Contestație act administrativ fiscal. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.511
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.927/CA/14.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 31.03.2009 o cerere de amânare a cauzei din partea reclamantului - intimat prin care arată că cererea de îndreptare a erorii materiale a fost soluționată la data de 06.03.2009 însă nu a rămas irevocabilă.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reclamantul - intimat, rămânerea irevocabilă a încheierii prin care s-a soluționat cererea de îndreptare materială nefiind relevantă pentru soluționarea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
La data de 23.07.2008, pe rolul Tribunalului Timișa fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală A Finanțelor Publice T, solicitând anularea deciziei nr.90742/16.04.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T privind soluționarea cererii înregistrate sub nr.90.742/14.04.2008, anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - nr.- din 25.06.2007 emisă de T, și restituirea taxei de înmatriculare în cuantum de 5.673 lei plus dobânda legală de la data achitării până la restituirea efectivă a acesteia.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că în anul 2007, achiziționat din Germania autoturismul marca Renault Laguna 1,9, cu nr. de identificare -, anul fabricației 2000, și pentru înmatricularea acestuia a plătit taxa specială auto cu chitanța seria - nr. - din 25.06.2007, emisă de T, fără a i se comunica actul administrativ fiscal în baza căruia a plătit această taxă.
Reclamantul a mai arătat că această taxă de primă înmatriculare este lipsită de temei legal, actul normativ care prevede obligația acestei taxe, respectiv Codul fiscal art.214 și următoarele, intrând în contradicție cu art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1 și 8 din Legea 544/2004, art.90 din Tratatul de înființare a, art.11 și 148 alin. 2 din Constituția României.
Legal citate pârâtele au depus întâmpinare.
Pârâta Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, arătând faptul că T are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta Tai nvocat prematuritatea acțiunii în contencios dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, iar în subsidiar a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.673 lei achitată de contribuabil la data de 25.06.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare, rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru autoturismul în cauză.
În motivarea întâmpinării depuse, pârâta a arătat că prin instituirea taxei pe poluare prin nr.OUG50/2008, legiuitorul a oferit o soluție legală cu privire la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme, prevăzând la art.11 restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în temeiul art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Prin sentința civilă nr.927/CA/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T și excepția prematurității acțiunii.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.673 la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 25.06.2007 și până la data plății efective.
De asemenea, au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1004,30 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 25.06.2007, prin chitanța seria - nr. -, reclamantul a achitat suma de 5.673 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule conform art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, în vederea înmatriculării autoturismului marca Renault Laguna, cu nr. de identificare -.
La data de 14.04.2008, s-a adresat pârâtei T pentru restituirea acestei taxe, fiindu-i comunicată adresa nr. 90742 din 16.04.2008, prin care i s-a respins cererea. Împotriva refuzului T de a restituii taxa achitată, reclamantul a depus contestație înregistrată sub nr.98.003 din 28.05.2008, la care nu a primit răspuns.
În temeiul art. 137 din Codul d e procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea fondului.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta T, tribunalul a constatat că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de titlul IX din nr.OG92/2003, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, la dosarul cauzei fiind depus duplicatul contestației adresate T, motiv pentru care a respins excepția prematurității.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de T, tribunalul a constatat că, taxa de prima înmatriculare face parte dintre taxele speciale datorate la bugetul de stat conform art.2142din Codul fiscal și art.312alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal iar conform art.7 pct.6 Cod fiscal prin autoritate fiscala competenta se înțelege organul fiscal din cadrul și serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale după caz care au responsabilități fiscale, T fiind autoritatea care trebuia să soluționeze contestația reclamantului motiv pentru care a respins excepția invocată.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat următoarele:
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală intre produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate aici înainte de 01.01.2007.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Ori potrivit art.148 din Constituția României: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4)."
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre, în competiția cu produsele similare autohtone.
Dispozițiile art.2141Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu dispozițiile art.90 din Tratatul motiv pentru care se impune soluția motivării de la aplicarea art.2141Cod fiscal cu obligarea pârâtelor la restituirea acestei taxe.
De asemenea instanța a obligat pârâtele la plata dobânzilor legale începând cu data de 25.06.2007 și până la data plății efective, având în vedere caracterul nelegal al acestei taxe, și faptul că reclamantul a suferit un prejudiciu material, care nu poate fi reparat decât prin achitarea dobânzii legale.
Instanța nu poate reține apărarea pârâtei T cu privire la admiterea acțiunii în parte și restituirea diferenței, întrucât conform dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Tribunalul a constatat că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art.2141-art.2143Cod fiscal), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art.90 paragraf 1 din Tratat.
De asemenea s-a mai reținut astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1004,3 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
În motivarea recursului declarat de pârâta T se solicită modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului arătând că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive în condițiile în care instituția recurentă nu a încasat nici o sumă de bani și nu a emis nici o adresă în procedură prealabilă.
Pe fondul cauzei recurenta solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală arătând că la data înmatriculării autoturismului de către reclamant erau în vigoare dispozițiile art.21412143Cod fiscal iar autoturismul respectiv nu făcea parte din categoria vehiculelor scutite de taxe speciale. Se mai arată că ulterior a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 ce dă dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice T se solicită modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.673 lei achitată de contribuabil la data de 25.06.2007 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituire a taxei pe poluare pentru autovehicul. A mai solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzilor legale ca lipsit de temei legal precum și reducerea onorariului avocațial la suma de 200 lei în temeiul art.274. aliniatul 3 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii în condițiile în care la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care a abrogat dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal iar dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG50/2008.
Se mai arată faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii dată de nefinalizarea procedurii prealabile întrucât reclamantul a formulat contestație depusă la T sub nr.98003/28.05.2008 și ca atare în condițiile în care plângerea prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare prezenta acțiune în contencios este prematură.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale, aspect cu privire la care recurenta arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Or, în speță, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor neexistând dispozițiile legale care să prevadă acest aspect. În condițiile în care contribuabilii nu au plătit niciodată dobânzi de vreme ce taxa nu avea un termen legal de plată sau o dată a scadenței prevăzută prin lege, tot astfel, în conformitate cu principiul echivalenței juridice nici restituirea taxei nu este purtătoare de dobânzi, aceasta putând fi restituită cel mult cu actualizarea în raport de rata inflației.
Recurenta a mai solicitat în baza art.274 aliniatul 3 Cod procedură civilă, reducerea onorariului de avocat acordat de prima instanță de la 1000 lei la 200 lei arătând că activitatea depusă de acesta în cauză a fost minimă.
În drept s-au invocat dispozițiile. art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Intimatul prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii primei instanțe arătând ă în mod corect s-a reținut că taxa de primă înmatriculare contravine dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul iar pe de altă parte dispozițiile din nr.OUG50/2008 nu sunt aplicabile în speță câtă vreme la data declanșării litigiului erau aplicabile prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile sunt neîntemeiate după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâtele recurente T și T la restituirea sumei de 5.673 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare. Suma de restituit la care a fost obligată pârâta a fost actualizată cu dobânda legală de la 25.06.2007. Totodată prima instanță a procedat la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1004,3 lei reprezentând onorariu avocațial și taxa de timbru.
Referitor la critica formulată de T legată de respingerea excepția privind prematuritatea acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile instanța de recurs constată că inițial reclamantul s-a adresat cu o cerere pentru restituirea taxei și comunicarea actului administrativ fiscal în baza căruia a achitat taxa de prima înmatriculare, cerere înregistrată la T sub nr.90742/14.04.2008, la care a fost emis răspunsul din 16.04.2008 depus la fila 6 dosar fond. Față de acest răspuns reclamantul a formulat contestația prevăzută de art.205 și următoarele Cod procedură fiscală înregistrată sub nr.98003/28.05.2008. Din coroborarea acestor dispoziții cu cele cuprinse la art.7 din Legea nr.554/2004 rezultă contestația formulată în temeiul Codului d e procedură fiscală (art.205 și următoarele) are natura unei plângeri prealabile reglementate de art.7 din Legea nr.554/2004 care se soluționează în termenul prevăzut de art.7 alin.4 din Legea nr.554/2004, termen care în speță a fost depășit prin raportare la data introducerii acțiunii, 23.07.2008 astfel încât pârâtele nu pot invoca ca și temei pentru admiterea excepției prematurității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile propria atitudine culpabilă ce rezultă din nesoluționarea contestației în termenul legal motiv pentru care Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a procedat la respingerea acestei excepții.
În analiza excepției privind lipsa calității procesual pasive a T de asemenea se constată că în mod corect prima instanță a procedat la respingerea acesteia, Curtea reținând că în speță T reprezintă instituția abilitată a proceda la soluționarea contestației formulate de reclamant în baza art.205 și urm. Cod procedură fiscală și chiar dacă nu are calitatea de instituție ce a încasat taxa de înmatriculare are calitatea de organ fiscal din cadrul erului Finanțelor Publice cu responsabilități fiscale în sfera de competența a căruia se circumscrie și contestația reclamantului referitor la taxa de primă înmatriculare.
În ceea ce privește susținerile recurentelor legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă T ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta Tac riticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât nu se poate reține că petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscală întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Referitor la cererea recurentei T de reducerea onorariului avocațial în baza art.274 aliniatul 3 Cod procedură civilă instanța reține că potrivit dispozițiilor invocate judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzută în onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că acestea sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speță, Curtea, constată că nu se impune reducerea onorariului avocațial ținând cont de valoarea obiectului cauzei și apreciind totodată că munca îndeplinită de avocat justifică plata onorariului avocațial de 1000 lei nefiind nepotrivit de mare față de obiectul pricinii și de munca acestuia.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții T și T împotriva sentinței civile nr.927/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/14.04.09
TEHNORED:/14.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
