Contestație act administrativ fiscal. Decizia 4507/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4507
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâta PRIMĂRIA și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței nr. 1564 din 02 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA - SUCURSALA DR. TR. S și intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat pentru recurenta Primăria, consilier juridic pentru intimata reclamantă SC SA - SUCURSALA DR. TR. S, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
Avocat pentru recurenta Primăria, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. In ceea ce privește excepția nulității sentinței pentru nesemnarea minutei, consideră că se impune admiterea acestei excepții și constatarea nulității hotărârii instanței de fond. De asemenea, în ceea ce privește motivul de necompetență materială a primei instanțe în soluționarea cauzei, arată că au invocat această excepție atât la Tribunalul Mehedinți prin concluzii scrise cât și în recurs prin cererea de recurs. In consecință, solicită admiterea celor două excepții, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Trib.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă SC SA - SUCURSALA DR TR S, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției privind competența materială. Cu privire la excepția nulității sentinței pentru nesemnarea minutei, consideră că se impune admiterea acestei excepții și constatarea nulității hotărârii instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1564 din 02 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost admisă în parte cererea formulată de SC SA - Sucursala DTS, județul M, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA, și BEJ.
A fost anulat parțial titlul executoriu nr.1 din 21.01.2008 pentru suma de 844.165,4 lei de plată căreia este exonerat reclamantul.
A fost anulat procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.02.2008 încheiat de BEJ.
A fost suspendată executarea silită până la stabilirea cu caracter irevocabil a dreptului pretins.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 20.08.2008 s-a înregistrat la Judecătoria Turnu Severin sub nr- contestația formulată de SA - SUCURSALA T S în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA și BEJ prin care s-a solicitat anularea titlului executoriu nr.1 din 21.01.2008 și pe cale de consecință exonerarea de la plata sumei de 1.340.840 lei pentru care a fost emis, cu obligarea la restituirea sumei de 820.229 lei, plată nedatorată. A solicitat și anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.02.2008 pentru 87.253 lei și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivare a susținut, în principal, că titlul executoriu este nelegal în condițiile în care la 31.01.2007 a depus la primăria Comunei declarația de impozit pentru 2.411.537 lei, sumă din care cu OP nr.434/30.03.2007 a achitat J din impozitul aferent anului 2007, însă, ca urmare a evaluării mijloacelor fixe ce constituie baza de impozitare a rezultat că impozitul datorat este de 385.540 lei, pentru care s-a depus la 25.07.2007 o nouă declarație de impozit pentru această sumă. In condițiile menționate se pretinde că diferența până la din impozitul inițial este o plată nedatorată, cum, de altfel, nedatorată este și diferența până la suma stabilită prin declarația inițială de plată a impozitului.
Pentru că nu a plătit din proprie inițiativă suma datorată, conform declarației inițiale, Primăria a inițiat o procedură de punere în executare, prin intermediul executorului judecătoresc BEJ, a titlului și a stabilit și un onorariu, conform procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.02.2008, în cuantum de 87.253 lei din care: 22.523 lei onorariu executor pentru recuperare creanță și 65.000 lei onorariu de avocat.
Primăria a depus întâmpinare, apreciind în principal că suma stabilită prin declarația de impozit inițială este datorată și pentru că nu s- pus în executare de bunăvoie s-a inițiat procedura de executare silită prin intermediul unui executor judecătoresc.
Prin sentința nr.351 din 10 iunie 2008 Judecătoria Turnu Severina respins contestația la executare.
Recursul împotriva sentinței nr.351/2008 a fost soluționat prin decizia nr.86/R din 09.09.2008 a Tribunalului Mehedinți prin care s-a casat hotărârea și trimisă cauza la Tribunalul Mehedinți, apreciindu-se că acestei instanțe îi revine competența de soluționare în fond a cauzei.
Cauza a fost reînregistrată, după casare, la Tribunalul Mehedinți sub prezentul nr-.
SC SA - SUCURSALA DTSs -a adresat cu o cerere și Curții de APEL CRAIOVA, care a făcut obiectul dosarului nr-, înregistrată la această instanță la 04.07.2008, prin care a solicitat anularea titlului executoriu nr.1 din 21.01.2008.
Cererea a fost soluționată prin sentința nr.192 din 29 iulie 2008 prin care s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Mehedinți, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
SC SA - SUCURSALA DTSa mai formulat o cerere, având ca obiect contestație la executare, înregistrată la Judecătoria Turnu Severin sub nr- prin care a solicitat desființarea popririi contului deținut la BCR în temeiul titlului nr.1/2008 și anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.02.2008, precum și anularea titlului executoriu nr.1/2008 emis de Primăria, dar și suspendarea executării celor două titluri.
Prin sentința nr.607/18.09.2008 Judecătoria Drobeta Turnu Sa declinat soluționarea acestei cauze în favoarea Tribunalului Mehedinți, unde s-a înregistrat sub nr-.
Tribunalul Mehedinți, în temeiul art.164 pr.civ. a conexat cauzele nr-, respectiv cererea formulată la Curtea de APEL CRAIOVA și cauza nr-, având ca obiect anularea celor două titluri, anularea actelor de executare și suspendarea executării, la prezenta cauza nr- prin încheierea din 29.01.2009.
La dosar au fost depuse de părți: titlul executoriu nr.1 din 21.01.2008, procesul verbal de executare încheiat de BEJ la 12.02.2008, declarația privind impozitul datorat de SC SA - Sucursala DTS, înregistrată la aceasta nr.848/31.01.2007, adresa nr.6227/25.07.2007 a SA, și declarația privind impozitul pe clădiri începând cu 1 ianuarie 2007 înregistrată la SA sub nr.2550/25.07.2007, hotărârea nr.10 din 22.06.2007 a Adunării Generale a Acționarilor SC SA referitoare și la raportul privind evaluarea patrimoniului SC SA - Sucursala DTS, hotărârea din 30.09.2006 a Consiliului Local de stabilire a impozitelor și taxelor locale pentru anul 2007, declarație privind impozitul pe clădiri începând cu 1 ianuarie 2007 SC SA - Sucursala DTS pentru 2.411.537 lei, plângere prealabilă de anulare titlului executoriu nr.1/21.01.2008 înregistrată la SC SA - Sucursala DTS sub nr.4266/15.05.2008, corespondență purtată între SC SA - Sucursala DTS și Primăria în legătură cu pretenția de plată a impozitului inițial.
Părțile au invocat excepții, după cum urmează:
Excepția privind competența materială a instanțelor soluționată de Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr.192/29.07.2008 și Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința nr.607 din 18.09.2008 și Tribunalul Mehedinți prin decizia nr.86/R din 09 septembrie 2008 prin care s-a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Nulitatea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, competența BEJ de executare a creanțelor fiscale, nulitatea actului administrativ fiscal pentru necuprinderea în cadrul acestora a unor elemente obligatorii precum: numele și calitatea persoanei împuternicite, ce vor fi analizate și în raport de probele administrate în fond (fila 117,dos.nr-).
S-a invocat și excepția lipsei procedurii prealabile pentru anularea titlului nr.1/21.01.2008, însă, SC SA - Sucursala DTS face dovada îndeplinirii acesteia cu procesul verbal înregistrat la Primăria sub nr.2466/2008 nemaifiind necesar în aceste condiții analiza admisibilității excepției.
Raportat la excepția invocată pârâtul, conform art.41 al.1 și 2 Cod procedură fiscală, avea obligația comunicării actelor administrative fiscale.
Din actele dosarului instanța constată și reține următoarele:
La 31 ianuarie 2007 SC SA - Sucursala DTS a depus la Primăria Comunei declarație privind impozitul pe clădiri începând cu 1 ianuarie 2007, actul fiind înregistrat sub nr.1753 din aceeași dată.
În actul menționat declarantul a înscris un impozit de 2.411.537 lei din care a achitat cu nr.434 din 30.03.2007 J, respectiv 1.205.769 lei.
SC SA Bap rocedat și la reevaluarea mijloacelor fixe a căror valoare a constituit baza de impozitare pentru declarația de impozit și, care urmare a reevaluării, a ajuns la concluzia că ar datora pentru anul 2007 un impozit de 385.540 lei, față de cel inițial de 2.411.537 lei.
Ca urmare a reevaluării făcute sub nr.2550 din 25.07.2007 SC SA - Sucursala DTSa depus o nouă declarație privind impozitul pe clădiri începând cu 1 ianuarie 2007, pentru suma de 385.540 lei.
În condițiile în care SC SA - Sucursala DTS având ca temei noua declarație de impozit nu a mai plătit diferența de 1.205.769 lei, datorată conform declarației de impozit nr.1753/31.01.2007, Primăria Comunei a procedat la efectuarea demersurilor pentru executarea silită a diferenței, sens în care s-a încheiat și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.02.2008 de executor judecătoresc.
Prin dispozițiile Capitolului II art.249 - 255 Cod procedură fiscală se stabilesc impozitele și taxa pe clădiri datorate de orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România.
Conform art.253 al.1 din Codul d e procedură fiscală în cazul persoanelor juridice impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
Potrivit art.253 al.2 pr.fiscală cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local.
În raport de dispozițiile art.253 al.6 pr.fiscală în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referință cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice până la sfârșitul lunii în care s-a făcut prima reevaluare.
Din economia dispozițiilor legale menționate rezultă că prin depunerea declarației inițiale de impozit pentru anul 2007 s-a procedat conform legii întrucât la acea dată reevaluarea nu a fost adusă la cunoștința pârâtului.
Ca urmare a reevaluării a fost depusă cea de-a doua declarație de impozit la data de 25 iulie 2007 ce își produce efectele începând cu luna următoare depunerii, respectiv cu luna august 2007.
În consecință, până la 31 iulie 2007 reclamantul datorează impozitul stabilit conform declarației inițiale nr.1753 din data de 31 ianuarie 2007, respectiv 2.411.537 (lei): 12(luni)x 7( luni), iar începând cu 1 august 2007 în baza noii declarații datorează impozitul de 385.540 (lei):12(luni) x5(luni).
În concluzie, reclamantul datorează impozitul plătit deja cu Ordinul de plată nr.434 din 30.03.2007 și în acest mod și-a îndeplinit obligațiile de plată corespunzător perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2007 mai având de plată pentru luna iulie 2007 suma de 200.961,41 lei, iar pentru perioada august - decembrie 2007 suma de 160.641,66 lei, în total suma de 361.603,07 lei.
Conform art.136 al.1 pr.fiscală în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente pentru stingerea acestora vor proceda la acțiuni de executare silită.
Conform art.136 al.2 pr.fiscală organele fiscale care administrează creanțele fiscale sunt abilitate să efectueze procedura de executare silită.
Potrivit art.136 alin.3 pr.fiscală executarea silită se realizează cu organe proprii denumite potrivit al.4 organe de executare silită.
În aceste condiții Codul d e procedură fiscală instituie o procedură derogatorie de la dreptul comun reglementat de Codul d e procedură civilă care atribuie competența de executare silită executorului judecătoresc.
În speță, s-a susținut că executarea silită nu se putea face de Primăria care nu are organe de executare silită proprii.
Pentru acest caz sunt aplicabile dispozițiile art.136 alin.5 pr.fiscală conform cărora pentru efectuarea procedurii de executarea silită este competent organul de executare în a cărei rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile co ordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul, sau organul de executare competent desemnat potrivit art.133.
În cazul în care executarea silită se face prin poprire, cum este în speță, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare coordonator care însă în nici o situație potrivit legii nu poate fi un executor judecătoresc la care se referă dispozițiile codului d e procedură civilă, procesul verbal încheiat la 12.02.2008 fiind nul, încheiat cu nesocotirea art.136 Cod procedură fiscală.
În raport de considerentele expuse urmează ca să admită în parte acțiunea a se anula titlul executoriu nr.1 din 21.01.2008 parțial pentru diferența de 844.165,4 lei [2.411.537 (lei):12(luni)x5(luni) - 385.540(lei):12(luni)x 5(luni)], a fi exonerat reclamantul de plata sumei de 844.165,4 lei, a se anula procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.02.2008 cu admiterea cererii de suspendare a executării silite până la stabilirea cu caracter irevocabil a dreptului pretins.
Pârâtul Primăria Comunei are posibilitatea până la stabilirea cu caracter irevocabil a dreptului pretins de îndeplinire a formalităților prevăzute de art.136 al.1-5 pr.fiscală.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și au solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9. Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
În primul rând, a fost invocată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți în soluționarea capetelor de cerere având ca obiect anularea formelor de executare silită, a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și a actului de executare reprezentat de poprirea instituită asupra contului bancar al debitoarei deținut la. în favoarea Judecătoriei Dr. Tr. S, excepție asupra căreia Tribunalul nu s-a pronunțat, situație ce atrage casarea cu trimitere.
De asemenea, la judecarea în fond a cauzei, părțile au mai invocat o serie de excepții, precum: prematuritatea cererii de chemare în judecată, lipsa de opozabilitate a actului administrativ, nulitatea absolută a actului administrativ și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și necompetența executorului judecătoresc de a executa silit obligațiile fiscale și având în vedere faptul că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acestor excepții, prin respingerea sau admiterea acestora, ci doar a făcut scurte considerații, această omisiune de a se pronunța asupra excepțiilor, constituie un motiv clar de casare și trimitere spre rejudecare.
S-a mai susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor, respectiv cea privind cheltuielile de judecată solicitate.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că declarația de impunere emisă de contestatoarea nr. 1753/31.01.2007, care are la calculul bazei de impozitare valoarea de inventar a clădirilor conform ultimei evaluări, și anume cea din data de 31.12.2003, reprezintă o recunoaștere de datorie care lipsește de obiect contestația introdusă de
S-a arătat că reevaluarea efectuată în luna iulie 2007 nu poate fi opozabilă devreme ce nu a fost cuprinsă în contabilitatea anului 2006, ea putând fi luată în calcul în baza de impunere pe anul 2008 și nu pe anul 2007,însă, ținând cont de faptul că recurentele au contestat permanent raportul de reevaluare din luna iulie 2007, în cauză s-ar fi impus o expertiză de evaluare a bunurilor imobile și o expertiza contabilă care să stabilească baza de impozitare și valoarea impozitului în funcție de reglementările în vigoare.
Totodată s-a arătat că, declarațiile fiscale pot fi rectificate potrivit art. 81.1 din Normele metodologice de aplicare a nr.OG 92/2003 aprobate prin nr.HG 1050/2004, numai când se constată erori în declarația inițială, situație care nu se regăsește în cauza dedusă judecății, astfel că acțiunea ar fi trebuit respinsă.
În cauză a fost formulată întâmpinare, prin care se solicita respingerea recursului, și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este fondat însă pentru alte considerente decât cele invocate și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 258 alin. 1. Pr. Civ. dispozitivul hotărârii se semnează, sub sancțiunea nulității de către judecători.
Din analiza dosarului de fond se constată că dispozitivul sentinței nr. 1564 din 02 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți ce se află la fila 78 este nesemnat, situație ce atrage nulitatea hotărârii cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va proceda, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, care a fost modificat pe parcursul judecării cauzei prin conexarea cauzelor nr- și - la stabilirea competenței în raport de fiecare capăt de cerere, având în vedere decizia nr. XIV din 05.02.2007 pronunțată de în soluționarea recursului în interesul legii ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru instanțele de judecată și prin care s-a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația împotriva executării silite, a actelor sau măsurilor de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare.
Totodată, vor fi avute în vedere toate criticile din motivele de recurs formulate de către recurenții-pârâți, dar și apărările din întâmpinarea și notele scrise depuse de către intimata-reclamantă, urmând a fi administrate toate probele necesare în scopul soluționării cauzei.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5. Pr. Civ. va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceiași instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta PRIMĂRIA și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței nr. 1564 din 02 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA - SUCURSALA DR. TR. S și intimatul pârât.
Casează sentința și trimite cauza spre soluționare la aceiași instanța de fond - Tribunalul Mehedinți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex.
Jud. Fond
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Costinel Moțîrlichie
