Contestație act administrativ fiscal. Sentința 45/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.45/CA/2007 -
Ședința publică din 10 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marilena Boța
JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea în primă instanță a hotărârii asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - 2007 SRL, cu sediul în S M,-, fostă - SRL, cu sediul în O,-, jud. S M în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B, sector 5,- și Direcția Generală a Finanțelor Publice - Direcția de Control Fiscal, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S M, având ca obiect:contestație act administrativ fiscal.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 3 martie 2008, când părțile au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru ca reprezentantul reclamantei să depună la dosar decontul onorariu expertiză și dovada cheltuielilor ocazionate de deplasarea la instanță, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 10 martie 2008.
Reclamanta a depus la dosar, la data de 6 martie 2008 prin serviciul registratură, concluzii scrise.
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 14.06.2007, legal timbrată, reclamanta - SRL (în prezent - 2007 SRL S M) a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice S M - Direcția de Control Fiscal, solicitând să se dispună anularea Deciziei nr.128/15.05.2007 privind soluționarea contestației depuse de - SRL și a Notei de constatare din data de 26.03.2003 ca nelegale și netemeinice și restabilirea situației anterioare, în sensul înlăturării obligației societății privind plata către bugetul de stat a următoarelor sume: 4.295.252.874 lei / 4.365.536.859 lei cu titlu de TVA, 651.760.622 lei cu titlu de majorări de întârziere și 156.728.513 lei cu titlu de penalități de întârziere.
De asemenea, a solicitat să se dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art.15 al.1 din Legea nr.554/2004, capăt de cerere soluționat prin sentința nr.132/13.08.2007, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării (fila 101 dosar).
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Nota de constatare încheiată la data de 26.03.2003 de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice S M - Direcția de Control Fiscal - Serviciul Control Fiscal la Marii Contribuabili, - SRL a fost obligată - pct.5 - să plătească către bugetul de stat următoarele sume: 4.295.252.874 lei cu titlu de TVA, 651.760.622 lei cu titlu de majorări de întârziere și 156.728.513 lei cu titlu de penalități de întârziere. S-a reținut că societatea a încălcat dispozițiile art.29 pct.B lit.a și b, art.27 al.5 din Legea nr.345/2002, art.62 al.1 și 64 al.5 și 7 din nr.HG598/2002, respectiv că facturile emise de - 97 International SRL B, potrivit datelor furnizate de SA nu aparțin acestei societăți și că au fost înregistrate în contabilitate facturi care nu conțin următoarele date: denumirea, adresa și codul fiscal al furnizorului, astfel că - SRL nu era îndreptățită la deducerea TVA. Apreciindu-se că societatea nu putea deduce TVA-ul, s-a reținut că datorează majorări de întârziere, conform art.33 din Legea nr.345/2002 și penalități de întârziere, în baza art.1 pct.3 din nr.OG26/2001.
Împotriva Notei de constatare din 26.03.2003, reclamanta a formulat contestație înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice SMs ub nr.4238/01.04.2003. Inițial soluționarea contestației a fost suspendată până la rezolvarea cauzei penale, nota de constatare fiind trimisă de SMP archetului în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, considerându-se că faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Prin Rezoluția Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciului Teritorial Oradea din data de 12.10.2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale reținându-se că toate operațiunile suspectate ca fiind fictive s-au desfășurat în realitate, fiind legal încheiate, că facturile au fost emise de - 97 International SRL, dar provin de la - SRL și că cei doi furnizori există chiar dacă și-au schimbat între timp sediile și au fost verificați de organe specializate ale statului: Garda Financiară B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Direcția de Control Fiscal - Serviciul Control Fiscal. Această soluție a fost menținută prin Rezoluția procurorului șef al Serviciului Teritorial Oradea din data de 12.01.2006 și este definitivă prin răspunderea plângerii formulate de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, dar și a recursului promovat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Bihor în soluționarea acesteia, prin Decizia penală nr.605/R/2006 a Curții de APEL ORADEA.
Reclamanta a contestat stabilirea în sarcina societății a obligației de plată a sumei totale de 5.157.612.051 lei, din care 4.365.529.859 lei diferențe TVA, 638.630.840 lei majorări de întârziere aferente și 153.451.352 lei penalități.
La contestarea sumelor, reclamanta a avut în vedere mențiunile din nota de constatare pct.1.4.4 și 1.4.5, potrivit cărora aceasta datorează la bugetul de stat cu titlu de diferențe TVA: 1.399.805.323 și 2.965.731.536 lei, în total 4.365.536.859 lei - respectiv atât cât a contestat. Apreciază că, în mod greșit, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B, prin decizia atacată, reține că a contestat o sumă mai M decât cea reținută în nota de constatare, pe de o parte, și că nu a motivat contestația cu privire la suma de 12.256 lei, pe de altă parte, respingerea ca nemotivată a contestației referitoare la această sumă fiind vădit abuzivă. Reclamanta a susținut în contestația formulată că nu datorează bugetului de stat suma de 4.365.529.859 ROL, sumă care include și suma de 12.256 RON, iar împrejurarea că nu a fost amintită și factura seria - nr.- din 15.08.2002, la care s-a făcut referire în pct.1.4.4 din nota de constatare, pentru care s-au reținut aceleași "diferențe" ca și pentru facturile enumerate în contestație, nu este de natură a conduce la ideea că pentru suma înscrisă pe aceasta lipsește motivarea.
Cu privire la aspectele ce țin de fondul cauzei, arată că prin decizia atacată pârâtul reiterează argumentele reținute în nota de constatare, concluzionând că este neîntemeiată contestația, deși la data soluționării acesteia se afla și în posesia unor date și informații noi, și anume: rezoluția Parchetului, cele două expertize contabile, verificările efectuate de Garda Financiară B și de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și punctul de vedere exprimat de Direcția Juridică din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, care impuneau o altă soluție.
Arată că a respectat dispozițiile art.62 din nr.HG598/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.345/2002 și art.24 și 29 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoare adăugată. În același sens s-au pronunțat și cei doi experți contabili care au efectuat expertize, d-na în dosarul penal, d-l în dosarul nr.3049/2003, în care s-a judecat contestația la executarea silită a sumelor ce fac obiectul prezentei cauze. Exercitarea dreptului de deducere a TVA s-a realizat în baza facturilor originale, care au avut anexate certificatele de înregistrare ca plătitor de TVA ale furnizorului. Pentru facturile fiscale cu o valoare a taxei pe valoare adăugată mai M de 50 milioane lei inclusiv, documentul care atestă că furnizorul este plătitor de TVA (care cuprinde adresa exactă a acestuia) suplinește eventualele omisiuni ale facturilor privind datele de identificare ale emitentului.
Lipsa mențiunilor privind strada și numărul pentru facturile emise de - 97 International SRL, - SRL și - - Total SRL - nr.-/06.07.2002, -/01.06.2002, -/03.07.2002, -/01.06.2002, -/05.06.2002, -/06.06.2002, -/07.07.2002 și -/07.06.2002 și localitatea și județul pentru factura emisă de - SRL - nr.-/05.07.2002 nu poate priva reclamanta de dreptul de deducere a TVA.
În conformitate cu cele două expertize contabile, dar și potrivit Rezoluției Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea din data de 12.10.2005, - SRL a înregistrat corect facturile în evidența contabilă și a dedus corect TVA-ul.
Pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Direcția Generală a Finanțelor Publice S M au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, având în vedere obiecțiunile la raportul de expertiză judiciar-fiscală și concluziile scrise depuse la dosar la termenul din 03.03.2008. Fără cheltuieli de judecată.
În concluziile scrise, pârâții au arătat că exercitarea dreptului de deducere a TVA se poate face numai pe baza unor documente ce respectă prevederile nr.HG831/1997 pentru aprobarea formularea comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.
Regimul deducerilor și obligațiile plătitorilor de TVA sunt reglementate de Legea nr.345/01.06.2002 privind taxa pe valoare adăugată, care instituie în mod explicit și obligațiile plătitorilor de TVA.
Reclamanta avea obligația, potrivit art.29 din Legea nr.345/2002, să verifice întocmirea corectă a facturilor, respectiv completarea antetului acestora cu toate elementele de identificare obligatorii ale furnizorului, inclusiv sediul social al unității patrimoniale care întocmește documentul (localitate, stradă, număr). Această obligație legală nu a fost însă respectată de reclamantă.
De asemenea, și Regulamentul de aplicare a Legii nr.82/1991, aprobat prin nr.HG704/1993 obligă contribuabilii să verifice documentele justificative, în sensul că acestea trebuie să cuprindă ca și elemente principale o serie de informații printre care: denumirea și sediul unității patrimoniale care întocmește documentul, precum și alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
Primirea și înregistrarea în contabilitate de facturi fiscale care nu conțin datele prevăzute a fi completate în mod obligatoriu este sancționată în mod explicit de Legea nr.345/2002 prin pierderea dreptului de deducere a TVA (art.29 lit.b).
Reclamanta avea posibilitatea să verifice dacă facturile în cauză se află în secvențele de numere de facturi ce au fost atribuite furnizorului prin întocmirea unei simple adrese către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Referitor la concluziile expertului, apreciază că acestea sunt vădit nelegale și netemeinice, pentru motivele dezvoltate în concluziile scrise.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Nota de constatare încheiată la data de 26.03.2003 de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice S M - Direcția de Control Fiscal - Serviciul Control Fiscal la Marii Contribuabili, - SRL a fost obligată - pct.5 - să plătească către bugetul de stat următoarele sume: 4.295.252.874 lei cu titlu de TVA, 651.760.622 lei cu titlu de majorări de întârziere și 156.728.513 lei cu titlu de penalități de întârziere. S-a reținut că societatea a încălcat dispozițiile art.29 pct.B lit.a și b, art.27 al.5 din Legea nr.345/2002, art.62 al.1 și 64 al.5 și 7 din nr.HG598/2002, respectiv că facturile emise de - 97 International SRL B, potrivit datelor furnizate de SA nu aparțin acestei societăți și că au fost înregistrate în contabilitate facturi care nu conțin următoarele date: denumirea, adresa și codul fiscal al furnizorului, astfel că - SRL nu era îndreptățită la deducerea TVA. Apreciindu-se că societatea nu putea deduce TVA-ul, s-a reținut că datorează majorări de întârziere, conform art.33 din Legea nr.345/2002 și penalități de întârziere, în baza art.1 pct.3 din nr.OG26/2001.
Împotriva Notei de constatare din 26.03.2003, reclamanta a formulat contestație înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice SMs ub nr.4238/01.04.2003. Inițial soluționarea contestației a fost suspendată până la rezolvarea cauzei penale, nota de constatare fiind trimisă de SMP archetului în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
Prin Rezoluția Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciului Teritorial Oradea din data de 12.10.2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale reținându-se că toate operațiunile suspectate ca fiind fictive s-au desfășurat în realitate, fiind legal încheiate, că facturile au fost emise de - 97 International SRL, dar provin de la - SRL și că cei doi furnizori există chiar dacă și-au schimbat între timp sediile și au fost verificați de organe specializate ale statului: Garda Financiară B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Direcția de Control Fiscal - Serviciul Control Fiscal. Această soluție a fost menținută prin Rezoluția procurorului șef al Serviciului Teritorial Oradea din data de 12.01.2006 și este definitivă prin răspunderea plângerii formulate de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, dar și a recursului promovat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Bihor în soluționarea acesteia, prin Decizia penală nr.605/R/2006 a Curții de APEL ORADEA.
Se reține că reclamanta a contestat stabilirea în sarcina societății a obligației de plată a sumei totale de 5.157.612.051 lei, din care 4.365.529.859 lei diferențe TVA, 638.630.840 lei majorări de întârziere aferente și 153.451.352 lei penalități.
Prin Decizia nr.128/15.05.2007 emisă de - Baf ost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de - SRL referitoare la suma totală de 496.477 RON reprezentând 417.269 lei TVA, 63.863 lei dobânzi de întârziere aferente TVA și 15.345 lei penalități de întârziere aferente TVA. De asemenea, prin aceeași decizie a fost respinsă ca nemotivată contestația reclamantei referitoare la suma de 12.256 lei TVA și respinsă ca fiind fără obiect contestația pentru TVA în sumă de 7028 RON.
Instanța constată că reclamanta a susținut în contestația formulată că nu datorează bugetului de stat suma de 4.365.529.859 ROL, sumă care include și suma de 12.256 RON, iar împrejurarea că nu a fost amintită și factura seria - nr.- din 15.08.2002, la care s-a făcut referire în pct.1.4.4 din nota de constatare, pentru care s-au reținut aceleași "diferențe" ca și pentru facturile enumerate în contestație, nu este de natură a conduce la ideea că pentru suma înscrisă pe aceasta lipsește motivarea.
Referitor la fondul cauzei, societatea reclamantă a dedus TVA în sumă totală de 417.269 lei aferentă facturilor fiscale nr.-/06.07.2002 cu TVA în sumă de 8.936 lei, nr.-/15.07.2002 cu TVA în sumă de 87.308 lei și nr.-/03.07.2002 cu TVA în sumă de 24.453 lei, nr.-/01.06.2002 cu TVA în sumă de 76.795 lei, facturi fiscale emise de - 97 International SRL, nr.-/05.06.2002 cu TVA în sumă de 63.077 lei, nr.-/06.06.2002 cu TVA în sumă de 8.052 lei, nr.-/07.07.2002 cu TVA în sumă de 116.778 lei, nr.-/05.07.2002 cu TVA în sumă de 31.655 lei emise de - - SRL și nr.-/07.06.2002 cu TVA în sumă de 216 lei emisă de - - Total SRL.
Urmare a verificărilor efectuate, organele de control nu au acordat drept de deducere a TVA aferentă factorilor fiscale nr.-/06.07.2002, -/15.07.2002 și nr.-/03.07.2002 emise de - 97 International SRL întrucât au stabilit că societatea contestatoare a dedus TVA în sumă de 120.696 lei fără documente legale, cu motivația că prin adresa nr.25599/22.08.2002 Direcția Generală a Finanțelor Publice Bac omunicat, în baza informărilor primite de la, unic distribuitor de formulare cu regim special, că facturile fiscale mai sus menționate nu se regăsesc în lista documentelor ridicate de către - 97 International SRL și, deci, nu aparțin firmei emitente.
De asemenea, în urma verificărilor efectuate, organele de control au constatat că în facturile fiscale nr.-/01.06.2002 emisă de - 97 International SRL, nr.-/05.06.2002, nr.-/ 06.06.2002, nr.-/07.07.2002 și nr.-/ 07.06.2002 emise de - - SRL și nr.-/07.06.2002 emisă de - - Total SRL nu au fost completate toate datele prevăzute de formular privind furnizorul, respectiv sediul acestuia, fapt pentru care nu au acordat drept de deducere pentru TVA în sumă de 296.573 RON aferentă facturilor fiscale menționate.
Având în vedere dispozițiile legale menționate în cuprinsul Deciziei nr.128/15.05.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală B, respectiv art.24 al.1 lit.a, art.29 pct.B lit.a și b din Legea nr.345/2002 privind TVA, art.62 al.1 din nr.HG598/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.345/2002, dreptul de deducere a TVA se exercită în baza exemplarului original al facturilor fiscale completate în mod obligatoriu cu toate datele prevăzute de formular, iar contribuabilii au obligația de a verifica completarea datelor; în cazul în care facturile fiscale sunt înregistrate în evidența contabilă, dar nu conțin datele prevăzute a fi completate în mod obligatoriu, societatea pierde dreptul de deducere a TVA aferentă facturilor respective.
În speță, contrar poziției exprimate de organul de control, instanța consideră că prin probele administrate în cauză societatea reclamantă a făcut dovada respectării textelor de lege la care s-a făcut referire mai sus, fiind astfel îndreptățită la deducerea TVA.
Potrivit datelor furnizate de SA organelor fiscale, facturile au fost procurate în conformitate cu prevederile art.6 din nr.HG831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune pentru activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.
Pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, reclamanta avea, potrivit art.29 pct.B lit.a din Legea nr.345/2002, obligația să solicite de la furnizor facturile fiscale, să verifice întocmirea lor corectă, iar pentru operațiunile cu o valoare mai M de 50 milioane lei să solicite și copia documentului legal care atestăcalitatea de plătitor de TVA a furnizorului. Nici o altă dispoziție legală, contrar celor reținute de organul de control, nu obligă societatea să efectueze alte verificări privind facturile emise de cele două societăți furnizoare, iar întocmirea "unei simple adrese" către Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice de către toți agenții economici, pentru toate facturile ce intră sub incidența art.29 din Legea nr.345/2002, pe de o parte nu constituie o obligație impusă prin lege, iar pe de altă parte acest lucru ar însemna blocarea activității acelei instituții.
În speță, instanța apreciază că societatea reclamantă a respectat dispozițiile art.62 din nr.HG598/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.345/2002 și art.24 și 29 din Legea nr.345/2002.
Exercitarea dreptului de deducere a TVA s-a realizat în baza facturilor originale, care au avut anexate certificatele de înregistrare ca plătitori de TVA, care cuprind adresa completă a furnizorilor, înscrisuri care reprezintă documentele legale prevăzute de art.29 din Legea nr.345/2002. Documentele legale justificative prezentate organelor de control - facturi, ordine de plată, contractele de vânzare-cumpărare bunuri nr.98/06.01.2002 și 1549/08.04.2002, existente la dosar, dovada de plătitor de TVA și înștiințare de luare în evidență ca plătitor de TVA eliberată de B - furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare în materie și necesare identificării furnizorilor și/sau beneficiarilor.
După cum rezultă din Rezoluția din data de 12.10.2005 a Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciului Teritorial Oradea, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, toate operațiunile suspectate ca fiind fictive, s-au desfășurat în realitate, fiind legal încheiate.
Cei doi furnizori ai reclamantei - - 97 International SRL și - SRL, chiar dacă și-au schimbat între timp sediile, nu sunt firme fictive, dovadă fiind faptul că au fost verificate de organele specializate ale statului - Garda Financiară B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Direcția de Control Fiscal - Serviciul Control Fiscal, iar împrejurarea că acestea desfășoară activități la altă adresă decât sediul declarat la Oficiul Registrului Comerțului, că au deschise puncte de lucru pe care, de asemenea, nu le-au declarat, nu poate fi imputată societății reclamante.
În sensul că exercitarea dreptului de deducere a TVA s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art.62 din nr.HG598/2002 și art.24 și 29 din Legea nr.345/2002 s-au pronunțat și cei trei experți contabili care au efectuat expertize, d-na în dosarul penal, d-l în dosarul nr.3049/2003 (contestația la executare silită) și d-l în prezentul dosar și, mai mult, o parte din facturile emise de cei doi furnizori conțin toate datele, exemplu fiind factura fiscală nr.-/05.07.2002 (fila 306 dosar).
Lipsa mențiunilor privind strada și numărul pentru facturile emise de - 97 International SRL, - SRL și - - Total SRL - nr.-/06.07.2002, -/01.06.2002, -/ 03.07.2002, -/01.06.2002, -/05.06.2002, -/ 06.06.2002, -/07.07.2002 și -/07.06.2002 și localitatea și județul pentru factura emisă de - SRL - nr.-/05.07.2002 nu poate priva reclamanta de dreptul de deducere a TVA, având în vedere și faptul că în cadrul unui județ nu pot fi înregistrate mai multe societăți comerciale, iar pe de altă parte codul d e înregistrare fiscală este unic pentru fiecare entitate juridică din România.
Referitor la expertiza judiciar fiscală efectuată în cauză de expertul, se reține că în raportul de expertiză se menționează expres că - SRL are dreptul de a deduce TVA, expertul concluzionând că facturile celor trei furnizori reflectă operații economice reale, facturile au fost întocmite în conformitate cu prevederile art.29 lit.b din Legea nr.345/2002 și au fost achitate furnizorilor.
De asemenea, același expert precizează că afirmația Gărzii Financiare S M, conform căreia cele două societăți comerciale nu funcționează la sediul social declarat, este infirmată de procesul-verbal seria D nr.-/07.06.2002 al Gărzii Financiare llfov, întocmit la punctul de lucru de la șoseaua com., jud. I, al - 97 International SRL și de nota de constatare din data de 12.09.2002 întocmită de B la sediul - SRL, în această verificare constatându-se că facturile eliberate către - SRL sunt înregistrate în jurnalul de vânzări.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M se limitează să conteste raportul de expertiză fiscală întocmit de expertul și răspunsul acestuia la obiecțiunile formulate de pârâtă (fila 358 dosar), fără a solicita însă efectuarea unei contraexpertize, care să infirme concluziile respectivului expert.
Cu privire la Decizia nr.V/15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - recurs în interesul legii, la care face referire pârâta S M, instanța constată că, potrivit acestei decizii, în aplicarea corectă a dispozițiilor cuprinse în art.21 al.4 lit.f și în art.145 al.8 lit.a și b din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, precum și în art.6 al.2 din Legea nr.82/1991, republicată, se impune să se considere că TVA nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea acestei taxe.
Această decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este aplicabilă în prezenta speță, pe de o parte datorită faptului că vizează dispozițiile art.145 din Legea nr.571 privind Codul fiscal și nu dispozițiile art.29 din Legea nr.345/2002 privind TVA (actul normativ incident în cauză - abrogat prin art.298 din Codul fiscal), iar pe de altă parte instanța apreciază că documentele justificative prezentate de societatea reclamantă furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii.
În baza considerentelor expuse, instanța apreciază acțiunea reclamantei - SRL (în prezent - SRL S M) ca fiind fondată și, pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ raportat la prevederile art.241, art.29 pct.B lit.a și b, art.27 al.5 din Legea nr.345/2002, art.6 din nr.HG831/1997, art.62 din nr.HG598/2002, o va admite și va dispune anularea Deciziei nr.128/15.05.2007 privind soluționarea contestației depuse de - SRL și a Notei de constatare din data de 26.03.2003 și restabilirea situației anterioare, în sensul înlăturării obligației societății privind plata către bugetul de stat a următoarelor sume: 4.295.252.874 lei / 4.365.536.859 lei cu titlu de TVA, 651.760.622 lei cu titlu de majorări de întârziere și 156.728.513 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În baza prevederilor art.274 Cod de procedură civilă, instanța va obliga pârâtele în solidar la plata sumei de 3.600 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorar expert contabil (3000 lei) și contravaloarea a șase deplasări în instanță de la SM( 600 lei), celelalte cheltuieli privind diurna pentru două persoane (consilier juridic și administrator) fiind respinse ca nedovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - 2007 SRL, cu sediul în S M,-, fostă - SRL împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B, sector 5,- și Direcția Generală a Finanțelor Publice - Direcția de Control Fiscal, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5.
Dispune anularea Deciziei nr.128/15.05.2007 privind soluționarea contestației depuse de - SRL și a Notei de constatare din data de 26.03.2003 și restabilirea situației anterioare, în sensul înlăturării obligației societății privind plata către bugetul de stat a următoarelor sume: 4.295.252.874 lei / 4.365.536.859 lei cu titlu de TVA, 651.760.622 lei cu titlu de majorări de întârziere și 156.728.513 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Obligă pârâtele în solidar la plata sumei de 3.600 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorar expert contabil și contravaloare deplasări în instanță.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.în concept--20.03.2008
Dact.-2ex.-24.03.2008
3 comunicări:26.03.2008
-reclamanta - 2007 SRL (fostă - SRL)
- S M,-
-pârât Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală
- B, sector 5,-
-pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Direcția de Control Fiscal
- S M, P-ța -, nr. 3-5
Președinte:Marilena BoțaJudecători:Marilena Boța, Ovidiu Blaga
