Contestație act administrativ fiscal. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.43
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Gabriel Adrian
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M împotriva sentinței civile nr. 2572 din 17.07.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA B având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. G în reprezentarea intereselor intimatei, cu delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat instanței judecarea pricinii în lipsă.
Instanța solicită reprezentantului părții litigante să precizeze care este temeiul de drept al acțiunii promovate.
Reprezentantul intimatei arată că la momentul promovării litigiului la fond și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 124. pr. fiscală alin.1 și alin.2, însă acum la acest moment articolul poartă numărul 132.
De asemenea, la solicitarea instanței referitor la modalitatea prin care a identificat procentele de 0,1% și 0,05% ca fiind cele care se aplică pentru majorările de întârziere, reprezentantul intimatei relevă că acestea au fost identificate în Codul d e procedură fiscală, reglementarea existentă în vigoare la acel moment, respectiv 0,05%/zi până la 09.12.2005-31.12.2005 și 0,1%/zi pentru perioada 01.01.2006-25.04.2006.
Totodată, mai relevă în raport de acest ultim aspect, tot la solicitarea instanței raportat la împrejurarea că deși dispozițiile art.16 din Codul d e procedură fiscală fac trimitere la acordarea unei dobânzi legale stabilite prin Monitorul Oficial; că aceste procente i-au fost indicate chiar de către pârâtă, urmare a anulării calculelor făcute de către societatea intimată, calcule care cu ocazia dezbaterii fondului cauzei nu au fost contestate de către pârâtă.
Instanța solicită reprezentantului intimatei să precizeze care este momentul de la care încep să curgă aceste majorări de întârziere.
Reprezentantul intimatei arată că sumele au fost calculate de la data de 09.12.2005, respectiv 31.12.2005, date de la care trebuia să opereze rambursarea.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, relevând în susținere că nu se poate face o aplicare retroactivă a unor dispoziții legale, raportul de inspecție fiscală fiind anulat, iar organul fiscal nu a dispus a verificare suplimentară; la data de 17.08.2006 s-a procedat la rambursarea prin compensare. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată conform înscrisurilor depuse.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.372 din 17 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a admis acțiunea formulată de reclamanta B, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și în consecință aceasta a fost obligată să achite reclamantei 65.043 lei debit și 39 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că organul de control al Mae fectuat o inspecție fiscală pentru perioada 01.09.2005 - 30.09.2005, constând din verificarea sumei negative a solicitată la rambursare de 518.267 lei, încheindu-se raportul din 7.XII. 2005, iar concluzia organului de control a fost în sensul că suma solicitată la rambursare aferentă lunii septembrie 2005, în cuantum de 518.267 lei (Ron) înscrisă în decontul nr. 20648/24.2005, se respinge la rambursare. Astfel, prin decizia de impunere nr. 6.788/8.XII.2005 s-a stabilit o creanță fiscală de 518.267 lei.
A mai reținut prima instanță că prin decizia nr. 41/11.07.2006, Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul Maa nulat decizia de impunere menționată mai sus, pe cale de excepție, deoarece nu a fost indicat temeiul de drept a respingerii cererii de rambursare și s-a dispus efectuarea unui nou act fiscal. În aceste condiții, a fost întocmit un nou raport de inspecție fiscală la data de 18.07.2006, iar concluzia acestui raport a fost în sensul că reclamanta are dreptul de rambursare pentru suma de 518.267 lei. Decizia de rambursare a sumei de 518.267 lei a fost emisă la 15.08.2006.
Așa cum rezultă din adresa nr. 2427/5860/27.03.2009, emisă de intimata Administrația Finanțelor Publice B M, a reținut prima instanță, compensarea efectuată la 18.08.2006 a avut în vedere debite scadente la 25.04.2006, acesta fiind motivul pentru care reclamanta și-a calculat despăgubirile până la 25.04.2006.
Tribunalul a considerat că prevederile legale invocate de pârâtă pentru prorogarea termenului de soluționare a cererii de rambursare de pe motiv că s-au impus verificări, nu este aplicabil în speță.
A apreciat prima instanță că prevederile respective ar fi fost aplicabile în situația în care raportul de inspecție fiscală la 7.XII.2005 nu ar fi fost anulat prin decizia nr. 41/11.07.2006, respectiv atunci când organul de control care a întocmit Raportul din 7.XII.2005 ar fi cerut efectuarea de verificări, dar din procesul - verbal încheiat la 18.07.2006 rezultă că solicitarea de verificare s-a formulat abia la 28.06.2006, respectiv 5.07.2006.
Astfel, a considerat prima instanță, a admite un alt punct de vedere nu înseamnă că perioada cuprinsă între încheierea raportului de inspecție din 7.XII.2005 și anularea acestuia la 11.07.2006 să fie acoperită prin decizia unui alt organ de control care a dispus verificări, deci în mod retroactiv, ceea ce este inadmisibil.
Având în vedere că petenta n-a formulat obiecțiuni privind calculul aritmetic al sumei pretinse, instnața de fond a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a acordat cheltuieli parțiale de judecată, numai la nivelul sumei justificate cu actele de la dosar (taxa de timbru).
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civilă, a declarat recurs pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE M solicitând admiterea acestuia și modificarea sentintei atacate în sensul respingerii actiunii formulată de
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că prin cererea de chemare in judecată, societatea reclamantă a solicitat obligarea sa la plata sumei de 65.043 lei reprezentand majorări de întârziere aferente sumei de 518.267 lei, rambursat prin compensare la data de 25.04.2006, calculate astfel: 5.442 lei majorări de întârziere pentru perioada 09.12.2005 -31.12.2005 (21 zile) și 59.601 lei majorări de întârziere pentru perioada 01.01.2006 - 25.04.2006 (115 zile), motivând că urmare desfiintării raportului de inspectie fiscală nr. 6.788/07.12.2005 si a anulării deciziei de impunere nr. 6.788/08.12.2005 prin decizia nr. 41/11.06.2006 a M, trebuia să se ramburseze societății suma de 518.267 lei la data de 09.12.2005, data scadentei.
A mai arătat pârâta că, prin sentinta civilă nr. 25.722/17.07.2009 Tribunalul Maa dmis actiunea reclamantei-intimate și a obligat institutia pârâtă la plata sumei de 65.043 lei reprezentand majorări de întârziere aferente sumei de 518.267 lei, rambursat prin compensare la data de 25.04.2006.
Pârâta a considerat sentinta instanței de fond ca fiind neîntemeiată si nelegală având în vedere faptul că la data de 24.10.2005 reclamanta-intimată a depus decont de pentru luna septembrie 2005 cu optiune de rambursare a sumei de 518.267 lei, iar ca urmare a acestei solicitării, s-a întocmit raportul de inspectie fiscală nr. 6.788/07.12.2005 si decizia de impunere nr. 6.788/08.12.2005, acte administrative care au fost contestate de reclamantă întrucât suma solicitată la rambursare a fost respinsă de organele de control.
În aceste condiții, prin decizia nr. 41/11.07.2006 a M - Biroul Solutionarea Contestatiilor, a fost soluționată contestație reclamantei, desființându-se raportul de inspectie fiscală din 07.12.2005 si decizia de impunere nr. 6788/08.12.2005 pe motiv de procedura (nerespectarea de catre organele de control a unor prevederi din Ordinul nr. 1.378/2005 pentru aprobarea formularului "Decizie de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala), încheindu-se un nou act administrativ, respectiv raportul de inspectie fiscală nr. 3.965/18.07.2006 prin care s-a stabilit compensarea sumei solicitate la rambursare cu obligatii de plată, compensarea fiind făcută efectiv prin nota de compensare nr. 28.569/17.08.2006.
Totodată, pârâta a arătat că, în conformitate cu raportul de inspectie fiscală nr. 3.965/18.07.2006 Cap. III pct. 3.4 "Alte constatări" din octombrie 2005, după depunerea decontului de cu optiune de rambursare s-a solicitat organelor fiscale din jud. A, B, C-S, S efectuarea de controale încrucisate la furnizorii de concentrate miniere, în temeiul art. 97 din G nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, respectiv la M NOUA si AVD. In acest sens s-au încheiat procesele-verbale nr. 2.809/20.07.2006 de către C-S si nr. 75.709/31.07.2006 de către
În argumentate poziției sale, pârâta a invocat și dispozițiile Cap. C pct. 6 din Ordinului nr. 967/2005 privind aprobarea Metodologiei de solutionare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugată cu optiune de rambursare (în vigoare la data solicitării rambursării de ), care prevăd că termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor respective potrivit art. 199 alin. 2, în prezent transpus în art. 70 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, republicată, iar prelungirea termenului de solutionare se realizează pentru întreaga solicitare de rambursare, nu pentru sume partiale.
În raport de aceste dispoziții legale și de data finalizării verificărilor încrucisate mentionate mai sus, pârâta a apreciat că cererea de acordare a dobânzilor pentru perioada precizată, respectiv 09.12.2005 - 25.04.2006 nu este întemeiată, neexistând nici un abuz din partea pârâtei în ceea ce priveste solutionarea cererii de rambursare, toate demersurile efectuate de organele de control au fost legale, obligatorii și în conformitate cu prev. art. 94 din G nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală referitoare la inspectia fiscală.
În final, pârâta a subliniat că perioada supusă verificării, conform raportului de inspectie fiscală nr. 6.788/07.12.2005, desfiintat, si ulterior, conform raportului de inspectie fiscală nr. 3.965/18.07.2006, refăcut, a fost 01.09.2005 - 30.09.2005 si nu altă perioadă, asa cum gresit se sustine în actiunea reclamantei.
Având în vedere aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului si respingerea actiunii reclamantei de obligare a M la plata dobânzilor aferente sumelor rambursate prin compensare, deoarece demersurile organele de control au fost în conformitate cu prevederile G nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală.
In drept, pârâta a invocat prev. nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Intimata B nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2.372 din 17 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a admis acțiunea formulată de reclamanta B, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M aceasta fiind obligată să achite reclamantei 65.043 lei debit și 39 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Urmare a inspecție fiscală pentru perioada 01.09.2005 - 30.09.2005, constând din verificarea sumei negative a solicitată la rambursare de 518.267 lei, s-a încheiat raportul din 7.XII. 2005, iar concluzia organului de control a fost că suma solicitată la rambursare aferentă lunii septembrie 2005, în cuantum de 518.267 lei (Ron) înscrisă în decontul nr. 20648/24.2005, se respinge la rambursare. Astfel, prin decizia de impunere nr. 6.788/8.XII.2005 s-a stabilit o creanță fiscală de 518.267 lei. Prin decizia nr. 41/11.07.2006, Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul Maa nulat decizia de impunere menționată mai sus, pe cale de excepție, deoarece nu a fost indicat temeiul de drept a respingerii cererii de rambursare și s-a dispus efectuarea unui nou act fiscal. În aceste condiții, a fost întocmit un nou raport de inspecție fiscală la data de 18.07.2006, iar concluzia acestui raport a fost în sensul că reclamanta are dreptul de rambursare pentru suma de 518.267 lei. Decizia de rambursare a sumei de 518.267 lei a fost emisă la 15.08.2006.
Așa cum rezultă din adresa nr. 2427/5860/27.03.2009, emisă de intimata Administrația Finanțelor Publice B M, compensarea efectuată la 18.08.2006 a avut în vedere debite scadente la 25.04.2006, acesta fiind motivul pentru care reclamanta și-a calculat despăgubirile până la 25.04.2006.
Pârâta este în culpă pentru rambursarea cu întârziere (în modalitatea compensării) a sumei de 518.267 lei, urmare a concluziilor eronate din raportul de inspecție fiscală din 07.12.2005 și a deciziei de impunere 6788/08.12.2005 anulate ulterior.
Prin Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr 28569 din 17.08.2006 s-a compensat suma de 518.267 lei reprezentand rambursare TVA cu aceeași sumă reprezentând impozit dividentde persoane fizice.
Potrivit art 116 alin 1 OUG nr 92/2003, în actuala numerotare, rin p. compensare se sting creanțele administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit art 120 alin 1 majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Potrivit art 122 alin 1 n cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, majorările de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv. Potrivit art 124 alin 1 și 2 pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere.
Față de cele ce preced curtea apreciază că recurenta datorează sumele solicitate de către intimata reclamantă, întrucât întârzierea în compensare îi este imputabilă, neputând fi reținute nici dispozitiile art art. 97 din G nr. 92/2003 referitoare la controalele încrușișate efectuate la alți furnizori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 2.572 din 17 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei B suma de 850 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - --- - -
GREFIER,
-
Red.
Dact./2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Adrian
