Contestație act administrativ fiscal. Decizia 419/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.419/CA
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - SRL - cu sediul în C, nr.9, jud. C, împotriva sentinței civile nr.26/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - SERVICIUL DE, cu sediul în C, Bd. -. -, nr.18, jud. C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - - - cu sediul în C,-, -F1, jud. C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.239/23.09.2009 depusă la dosar și pentru intimații pârâți răspunde consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.24000/ 25.06.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei conform chitanței seria - nr.-/20.01.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul avocat pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fondul cauzei admiterea contestației formulate, cu consecința anulării atât a deciziilor menționate cât și a Raportului de inspecție fiscală. Prcizează apărătorul recurentei reclamante că potrivit art. 145 alin.3 și 13 din Codul Fiscal societatea are dreptul la deduceri de TVA. Se solicită de către apărătorul recurentei obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații pârâți prin reprezentantul său convențional pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța ca temeinică și legală, conform concluziilor arătate pe larg în întâmpinare. Apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamanta nu are drept de deducere TVA.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr- reclamanta - - SRL în contradictoriu cu pârâții DGFP Constanta - Serviciul Soluționare Contestații și DGFP Constanta - - Acti itatea de Control iscal a solicitat anularea Deci iei nr. 81 /06.09.2006 emisa e către DGFP - Constanta, a ec zi ei - de impunere nr. 1976 /2 1.07.2006 si a Raportului de inspecție fiscală din da a de 10. 03. 2006, precum și suspendarea actelor administrative contestate până la soluționarea contestației.
Prin sent.civ.nr.26 din 20.01.2009 Tribunalul Constanța, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a dispus respingerea ca nefondată a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziilor și a raportului de inspecție, menținând decizia atacată nr.81/06.09.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, prin decontul de taxa pe valoare adaugata cu optiune de rambursare inregistrat la dministrația Finanțelor Publice Constanta sub nr. 80209 / 24. 01.2006, ec amanta a solicitat ambursarea soldului sumei negati e a taxei pe aloare adăugata aferente lunii decembrie in uma de 407.297 lei însă, urmare acestei cereri, la sediul societății a fost fectuată o inspecție fiscală de către DGFP Constanta - -, finalizată prin încheierea Raportului de insp cție fisc lă din data de 10. 03. 2006 si emite ea Deci iei de impunere nr. 1976/13.03. 2006, decizie contestată și admisă prin Decizia 45 /23.05.2006.
Ulterior s-a emis decizia nr. 1976/13.03.2006, ce a fost contestată, iar contestația a fost admisă prin decizia nr. 61/18.07.2006 emițându-se decizia nr. 1976/21.07.2006, care, la rândul său a fost contestată, însă prin decizia nr. 81/06.09.2006 s-a respins contestația.
Potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 3 din codul fiscal, poate beneficia de deducerea TVA orice persoana impozabila în raport de tipul operațiunii, respectiv dacă operațiunea este una care dă drept de deducere ori este una care nu dă drept de deducere.
Afirmația rec1amantei, conform căreia OG nr. 71 / 2002 este emisa ulterior incheierii si punerii in executare a contractului de gestiune delegata, nu poate fi reținută de instanță având în vedere că încheierea convenției și a contractului s-au făcut în anul 2004 și 2002, deci după intrarea in vigoare a dispozițiilor OG nr.71/2002, situație in care incidente in cauza sunt dispozițiile OG nr.71/2002 si nu cele ale Legii nr. 326/2001. Este adevărat ca potrivit OG nr.71 /2002 toate contractele incheiate anterior raman valabile si isi produc efectele potrivit dispozitiilor contractuale, insa in speta nu a exista incheiat un astfel de contract, astfel, încheierea unei conventii al carei obiect - a constituit prestările de servicii generate de gestiunea delegata a strazi or, trotuarelor, aleilor i parcajelor aflate in patrimoniul municipiului Constanta, precum si a unui contract de închiriere, prin care a fost acordata in favoarea beneficiarului un drept exc1usiv de folosința a componentelor sistemului de iluminat public reabilitat, fără insa ca acestea sa cuprindă condițiile de forma impuse de dispozițiile OG nr. 71 / 2002, u poate fi admis ca îndeplinind condițiile unui contract. Înseși dispozițiile Legii nr.326 /2001 prevăd care sunt condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească contractul încheiat intre operatorul de servicii si autoritatea administrativa locala, condiții ce nu au fost îndeplinite de reclamantă, astfel nu pot fi incidente dispozițiile Legii nr. 326/2001.
Susținerea rec1amantei, potrivit căreia in mod nelegal au apreciat organele iscale ca societății nu ii sunt incidente dispozițiile art. 145 alin.3 din Legea nr. 571 / 2003, conform ărora in folosul operațiunilor sale taxabile orice persoana impozabila înregistrată ca platitor de axa pe valoare adăugata are dreptul să deducă taxa pe aloare adaugata datorata sau achitata, ferenta bunurilor pentru prestările de servicii care -au fost prestate ori urmează să ii fie prestate e o alta persoana impozabila, nu poate fi reținută, intrucat bunurile aflate in proprietatea municipiului Constanta au fost date prin gestiune delegata reclamantei, care, in conformitate cu dispozițiile nr.351 /2001 si cu cele ale Legii 326/2001, are obligația administrării acestora, acestea fiind servicii fara plata, iar proprietarul acestor servicii este Consiliul Local Constanta, care nu este persoana impozabila.
Reclamanta nu a putut justifica ca achizițiile efectuate sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile, astfel incât in mod corect organele scale au respins cererea sa de rambursare.
Cheltuielile efectuate de reclamantă sunt finanțate prin alocații bugetare, nefiind investițiile sale proprii, iar activitatea societații este una de prestare de servicii pentru onsiliul Local Constanta si nu in folosul sau propriu.
Prețul prestației stabilit de părți pentru serviciile de delegare a gestiunii coperă numai cheltuielile administrative proprii ale operatorului fără a acoperi si costurile de ntreținere si reparații a bunurilor din domeniul public preluate in gestiune, cota pentru crearea resurselor necesare dezvoltării i modernizării infrastructurii edilitar-urbane precum i profitul peratorului.
Finanțarea achizițiilor este realizata din sumele provenite din majorarea capitalului social de catre asociatul unic, Consiliul Local Constanta, iar cheltuielile si cota parte a investițiilor efectuate la bunurile aparținând domeniului public nu se recuperează prin prețul prestațiilor de delegare, așa cum prevăd dispozițiile art. 39 alin.4 din OG nr. 71/2002.
Reclamanta a acționat ca un intermediar al prestatorilor efectivi ai lucrărilor de reparații, reabilitări, întreținere a domeniului public, delegate spre administrare, nici un cost al serviciilor și livrărilor efectuate de acești prestatori neregăsindu-se in structura tarifului stabilit potrivit Convenției nr.17575/25. 03. 2004.
Prin contractele cu nr.27113 / 22.02.2001, 27115 / 22.02.2001,Consiliul Local onstanta a delegt serviciul de iluminat public unor societati comerciale, iar prin contractele de esiune nr.- /12.12.2001, respectiv - / 12.12.2001, aceiași instituție publica a cesionat drepturile si obligațiile prevăzute in aceste contracte catre reclamanta.
Prin contractul de închiriere nr.69870 / 31.05.2002, re lamanta a acordat Consiliului Local onstanta dreptul de folosința exclusiva a componentelor sistemului e iluminat public, iar onform Procesului-verbal de negociere directa nr.27 /03.01.2005 pretul inchirierii începând cu 0 1.01.2005 este de 430. 000 lei/an inclusiv TVA.
Reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin. 3 din codul fiscal întrucât bunurile publice la care - au efectuat investiții si lucrări de întreținere si reparatii nu pot fi utilizate in scopul obtinerii de venituri impozabile efectuate cu plata fiind bunuri de interes general, reclamanta având doar obligatia de a le intretine si administra in limitele stabilite prin contractul de delegare de gestiune, fara a avea posibilitatea de a le instarina sau de a le schimba destinația. De asemenea serviciile publice administrative fiind servicii fara plata, operatiunile in cauza nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, nefiind îndeplinite condițiile prevazute de art. 126 din Legea 571 /2003.
Potrivit art. 126 alin. 1 din Codul Fiscal, operațiunile impozabile trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata; locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie in Romania; livrarea bunurilor sau prestarea serv ciilor să fie realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 1 2 7 alin. (1) și livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 12 7 alin. (2).
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză reclamanta nu are drept de deducere a TVA.
Împrejurarea că anterior anului 2005 reclamantei i s-a restituit TVA nu are relevanță în speță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta - Confort, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile legale incidente referitor la gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul mun.C, a sistemului de iluminat public precum și referitor la aplicabilitatea art.145 fiscal.
În primul rând, referitor la natura contractului de gestiune delegată, astfel cum aceasta era reglementat la data emiterii nr.351/2001, respectiv prin Legea 326/2001 se reține faptul că este un contract numit, de adeziune, consensual; acesta a început a se derula imediat după aprobarea 351/2001 iar în perioada 2001-2004 recurenta reclamantă a beneficiat cu acordul organelor fiscale de deducere TVA aferent gestiunii delegate.
În aceste condiții având în vedere existența contractului de gestiune delegată încă din anul 2001 și având în vedere dispozițiile OG 71/2002 care prevăd valabilitatea contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ urmează a se da eficiență dispozițiilor Legii 326/2001.
Referitor la respectarea legislației privind TVA instanța de fond nu a aplicat în nici un fel aplicabilitatea dispozițiilor art.145 alin.13 din Codul Fiscal.
Se arată că în cauză sunt incidente două texte de lege, respectiv art.145 al.3 - ca normă generală pentru operațiuni curente și art.145 al.13 care reprezintă situația specială aplicabilă investițiilor.
Se susține că în cauza de față sunt îndeplinite condițiile prev.de art.145 al.3 din Codul fiscal.
De asemenea, în cauză sunt incidente și disp.art.145 al.13 Cod fiscal, potrivit cărora societatea are dreptul de deducere a TVA-ului aferent investițiilor finanțate din bugetul local.
Se consideră în mod greșit de către instanța de fond că investițiile efectuate nu sunt făcute la obiectivele proprii, deoarece nu sunt proprietatea recurentei și, drept urmare, TVA-ul aferent acestora nu poate fi dedus.
Recurenta realizează servicii în cadrul gestiunii delegate pentru Primăria C, având sarcini și responsabilități proprii privind gestiunea propriu-zisă a serviciilor precum și administrarea și exploatarea infrastructurii edilitar-urbane necesare realizării serviciilor în cauză.
Intimata pârâta -Serviciul Soluționare Contestații și C-Activitatea de Control Fiscal a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea va dispune respingerea recursului pentru următoarele considerente,
Prin contractele cu nr.27113 / 22.02.2001, 27115 / 22.02.2001, Consiliul Local onstanta a delegat serviciul de iluminat public unor societăți comerciale, iar prin contractele de esiune nr.- /12.12.2001, respectiv -/ 12.12.2001, aceiași instituție publica a cesionat drepturile si obligațiile prevăzute in aceste contracte către reclamanta.
Prin contractul de închiriere nr.69870 / 31.05.2002, re lamanta a acordat Consiliului Local onstanta dreptul de folosința exclusivă a componentelor sistemului e iluminat public, iar onform Procesului-verbal de negociere directa nr.27 /03.01.2005 prețul închirierii începând cu 0 1.01.2005 este de 430. 000 lei/an inclusiv TVA.
Reclamanta realizează activitatea de gestiune în baza convenției încheiată cu Primăria Municipiului ce are ca obiect prestări servicii generate de gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul Municipiului C și a contractului de închiriere nr.299/ 31.05.2002 privind acordarea de către societatea reclamantă către Consiliul Local a unui drept exclusiv de folosință a componentelor sistemului de iluminat public reabilitat.
În esență, reclamanta susține că din activitatea desfășurată obține venituri, iar în vederea obținerii acestor venituri, societatea înregistrează cheltuieli acoperite prin alocarea unor sume din bugetul Municipiului C prin majorarea capitalului social. Pentru cheltuielile înregistrate, societatea consideră că îndeplinește condițiile cerute de art. 145 alin. 3 și 13 Cod fiscal pentru deducerea taxei pe valoarea adăugată.
Curtea apreciază că recurenta reclamantă nu îndeplinește condițiile legale invocate, soluția organului fiscal fiind corectă.
I) Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 326/2001, în cazul gestiunii delegate autoritățile administrației publice locale pot apela, pentru realizarea serviciilor, la unul sau mai mulți operatori de servicii publice, cărora le încredințează - în baza unui contract de delegare de gestiune - gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum și administrarea și exploatarea sistemelor publice tehnico-edilitare necesare în vederea realizării acestora.
Articolul 19 impune, de asemenea, ca desfășurarea activităților specifice fiecărui serviciu public de gospodărie comunală, organizat și realizat în sistemul de delegare a gestiunii, să se facă pe bază de contract.
Aceeași condiție este reluată în art. 12 din nr.OG 71/2002 care prevede că în cazul gestiunii delegate autoritățile administrației publice locale pot apela pentru realizarea serviciilor la unul sau mai mulți operatori, cărora le încredințează, în totalitate sau numai în parte, în baza unui contract de delegare a gestiunii, sarcinile și responsabilitățile proprii cu privire la gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum și la administrarea și exploatarea infrastructurii edilitar-urbane, necesare realizării serviciilor, iar art. 13 alin. 6 și 7 prevede anexele ce trebuie în mod obligatoriu să însoțească contractul de delegare a gestiunii, respectiv elementele pe care acesta trebuie să le cuprindă.
Față de dispozițiile menționate, instanța apreciază că nu poate fi reținută susținerea reclamantei potrivit căreia legea nu impune în mod obligatoriu o anumită formă a contractului de delegare de gestiune, nr. 351/2001 fiind suficientă pentru a proba existența unui astfel de contract, care a fost și executat. Hotărârea Consiliului Local nu poate suplini existența contractului deoarece nu cuprinde clauze cu privire la condițiile de acordare a gestiunii serviciilor publice, de administrare și exploatare a bunurilor din domeniul public, dar și cu privire la tariful aferent serviciilor prestate.
Mai mult, nu se poate considera că gestiunea delegată nu a fost acordată prin Convenția nr. 1757/2004 ci prin nr. 351/2001, astfel că nu ar fi incidente prevederile nr.OG 71/2002. Însăși Hotărârea prevede obligația ordonatorului de credite de a încheia contractul de delegare de gestiune, iar în baza acestei hotărâri a fost încheiată Convenția nr. 1757/2004 ce are ca obiect prestări servicii generate de gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor. Ori, această convenție, deși încheiată ulterior intrării în vigoare a nr.OG 71/2002, nu respectă dispozițiile legale impuse.
Este adevărat că art. 13 alin. 9 din nr.OG 71/2002 prevede că dispozițiile noi nu sunt aplicabile operatorilor care la data intrării în vigoare a ordonanței își desfășoară activitatea în baza unor contracte de delegare de gestiune încheiate anterior, însă condiția impusă de lege este ca aceste contracte să fie "legal încheiate", situație ce nu se verifică în cauză, condițiile în acest sens nefiind îndeplinite.
Singurul contract existent la momentul intrării în vigoare a nr.OG 71/2002 era contractul de închiriere nr. 69860/31.05.2002 privind acordarea de către societatea reclamantă către Consiliul Local a unui drept exclusiv de folosință asupra componentelor sistemului de iluminat public reabilitat. Ori, astfel cum a reținut și organul fiscal, reclamanta nu avea dreptul de a închiria către autoritatea locală bunuri ce aparțineau în realitate domeniului public al unității administrativ teritoriale. În situația dată, reclamanta nu este îndreptățită să solicite deducerea TVA în condițiile în care obținerea veniturilor taxabile se întemeiază pe un contract nelegal încheiat.
II) De asemenea, potrivit art. 145 alin. 3 Cod fiscal, "Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugatăare dreptulsă deducă:
a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bu nurilor ce i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate și pe ntru prestările de servicii care i-au fost prestate sau urmează săîifie prestate de o altă persoană impozabilă".
Astfel, se reține că, în speță, cheltuielile efectuate pentru întreținerea, exploatarea și reabilitarea drumurilor publice și a sistemului de iluminat public nu pot fi considerate ca fiind efectuate de societate în scopul obținerii de venituri taxabile. Fiind vorba de bunuri de utilitate publică, pentru exploatarea acestora nu se percep tarife de la utilizatori. Autoritatea locală nu poate fi considerată "utilizator", astfel cum susține reclamanta care arată că în fapt finanțarea cheltuielilor aferente gestiunii delegate se asigură, în conformitate cu art. 8 alin. 2 din Legea nr. 326/2001, respectiv din bugetul propriu al operatorului prin încasarea tarifelor de la utilizatori și prin alocații bugetare, în completare. Operațiunile menționate sunt fără plată, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 126 alin. 1 Cod fiscal, potrivit cu care în sfera de aplicare a TVA se cuprind operațiuni care constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuatăcu plată.
Legal, în schimbul prestării serviciilor de administrare, "Confort " are dreptul, în baza unui contract de gestiune delegată, la perceperea unui tarif care trebuie stabilit în conformitate cu prevederile nr.OG 71/2002 și care trebuie să acopere toate costurile generate de întreținerea și administrarea bunurilor publice, modernizarea și dezvoltarea acestora, precum și costurile proprii administrative.
În speță, astfel cum au constatat organele de inspecție fiscală, prețul prestației convenit de părți cuprinde doar cheltuielile proprii efectuate de reclamantă, nefiind incluse nici un fel de cheltuieli cu prestațiile efectuate de terți pentru reabilitarea și întreținerea efectivă a sistemului de iluminat public, a străzilor, trotuarelor, aleilor, parcajelor, etc. Aceste cheltuieli sunt acoperite prin majorările de capital social efectuate de asociatul unic - consiliul local, ele nu se recuperează prin prețul prestațiilor de delegare. Prin urmare, cheltuielile menționate nu contribuie la obținerea de venituri taxabile în baza convenției de delegare de gestiune.
III) Conform prevederilor art. 145 alin. (13) din Cod: "Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale.
Reclamanta nu îndeplinește condițiile impuse de art. 145 alin. 13 deoarece investițiile realizate vizează bunuri aflate în domeniul public al municipiului și nu pot fi considerate investiții proprii. Faptul că reclamanta nu a procedat la calculul amortizării legale a investițiilor realizate confirmă faptul că ea însăși le-a considerat ca fiind bunuri publice și nu investiții proprii. Mai mult, deducerea TVA se face și în situația dată potrivit prevederilor legale, ceea ce înseamnă că obiectivele de investiții trebuie să fie realizate în scopul obținerii de venituri taxabile, condiție pe care reclamanta de asemenea nu o îndeplinește, după cum s-a precizat anterior.
Se constată că, față de condițiile concrete în care s-au desfășurat operațiunile de delegare de gestiune, organul fiscal a procedat corect la încadrarea reclamantei în prevederile art. 137 alin. 3 lit. "e" Cod Fiscal care arată că "nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia", după ce, în considerarea art. 11 alin. 2 din Codul Fiscal a calificat tranzacțiile derulate între Consiliul Local C și "Confort " ca fiind "tranzacții afiliate".
Față de toate criticile formulate în motivele de recurs, instanța constată legalitatea și temeinicia soluției, motiv pentru care, în conf.cu art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - - SRL - cu sediul în C, nr.9, jud. C, împotriva sentinței civile nr.26/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - SERVICIUL DE - cu sediul în C, Bd. -. -, nr.18, jud. C și - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - - - cu sediul în C,-, -F1, jud., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
28 Octombrie 2009
Jud.fond-
Tehnored.jud.
2 ex/22.12.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
