Contestație act administrativ fiscal. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 522/
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 102/CA din 30 martie 2009, Tribunalul Vasluia admis contestația formulată de " " V, împotriva deciziei nr. 20 din 03.07.2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice V, pe care a desființat-o, în sensul anulării dispozițiilor privind plata sumei de 11.400 lei și 1.202,26 lei din decizia de impunere nr. 57/2008.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 20 din 03.07.2008, emisă de pârâtă, că, prin raportul de inspecție fiscală nr. 31677 din 10.03.2008 a fost stabilită o creanță, reprezentând valoarea taxei pe valoarea adăugată colectată, aferentă perioadei iunie 2007 - septembrie 2007, în valoare de 11.400 lei, și o creanță de 1.202 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă materialelor achiziționate, pentru care nu s-a făcut dovada că sunt utilizate în folosul societății.
S-a mai reținut că, prin actele depuse la dosar, petenta a făcut dovada că, la data de 01 iunie 2007, fost suspendat contractul de închiriere încheiat cu "", motiv pentru care, pentru suma de 11.400 lei, tribunalul a apreciat că organul fiscal a calculat greșit TVA, deoarece nu s-au încasat chirii; pentru cea de a doua creanță constatată, de 1.202 lei, apreciindu-se că petenta a făcut dovada cu document justificativ că a achiziționat aceste bunuri (cauciucuri) în interesul societății, motiv pentru care și pentru această sumă s-a apreciat că organul fiscal a făcut o greșită aplicare a legii.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta V, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că taxa pe valoarea adăugată a fost calculată pe perioada celor patru luni în care reclamanta nu a emis facturi, în baza contractului de închiriere încheiat cu " " T, în baza art. 134 alin. 2 și art. 1341alin. 5 lit. b) din Codul fiscal, în condițiile în care nu s-a ridicat excepția de neexecutare a contractului, procesul-verbal nr. 21863 din 01 iunie 2007 fiind depus abia în faza cercetării judecătorești.
În ceea ce privește suma de 1.202,60 lei, aferentă facturii emisă de " & " V, recurenta a apreciat că în mod greșit prima instanță a concluzionat că s-a făcut dovada că bunurile au fost achiziționate în interesul societății, ignorând faptul că problema pe care a ridicat-o organul de control a fost aceea că respectivele cauciucuri nu pot fi folosite în interesul societății, autospeciale înmatriculată sub nr. - fiind echipată cu anvelope de tipul 900 140/137 J, tip ce nu se regăsește printre cele menționate în factura nr. -/28.09.2007.
Intimata, prin notele de concluzii depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că în mod justificat s-a reținut imposibilitatea executării contractului, iar pe de altă parte pentru că organul fiscal nu avea competența și calificarea de a aprecia cu privire la modul în care bunurile achiziționate au fost folosite.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că, prin contractul nr. 2 din 22.03.2007, s-a convenit ca locatarul " " T să achite locatorului " " Voc hirie lunară de 17.850 lei, inclusiv TVA, pentru cele cinci mijloace fixe menționate în anexa la contract (patru vehicule și un grup termic sudură),că prețul pretins prin facturile -/03.04.2007 și nr. -/18.09.2007 a fost încasat, și că singura explicație pe care administratorul societății reclamante a oferit-o organului fiscal, în timpul controlului, pentru a justifica neemiterea facturilor fiscale necesare încasării prețului prestației, pentru perioada iunie-septembrie 2007, fost aceea a "lipsei de bani a beneficiarului și din lipsă de oportunități".
Ori, potrivit art. 1341alin. 5 lit. b) din Codul fiscal, aplicabil în cauză, în cazul operațiunilor de închiriere, faptul generator al obligației de plată a taxei pe valoarea adăugată intervine la data specificată în contract.
Cum, prin art. 5 din contract, s-a convenit ca plata chiriei să se facă lunar de către locatar, în speță de către " " T, iar la art. 6 s-a prevăzut ca această plată să se facă din proprie inițiativă de către aceeași societate, prima instanță, prin raportare la dispozițiile legale evocate, trebuie să constate că faptul generator de TVA și exigibilitatea acesteia se nășteau la momentul convenit de părțile contractante, pe toată perioada în care contractul a fost în ființă, neputându-se accepta ca valabilă modificarea unui contract printr-un înscris denumit "proces-verb al", în condițiile în care asociat în ambele societăți contractante este, iar cele menționate, în cuprinsul acestuia, cu privire la suspendarea contractului, vin în contradicție flagrantă cu nota explicativă pe care administratorul societății reclamante a dat-o la data de 03.12.2007 și cu însuși faptul acceptării și plății facturilor emise până la acea dată, de către locatar.
Ca atare, atât timp cât actul prezentat în cursul cercetării judecătorești trebuia să fie considerat ca lipsit de eficiență juridică în raportul cu organul fiscal, ca unul ce nu respectă condițiile de formă avute în vedere la încheierea contractului și care este infirmat de actele îndeplinite de părți pe parcursul derulării contractului, Curtea apreciază că în mod greșit s-au anulat actele administrativ-fiscale emise de pârâta-recurentă și s-a exonerat contribuabilul de obligația de plată a TVA, pe care acesta avea obligația să o colecteze de la locatarul " " T, considerentele pentru care recursul va fi admis în această parte.
În ceea ce privește suma de 1.202,26 lei, în mod greșit s-a reținut, de către prima instanță, faptul că s-a dovedit că bunurile achiziționate de la " & " V au fost destinate realizării obiectului de activitate al societății reclamante, din moment ce nu s-a prezentat niciun document justificativ din care să rezulte că acele bunuri (cauciucuri) au fost date în consum, sau că ele se află în stoc, și sunt destinate echipării autovehiculele aflate în dotarea societății; în condițiile în care nimic nu a împiedicat pe reclamantă să producă dovezi că acele bunuri au fost folosite efectiv în activitatea productivă și nu în interesul asociaților, sarcina probei fiind a contribuabilului și nu a organului fiscal.
În lipsa oricărei justificări credibile a modului în care bunurile au fost utilizate, refuzul de a accepta deducerea lor fiscală, apărea ca fiind justificat, considerente pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, în sensul că, modificându-se în tot hotărârea atacată, în fond, acțiunea reclamantei urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, contribuabilul rămânând singur răspunzător de nerespectarea regimului privitor la plata taxei pe valoarea adăugată și cel al deductibilităților fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V împotriva sentinței civile nr. 102/CA din 30.03.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamanta " " V, în contradictor cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- G - -- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
23.10.2009
2 ex.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
