Contestație act administrativ fiscal. Sentința 51/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 51
Ședința publică din data de 06 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta - NORD SA C-N, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C-N, având ca obiect contestație act administrativ.
La data de 28.01.2009 se înregistrează din partea reclamantei concluzii scrise iar la data de 29.01.2009 se înregistrează din partea pârâtei concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la 27 octombrie 2008 reclamanta - NORD SA C-N a chemat în judecată pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C-N, solicitând anularea deciziei nr. 341/13 octombrie 2008, admiterea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 96/6 august 2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 5924/5 august 2008 și anularea în parte a acestor acte, cu privire la următoarele obligații fiscale suplimentare:
a) 1.144.468 lei impozit suplimentar pe profit calculat pentru anul 2003;
b) 1.383.280 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit;
c) 154.666 lei penalități aferente impozitului pe profit;
d) 31.393,31 lei TVA suplimentar pentru anul 2003;
e) 45.972,94 lei majorări de întârziere aferente TVA;
f) 4.910,64 lei penalități aferente TVA;
g)18.463,63 lei TVA suplimentar pentru anul 2004;
h) 25.449,68 lei majorări de întârziere aferente TVA;
i) 1.350,99 lei penalități aferente TVA.
S-a solicitat totodată obligarea pârâtelor în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că organele fiscale nu au respectat art. 98 alin. 3 Cod procedură fiscală conform căruia "La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale", deoarece societatea reclamantă nu intră în categoria contribuabililor mari, așa încât inspecția se putea realiza doar pe ultimii 3 ani și nu pe 5 ani, cum s-a procedat.
De asemenea, reclamanta susține că nu s-a identificat nici una dintre cele trei situații menționate expres la art. 98 alin. 3 teza finală, respectiv: a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție; c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Se susține că existența uneia dintre aceste ipoteze trebuia arătată explicit în avizul de inspecție fiscală și probată, iar nu dedusă de contribuabil, în caz contrar, inspecția fiscală neputându-se realiza, în speță, decât pe anii 2005, 2006 și 2007.
Lipsa în aviz a temeiului de drept în baza căruia urmează a se realiza inspecția, cu referire la art. 98 alin. 3 teza finală din Codul d e procedură fiscală atrage nulitatea parțială a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, cu privire la obligațiile fiscale suplimentare stabilite pentru anii 2003 și 2004.
De asemenea, reclamanta arată că decizia de soluționare a contestației este nelegală, în condițiile în care organul îndrituit să o soluționeze avea obligația de a verifica motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului atacat și să analizeze contestația în raport de dispozițiile legale invocate de părți.
referitoare la nemotivarea contestației, reclamantul îi răspunde prin aceea că, de vreme ce a invocat nulitatea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală pentru încălcarea normelor imperative ale legii cu privire la extinderea inspecției fiscale pe anii 2003 și 2004 și stabilirea obligațiilor suplimentare pe acești ani, era de prisos analizarea altor aspecte de fapt din aceste acte administrative.
Prin întâmpinarea înregistrată la 10 decembrie 2008 (48-51) pârâtele au arătat următoarele în susținerea poziției procesuale de respingere a acțiunii și menținere a actelor administrative atacate:
-Numărul mare de declarații rectificative și sursele de impozit rectificate au constituit indicii cu privire la diminuarea obligațiilor fiscale, iar acest lucru impunea extinderea inspecției fiscale și pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
-Din analiza fișei de plătitor s-a constatat că societatea a avut întârzieri la plata obligațiilor declarate, ceea ce a determinat calcularea de majorări și penalizări de întârziere și a impus extinderea inspecției fiscale.
-Numărul mare de facturi din anii 2006, 2007 înregistrate în contabilitate la o dată ulterioară emiterii acestora a reprezentat indicii clare privind diminuarea impozitelor și a taxelor datorate bugetului general consolidat al statului, fapt de asemenea prevăzut de art. 98 alin. 3 lit. a Cod procedură fiscală, întrucât acest procedeu determină diminuarea plății impozitului pe profit și a TVA și constituie un mod de lucru al reclamantei, nu doar un caz izolat.
-Referitor la declararea taxei pentru activități de exploatare a resurselor minerale în anul 2007, societatea avea obligația depunerii declarației, conform art. 119 alin. 3 din HG nr. 1208/2003. Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu extinderea perioadei supusă inspecției fiscale.
Referitor la mențiunile avizului de inspecție fiscală sunt invocate prevederile art. 101 alin. 2 Cod procedură fiscală și normele metodologice, precum și ordinele date în aplicarea acestuia, din care rezultă ce anume trebuie să conțină acel aviz, mai puțin obligația prezentării motivelor pentru care inspecția fiscală este extinsă pe perioada termenului de prescripție.
De asemenea, privitor la certificatele de atestare fiscală care i-au fost eliberate reclamantei la cerere, pârâtele arată că acestea atestă faptul că sumele declarate de societate au fost achitate până la data eliberării certificatului, așa cum se prevede la art. 6 alin. 2 din nr. 752/2006, ele nu arată în timp modul de declarare și stingere a obligațiilor fiscale, ci situația lor la un moment dat, respectiv cuantumul creanțelor existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 5924/8.08.2008 (108-146), care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 96/6.08.2008 ( 93-107), organele de inspecție fiscală ale Administrației Finanțelor Publice pentru contribuabilii mijlocii au supus verificării Societatea Comercială NORD SA C-N, pe perioada 1 ianuarie 2003- 31 decembrie 2007 și au stabilit creanțe bugetare suplimentare, constând în impozit suplimentar pe profit pentru anul 2003, cu accesoriile aferente (majorări și penalități), TVA suplimentar pentru anii 2003 și 2004, cu accesoriile aferente (majorări și penalități).
Societatea comercială a formulat contestație împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, care a fost respinsă ca nemotivată prin Decizia nr. 341 din 13 octombrie 2008 emisă de ANAF- Direcția generală de soluționare a contestațiilor ( 7-11).
În speță, problema care se pune este aceea de a stabili dacă extinderea controlului în limita termenului de prescripție, deci și pe anii 2003, 2004 este legală, dacă au fost sau nu respectate dispozițiile art. 98 din Codul d e procedură fiscală, în condițiile în care societatea reclamantă are calitatea de contribuabil mijlociu.
Dispozițiile art. 98 prevăd următoarele:
"Perioada supusă inspecției fiscale
(1) Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
(2) La contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în condițiile alin. (1).
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat".
Organele de control fiscal au făcut aplicarea excepției de la regula instituită prin art. 98 alin. 3 teza I și, cu ocazia controlului au extins cercetările și pentru anii 2003 și 2004, fără a aviza societatea despre aplicarea acestei excepții.
Art. 101 Cod procedură fiscală prevede cu privire la avizul de inspecție fiscală faptul că, "(1) Înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.
(2) Avizul de inspecție fiscală va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecției fiscale;
b) data de începere a inspecției fiscale;
c) obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea datei de începere a inspecției fiscale se poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate".
Temeiul juridic al inspecției fiscale (lit. a) și obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale (lit. c) include și necesitatea de a cuprinde situațiile de excepție de la regulă, care pot fi comunicate și pe parcursul efectuării inspecției fiscale (art. 102 alin. 3) și care nu trebuie să surprindă pe contribuabil decât în situația controlului inopinat ori încrucișat, așa cum prevede art. 102 alin. 2 lit. c din același cod.
Prin urmare, comunicând persoanei supusă controlului temeiul de drept al extinderii controlului, precum și perioada acestuia, implicit se realizează o comunicare a motivelor, pentru că acestea rezultă din lege, în cazul în speță, contrar celor reținute de organul de soluționare a contestației.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că extinderea controlului s-a realizat de către organele de inspecție fiscală în mod nelegal.
Astfel, în privința certificatelor de atestare fiscale se vor reține dispozițiile art. 112 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, conform cărora "Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența pe plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referință, și neachitate până la data eliberării acestuia".
Art. 1 din nr. 752/2006 privind aprobarea procedurii privind eliberarea certificatului de atestare fiscală, prevede că acesta "atestă modul de îndeplinire a obligațiilor de plată la buget, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor venituri".
De asemenea, la art. 6 alin. 1 din același ordin se prevede că, în vederea eliberării certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice, organul fiscal competent pentru administrarea contribuabililor va consulta dosarul fiscal al contribuabilului li fișa pentru evidența analitică pe plătitori a acestuia.
În privința declarațiilor rectificative, reținute și ele ca temei al extinderii controlului fiscal, Curtea va reține că depunerea acestora este prevăzută de art. 84 din Codul d e procedură fiscală, conform căruia contribuabilul poate, din proprie inițiativă, să corecteze declarațiile fiscale inițiale, în speță prin majorarea obligațiilor fiscale, și achitarea accesoriilor aferente, anterior efectuării oricărui control, ceea ce atestă buna-credință a contribuabilului.
În privința fișelor de plătitor, acestea au fost verificate cu ocazia eliberării fiecărui certificat de atestare fiscală, majorările și penalitățile de întârziere fiind achitate anterior controlului, adresele emise de financiare-secțiile S și C nu oferă nici ele indiciile privitoare la existența vreunei situații din cele enumerate în teza finală a art. 98 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală, iar cu privire la taxa pentru activitatea de exploatare a resurselor minerale se va reține că pentru anii 2003 și 2004 pentru când s-a extins controlul, aceasta era achitată și, mai mult, în raportul de inspecție fiscală, cu referire la această taxă se reține că perioada supusă controlului este 1.10.2006-31.12.2007,ceea ce, din nou, nu justifica extinderea controlului și pe anii 2003 și 2004.
În baza acestor considerente se va reține, concluzionând, că extinderea perioadei de control s-a realizat fără a fi probată vreuna din situațiile derogatorii de la excepția instituită prin dispozițiile art. 98 alin. 3 teza I din Codul d e procedură fiscală, fără încunoștiințarea contribuabilului prin avizare, cel puțin în timpul controlului, asupra temeiurilor extinderii și a perioadei acesteia, ceea ce determină anularea măsurilor dispuse care i-au pricinuit societății reclamante o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât în acest mod.
Pe cale de consecință, apărările pârâtelor în sensul celor expuse prin întâmpinare vor fi înlăturate, ca neîntemeiate.
Efectele constatării nelegalității actelor administrativ-fiscale întocmite de pârâte, pentru motivele expuse pe larg anterior, sunt în corelație directă cu dispozițiile art. 213 alin. 3 Cod procedură fiscală, care prevăd că " prin soluționarea contestației nu se poate crea o situație mai grea contestatorului în propria cale de atac".
Nelegalitatea acestor acte a fost stabilită atât ca urmare a constatării încălcării de către organul fiscal al unor norme de procedură vătămătoare în speță, cât și ca urmare a analizării în fond a situațiilor invocate de pârâte în justificarea necesității extinderii controlului și pentru anii 2003 și 2004, așa încât, efectuarea unui nou control și stabilirea unor obligații suplimentare față de cele care au făcut deja obiectul raportului de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 96/6.08.2008, ar încălca atât dispozițiile imperative ale art. 213 alin. 3 enunțate, cât și pe cele ale art. 53 alin. 1 și 2 din Constituția României, cât și pe cele ale art. II-112 alin. 1 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.
Astfel, potrivit art. 53 alin. 1 și 2 din Constituție "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
De asemenea, dispozițiile menționate din Tratat prevăd că "Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta Cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți".
Câtă vreme dispozițiile art. 213 alin. 3 Cod procedură fiscală stabilesc dreptul contribuabilului de a nu i se crea o situație mai grea în urma formulării contestației și apoi a acțiunii în contencios fiscal este evident că acest drept, stabilit prin lege, ar fi lipsit de substanță dacă ar exista posibilitatea ca, în urma admiterii acțiunii și implicit a contestației, organul fiscal să poată stabili noi obligații contribuabilului, pentru aceeași perioadă de timp și cu privire la aceleași creanțe bugetare.
Față de cele mai sus reținute, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea formulată de reclamanta - NORD SA C N, împotriva pârâtelor ANAF-Direcția generală de soluționare a contestațiilor și Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii a județului C și în consecință se va dispune anularea deciziei nr. 341/13.10.2008 emisă de ANAF, anularea în parte a deciziei de impunere nr. 96/6.08.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 5924/5.08.2008, cu privire la următoarele sume:
a) 1.144.468 lei impozit suplimentar pe profit calculat pentru anul 2003;
b) 1.383.280 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit;
c) 154.666 lei penalități aferente impozitului pe profit;
d) 31.393,31 lei TVA suplimentar pentru anul 2003;
e) 45.972,94 lei majorări de întârziere aferente TVA;
f) 4.910,64 lei penalități aferente TVA;
g)18.463,63 lei TVA suplimentar pentru anul 2004;
h) 25.449,68 lei majorări de întârziere aferente TVA;
i) 1.350,99 lei penalități aferente TVA.
Totodată se va dispune exonerarea reclamantei de la plata acestor sume, totalizând 2.809.955,19 lei.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - NORD SA cu sediul în C-N-/A jud. C, împotriva pârâtelor AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR cu sediul în B,- sector 5 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A JUDEȚULUI cu sediul în C-N, nr. 19, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C și în consecință:
Anulează Decizia nr. 341/13.10.2008 emisă de ANAF și în consecință, anulează în parte decizia de impunere nr. 96/6.08.2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 5924/5.08.2008, cu privire la următoarele sume:
a) 1.144.468 lei impozit suplimentar pe profit calculat pentru anul 2003;
b) 1.383.280 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit;
c) 154.666 lei penalități aferente impozitului pe profit;
d) 31.393,31 lei TVA suplimentar pentru anul 2003;
e) 45.972,94 lei majorări de întârziere aferente TVA;
f) 4.910,64 lei penalități aferente TVA;
g)18.463,63 lei TVA suplimentar pentru anul 2004;
h) 25.449,68 lei majorări de întârziere aferente TVA;
i) 1.350,99 lei penalități aferente TVA.
Dispune exonerarea reclamantei de la plata acestor sume, totalizând 2.809.955,19 lei.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2009.
PREȘEDINTE: GREFIER:
- - -
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar
