Contestație act administrativ fiscal. Sentința 47/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 30.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.47
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant în contradictoriu cu pârâții DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T-BIROUL SOLUȚIONAREA CONTESTAȚIILOR și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului avocat iar în reprezentarea pârâtelor de prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului depune la dosar înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul pârâtelor, acesta nesolicitând acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 8381/19.12.2008, stabilite de inspecția fiscală prin raportul de inspecție fiscală nr. 8381/19.12.2008 și decizia nr. 1026/83/24.03.2009 emisă în calea contestației administrative, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în acțiune.
Reprezentantul pârâtelor solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinări.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 06.04.2009 sub nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele T și T, anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 8381/19.12.2008, stabilite de inspecția fiscală prin Raportul de inspecție fiscală nr. 8381/19.12.2008 și decizia nr. 1026/83/24.03.2009, emisă în calea contestației administrative.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.8381/19.12.2008, pârâta PTp rin Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice, a statuat că reclamantul nu a procedat la înregistrarea fiscală ca plătitor de TVA, în termenul reglementat prin dispozițiile art. 152 alin. 1 lit. a), pct.1 din legea 571/2003, neînregistrare care, pe de o parte, se sancționează contravențional în conformitate cu dispozițiile art. 219 alin. 2 lit. d) din OG nr. 92/2003, iar pe de altă parte, care conduce la impunerea reclamantului privind obligația fiscală suplimentară de plată a TVA colectat și la plata accesoriilor aferente operațiunilor impozabile realizate până la data înregistrării în scopuri de TVA.
În cuprinsul raportului de inspecție fiscală s-a reținut că reclamantul a început să desfășoare activitate impozabilă pe teritoriul României, reprezentând livrări de bunuri imobile cu caracter de continuitate, din data de 15.06.2007, realizând venituri până la data de 30.06.2008 în valoare totală de 4.059.902 lei, pentru care nu a fost colectată TVA și nu a fost depus la organul fiscal decontul de TVA, pentru ca ulterior la data de 07.07.2008, să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, prin cererea nr.25862/07.07.2008, fiind emis în acest sens, certificatul de înregistrare în scopuri de TVA, seria B nr.-/10.07.2008.
În consecință, organul de inspecție fiscală a reținut încălcarea de către reclamant a dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit. a) din OG 92/2003, motiv pentru care s-a procedat la impunerea privind obligațiile fiscale suplimentare, reprezentând TVA de plată în cuantum de 771.381 lei și majorări de întârziere în cuantum de 113.393 lei.
Împotriva deciziei de impunere și în conformitate cu dispozițiile art. 205-218 din OG nr. 92/2003, a formulat contestația administrativă, contestație respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr.1026/83/24.03.2009, emisă de Biroul de Soluționarea Contestațiilor din cadrul DGFP
În soluționarea contestației s-a reținut că reclamantul nu poate beneficia de regimul de scutire de la plata TVA, respectiv de dispozițiile art. 152 alin. 1 și 4 din legea 571/2003, deoarece nu a declarat o cifră de afaceri, la momentul începerii activității economice, respectiv data de 25.06.2008, estimată de plafonul de scutire prevăzut de lege și în atare situație, avea obligația înregistrării în scopuri de TVA începând cu data de 25.06.2008 și nu cum greșit a procedat, operând înregistrarea în data d 07.07.2008, în termenul reglementat prin dispozițiile art. 152 alin. 6 din Codul fiscal.
Reclamantul solicită să se constate că atât concluziile consemnate în raportul de inspecție fiscală și deopotrivă decizia de impunere nr. 8381/19.12.2008, cât și decizia nr. 1026/83/24.03.2009, emisă în soluționarea contestației administrative sunt nelegale și în consecință decizia de impunere și decizia prin care a fost soluționată contestația administrativă se impun a fi anulate, arătând că imobilul reprezentând bloc de locuințe, în regim, situat în T- jud. T, edificat pe terenul înscris în CF nr. 20947 T nr. top. 30375, fost construit cu intenția închirierii apartamentelor.
La data de 09.06.2008, când a fost întocmit procesul verbal de recepție a blocului de locuințe, reclamantul nu era înregistrat fiscal ca persoană impozabilă, întrucât era imposibil să se efectueze o astfel de înregistrare, fiind vorba de construire de bunuri imobile proprii, în vederea închirierii.
Înregistrarea reclamantului ca persoană impozabilă aflată în regim special de scutire de la TVA, potrivit legislației din România, a fost și este imposibilă, astfel încât nu se poate vorbi despre o declarare a venitului estimat de către reclamant la data începerii activității economice. Construirea unui imobil în vederea închirierii nu poate fi și nu este asimilată cu activitatea economică a unui zidar pentru a fi posibilă înregistrarea reclamantului la Registrul Comerțului ca persoană fizică autorizată.
Întrucât veniturile obținute în luna iunie 2008, au depășit valoarea de 69.043 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 152 alin. 6 din legea nr. 571/2003, la data de 07.07.2008, prin cererea nr.25862/07.07.2008, a solicitat înregistrarea fiscală în scopuri de TVA seria D nr. -/10-07-2008. Pentru vânzările efectuate după data de 01.07.2008, reclamantul a colectat și a vărsat la bugetul de stat TVA-ul calculat la preșul integral al vânzării.
Pentru aceste motive, reclamantul solicită să se constate că înregistrarea în scopuri de TVA a fost realizată în termen legal. Legiuitorul, prin dispozițiile regăsite și în cuprinsul art. 152 alin. 6 din Codul fiscal, a stabilit ca dată a atingerii sau a depășirii plafonului, prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a atins sau depășit, și termen de înregistrare în scopuri de TVA, zece zile de la această dată, indiferent de cuantumul sumei cu care s- depășit plafonul de scutire. Dacă legiuitorul ar fi reglementat obligativitatea de înregistrare în scopuri de TVA în ziua următoare celei în care a fost atins sau depășit plafonul de scutire, reclamantul s-ar fi conformat acestei dispoziții.
Legal citate, pârâtele DGFP T și au formulat întâmpinare solicitând în principal, pe cale de excepție, admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Timiș în judecarea prezentei cauzei și declinarea acesteia în favoarea Curții de Apel Timișoara, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiuni ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legale a actelor administrativ fiscale atacate.
În motivare se arată că reclamantul nu a respectat prevederile legale privind art. 152 alin. 4 din Legea 571/2003, deoarece la momentul începerii activității economice, respectiv data de 25.06.2008, a declarat o cifră de afaceri estimată peste plafonul de scutire prevăzut de lege, și abia în data de 07.07.2008 s-a înregistrat la organ fiscal și ca plătitor de TVA, motiv pentru care nu poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire pentru perioada 25.06.2008 - 30.06.2008.
Prin sentința civilă nr.795/CA/20.10.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis excepția necompetenței materiale a instanței sesizate și-a declinat competența materială de soluționare a cererii la Curtea de Apel Timișoara - Secția Contencios Administrativ și Fiscal,
Acțiunea a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 30.10.2009 sub același număr, respectiv -.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamantul a edificat o construcție constând în bloc locuințe în regim, situat în T,-, pe care a finalizat-o la data de 09.06.2008.
În perioada 25.06.2008 - 31.10.2008, reclamantul a vândut cele 30 de apartamente și 6 spații de parcare către diverse persoane fizice și juridice, înregistrându-se ca plătitor de TVA abia la data de 07.07.2008, așa cum rezultă din Declarația de înregistrare fiscală (fila 19 dosarul Curții de Apel Timișoara ).
Prin raportul de inspecție fiscală nr.8381/19.12.2008 emis de pârâta T și prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 8381/19.12.2008, emisă de aceeași pârâtă, s-a reținut în sarcina reclamantului obligația de plată a TVA și accesoriilor aferente, în cuantum de 884.774 lei, pentru operațiunile efectuate în intervalul 25.06.2008 - 30.06.2008, pentru care nu a colectat TVA.
Contestația formulată împotriva actelor menționate a fost respinsă prin Decizia nr.1026/83/24.03.2009, emisă de pârâta DGFP T și atacată prin prezenta acțiune.
Reclamantul nu contestă cuantumul sumei menționate în actele fiscale contestate și nici faptul că operațiunile efectuate corespund noțiunii de operațiuni impozabile, potrivit dispozițiilor art.126 alin.1 lit. a din Legea nr.571/2003.
Ceea ce contestă reclamantul reprezintă însăși obligația sa de plată a TVA, pe considerentul că obligația de înregistrare ca plătitor de TVA și prin urmare obligația de colectare TVA s-a născut abia la data de 01.07.2008, ca urmare a obținerii în cursul lunii iunie a unor venituri cu depășirea plafonului de scutire de 69.043 lei, calculat prin raportare la perioada din an în care a început desfășurarea activității.
În sprijinul acestei apărări, reclamantul invocă dispozițiile art.152 alin.1 și 6 din Legea nr. 571/2003, potrivit cărora persoana impozabilă, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 europoate solicitascutirea de taxă, și potrivit cărora, în cazul depășirii acestui plafon este necesar să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului. Data atingerii sau depășirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depășit.
Curtea nu reține apărarea reclamantului pe de o parte întrucât art.152 alin.1 impune în prealabil formularea unei solicitări de scutire în cazul în care se apreciază că veniturile ce urmează a fi realizate nu vor depăși plafonul legal.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamantul ar fi îndeplinit această formalitate și ar fi solicitat scutirea, tot nu ar fi fost incident regimul de scutire întrucât, raportat la valoarea apartamentelor ce urmau a fi vândute, reclamantul trebuia să realizeze că va depăși plafonul menționat prin chiar încheierea primei tranzacții, în valoare de 433.240 lei.
Tot astfel, art. 156 alin. 6 din Legea nr.571/2003, care prevede obligația de înregistrare ca plătitor de TVA în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului, nu este incident speței, așa cum greșit susține reclamantul, întrucât acesta se referă la persoanele care aveau dreptul de aplicare a regimului de scutire.
Ori, în cazul de față reclamantul avea reprezentarea veniturilor ce urmau a fi realizate în cursul anului, încă înainte de încheierea primului contract la notar, a cărui valoare, stabilită înainte de semnarea contractului autentic (fila 46 din dosarul acestei instanțe), a depășit ea singură plafonul legal. Prin urmare, avea și obligația de a se înregistraîn scopuri de TVA înainte de realizarea unor astfel de operațiuni, așa cum impun dispozițiile art. 153 ali1 lit. a pct.1 din Legea nr.571/2003 iar nu după vânzarea, într-un interval de 5 zile, a majorității apartamentelor din blocul construit.
Prin urmare, sunt deplin aplicabile dispozițiile art.153 alin.1 lit. a pct.1 din Legea nr.571/2003, potrivit cărora persoana impozabilă care intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA,înainte de realizarea unor astfel de operațiuni, dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depășește plafonul de scutire prevăzut laart. 152alin. (1).
Sintagma "dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri" din textul de lege menționat nu poate fi interpretată în sensul unei obligații facultative cu privire la estimarea veniturilor ce urmează a fi realizate, așa cum greșit susține reclamantul. De altfel o astfel de interpretare greșită este combătută de art.152 alin.1 din Legea nr. 571/2003, care folosește noțiunea de cifră de afaceri anuală,declaratăsau realizată.
De altfel, art.152 alin 4 din Legea nr.571/2003 prevede în mod expres obligativitatea declarării cifrei de afaceri estimate, condiționând aplicarea regimului special de scutire de efectuarea acestei declarațiila momentul începerea activității. Este adevărat că această normă se referă lapersoana nou înființatăînsă, având în vedere că art.127 din Legea nr.571/2003 definește persoana impozabilă ca fiindorice persoană care desfășoară activități economice, incluzând și persoana fizică, textul legal trebuie interpretat în sensul că este aplicabil în aceeași măsură persoanelor fizice și juridice.
Actualmente, Normele de aplicare a Codului fiscal reglementează în detaliu obligația de plată a TVA în situația persoanei fizice care construiește un imobil în vederea vânzării și, deși nu îi sunt aplicabile reclamantului, intrând în vigoare în forma actuală abia la 01.01.2010, acestea vin să confirme obligația de înregistrare înainte de realizarea venitului, așa cum a fost reglementată de Codul Fiscal în forma în vigoare la 01.01.2008.
Astfel, alin.4 din cadrul paragrafului vizând interpretarea art.127 din Codul Fiscal, prevede că, în cazul construirii de bunuri imobile de către persoanele fizice, în vederea vânzării, activitatea economică este considerată începută în momentul în care persoana fizică respectivă intenționează să efectueze o astfel de activitate, o astfel de intenție fiind evidentă, în cazul de față, prin chiar prezentarea la notar.
Cât privește susținerea reclamantului că blocul vândut a fost realizat inițial în scopul închirierii iar nu al vânzării, Curtea o înlătură pe considerentul că din conținutul unora din contractele autentice depuse la dosar rezultă că reclamantul a încheiat cu unii cumpărătoriantecontracte de construireși vânzare cumpărare ( de exemplu contractul autentificat sub nr.-.06.2008 la BNP - fila 46 din dosar), ceea ce denotă intenția reclamantului de vânzare încă de dinainte de finalizarea construcției. De altfel, chiar dacă susținerea reclamantului s-ar dovedi adevărată, tot nu ar fi în măsură să determine o altă concluzie, relevantă fiind reprezentarea cuantumului veniturilor înainte de obținerea primelor venituri.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că în mod corect au fost emise actele administrative fiscale atacate și că în mod corect pârâta DGFP Tar espins contestația reclamantului, Curtea urmează ca în conformitate cu dispozițiile Legii 554/2004 și ale OG nr.92/2004 să respingă acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele DGFP T și T, având ca obiect anulare acte administrative fiscale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Se comunică:
Reclamantului - la cab av. și Asociații în T Str.-.-, nr.7-9, -. B, Parter
Pârâtei -DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T-BIROUL SOLUȚIONAREA CONTESTAȚIILOR - T, dul - nr. 2. jud.
Pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Calea nr. 11
/15.02.2010
Tehnored LM/15.02.2010
5expl/SM/emis 3 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
