Contestație act administrativ fiscal. Decizia 450/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 450/
Ședința publică din 07 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în S,-, jud.M, împotriva sentinței nr.844/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă intimata-pârâtă DGFP M prin consilier juridic, lipsă fiind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu suma de 7 lei(9 dosar) și 0,50 lei timbru judiciar anulat la dosar, iar intimatele-pârâte B și DGFP M au depus întâmpinare(12-14, 15-18 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei-pârâte DGFP M solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, susținând oral motivele cuprinse în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința nr.844/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Mureș ca neîntemeiată, s-a respins acțiunea și cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 19.10.2007 a fost încheiat procesul verbal de control nr.75, de - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale M s-a stabilit in sarcina - SRL și Decizia pentru regularizarea situației privind obligații suplimentare prin care obligațiile suplimentare in sumă de 12057 lei TVA și 5498 majorări de întârziere la TVA
Această decizie a fost comunicată reclamantei cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 30.11.2007.
Prin Decizia nr.154/2008, pârâta DGFP Mar espins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de regularizare ca fiind tardiv introdusă.
În ceea ce privește excepția de necompetența materială s-a constatat că reclamanta și-a precizat cererea, solicitând suspendarea executării actului administrativ, astfel că cererea este de competență instanței de contencios administrativ, în temeiul art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 și excepția este neîntemeiată.
Nu se poate stabili existența unei fine de neprimire a cererii de suspendare pentru a se admite inadmisibilitatea acesteia. Legea nr.554/2004 îh textele arătate anterior reglementează posibilitatea suspendării executării actului administrativ distinct de suspendarea executării silite, deci cererea este admisibilă și nici această apărare nu este întemeiată.
În ce privește legalitatea Deciziei nr.154/2008 se constată că aceasta a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală în ce privește termenul de depunere a contestației
Astfel, în conformitate cu art.207 alin.l din OG nr.92/2003 republicată contestația împotriva actului administrativ fiscal se depune îh termen de 30 de zile de la data comunicării acestuia, sub sancțiunea decăderii.
Data comunicării deciziei de regularizare este 30.10.2007, așa cum reiese din ștampila poștei (32 dosar) iar nu 5.11.2007, data înregistrării la - SRL.
A fost respectată procedura de comunicare a actului administrativ fiscal instituită de art.44 alin.2 lit.c Cod procedură fiscală, respectiv prin poștă, la domiciliul contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, care a fost semnată de delegatul societății.
Nu există dispoziție în Codul d e procedură civilă, care să ceară aplicarea ștampilei pe confirmarea de primire și pe aceasta este indicată calitatea persoanei care a primit actul - de delegat, fiind semnată de aceeași persoană.
În consecință, nu pot fi primite criticile reclamantei la modul de comunicare a deciziei de regularizare, a cărei primire a fost confirmată de societate prin delegat la data de 30.10.2007.
Întrucât în cazul actelor administrative fiscale este precizată o altă procedură de comunicare decât a actelor de procedură în materie civilă, nu pot fi extinse și aplicate normele care obligă la încheierea unui proces verbal, cu un anumit conținut, printre care și numele și prenumele persoanei care a primit actul de procedură.
Formularul confirmării de primire atestă primirea corespondenței de către destinatar și acesta a fost completat corespunzător pentru a dovedi identitatea expeditorului ( M)că reclamanta a primit decizia de regularizare.
Văzând că, față de data de 30.10.2007 nu a fost formulată în termen de 30 de zile, în consecință justificat a fost respinsă ca nedepusă în termen.
Nu sunt întemeiate susținerile reclamantei referitoare la aplicabilitatea art.7 alin7 din Legea nr.554/2004, în sensul că plângerea prealabilă se poate introduce și peste termenul de 30 de zile pentru motive temeinice, dar nu mai târziu de un an.
Contestația administrativă prevăzută de Codul d e procedură fiscală este o procedură cu caracter special, față de care normele de drept comun în materia contenciosului fiscal reglementate de Legea nr.554/2004, deci și termenul din art.207 alin.l din OG nr.92/2003 este special față de cel de la art.7 alin.1 din legea contenciosului administrativ.
Nefiind în prezența unei plângeri prealabile ci a unei proceduri administrativ jurisdicționale, excepția din legea generală (art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004) nu se aplică în cazul acestei proceduri).
Și dacă s-ar admite contrariul, reclamanta nu a dovedit nici un motiv temeinic pentru care nu a atacat în termen decizia de regularizare.
Toate apărările legate de temeinicia stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare nu pot fi examinate și nu au relevanță în condițiile în care contestația nu este depusă în termen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL S solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângeri, anularea deciziei nr.594/2007, a procesul verbal de control nr.75/2007 și a tuturor actelor de executare silită emise de M, cu exonerarea de la plata sumei de 17.555 lei reprezentând TVA și accesorii.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță nu a analizat motivele invocate în conținutul plângerii, nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ridicate, s-a preocupat mai mult de analizarea condițiilor de formă, ignorând problemele de fond ridicate în conținutul plângerii. Se susține că în mod greșit prima instanță a stabilit că s-au respectat cerințele de formă în ceea ce privește comunicarea actelor administrativ-fiscale, făcând doar o scurtă referire la prev.art.44 alin.2 lit.c pr.fisc. ignorând dispozițiile cuprinse în art.92-100.pr.civ. În raport de aceste dispoziții legale apreciază că pârâta nu i-a comunicat actul administrativ-fiscal că administratorul societății nu a luat cunoștință de conținutul acestui proces, pe actul ce atestă corespondența dintre instituția pârâtă și societate nefiind aplicată ștampila societății sau semnătura destinatarului. În lipsa acestor elemente nu se poate concluziona că au fost respectate dispozițiile legale în legătură cu comunicarea actelor administrativ fiscale.
Pe fond se arată că instituția pârâtă nu a respectat prevederile Ordinului ANAF nr.9327/2006, dispoziție prin care aceasta era obligată să solicite toate informațiile necesare din partea Punctului vamal de frontieră. Numai în urma finalizării procedurii de cercetare și dacă Biroul de plecare nu primește nici o dovadă de confirmare a faptului că mărfurile au părăsit teritoriul României, că au ajuns la destinație, acesta este în drept să solicite societății orice fel de acte doveditoare a încheierii tranzitului. În speță nu s-a făcut dovada efectuării acestor cercetări și nici nu au fost somați să facă dovada încheierii tranzitului. Cu toate că au reușit în final să recupereze toate documentele cu care să demonstreze operațiunea de import temporar, aceste documente nu i-au fost luate în seamă. Nu în ultimul rând se mai arată că dispozițiile cuprinse în art.103 din Ordinul președintelui ANAF nr.9327/19.12.2006 au fost modificate prin Ordinul nr.5198/3.06.2008, modificări în urma cărora obligativitatea depunerii în termenul de 30 de zile a documentelor doveditoare a fost abrogată. Se mai arată că prin același ordin au fost aduse modificări și alin.2 pct.103 din Ordinul nr.9327/2006, modificări conform cărora Biroul centralizator informează principalul obligat și îi cere să aducă dovada că regimul s-a încheiat fără a-l mai obliga la depunerea acesteia în termenul de 30 de zile. În concluzie, se poate reține că decizia de regularizare cu declararea din oficiu a încheierii operațiunii și încasarea obligațiilor vamale se emit numai după finalizarea tuturor procedurilor de cercetare sau înainte de împlinirea termenului de 10 luni de la data acceptării declarației de tranzit.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, arătându-se că prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp.art.207 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, dispozițiile privind soluționarea contestațiilor la actele administrativ-fiscale, inclusiv cele privind termenul de depunere a contestației, sunt imperative. Odată constatată decăderea reclamantei din dreptul de a mai formula contestație, instanța de fond nu mai avea posibilitatea să facă o analiză pe fond a motivelor invocate în contestație.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 19 octombrie 2007 fost încheiat procesul verbal de control nr.75 de - M și s-a stabilit în sarcina - SRL prin decizia de regularizare privind taxele suplimentare obligația de a plăti suma de 12.057 lei TVA și 5.498 lei majorări de întârziere. Această decizie i-a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fapt ce rezultă din actul de la fila 32 dos.fond.
În raport de data înscrisă în recipisa de comunicare a deciziei contestația formulată de către - SRL împotriva deciziei de regularizare a fost respinsă ca tardivă prin decizia nr.154/2008 emisă de DGFP Această decizie formează obiectul acțiunii în contencios administrativ, recurenta susținând că actul administrativ fiscal, rexpectiv decizia de regularizare privind obligațiile fiscale nu i-a fost comunicată cu respectarea normelor de procedură.
Art.44 pr.fisc. la lit.c prevede că actul administrativ fiscal se comunică prin poștă la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal și confirmarea primirii acestuia.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, ca formă de comunicare s-a ales scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, procedura de comunicare fiind îndeplinită în raport de aceste dispoziții, împrejurare ce rezultă din actul de la fila 32, act ce poartă semnătura funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței și din care rezultă că actul administrativ-fiscal i-a fost comunicat la data de 30 octombrie 2007.
În raport de această dată, urmează așadar a se calcula termenul de 30 de zile prevăzut de art.207 alin.1 din OG nr.92/2003 pentru depunerea contestației împotriva actului administrativ fiscal și se verifică dacă operează sancțiunea decăderii.
Contestația formulată de către - SRL a fost înregistrată la DGFP M la 11.12.2007, deci peste termenul de 30 de zile prevăzut de textul legal mai sus menționat, contestația fiind respinsă în mod corect ca tardivă.
Se mai susține în cererea de recurs de către recurentă că prin nesoluționarea pe fond a contestației au fost încălcate dispozițiile cuprinse în Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, în raport de dispozițiile cuprinse în acest act normativ instanța de fond era obligată să analizeze pe fond contestația dedusă judecății, acesta fiind raționamentul pentru care legiuitorul prin dispozițiile cuprinse în Codul d e procedură fiscală a prevăzut calea de atac a contenciosului administrativ împotriva modului de soluționare pe cale administrativ-jurisdicțională a contestației la actul administrativ fiscal.
Procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva titlului de creanță fiscală și împotriva altor acte administrativ-fiscale este reglementată prin dispozițiile cuprinse în Titlul IX, respectiv art.205 - 218 din OG nr.92/2003.
Potrivit acestor dispoziții legale împotriva titlului de creanță fiscală și împotriva altor acte administrativ-fiscale se poate formula contestație în termen de 30 de zile de la comunicarea actului fiscal, soluționarea contestației urmând a se efectua potrivit disp.art.206 și urm. pr.civ. Împotriva modului de soluționare a contestației adresată pe cale administrativ-jurisdicțională se poate formula contestație la instanța de contencios administrativ.
Este adevărat că această procedură administrativ-fiscală este una facultativă, ceea ce înseamnă că actul administrativ fiscal poate fi contestat direct la instanța de contencios administrativ, dar dacă a ales această cale partea este obligată să respecte termenele și procedura prevăzută de dispozițiile art.205 - 218 din OG nr.92/2003.
În speță, așa cum corect a reținut și prima instanță reclamanta a înțeles să uzeze de această procedură prevăzută în legea specială și în această situație avea obligația să respecte și termenele procedurale prevăzute în legea specială.
Atâta timp cât s-a stabilit tardivitatea depunerii contestației, atât organul administrativ-fiscal cât și instanța de fond nu mai erau în măsură să cerceteze pe fond motivele arătate în contestație, întrucât a intervenit sancțiunea decăderii.
Prin urmare, se apreciază recursul reclamantei ca fiind nefondat și în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în S,-, jud.M, împotriva sentinței nr.844/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
17.06.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
