Contestație act administrativ fiscal. Sentința 43/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 43
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții -. și prin mandatar și MOBILA prin lichidator judiciar & B, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09 martie 2009 fiind consemnate prin încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 2459/110/6.05.2008 reclamanții, și Mobila - prin administrator special - au chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice B și B în contradictoriu cu care au solicitat a se constata nelegalitatea deciziilor nr. 7/11.03.2007 și nr. 1/16.11.2007.
Înmotivarea acțiunii, reclamanții au susținut următoarele:
Prin decizia nr. 1/16.11.2007 li s-a imputat suma reprezentând datoriile, iar prin decizia nr. 7/11.03.2007 le-a fost respinsă contestația formulată împotriva primei decizii. Creanțele nu pot fi imputate persoanelor fizice și Mobilă din mai multe considerente:
1. Creanțele sunt mai vechi de 5 ani, astfel încât operează prescripția prevăzută de art. 131 din Codul d e procedură fiscală. Nu poate fi invocată imprescriptibilitatea actului de executare întrucât împotriva persoanelor fizice nu a existat nici un act de executare.
2. Nu pot fi imputate persoanelor fizice nici penalitățile de întârziere ulterioare datei prescripției; conform art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 penalitățile nu mai pot fi calculate.
3. Din conținutul deciziei contestate nu rezultă data când s-au născut creanțele pentru a se putea verifica realitatea lor și modul de calcul al penalităților. Din decizia nr. 7 rezultă că s-ar imputa și creanțe ulterioare divizării.
4. Nu se poate determina ordinea în care s-au stins creanțele întrucât normele legale au prevăzut în mod alternativ când stingerea obligațiilor mai vechi, când stingerea celor mai noi. Prin urmare, nu se poate stabili care creanțe au fost stinse după divizare din debitul rămas în pasivul societății mamă și care sunt noile obligații adăugate pasivului preexistent.
5. Nu pot fi imputate persoanelor fizice creanțele atâta vreme cât nu au fost executate activele societăților divizate.
6. Nu există temei legal pentru imputarea creanțelor societății mamă întrucât art. 27 alin. 1 lit. b) și alin. 2 lit. a) nu are legătură cu operațiunea de divizare. În cauză nu a operat o înstrăinare a bunurilor sau o ascundere cu rea-credință, ci dimpotrivă a existat o publicitate a operațiunilor de divizare necontestată în termenul legal și pentru care a existat acordul B printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
7. Nu pot fi imputate creanțele derivând din penalități calculate după expirarea perioadei de 15 zile de la data comunicării somației de plată, conform art. 145 din Codul d e procedură fiscală. Pentru organele fiscale continuarea executării silite este obligatorie motiv pentru care nu pot recunoscute penalitățile calculate ca urmare a neexecutării de către organul fiscal a atribuțiilor proprii; nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul fapt - art. 108 alin. 4 din Codul d e procedură civilă. Condițiile de suspendare a executării sunt expres prevăzute de lege.
8. Deși s-a invocat art. 27 din Codul d e procedură fiscală, emitentul deciziei nr. 1 omis să angajeze răspunderea și Mobilă, ca titulare de drepturi și obligații rezultate prin divizare.
9. Deciziile contestate sunt expresia unui abuz clar dacă se are în vedere că li se impută diferența de valoare de vânzare făcută de pârâte și propria evaluare a pârâtelor. Organul fiscal nu a precizat în ce condiții a vândut bunurile Mobilă, însă le impută managementul defectuos al vânzării.
10. Nu se poate angaja răspunderea Mobilă întrucât această societate se află în procedura insolvenței, devenind aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
11. Nu se poate angaja răspunderea Mobilă pentru penalități de întârziere calculate după expirarea perioadei de 15 zile prevăzută de art. 145 din Codul d e procedură fiscală, pentru motivele arătate la pct. 3, 4, 5 și 8.
12. În încercarea de a crea un motiv credibil pârâtele au susținut că patrimoniul societăților divizate ar fi fost inegal evaluat. Această apreciere vine după 4 ani de la data publicării divizării în Monitorul Oficial al României. Este o simplă apreciere fără valoare juridică întrucât, indiferent de modul de evaluare, toate bunurile erau sechestrate de pârâte indiferent de patrimoniul în care intrau.
La termenul din 21.05.2008 reprezentantul pârâtei PBa invocat excepția lipsei calității procesuale a acestei pârâte și a solicitat introducerea în cauză a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii. Reclamanții au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii care este emitentul deciziilor contestate. Prin urmare, prin încheierea din 21.05.2008 Tribunalul Bacăua dispus introducerea în cauză a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, dar și citarea lichidatorului judiciar al Mobilă A, Cute.
Excepția lipsei calității procesuale a fost invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și prin întâmpinarea depusă la termenul din 3.09.2008.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Bai nvocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău motivat de faptul că suma de 21.087.796 lei pentru care s-a stabilit răspunderea solidară a reclamanților depășește limita instituită prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 479 din 1.10.2008 Tribunalul Bacăua admis excepția necompetenței materiale, declinându-și competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BACĂU. Tribunalul a reținut dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și faptul că prin decizia nr. 1/16.11.2007 s-a dispus angajarea răspunderii solidare pentru suma de 21.087.798 lei.
La Curtea de APEL BACĂU cauza a fost înregistrată sub nr. 733/32/7.11.2008.
La termenul din 12.09.2009 reclamantul a declarat că renunță la acțiunea pe care a formulat-o în numele Mobilă A, în calitate de administrator special. La același termen de judecată reclamantul a depus o cerere care cuprinde precizări cu privire la nelegalitatea deciziilor contestate după cum urmează:
- după divizare nu a mai avut calitatea de administrator la, iar după divizare acestei societăți i-au rămas suficient de multe și de valoroase active - terenul cu cea mai mare deschiere la drumul național și care avea o suprafață de 164.083 mp din care o suprafață de 73.618 mp era liberă de orice construcții; clădiri aflate în stare de conservare și, deci, nesupuse factorilor de eroziune/coroziune generați de procesul de producție - așa încât să genereze un nivel ridicat de venituri;
- activele care au rămas în patrimoniul au fost evaluate de o echipă de specialiști, iar procesul de divizare s-a efectuat cu deplină transparență și nimeni nu a formulat obiecțiuni cu privire la proiectul de divizare;
- atât înainte de divizare, cât și după aceasta întreg patrimoniul au fost și au rămas indisponibilizate de către organele fiscale, toate bunurile aflându-se sub sechestrul acestora;
- atât înainte de divizare, cât și după aceasta numai organele fiscale au înstrăinat bunuri ale;
- activitatea tot mai slabă a este consecința mai multor factori: supradimensionarea industriei de mobilă din România anterior anului 1989; deteriorarea constată a monedei naționale în perioada 1989-2004, urmată de lipsa de rentabilitate a exportului odată cu aprecierea leului; vânzarea bunurilor societății de către organele fiscale în cadrul executării silite; existența unor utilaje depășite;
- prejudiciul de 21 milioane lei nu aparține foștilor administratori, ci a fost creat în urma slabei valorificări a bunurilor de către organele fiscale; anterior executărilor silite valoarea bunurilor era de circa 87.000.000 ron;
- raportul de evaluare a Mobilă a relevat o valoare de circa trei ori mai mare decât a
La termenul din 9.02.2009 pârâtaAdministrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlociia formulatîntâmpinaresusținând că motivele invocate de reclamanți sunt nefondate. Pârâta a făcut precizarea că întâmpinarea a fost formulată ținând seama de renunțarea la acțiunea Mobilă În combaterea acțiunii, pârâta a arătat următoarele:
Art. 131 din Codul d e procedură fiscală se referă la termenul în care organul fiscal are dreptul de a cere executarea silită pentru o creanță fiscală. Ori, în cauză, prin decizia nr. 1/16.11.2007 s-a dispus angajarea răspunderii solidare cu debitoarea; această decizie reprezintă un act administrativ fiscal, un titlu de creanță și nu o formă de executare îndreptată împotriva reclamanților. - mult, obligațiile fiscale înscrise în această decizie s-au constatat a fi valabile (neprescrise) prin înscrierea lor la masa credală în dosarul de faliment nr- al și în dosarul nr- al Mobilă A aflate pe rolul Tribunalului Bacău. pentru decizia nr. 1/16.11.2007 termenul de prescripție a executării începe să curgă la data de 1.01.2008 și expiră la data de 31.12.2012.
Creanțele fiscale rezultă din titlurile de creanță prin care s-au stabilit obligații de plată în sarcina și care au fost însușite de conducerea acestei societăți. Astfel, la data divizării s-a efectuat verificarea fiscală a prin procesele-verbale nr. 2459/2.08.2004 și nr. 1756/17.06.2004 stabilindu-se în sarcina societății datorii de 6.714.414 lei la bugetul asigurărilor sociale de stat și de 9.650.073 lei la bugetul de stat; ambele acte au fost însușite de conducerea societății, respectiv de reclamantul și directorul economic.
Din totalul datoriilor înainte de divizare, de 26.364.488 lei (ron), în urma divizării a rămas cu suma de 23.002.158 lei, sumă la care se adaugă declarațiile lunare de obligații fiscale, deconturile de taxă pe valoarea adăugată și accesoriile instituite de organele fiscale diminuate cu plățile efectuate de societate și cu sumele rezultate din executarea silită.
Organele de executare au demarat procedura de valorificare a activelor preluate de societățile rezultate din divizare. Bunurile Mobilă A au fost evaluate la 18.318.102 lei, iar în baza publicației de vânzare nr. 54139/7.08.2007 au fost scoase la vânzare bunurile acestei societăți. În această perioadă, în calitate de administrator al Mobilă a introdus cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței conform Legii nr. 85/2006; notificarea deschiderii procedurii a fost înregistrată la organul fiscal la data de 8.08.2007, la o zi după emiterea publicației de vânzare, din acest aspect rezultând și reau-credință a administratorului.
Acordul dat de organul fiscal la divizarea nu a fost un acord expres, ci unul de principiu.
Cele 4 societăți rezultate din divizare au preluat doar 12% din datoriile fiscale ale societății mamă motiv pentru care organul fiscal a solicitat documente din care să rezulte modul de evaluare a bunurilor mobile și imobile la data împărțirii datoriilor.
Organul fiscal a intrat în posesia reevaluării activelor corporale ale la data de 2.12.2008, fiind depusă de, o altă persoană căreia i s-a atras răspunderea solidară prin aceeași decizie. Reevaluarea nu este efectuată de persoane autorizate, ci de salariați ai societății; aceștia au acordat bunurilor preluate de noile societăți rezultate prin divizare un grad de uzură foarte mare (până la 99%) iar pentru cele rămase la s-au acordat grade mici de uzură (chiar de 7%). Dacă ar fi cunoscut această evaluare, organul fiscal ar fi contesta-o și ar fi solicitat o nouă evaluare efectuată de un expert autorizat și imparțial.
Penalitățile de întârziere au fost calculate prin acte administrativ fiscale, acte care au fost însușite de societate care nu a contestat în termen legal nici un act administrativ fiscal.
Bunurile mobile ale Mobilă și au fost valorificate de organele fiscale.
Valorificarea bunurilor Mobilă Aaf ost suspendată ca urmare a declanșării procedurii insolvenței de către administratorul.
Valorificarea blocului de nefamiliști nu are relevanță întrucât acesta a fost valorificat conform prevederilor legale în vigoare în anul 2003, dată la care cei doi reclamanți puteau face contestație la executare dacă considerau că prețul nu este real.
Scopul divizării a fost acela de deposedare de bunuri a și aducerea ei în stare de faliment, provocându-se insolvabilitatea acesteia atât prin modul de împărțire a datoriilor la bugetul general consolidat, cât și prin înstrăinarea bunurilor mobile și imobile, situație care se încadrează în prevederile art. 27 alin. 1 lit. b) și alin. 2 lit. a) din Codul d e procedură fiscală.
Examinând deciziile contestate în raport de apărările părților, de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile în materie,curtea de apelconstată următoarele:
În fapt
Actele administrativ fiscale contestate.
Prindecizia nr. 1 din 16.11.2007emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii B s-a dispus angajarea răspunderii solidare cu debitoarea a persoanelor juridice Mobilă B, Mobila A B și a persoanelor fizice -., -. și pentru obligațiile fiscale de plată în cuantum de 21.087.798 lei ale debitoarei A, în temeiul art. 27 alin. 1 lit. b) și alin. 2 lit. a) din Codul d e procedură fiscală. În ceea ce privește situația de fapt emitentul deciziei a reținut următoarele:
- până la divizarea, pentru creanțele fiscale restante au fost emise, în perioada 2001-2003, somații de plată, titluri executorii, popriri pe conturi bancare, popriri la terți și sechestre pe toate bunurile mobile și imobile, în anul 2003 trecându-se la valorificarea bunurilor sechestrate prin licitație publică;
- în urma divizării parțiale, care a avut loc la data de 31.03.2004 prin protocolul 289/2004, au luat naștere 4 societăți comerciale: Mobilă B, Mobilă B, Mobila A B și B;
- la data divizării parțiale a datoriile restante la bugetul general consolidat erau de 26.406.257 lei, iar toate bunurile mobile și imobile erau sechestrate de organul fiscal teritorial;
- scopul divizării a fost acela ca să rămână cu datoriile, deposedarea de bunuri și trecerea în faliment, falimentul fiind declanșat la cererea debitorului, conform încheierii din data de 14.09.2006, în dosarul nr. 2441/2006;
- datoriile restante în sumă de 26.406.257 lei au fost împărțite după cum urmează: - 23.082.971 lei; Mobilă - 708.527 lei; Mobilă - 1.702.309 lei; Mobila - 896.755 lei și - 96.695 lei;
- întrucât procedura de executare a bunurilor nu a dus, până la data divizării, la recuperarea în totalitate a datoriilor acesteia din bunurilor rămase după divizare, executarea s-a extins asupra bunurilor rămase după divizare având în vedere existența drepturilor de gaj și de ipotecă instituite anterior divizării. În acest fel au fost valorificate toate bunurile și Mobilă și parțial bunurilor celorlalte două societăți;
- în luna august 2007 fost finalizată evaluarea tuturor bunurilor Mobilă, stabilindu-se o valoare de piață de 18.318.103 lei, pentru care s-a organizat licitație publică la data de 22.08.2007 conform dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală, licitația care a fost suspendată în baza Legii nr. 85/2006, în baza sentinței din 27.07.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău;
- bunurile Mobila au fost evaluate la suma de 4.373.513 lei, organizându-se 3 licitații la care nu au fost depuse oferte de vânzare;
- la data divizării persoanele fizice pentru care a fost stabilită răspunderea solidară aveau calitatea de persoane împuternicite și de administratori, cu excepția lui;
- persoanele juridice pentru care s-a angajat răspunderea solidară desfășoară aceeași activitate cu societatea care s-a divizat;
- după divizare activitatea a fost într-o continuă descreștere, din luna septembrie 2006 nu mai desfășoară activitate, iar începând cu 14.09.2006 a intrat în faliment, în timp ce, în perioada decembrie 2004 - iunie 2007 activitatea Mobilă a crescut semnificativ, o evoluție pozitivă a cifrei de afaceri având și Mobilă.
În raport de aceste elemente de fapt, emitentul deciziei a constatat că supraevaluarea activelor rămase la și împărțirea patrimoniului acesteia prin diminuarea sau creșterea soldurilor la data de 30.06.2003, așa cum a fost publicat în proiectul de divizare în partea a IV-a a Monitorului Oficial nr. 3094/2.12.2003, a fost făcută cu rea-credință și cu intenția vădită ca să rămână cu o parte mai mare a datoriilor bugetare, iar societățile rezultate din divizare să aibă oportunitatea de a primi active mai valoroase și datorii mai mici, din care majoritatea accesorii nepurtătoare de majorări, având astfel posibilitatea achitării acestora. Sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii solidare: pentru persoanele fizice întrucât au avut calitatea de administratori la data divizării semnând toate actele necesare divizării și punând în aplicare Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor care a fost prezentată judecătorului delegat pentru a fi publicat proiectul de divizare în Monitorul Oficial al României, provocând astfel starea de insolvabilitate a prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia; pentru persoanele juridice întrucât au dobândit dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, valoarea contabilă a acestora reprezentând cel puțin J din valoarea netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorilor, iar între starea de insolvență a și dobândirea activelor de către societățile rezultate prin divizare există legătura de cauzalitate.
Anterior emiterii deciziei privind angajarea răspunderii solidare, la data de 29.09.2006, a fost întocmitprocesul-verbal de constatare a stării de insolvabilitate înregistrat sub nr. 53819/6.10.2006. Prin acest proces-verbal s-au constatat obligații fiscale în sarcina debitoarei în sumă totală de 30.098.699 lei - din care 11.529.957 lei debit, 17.041.058 lei dobânzi și 1.527.684 lei penalități de întârziere - din care, în urma executări silite s-au stins obligații în sumă de 6.870.078 lei, rămânând un rest de 23.229.021 lei, din care 5.413.478 lei debit, 16.307.063 lei dobânzi și 1.508.480 lei penalități. S-a mai constatat că debitorul se încadrează în dispozițiile art. 172 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală întrucât veniturile și bunurile urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată.
Contestația administrativă formulată de Mobilă A, -, și împotriva decizie nr. 1 din 16.11.2007 a fost respinsă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii B prindecizia nr. 7 din 11.03.2007. În motivarea acestei decizii s-au reținut - pe lângă elementele de fapt și de drept reținute în decizia nr. 1/2997, care au fost preluate în cea mai mare parte - următoarele:
Susținerea contestatorilor întemeiată pe art. 131 din Codul d e procedură fiscală nu poate fi reținută deoarece, conform art. 133, termenul de prescripție se întrerupe la data îndepliniri unui act de executare, acte care au fost făcute în perioada 2000-2006; potrivit art. 142 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează.
Suma de 21.087.798 lei reprezintă datoria restantă la data întocmirii deciziei nr. 1/2007 înregistrată în evidența analitică pe plătitor, sumă pentru care există acte administrative fiscale necontestate de debitor. Datoria restantă a fost înscrisă la masa credală de către lichidatorul judiciar odată cu deschiderea procedurii insolvenței, deci este diminuată cu sumele recuperate din executarea silită. În cadrul acestei proceduri nu se pot contesta datoriile stabilite prin acte administrativ fiscale, ci numai condițiile de angajare a răspunderii solidare.
Decizia de angajarea răspunderii solidare a fost întocmită cu respectarea art. 28 din Codul d e procedură fiscală care prevede că decizia trebuie să cuprindă scadența creanțelor pentru care s-a angajat răspunderea solidară.
Stingerea datoriilor s-a făcut în ordinea vechimii potrivit art. 169 din Codul d e procedură fiscală.
Angajarea răspunderii solidare nu este condiționată de aplicarea procedurii de executare silită. Organul fiscal a demarat procedura de executare a activelor societăților rezultate din divizare, iar licitația organizată pentru vânzarea bunurilor Mobilă a fost suspendată întrucât s-a declanșat procedura insolvenței.
unei societăți comerciale presupune și o schimbare a proprietarului bunurilor, deci este o înstrăinare,sub orice formă" care a dus la insolvabilitatea, acesteia luându-i-se principalele active: fabricile de mobilă, halele de producție, depozitele etc. avizul dat de organele fiscale la divizare a fost unul de principiu, condiționat de faptul că toate bunurile indisponibilizate de organele de executare silită să rămână la dispoziția acestor organe indiferent cărei societăți îi vor reveni după divizare. De asemenea, la data avizului, organele fiscale nu au avut cunoștință de faptul că împărțirea datoriilor și activelor se va face cu încălcarea normelor contabile, astfel cum se poate vedea și din proiectul de divizare publicat în Monitorul Oficial al României.
Prin divizare a primit active supraevaluate și datorii foarte mari, valori care nu se regăsesc în bilanțurile ulterioare depuse de la organul fiscal teritorial, constatându-se o diminuare a valorii terenurilor de la 5.705.873 lei la 2.185.285 lei, iar la construcții o creștere de la 2.233.450 lei la 14.802.443 lei, echipament tehnologic o creștere de la 551.720 la 1.223.129 lei, mijloace de transport o scădere de la 118.711 lei la 38.570 lei, alte mijloace fixe o creștere de la 8.307 lei la 17.066 lei, active circulante o creștere de la 10.644.476 lei la 11.063.743 lei, creanțe și alte decontări o scădere de la 1.766.416 lei la 795. 548 lei.
Bunurile mobile ale Mobilă și au fost valorificate de organele fiscale.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 întrucât emiterea deciziei nr. 1/2007 nu reprezintă o acțiune judiciară sau extrajudiciară pentru realizarea creanțelor.
În urma hotărârilor adunării generale a acționarilor întrunite la data de 22.09.2003 și 22.09.2003 a fost întocmit proiectul de divizare a Scopul declarat al divizări a fost desprinderea activităților care se desfășoară independent în societate, respectiv producția de mobilă, producția de tapițerii-binale-case, producția de confecții metalice, precum și desprinderea activității de producție mobilă din cadrul fabricii B care, pe lângă faptul că își poate desfășura în mod independent activitatea, mai generează și costuri suplimentare determinate de faptul că se află la circa 25 Km de
Prin divizare a transmis o parte din pasivul și activul său - respectiv bunurile și obiectele de inventar aflate în folosința proprie la data divizării, precum și obligațiile pe care le avea la acea dată - către 4 societăți nou înființate:
- Mobilă (Fabrica de mobilă I de pe B) având ca obiect de activitate principal producția și comercializarea de mobilă;
- Mobilă (Fabrica -Binale-Case de pe B) având ca obiect de activitate principal producția și comercializarea de tapițerii, uși, case de lemn din panouri prefabricate, mobilier;
- Mobila (Fabrica de mobilă B) având ca obiect de activitate principal producția și comercializarea de mobilă;
- Conf (Atelierul mecanic Central de pe B) având ca obiect de activitate principal confecțiile metalice, reparația și întreținerea utilajelor de producție.
Activele au fost divizate - pe baza bilanțului la data de 30.06.2003 -după cum urmează:
- 2.144.080 lei pentru Mobilă
- 1.- lei pentru Mobila
- 70.594 lei pentru Conf
- 1.- lei pentru Mobilă
- 24.- lei pentru
Datoriile au fost divizate după cum urmează:
- 1.702.309 lei pentru Mobilă
- 869.755 lei pentru Mobila
- 96.694 lei pentru Conf
- 708.527 lei pentru Mobilă
- 21.642.716 lei pentru
În urma divizării, structura acționariatului a rămas aceeași - 50,994% Asociația,Mobila", 32,451% și 16,555% acționari - iar numărul de acțiuni a rămas același la toate societățile rezultate din divizare.
Astfel cum rezultă din adresa nr. 13375/3.10.2006 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău reclamanții -. și au fost numiți ca administratori ai 8.12.1999, mandatul expirând la data de 7.12.2003, reclamantul -. a avut funcția de președinte al consiliului de administrație, iar reclamantul pe cea de membru al consiliului. Prin cererea de mențiuni înregistrată sub nr. 13025/8.03.2004 au fost făcute mențiuni cu privire la revocarea mandatului de administrator al celor doi reclamanți.
Din aceeași adresă rezultă că proiectul de divizare a fost depus la registrul comerțului cu cererea înregistrată sub nr. 20456/20.11.2003.
Proiectul de divizare a fost publicat apoi în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, Nr. 3094/2.12.2003. În același monitor a au fost publicate hotărârile nr. 1 și nr. 2 adoptate de adunarea generală a acționarilor în ședința extraordinară din 14.11.2003. Prin hotărârea nr. 1 fost aprobată reevaluarea imobilizărilor corporale din cadrul în vederea divizării societății, fără a avea ca efect majorarea capitalului social al societății și fără a fi înregistrat în bilanțul contabil. Prin hotărârea nr. 2 s-a aprobat proiectul de divizare a în 5 societăți comerciale de sine stătătoare cu gestiune economică proprie și cont în bancă; totodată consilierul juridic al a fost mandatat de către adunarea generală a acționarilor să îndeplinească toate formalitățile legale la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău în vederea înregistrării divizării.
Astfel cum rezultă din adresa înregistrată la. B sub nr. 34615/20.04.2004, în documentația solicitată de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, a prezentat acordul de principiu în vederea divizării, acord care ăi fusese dat de organul fiscal. Prin adresa nr. 34615/26.04.2004 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Direcția Metodologie și Administrare a Veniturilor Statului i s-au adus la cunoștință obligațiile fiscale restante, cu mențiunea că eventualele diferențe de impozite, taxe, contribuții și accesorii stabilite în urma unui control fiscal ulterior divizării vor fi evidențiate ca o anexă la protocolul de divizare în care se va specifica cine va prelua aceste datorii; emitentul adresei a mai precizat că, avându-se în vedere că tot patrimoniul este indisponibilizat de către B, acesta va rămâne în continuare la dispoziția organelor de executare, indiferent cui va reveni după divizare.
Totodată, în considerarea intenției de divizare a solicitat Direcției de control fiscal B, prin adresa înregistrată la. B sub nr. 1248/6.05.204, efectuarea unui control fiscal pentru a se stabili cuantumul obligațiilor la bugetul general consolidat. În urma controlului s-a întocmit procesul-verbal din 29.07.2004 prin care s-au reținut și aspectele rezultând din operațiunea de divizare. Aspecte cu privire la divizare au fost reținute, de asemenea, și prin procesul-verbal din 16.06.2004 înregistrat la. B - Direcția controlului fiscal sub nr. 1756 din 17.06.2004
Situația actuală a reclamantei Mobilă și a debitoarei principale
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 27.07.2007, în dosarul nr-, a fost admisă cererea debitoareiMobilăși s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, fiind desemnat ca administrator judiciar
În ședința Adunării Generale a Acționarilor convocată de administratorul judiciar, reclamantul a fost desemnat administrator special care să reprezinte interesele societății și ale acționarilor, să participe la procedură pe seama debitorului, conform art. 18 alin. 1, cu atribuțiile conform art. 18 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. În această calitate (de administrator special), a formulat, în numele Mobilă, prezenta acțiune.
Prin sentința civilă nr. 117 din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 837 din 16.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, a fost infirmat planul de reorganizare propus de către debitoare, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei Mobilă, dizolvarea și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, fiind desemnat ca lichidator judiciar Cute; în prezent, ca efect a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006, cabinetul individual de insolvență Cute s-a transformat în societatea profesională Sentința civilă nr. 117din 11.04.2008 a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 837 din 16.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, decizie prin care au fost respinse recursurile formulate de trei creditori persoane fizice și de administratorul judiciar G care, pentru o perioadă a avut calitatea de lichidator judiciar.
În drept
Excepția lipsei calității procesuale pasive
În cauză au fost contestate două decizii emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii B, această parte fiind singura care are calitate procesuală pasivă, în calitatea sa de emitent al actelor contestate. Prin urmare, raporturile procesuale ale reclamanților se leagă numai cu această pârâtă, motiv pentru care curtea de apel consideră întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B, pârâtă față de care acțiunea va fi respinsă.
Renunțarea la judecată
la judecată, în numele reclamantei Mobila, a administratorului special -. nu i se poate da efectul prevăzut de art. 246 din Codul d e procedură civilă întrucât, astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 117 din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, reclamantei i-a fost ridicat dreptul de administrare, fiind desemnat lichidator judiciar Cute (în prezent, B). Renunțarea la judecată este un act de dispoziție care nu poate fi exercitat de administratorul special ale cărui atribuții se limitează, după intrarea în faliment, la atribuțiile prevăzute de art. 18 alin. 2 f) și g) din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, această instanță urmează a se pronunța și asupra acțiunii formulate de Mobilă
Angajarea răspunderii solidare a reclamanților persoane fizice.
Temeiul angajării răspunderii solidare a reclamanților -. și, reținut în deciziile contestate, îl reprezintă art. 27 alin 1 lit. b) din Codul d e procedură fiscală. În condițiile acestui text, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile codului răspund solidar cu acesta administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Cei doi reclamanți au avut calitate de președinte, respectiv membru al consiliului de administrație al debitoarei B în perioada 8.12.1999 - 7.12.2003. Operațiunea prin care organul fiscal a considerat că a avut loc o înstrăinare a bunurilor mobile și imobile proprietatea o constituie divizarea care a avut loc la data de 31.03.2004 și al cărei proiect a fost adoptat la data de 14.11.2003 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, din 2.12.2003.
În legătură cu divizarea sunt de făcut unele precizări după cum urmează:
- la data adoptării și publicării proiectului de divizare forma Legii nr. 31/1990 era cea publicată în Monitorul Oficial nr. 33/29.01.1998 (următoarea și ultima republicare a legii fiind cea din Monitorul Oficial nr. 1066/17.11.2004), iar dispoziții exprese cu privire la divizarea parțială au fost introduse abia prin Legea nr. 441/2006 (art. 2501);
- în cauză, a avut loc o desprindere care nu se confundă cu divizarea propriu-zisă pentru că societăților rezultate nu li s-a transmis tot patrimoniul societății transmițătoare, aceasta din urmă continuându-și activitatea cu patrimoniul rămas după deducerea celui transferat societăților nou înființate cărora li s-a transmis atât o parte din activ, cât și din pasiv. Prin art. 233 alin. 3 se prevedea expres că societatea nu își încetează existența, în cazul în care o parte din patrimoniul ei se desprinde și se transmite către una sau mai multe societăți existente sau care iau astfel ființă, iar art. 245 alin. 3 folosea termenul de desprindere atunci când făcea trimitere la art. 233 alin. 3.
Pentru a li se angaja răspunderea în condițiile dispozițiilor menționate este necesar a se dovedi că insolvabilitatea a fost provocată prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia. Ceea ce nu se poate reține în cauză este reaua-credință a celor doi reclamanți, chiar dacă divizarea, astfel cum era aceasta reglementată de art. 233 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, ar putea fi considerată o înstrăinare a unora dintre bunurile mobile și imobile proprietatea
- desprinderea, potrivit art. 233 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 - a fost un proces transparent, proiectul de divizare fiind publicat în Monitorul Oficial, Partea a IV-a și fiind avizat, în principiu, de organul fiscal. Acest aviz a fost dat în considerarea faptului - care este deosebit de relevant în cauză - că toate bunurile societății transmițătoare, erau sechestrate ori ipotecate de organele fiscale. Prin urmare, executarea silită nu a fost împiedicată de operațiunea de desprindere, motiv pentru care toate bunurile mobile și imobile transmise societăților Mobilă și A au fost deja executate, iar bunurile Mobila A și Mobila A, au fost executate parțial; de aceea, primelor două societăți nu li s-a angajat răspunderea în condițiile art. 27 din Codul d e procedură fiscală. Aceasta înseamnă că creditorul bugetar care indisponibilizare toate bunurile societății transmițătoare se afla într-o poziție mai favorabilă decât cea prevăzută de art. 245 din Legea nr. 31/19990 care reglementa o răspundere limitată față de creditori, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite.
În ceea ce privește susținerea organului fiscal cu privire la modificarea valorilor imobilizărilor corporale ale după data divizării este de observat că această modificare nu s-a produs doar în sensul diminuării valorii acestora - cum este situația terenurilor, a căror valoare a scăzut de la 5.705.873 lei la 2.185.285 lei - ci și în sensul creșterii; este vorba în acest din urmă caz, în principal, de construcții a căror valoare a crescut semnificativ de la 2.233.450 lei la 14.802.443 lei (organul fiscal a reținut o diminuare a valorii terenurilor de la 5.705.873 lei la 2.185.285 lei, iar la construcții o creștere de la 2.233.450 lei la 14.802.443 lei, echipament tehnologic o creștere de la 551.720 la 1.223.129 lei, mijloace de transport o scădere de la 118.711 lei la 38.570 lei, alte mijloace fixe o creștere de la 8.307 lei la 17.066 lei, active circulante o creștere de la 10.644.476 lei la 11.063.743 lei, creanțe și alte decontări o scădere de la 1.766.416 lei la 795. 548 lei). Rezultă, așadar, că nu poate fi vorba despre o supraevaluare a bunurilor anterior divizării și de o diminuare a acestora după divizare atâta timp cât după divizare valoarea totală a crescut.
Pe de altă parte, divizarea parțială/desprinderea nu reprezintă voința reclamanților persoane fizice, ci voința societății exprimată, în condițiile art. 240 din Legea nr. 31/1990, de adunarea generală a acționarilor, în ședința extraordinară din 14.11.2003, prin hotărârea nr. 2 de aprobare a proiectului de divizare. După publicarea - în conformitate cu art. 237 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 - în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a organul fiscal, în calitate de creditor bugetar, putea face opoziție în condițiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, în acest sens dispunându-se prin art. 238 din aceeași lege.
Angajarea răspunderii solidare a reclamantei Mobila
Temeiul angajării răspunderii solidare a reclamanților -. și, reținut în deciziile contestate, îl reprezintă art. 27 alin. 2 lit. a) - c) din Codul d e procedură fiscală. În condițiile acestui text, persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile codului sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:a)dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin J din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;b)are raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care, în proporție de cel puțin J, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;c)are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin J dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.
acestui text presupune îndeplinirea tuturor cerințelor rezultând din alin. 1 cumulat cu cel puțin una din condițiile prevăzute de alin. 2. În cauză nu s-a dovedit nici condiția prevăzută de alin. 1 referitoare la control și nici vreuna dintre condițiile prevăzute de alin. 2.. a) nu poate fi reținută întrucât lipsește cel de-al doilea termen al comparației, dat fiind că dobânditoarele activelor corporale ale debitorului au luat ființă ca efect al desprinderii din societatea debitoare, astfel că anterior nu aveau active; celelalte două condiții au fost reținute doar generic de organul fiscal și nu s-a făcut vreo dovadă sub aceste aspecte.
Pe de altă parte, angajarea răspunderii solidare a uneia dintre societățile desprinse din este lipsită de interes în condițiile în care bunurile care ar putea fi executate în temeiul deciziei nr. 1/16.11.2007 sunt aceleași pe care organul fiscal le putea oricum executa ca urmare a faptului că fuseseră indisponibilizate anterior divizării.
Pentru aceste motive se impune admiterea acțiunii, celelalte motive invocate de reclamanți referitoare la prescripția executării silite și la modul în care a decurs executarea până la data emiterii deciziei pentru angajarea răspunderii solidare nefiind fondate întrucât în cadrul procedurii reglementate de art. 27 din Codul d e procedură fiscală nu se poate pune în discuție cuantumul, legalitatea stabilirii obligațiilor de plată restante ale debitorului și modul lor de executare, ci doar îndeplinirea condițiilor în care pentru aceste obligații pot răspunde alte persoane decât debitorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B--3, județul B și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanții -., și Mobila B împotriva acestei pârâte.
Admite acțiunea formulată de reclamanții -. prin mandatar, cu domiciliul în B,-, județul B, prin mandatar, cu același domiciliu și Mobila B - reprezentată de lichidatorul judiciar B, cu sediul în B,-, Bl.7, Sc. F, Ap.15, județul B - în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii B, cu sediul în B,-, județul
Anulează decizia nr. 7 din 11.03.2008 și, în parte, decizia nr. 1 din 16.11.2007 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B, în ceea ce privește angajarea răspunderii solidare cu debitoarea Bar eclamanților -., și Mobila
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.- -
Tehnored./- ex.7
16 martie 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
