141 din Legea nr.571/2003, prevede că următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: pct.2 lit. k), arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile, cu următoarele excepții:
1. operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2. serviciile de parcare a vehiculelor;
3 . închirierea utilajelor și a mașinilor fixate în bunurile imobile;
4. închirierea seifurilor;
Chestiunea în dispută, vizează deducerea TVA-ului din factura nr. -/04.12.2006, emisă de " C",cu titlul de chirie pentru imobilul închiriat reclamantei, însă, conform textului de lege precitat, operațiunea de închiriere de bunuri imobile este scutită de TVA, împrejurare față de care suma menționată în factură nu este deductibilă pentru reclamantă.
Apoi, potrivit pct.44 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, "scutirile de taxă pe valoarea adăugată prevăzute de art. 141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pentru care art. 141 alin. (3) din Codul fiscal prevede dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare. de taxă pe valoarea adăugată se aplică livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoană impozabilă. Dacă o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adăugată livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată către beneficiari care au sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuită în România, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aplicată în mod eronat pentru o operațiune scutită; aceștia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adăugată și emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoarea adăugată".
Reclamanta se afla în eroare atunci când afirma că emitentul facturii - " C" - a optat tacit pentru taxarea acestor operațiuni, deoarece prevederile pct.42 al.5 și al.6 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004, în aplicarea art.145 Cod fiscal reglementează sfera persoanelor juridice care au optat pentru regimul de taxare, potrivit al.5, iar al.6 al aceluiași text de lege, se arată că, prin derogare de la prevederile al.5 persoanele care la data de 01.03.2003 au optat tacit asupra taxării operațiunilor prevăzute la art.9 al.2 lit. o) din Legea nr.345/2002, pot renunța oricând la aceasta opțiune în vedere aplicării regimului de scutire, urmând a depune la organul fiscal formularul pentru notificarea anularii opțiunii.
În concluzie, reclamanta " România" a dedus TVA din factura emisă de către " C" fără a prezenta notificarea depusă la organul fiscal prin care emitentul facturii nr. -/04.12.2006, și-a exprimat dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare prevăzut de art.141 al.3 din Codul fiscal și pct.44 din nr.HG44/2004, de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, texte de lege din exigențele cărora, rezultă cu puterea evidenței că regimul de taxare se aplică de la data înscrisă în notificare și nu de la o dată ulterioară, așa cum de altfel rezultă din formularul pentru notificarea opțiunii de taxare pentru operațiunile prevăzute la art.141 al.2 lit. k) (actualmente lit. e) Cod fiscal, atașat de reclamanta la 48, prin care " C" a optat pentru operațiunea de taxare începând cu data de 01.04.2007, adică, pentru operațiuni de genul - închiriere imobil - derulate ulterior depunerii notificării conform pct.4 din notificare.
Așa fiind, în considerarea prevederilor art.141 Cod fiscal și pct.44 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, reclamanta nu are drept de deducere a TVA, pe care l-a aplicat în mod eronat pentru o operațiune scutită, iar pe de altă parte trebuia să solicite emitentului - " C" stornarea facturii fiscale cu taxa pe valoarea adăugată și emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoare adăugată, însă, cum în pricină nu s-a dovedit că s-a formulat o astfel de cerere organul de control în mod corect a stabilit că factura fiscala nr. -/04.12.2006 nu face obiectul rambursării TVA.
Tribunalul a constatat că adresa din data de 05.01.2005, a -Direcția Generală Politici și Legislație la care se face trimitere în decizia nr. 66/2005 emisă de către Direcția Finanțelor Publice C, invocată în susținerea pretenției sale de către reclamantă, conform căreia notificarea începerii regimului de taxare reprezintă numai o condiție formală, nu poate aduce modificări unei norme juridice care stipulează imperativ că regimul de taxare se aplică de la data înscrisă în notificare, sau cu alte cuvinte de la data când se cunoaște opțiunea plătitorului de TVA.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.1, art.8, art.10, art.18 din Legea nr.554/2004, demersul judiciar al reclamantei a fost respins.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta " ROMÂNIA" T și a solicitat modificarea în tot a sentinței, iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea în totalitate a deciziei nr.468/2007 emisă de T și anularea în parte a Deciziei de impunere nr.138/2007 emisă de T, în privința sumei de 8281 lei, compusă din suma de 4241 lei reprezentând TVA aferent operațiunii de închiriere spațiu și suma de 4040 lei reprezentând TVA aferentă prestărilor externe care nu au fost autofacturate de societate, și să se dispună rambursarea acestei sume.
În motivarea recursului, se susține că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, fiind dată cu greșita aplicare a legii.
Recurenta arată că în ceea ce privește respingerea la rambursare a TVA în sumă de 4241 lei, TVA, înscrisă în factura nr.- din 4 decembrie 2006 emisă de către " C" și care reprezintă TVA aferent operațiunii de închiriere a unui bun imobil, în mod eronat s-a procedat la această respingere, în condițiile în care această societate a emis facturile reprezentând operațiuni de închiriere de bunuri imobile cu TVA încă din anul 2003, optând astfel tacit pentru taxarea acestor operațiuni.
Cu privire la TVA în sumă de 4040 lei, recurenta arată că este deductibilă, și este aferentă prestărilor externe care nu au fost autofacturate de societate la data controlului și ca urmare nu a fost solicitată la rambursare. Or, organul de control a respins nelegal de la rambursare o sumă de TVA care nu a fost solicitată de societate.
Intimatele au depus la dosar, întâmpinare și au solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală prin aplicarea greșită a legii, caz de modificare a sentinței, conform art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, prima instanță în mod greșit a respins acțiunea, și a considerat că actele administrativ - fiscale încheiate de pârâte sunt legale, deși, aceste organe în mod nelegal au respins cererea reclamantei de rambursare a TVA în sumă de 4241 lei, TVA înscrisă în factura nr.- din 4 decembrie 2006 emisă de " C", care reprezintă TVA aferentă operațiunii de închiriere a unui bun imobil, în condițiile în care această societate a emis facturile reprezentând operațiuni de închiriere de bunuri imobile cu TVA încă din anul 2003, și a optat tacit pentru taxarea acestor operațiuni.
Rezultă că reclamanta a dedus în mod legal TVA înscrisă în această factură, reprezentând TVA aferentă operațiunii de închiriere a unui bun imobil. În acest fel s-a pronunțat și Ministerul Finanțelor Publice prin adresa din 5 ianuarie 2005, către C, în care se arată că depunerea notificării ulterior începerii aplicării regimului de taxare nu poate anula opțiunea de taxare a operațiunilor respective, aceasta fiind numai o condiție formală. Or, din probele de la dosar, rezultă că reclamanta a depus o notificare la organul fiscal în sensul celor de mai sus, dar nu s-a ținut cont de aceasta.
Prima instanță și organele fiscale în mod greșit au respins la rambursare TVA în sumă de 4040 lei reprezentând TVA aferentă serviciilor externe prestate de Sports, cu toate că până la data efectuării controlului suma de 4040 lei nu a fost evidențiată în contabilitatea societății ca TVA deductibilă și deci, nu a fost solicitată la rambursare.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, și urmează ca în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.312 pct.3 din Codul d e procedură civilă să-l admită, modifică sentința și admite acțiunea reclamantei, în sensul anulării actelor administrativ fiscale încheiate de pârâte ca nelegale, urmând a se dispune rambursarea sumei de 8281 lei în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta România T, împotriva sentinței civile nr.145 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința și admite acțiunea reclamantei și dispune anularea deciziei nr.468/112 din 18 iulie 2007 emisă de pârâta T și anularea în parte a deciziei de impunere nr.138 din 18 mai 2007 emisă de - T - și anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr.612 din 18 mai 2007 întocmit de aceeași pârâtă în privința sumei de 8281 lei. Dispune rambursarea acestei sume, astfel cum s-a solicitat conform decontului de TVA cu nr.75537 din 25.2007, aferent lunii decembrie 2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
aflată în
semnează vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/09.05.08
TEHNORED:/09.05.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
