Contestație act administrativ fiscal. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 502/
Ședința publică din 18 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâtele -- H și PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, împotriva sentinței nr.2869/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 7 mai 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 14 mai 2009 apoi pentru azi 18 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2869 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice H și - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, s-a anulat decizia nr. 1/32 din 2 august 2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Procesul verbal de control nr. 52 din 18 mai 2005 încheiat de - B -, constatându-seă reclamanta datorează taxe vamale pentru utilajul importat prin nr. 5636 din 19 mai 2000 precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente acestei taxe pentru perioada 14 august 2003 - 5 mai 2005. Pârâta - Baf ost obligată la recalcularea taxei vamale pentru acest utilaj la cursul valutar leu-USD din data de 14 august 2003 și la recalcularea dobânzilor și penalităților de întârziere pe perioada 14 august 2003 - 5 mai 2005, sumă din care se vor scădea sumele deja achitate cu acest titlu de reclamantă pentru același utilaj.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta, în baza declarației vamale nr. 5636 din 19 mai 2000 în valoarea de 115.000.491 USD, a declarației vamale 7608 din 26 iunie 2000 în valoare de 15.000 USD și a declarației vamale 17013 din 20 decembrie 2000 în valoare de 537.901 USD a cumpărat mai multe mașini și utilaje în scopul dezvoltării activității proprii de producție. În baza art. 22 din Legea nr. 133/1999 modificată prin OUG nr. 17/2000, autoritatea vamală a acordat scutiri de la plata taxelor vamale și de la plata TVA. Întrucât ulterior reclamanta a schimbat destinația bunurilor importate hotărând vânzarea acestora și a declarat autorității vamale aceste schimbări prin cererile înregistrate, în urma verificărilor efectuate s-au încheiat acte de constatare aferente celor trei declarații vamale, obligațiile astfel calculate fiind achitate de reclamantă. La data de 18 mai 2005, s-a efectuat un nou control din partea autorității vamale la sediul reclamantei și considerând că la calcularea obligațiilor vamale nu erau aplicabile dispozițiile art. 22 din Legea nr. 133/1999 și s-a calculat o diferență pentru plata în sumă de 2.598.855.208 lei.
Verificând aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 22 din Legea nr. 133/1999, instanța de fond a avut în vedere faptul că importul utilajelor s-a făcut în perioada 19 mai 2000 - 20 decembrie 2000, iar art. 22 din Legea nr. 133/1999 era în vigoare în perioada 19 mai 2000 - 20 decembrie 2000. Relevant s-a mai considerat faptul că OUG nr. 17 intrat în vigoare la data de 15 martie 2000, prin acest act normativ s-a abrogat art. 22 din Legea nr. 133/1999, însă Legea nr. 76/2000 care a intrat în vigoare la data de 5 mai 2000, modificat art. 37 din OUG nr. 17/2000 în sensul exceptării de la abrogare a art. 22 și 25 din Legea nr. 133/1999 și ca urmare, la data de 19 mai 2000, când s-a făcut primul import, era repus în vigoare art. 22 din Legea nr. 133/1999. În plus, OUG nr. 17/2000 a fost aprobat doar prin Legea nr. 547/2001 când deja era în vigoare Legea nr. 76/2000 care modificase art. 37 din OUG nr. 17/2000.
Dată fiind succesiunea actelor normative adoptate în speță, instanța a concluzionat că la data efectuării importurilor de către reclamantă, erau în vigoare prevederile art. 22 din Legea nr. 133/1999, ca urmare, taxele pretinse au fost calculate în mod eronat de către autoritatea vamală cu începere de la data importului bunurilor.
Din actele dosarului, instanța a reținut că cererile de schimbare a destinației au fost depuse la autoritatea vamală de către reclamantă în termen, iar în ceea ce privește utilajul importat prin 5636 din 19 mai 2000, s-a constatat că schimbarea destinației a fost raportată autorității vamale la o dată ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 7901 din 4 august 2003 prin care acesta a fost vândut către SRL, respectiv numai la data de 5 mai 2005. Prin urmare, s-a apreciat că pentru acest utilaj reclamanta datorează taxe vamale precum și dobânzi și penalități aferente pentru perioada 14 august 2003 - 5 mai 2005, respectiv de la data schimbării destinației bunului și până la data depunerii declarației în acest sens.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H și pârâta prin
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hac erut modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, în esență motivând că față de constatările organelor de control cu privire la abrogarea art. 22 din Legea nr. 133/1999 și că la data importurilor, facilitățile solicitate de agentul economic nu au fost legal acordate, deoarece legea nu permitea scutirea de drepturi de import, contestația nu putea fi soluționată favorabil.
Recurenta a susținut că Legea nr. 76/2000 este o modificare a art. 37 din OUG nr. 17/2000 și nicidecum o abrogare, subliniind că, potrivit principiului de drept privind aplicarea în timp a legii, legea se aplică atâta timp cât este în vigoare, ceea ce implică faptul că o normă juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până în momentul ieșirii ei din vigoare. În ceea ce privește art. 37 din OUG nr. 17/2000, s-a reținut de către recurentă că nu suntem în prezența unei abrogări exprese a art. 22 din Legea nr. 133/1999, legiuitorul rezumându-se numai să constate că acest articol este și va rămâne abrogat la data de 15 martie 2000. S-a precizat că este în afara discuției faptul că prin modificarea adusă art. 37 din OUG nr. 17/2000 prin Legea nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, nu s-a mai prevăzut nimic în legătură cu art. 22 din Legea nr. 133/1999, aceasta însă nu poate să ducă la concluzia că legiuitorul a și dorit în mod tacit să reactiveze facilitățile prevăzute de acest text de lege.
Recurenta a mai învederat faptul că punctul său de vedere în legătură cu aplicabilitatea art. 22 din Legea nr. 133/1999 este și punctul de vedere al Direcției Generale Legislație Impozite din cadrul Ministerul Finanțelor Publice, comunicat prin adresa nr. - din 11 iulie 2006 solicitat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În ceea ce privește modalitatea de calcul a taxelor, dobânzilor și penalităților pe perioada 2000 - 2005, reclamanta a contestat și calculul taxelor vamale pentru cele trei declarații vamale de import, însă recurenta a precizat că organul vamal, la recalcularea dreptului de import și a accesoriilor a ținut cont de sumele achitate de societate iar referitor la majorările de întârziere, la data înregistrării declarațiilor vamale, respectiv 19 mai 2000 - 20 decembrie 2000, erau în vigoare prevederile art. 13 din OG nr. 11/1996, valabilă până la 31 decembrie 2002.
Recurenta prin Bas olicitat în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar, modificarea în parte în sensul respingerii în tot a acțiunii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare nr. 52/2005 și a deciziei nr. 1/32 din 2 august 2006.
Recurenta a invocat aspecte legate de netemeinicia și nelegalitatea sentinței instanței de fond, susținând că aceasta nu a ținut cont de dispozițiile deciziei de casare nr. 204/R/6 martie 2008 Curții de Apel Târgu -M, prin care s-a dat o rezolvare de drept interpretării textului pct. 19 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999. S-a mai invocat faptul că atât pe rolul Tribunalului Harghita cât și pe rolul Curții de Apel Târgu -M s-a aflat și se află o cauză asemănătoare privind acțiunea formulată de SRL M C, iar pe rolul Curții de Apel Brașov și a instanței supreme s-a soluționat în sensul respingerii o acțiune având un obiect identic cu prezenta cauză, urmând a se depune hotărârea.
Recurenta a apreciat că judecătorul fondului a scos din context a doua frază a textului art. 19 din HG nr. 244/2001, uitând să observe prima frază și prin urmare, s-a stabilit incorect datoria vamală, considerându-se că, în conformitate cu textul legal interpretat, data schimbării destinației bunurilor importate este data înstrăinării acestora, data la care nu s-au îndeplinit formalitățile legale de import, adică nu s-a înștiințat autoritatea vamală și nu s-au achitat taxele de import. Reluându-se starea de fapt, recurenta a concluzionat că, din contractul de vânzare nr. 7901 din 14 august 2003, utilajele erau deja înstrăinate către SRL B și expediate în baza Avizului de însoțire a mărfii nr. - din 15 septembrie 2003, astfel că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 71 din Codul vamal.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor, în esență criticând faptul că întreaga disertație privind acțiunea în timp a legilor invocate este nefundamentată juridic, bazându-se doar pe o interpretare dată de Ministerul Finanțelor Publice.
S-a precizat, punctual că OUG nr. 215/1999 intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2000 și care la art. 2 prevede în mod expres abrogarea art. 22 și 25 din Legea nr. 133/1999, a fost respinsă prin Legea nr. 285/1999. OUG nr. 17/2000 intrată în vigoare la data de 15 martie 2000, abrogă OG nr. 3/1992, dar preia în art. 37 dispozițiile de abrogare ale art. 22 și 25 din Legea nr. 133/1999. Legea nr. 76/2000 intrată în vigoare la 5 mai 2000, aprobată prin Legea nr. 547/2001 dispune la art. 8(3) că art. 37 din OUG nr. 17/2000 se modifică și redă textul articolului respectiv, observându-se că în noua formă modificată a art. 37 din OUG nr. 17/2000 nu mai este cuprins art. 22 și 25 din Legea nr. 133/1999 la acte abrogate, ceea ce dovedește că voința legiuitorului a fost aceea de a repune în vigoare aceste dispoziții. S-a precizat că în speță nu s-a produs o abrogare a actului de abrogare, ci doar o modificare, invocându-se și textul art. 60 din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia dispozițiile de modificare și de completare se încorporează de la data intrării în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.
În ceea ce privește practica judiciară depusă de recurentă, intimata a ținut să precizeze că situațiile nu sunt similare,astfel că jurisprundența respectiv că nu poate fi transpusă prin analogia speței deduse judecății în prezenta cauză.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în raport de actele aflate la dosar. Astfel, fiind vorba de declarațiile vamale nr. 5636 din 19 mai 2000, nr. 7608 din 26 iunie 2000 și nr. 17013 din 20 decembrie 2000 și de achiziționarea unor mașini - utilaje în scopul dezvoltării activității de producție proprie, la acea vreme, în baza art. 22 din Legea nr. 133/1999, modificată prin OUG nr. 17/2000, autoritatea vamală a acordat scutire de la plata taxelor vamale și TVA, însă, ulterior, reclamanta a schimbat destinația bunurilor importate, le-a vândut și a declarat autorității vamale această schimbare, încheindu-se în acest context acte de constatare, stabilindu-se obligațiile de plată corespunzătoare, achitate de reclamantă.
La un control ulterior, autoritatea vamală a considerat că la calcularea obligațiilor vamale nu erau aplicabile dispozițiile art. 22 din Legea nr. 133/1999.
Din succesiunea actelor normative invocate, în mod corect instanța a apreciat că la data la care s-au făcut importurile erau în vigoare prevederile art. 22 din Legea nr. 133/1999, deoarece, Legea nr. 76/2000 care a intrat în vigoare la 5 mai 2000 modificat practic art. 37 din OUG nr. 17/2000, care abrogase art. 22 din Legea nr. 133/1999, în condițile în care, în textul articolului respectiv nu s-au mai găsit pritre textele legale abrogate art. 22 și 25 din Legea nr. 133/1999.
În ca<uză s-a dispus și efectuarea unei expertize și, coroborând această probă cu actele aflate la dosar, instanța de fond a reținut, în mod corect faptul că, pentru utilajele importate cu 7608 din 26 iunie 2000 și 17013 din 20 decembrie 2000 și vândute, cererile de schimbare a destinației au fost depuse în termen la autoritatea vamală, mai puțin în ceea ce privește utilajul importat cu 5636 din 19 mai 2000, pentru care, într-adevăr reclamanta datorează taxe vamale, dobânzi și penalități, dar pentru perioada începând cu data schimbării destinației bunului și până la data depunerii declarației în acest sens, respectiv 14 august 2003 - 5 mai 2005 în condițiile în care contractul de vânzare a fost încheiat la 14 august 2003, iar schimbarea destinației a fost raportată doar la 5 mai 2005.
Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în deplin acord cu prevederile art. 22 din Legea nr. 133/1999 coroborate cu prevederile Codului vamal și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999 aprobate prin HG nr. 244/2001, astfel că nu sunt fondate criticile recurentei, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.2869 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă recurentele să-i plătească intimatei -, cu sediul ales în B,-, județul B suma de 10.210,27 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-10.07.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
