Contestație act administrativ fiscal. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 496/CA
Ședința publică de la 04.11. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în B,-,. 64,.C,.2,.6, județ T, împotriva sentinței civile nr. 650/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea, nr.202, sect.1, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal Lg.9/1998.
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din 28.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte din prezenta iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a se depune la dosar concluzii scrise la data de 04.11.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces:
1.1Prin cererea înregistrată sub nr.2917/88/8 dec.2008 la Tribunalul Tulcea, reclamanta a contestat decizia nr.2332/20.11.1008 emisă deAutoritatea Națională pentru Restituirea Proprietățilorsolicitând anularea ei și acordarea compensațiilor ce i se cuvin potrivit Legii nr.9/1998.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea nr.1428/20.04.2007 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T s-a admis cererea sa și s-a stabilit că i se cuvin compensații bănești pentru bunurile abandonate pe teritoriul iei de către defunctul său tată, la nivelul sumei totale de 1.966,13 lei reprezentând compensații pentru recoltade 7 ha. porumb și un hectar soarelui.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat contestație însă, prin decizia nr.2332/20.11.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților s-a respins contestația, validându-se hotărârea Comisiei Județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Apreciază reclamanta că decizia contestată este nelegală și netemeinică întrucât s-au stabilit compensații bănești numai pentru recolta de 7 ha. porumb și 1 ha. soarelui, deși defunctul a avut o avere mult mai mare.
Astfel, solicită reclamanta acordarea de despăgubiri și pentru suprafața totală de 10 ha. teren extravilan; 2500 mp. teren reprezentând curtea și grădina casei și imobilul casă de locuit menționat în situația de avere a defunctului.
În dovedirea acțiunii s-au depus în copie: decizia nr.2332/20.11.2008, situația cu averea imobiliară rurală a locuitorului; și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare, care să calculeze compensațiile solicitate de către reclamantă prin acțiune.
1.2.Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietățilora formulatîntâmpinare,solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că hotărârea Comisiei Județene nr.1428/20.04.2007 a fost emisă cu considerarea tuturor actelor specifice pentru dovedirea proprietăților imobiliare, în cazul autorului, având în vedere contractul de vânzare-cumpărare - recolonizare din anul 1948 încheiat între autorul și Statul Român.
La solicitarea instanței, pârâta a comunicat întreaga documentație ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 650/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin Hotărârea nr.1428/20.04.2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T, s-a admis cererea depusă de, moștenitor al defunctului și s-a stabilit că valoarea totală a compensațiilor ce i se cuvin este de 1.966,13 lei reprezentând compensații pentru recolta de 7 ha. porumb și 1 ha. soarelui.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr.2332/20.11.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care a validat hotărârea nr.1428 a Comisiei județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 și a dispus plata de compensații în cuantum de 1966,13 lei.
Decizia nr.2332/&20.11.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost apreciată ca legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Conform situației de avere a Comisiei mixte Româno- din anul 1942 autorul a deținut în ia 10 ha. teren arabil, 2500 mp.teren intravilan, o casă cu 3 camere, aplecătoare și baie. De asemenea, au rămas în ia și recoltele neculese de porumb și soarelui (7 + 1 ha.).
La recolonizarea în România, defunctul a primit 10 ha. teren agricol, un imobil construcție compus din 2 camere, sală, 2 magazii, hambar și grajd și 3200 mp. teren intravilan în com. de, jud.T, conform contractului de vânzare-cumpărare/recolonizare încheiat în anul 1948.
Pentru contractele de vânzare-cumpărare/recolonizare, încheiat între coloniști și Statul Român, contravaloarea bunurilor primite la recolonizare în D de Nord urma să fie achitată de către aceștia în 10 rate egale anuale începând cu anul 1950 însă, din verificarea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în anul 1948 între autorul și Statul Român s-a constatat că lipsește mențiunea prețului, nefăcându-se dovada achitării lui cu nici un mijloc de probă.
Mai mult, în data de 23 decembrie prin Decretul 553/1953 s-a hotărât anularea sumelor datorate în măsura în care nu au fost achitate.
Din contractul de recolonizare încheiat în anul 1948 între Statul Român și colonist, reies în mod evident drepturile și obligațiile părților contractante. Astfel, pct.14 prevede că, colonistul a luat în posesiune imobilul și locul de casă arătate și descrise la pct.a, b și c, recunoaște exactitatea întinderii șirenunță la orice pretenție în viitor față de Statul Român, obligându-se să respecte condițiile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940 și prin contract.
Prin Hotărârea nr.1428/20.04.2007 Comisia Jud. Taa cordat compensații prin diferență de valoare între terenul agricol, casa cu 3 camere, aplecătoare, baie și pătul, 2400 mp. teren intravilan și recoltele abandonate statului și cele 10 ha. teren arabil, 3200 mp. teren intravilan în com. de, jud. T, imobilul construcție compus din 2 camere, sală, 2 magazii, hambar și grajd primite la recolonizare, în conformitate cu prevederile art.10 din Legea nr.766/1941 și Legea nr.715/1946 privind stabilirea despăgubirilor cuvenite populației evacuate din D de în urma Tratatului româno - din 7 1940.
Totodată, la emiterea hotărârii Comisia jud. Taa vut în vedere și disp.art.3 din Legea nr.9/1998 conform cărora, în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limite stabilite la art.2.
În raport de aceste dispoziții legale și de bunurile primite de autorul la recolonizarea sa în România, s-a dispus acordarea de compensații pentru diferența rămasă nedespăgubită și anume: pentru recolta de 7 ha. porumb și 1 ha. soarelui.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Arată recurenta că în mod greșit instanța de fond motivează respingerea plângerii prin invocarea contractului de vânzare cumpărare încheiat de autorul său în calitate de colonist cumpărător și Statul Român, în calitate de vânzător și aceasta deoarece contractul de colonizare este un contract cu titlu oneros și nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 9/1998 privind limitarea despăgubirilor, întrucât nu există alte probe care să dovedească că autorul său a fost despăgubit de statul român.
Consideră sentința ca fiind în discordanță cu adevărata stare de fapt și în contradicție cu practica judiciară în materie cât timp a făcut dovada pretențiilor sale cu situația de avere aflată la dosar unde se arată ce avere a avut autorul său în ia, respectiv 10 ha. teren extravilan, curte și grădină în suprafață de 2400 mp teren și imobilul casă de locuit. Cu expertizele efectuate a evaluat bunurile conform criteriilor prevăzute de legea specială.
Mai arată recurenta că familiile colonizate în D au primit terenuri și construcții în baza Legii nr. 766/1941, încheind contracte de vânzare cumpărare cu statul român în condiții avantajoase cu obligația de a achita prețul în 10 ani în 10 rate lunare. Eventuala neplată a ratelor de către cumpărător anterior Decretului 553/1953 îndreptățea vânzătorul să acționeze în condițiile legii în vigoare la acea dată și a clauzelor contractuale și nu afectează dreptul la despăgubiri.
De asemenea, s-a mai invocat că Decretul 553/23.12.1953 privind anularea sumelor datorate de coloniști nu poate fi invocat în favoarea statului român și din alt considerent, acest act normativ nu a fost publicat niciodată și prevede niște excepții, astfel că nu este cert că a fost aplicabil autorului său, înainte ca acesta să achite prețul stabilit în contract.
Recurenta a depus la dosar practică judiciară.
Intimata pârâtălegal citată a depus la dosarîntâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
În termenul de amânare a pronunțării recurenta reclamantă a depus la dosar note scrise, reiterând aceleași apărări formulate prin motive de recurs.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată căeste nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr.1428/20.04.2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T, s-a admis cererea depusă de, moștenitor al defunctului și s-a stabilit că valoarea totală a compensațiilor ce i se cuvin este de 1.966,13 lei reprezentând compensații pentru recolta de 7 ha. porumb și 1 ha. soarelui.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr.2332/20.11.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind validată hotărârea nr.1428 a Comisiei județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, dispunându-se plata de compensații în cuantum de 1966,13 lei.
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 1940 stabilesc următoarele:
(1) Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiază și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari.
(3) de prevederile alin. (1) și cetățenii români prejudiciați în urma imigrării facultative sau obligatorii prevăzute la art. III din tratat, din alte județe ale iei decât județele cedate, și."
Conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/1998, "în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional pentru prejudiciul rămas neachitat".
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 9/1998:
"(1) Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri.
(2) Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și alte instituții publice care dețin acte referitoare la situația persoanelor evacuate din județele și, ca urmare a aplicării tratatului, sunt obligate să elibereze celor interesați copii de pe actele solicitate."
Dispozițiile art.6 din HG nr. 753/1998 definesc noțiunea de înscris în sensul:
"Prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înțelege orice dovadă eliberată de instituții - arhive, primării, notariate, instanțe judecătorești - în legătură cu fostele proprietăți, cum ar fi: chitanțe de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătorești și orice alte documente care se referă la existența bunurilor rămase în județele cedate, inclusiv listele-anexă la Tratatul d l Craiova."
Din interpretarea dispozițiilor mai enunțate rezultă că dovada dreptului de proprietate se face numai cu înscrisuri iar sarcina probei aparține celor interesați, în speță reclamantei.
Din probele administrate a rezultat că la recolonizarea în România, defunctul a primit 10 ha. teren agricol, un imobil construcție compus din 2 camere, sală, 2 magazii, hambar și grajd și 3200 mp. teren intravilan în com. de, jud. T, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1948, pentru care trebuia să achite cu titlu de preț suma de 258.000 lei, fără dobândă, în 10 rate anuale egale începând de la 1 ianuarie 1950.
Pe baza Legii nr. 766/1941 au fost stabilite condițiile pentru colonizarea în Dap roprietarilor agricoli evacuați din D Nouă în baza Tratatului Româno - din 7 1940.
Prevederile art. 10 din Legea nr. 766/1941 stabileau că "sumele datorate de coloniști ca preț al bunurilor primite în baza legii de față, se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide și exigibile ce sunt de primit, conform art. 5 și 12 din Acordul româno- privitor la schimbul de populație română și ă din 7 1940, atunci când Statul va hotărî asupra acestor despăgubiri, după ce se vor scădea debitele vechi și sarcinile ce vreau proprietățile abandonate în D Nouă.
Conform Legii nr.715/1946 privindstabilirea despăgubirilorcuvenite populației evacuate din D de Sud în urma Tratatului Româno - din 7 1940, comisiile constituite urmau să stabilească atât existența bunurilor abandonate sau recoltelor neculese de populația evacuată din D de Sud dar și consistența și valoarea bunurilor primite de la Statul Român de către evacuați.
În conformitate cu dispozițiile art. III al.2-4 din Legea nr. 715/1946 " debitoare rezultate în favoarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Direcția lichidărilor, se vor urmării potrivit dispozițiunilor codului d e procedură fiscală.
Pentru evacuații coloniști recolonizați, acest sold va putea fi în cel mult 10 rate anuale.
Drepturile cuvenite evacuaților vor fi lichidate în numerar sau în titluri de rentă, în proporția ce se va stabili prin osebită lege".
Conform situației de avere a Comisiei mixte româno-e și a declarațiunii din 1940, la momentul evacuării din autorul reclamatei, a abandonat următoarea avere: 10 ha. teren extravilan, casă de locuit și anexe, curte în suprafață de 2400 mp teren evaluate la 85.000 lei.
De asemenea, acesta a abandonat 7 ha cultivate cu porumb și 1 ha cultivate cu soarelui.
În raport de dispozițiile legale mai menționate și de probele administrate Curtea concluzionează că valoarea bunurilor primite de la Statul Român de către autorul reclamatei a fost mai mare decât cea abandonată motiv pentru care acesta era debitor pe 10 ani.
Prin Decretul nr.553/1953 Statul a înțeles să ierte pe evacuații debitori de datorii, anulând, în măsura în care nu au fost achitate, sumele datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr.766/1941, act normativ favorabil și autorului reclamantei.
Potrivit art.1169 Cod civil, îi incumba reclamantei sarcina de a demonstra că pentru imobilele primite de la Statul Român autorul său a achitat suma de 258.000 lei, ceea ce însă nu a dovedit motiv pentru care Curtea apreciază ca incident Decretul nr.553/1953. Nu se poate deci, susține că în speță operează"simpla prezumție de plată"
Prin Hotărârea nr.1428/20.04.2007 Comisia Județeană Tal uat în considerare, la stabilirea despăgubirilor cuvenite, diferența de valoare între terenul agricol, casa cu 3 camere, aplecătoare, baie și pătul, 2400 mp. teren intravilan și recoltele abandonate statului și cele 10 ha. teren arabil, 3200 mp. teren intravilan în com. de, jud.T, imobilul construcție compus din 2 camere, sală, 2 magazii, hambar și grajd primite la recolonizare, în conformitate cu prevederile art.10 din Legea nr.766/1941 și Legea nr.715/1946 privind stabilirea despăgubirilor cuvenite populației evacuate din D de în urma Tratatului româno - din 7 1940 și art.1 din Legea nr. 9/1998.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în B,-,. 64,.C,.2,.6, județ T, împotriva sentinței civile nr. 650/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea, nr.202, sect.1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 04.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
Ex.2/26.11.2009
06 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
