Contestație act administrativ fiscal. Decizia 5227/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5227
Ședința din Camera de Consiliu de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 02 2009, privind recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M, împotriva sentinței nr. 2233 din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 02 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 09 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2233 din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate
S-a dispus anularea raportului de control al contribuției la. nr. 198 din 10.04.2008, a deciziei de impunere nr. 88 din 10.04.2008 privind obligațiile la. și adresei nr. 11806/18.06.2008 prin care i-a comunicat reclamantului soluția de respingere a contestației.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 09.04.2008, CAS M, prin reprezentanții săi, a efectuat un control la reclamant în legătură cu modul de constituire și virare a obligațiilor în perioada 01.04.2003-30.03.2008. În raportul de control întocmit și înregistrat sub nr.198/10.04.2008, se reține că s-a constatat o datorie în valoare de 10.857 lei alcătuită din: 7.388 lei reprezentând debit la. 3337 lei reprezentând dobânzi și 132 lei reprezentând penalități de întârziere.
CAS Mae mis și decizia de impunere pentru suma indicată anterior, decizie în care s-a reținut că, av. nu a depus declarațiile privind obligațiile de plată la, conform Legii nr.95/2006. Decizia a fost înregistrată la CAS M sub nr.88/10.04.2008.
Împotriva raportului de control și a deciziei de impunere sus menționate, reclamantul a formulat contestație, înregistrată sub nr.11806/30.05.2008.
Prin adresa nr.11806/18.06.2008, CAS M i-a comunicat acestuia faptul că i s-a respins contestația formulată. Această adresă a fost comunicată reclamantului prin scrisoare recomandată la data de 25.06.2008, însă a fost restituită cu mențiunea "expirat termen de păstrare" la data de 07.07.2008.
S-a invocat de către pârâtă prin întâmpinare tardivitatea introducerii cererii față de data la care a fost comunicat răspunsul reclamantului, respectiv 25.06.2008.
Instanța de fond constat însă că potrivit dispozițiilor legale invocate de pârâtă, respectiv art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ se introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Cum în cauză reclamantului nu i-a mai fost comunicată adresa prin care i se aducea la cunoștință modul de soluționare a contestației, se apreciază că nu s-a împlinit termenul menționat anterior.
Potrivit art. 11 alin. 2 din același act normativ, cererea poate fi introdusă, pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării sau luării la cunoștință. Ori, având în vedere că petentului nu i-a fost comunicată decizia de soluționare a contestației s-a apreciat că cererea este formulată în termen.
De asemenea s-a reținut că potrivit art. 27 din OG nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, denumite în continuare contribuții sociale, se va realiza de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar.
Din dispozițiile art. 29 ale aceluiași act normativ s-a reținut că activitatea de control privind modul de stabilire, declarare și plată a obligațiilor reprezentând contribuții sociale, precum și constatarea și aplicarea contravențiilor se efectuează începând cu data preluării acestei activități de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, în baza prevederilor legale în vigoare privind controlul fiscal.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța de fond a constat că din raportul de control întocmit la data de 09.04.2008 rezultă că controlul desfășurat a vizat activitatea desfășurată de reclamant în calitate de avocat în perioada 01.04.2003 - 30.03.2008. De altfel și în decizia de impunere emisă se menționează la rubrica privind contribuabilul calitatea de avocat.
Prin urmare, întrucât controlul desfășurat nu a vizat activitatea persoanei fizice care realizează venituri din profesii liberale, ci activitatea cabinetului de avocatură al reclamantului, s-a apreciat că la data efectuării controlului CAS M nu mai avea competență în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CAS M, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea reclamantului considerând că recurenta pârâtă nu avea competența de a efectua controlul asupra modului de declarare, constituire și virare a contribuției la de către persoana care exercită profesii liberale - reclamantul în speță.
În acest sens s-a arătat că potrivit art. 38 alin. 1 din nr.OG 86/2003: "Pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, asigurate pe baza de declarație sau contract de asigurare la sistemele de asigurări sociale, activitatea de colectare a contribuțiilor rămâne în sarcina instituțiilor prevăzute la art. 27 alin. (3), după caz, până la o dată ce va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului", iar art. 27 alin. (3) face vorbire de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Fondul Național de Asigurare pentru Accidente de Muncă și Boli Profesionale si unitățile din subordinea acestora.
În același sens s-a invocat și poziția oficială a Ministerului Finanțelor ce a opinat că: "pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat contribuția de asigurări sociale este administrată (declarare, control, colectare, contestații) de casa de asigurări sociale de sănătate"
S-a arătat și că raportul de control și decizia de impunere contestate se referă la veniturile realizate de reclamant în calitate de persoană care exercita profesii liberale cuantumul acesteia fiind circumstanțiat tocmai luând în considerare această calitate.
Așadar, controlul Casei de Asigurări de Sănătate Mav izat veniturile realizate de reclamant, nu s-a referit la obligațiile acestuia în calitate de persoană fizică angajatoare, competența în ceea ce privește verificarea modului de declarare, constituire și virare a contribuției la în această calitate fiind în sarcina ANAF prin organele sale teritoriale.
În dovedirea motivelor de recurs s-a depus la dosarul cauzei decizia nr. 3 din. 09.01.2006 a
La data de 4 nov. 2009 intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că actele administrative fiscale contestate au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor art. 27 și art. 29 din OUG nr. 86/2003, care statuează ca începând cu 01.01.2004, activitatea de control privind modul de stabilire, declarare si aplicare și plată a obligațiilor contribuțiilor sociale, precum si constatarea si aplicarea contravențiilor se efectueză de Ministerul Finanțelor Publice si unitățile sale subordonate.
Or, raportul de control a fost întocmit de către recurenta-pârâtă în data de 09.04.2008, când, potrivit textelor de lege invocate competenta de control aparținea Ministerului d e Finanțe, ulterior putând stabili contribuția sa în funcție de veniturile constatate de organele de control ale Ministerului d e Finanțe.
S-a arătat și că dispozițiile art. 38 din OUG nr. 86/2003, care reglementează situația "persoanelor fizice care nu au calitate de angajat, asigurate pe baza de declarație sau contract de asigurare, nu îi sunt aplicabile intimatului-reclamant, ce nu are calitatea de asigurat, potrivit dispozițiile art. 211 alin. 1 din Legea 95/2006, în sensul ca nu a semnat niciodată o declarație sau un contract de asigurare cu CAS si pe cale de consecință nu poate fi obligat la plata debitului stabilit unilateral de către
De altfel, în cazul intimatului s-a susținut că sunt suficiente, pentru a beneficia de drepturile recunoscute de dispozițiile Legii nr.95/2006 la art. 217 și art. 218, contribuțiile pe care le plătește la fond in calitate de salariat în cadrul Universității din C - Facultatea de drept, unde are funcția de profesor universitar.
Mai mult decât atât, s-a arătat că prin Legea nr. 51/1995 de organizare si exercitare a profesiei de avocat, s-a instituit un sistem propriu și obligatoriu de asigurări sociale, respectiv Casa de Sănătate a Avocaților, de care intimatul aparține, în acest sens dispozițiile art. 32 stabilind in mod expres că "avocații au propriul sistem de asigurări sociale", astfel încât nu i se poate impune obligativitatea asigurării la doua sisteme de același gen, și drept urmare nu-i sunt opozabile dispozițiile legii nr.95/2006.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, s-a arătat că se impune respingerea acestuia ca nefondat, întrucât instanța de fond a reținut in mod corect că verificările efectuate în data de 09.04.2008, ce au cuprins perioada 01.04.2003-30.03.2008, au vizat activitatea cabinetului de avocatură.
Astfel, așa cum rezultă și din actele fiscale contestate, la rubrica contribuabil se menționează calitatea intimatului de avocat, și nu persoana fizică, iar actele fiscale contestate i-au fost comunicate intimatului-reclamant la sediul Baroului M, rezultând implicit și din acest punct de vedere că intenția recurentei a fost să verifice activitatea avocatului și nu activitatea persoanei fizice.
În subsidiar, dacă se apreciază că a fost verificată activitatea persoanei fizice, s-au adus și argumente în susținerea nelegalității și netemeiniciei actelor de control a căror anulare se solicită din această perspectivă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115-118 pr.civ.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 312 alin. 1 - 3 și 5 cod procedură civilă, instanța de recurs va admite recursul, va casa hotărârea și trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În speță, se reține că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată pe cale de excepție, reținându-se în esență că autoritatea administrativă ce a întocmit actele supuse controlului judecătoresc și-a depășit competența, astfel că obiectul analizei instanței de recurs constă în a se stabili dacă această excepție a fost în mod întemeiat reținută, în caz contrar dispozițiile legale mai sus citate fiind pe deplin aplicabile.
Raportat la problema suspusă analizei instanței de recurs se reține că:
Potrivit art. 27 alin. 1 din OG 86/2003: "Începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, contribuția pentru asigurări de șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator, denumite în continuare contribuții sociale, se va realiza de Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar."
De asemenea, potrivit art. 38 alin. 1 din același act normativ: "Pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, asigurate pe bază de declarație sau contract de asigurare la sistemele de asigurări sociale, activitatea de colectare a contribuțiilor rămâne în sarcina instituțiilor prevăzute la art. 27 alin. (3) (printre care și CAS), după caz, până la o dată ce va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului."
Având în vedere aceste prevederi legale, se reține că începând cu 01.01.2004, Ministerul Finanțelor Publice a preluat activitatea de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator.
Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice, prin organele sale nu are competența de a efectua controlul privind contribuțiile, datorate de persoane fizice ce exercită profesii liberale.
Astfel, în ceea ce privește contribuția de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, în conformitate cu dispozițiile art. 38, alin. l din OG nr. 86/2003, activitatea de colectare a acestei contribuții rămâne in sarcina Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și unitîților din subordinea acesteia.
Deși, 38, alin. l din OG nr. 86/2003, nu vorbește decât de "activitatea de colectare", acesta trebuie avută în vedere în această dispoziție legală, în sensul său larg ce presupune întreaga activitate de administrare a unei creanțe fiscale inclusiv controlul colectării acesteia.
În speță se constată că, cel puțin din punct de vedere formal, actele administrative contestate privesc activitatea reclamantului persoană fizică ce exercită o profesie liberală, respectiv aceea de avocat, iar nu cabinetul de avocatură în care acesta își exercită activitatea privit ca formă de exercitare a profesiei de avocat.
Prin urmare, pârâta a emis actele administrative contestate în cauză cu respectarea competenței sale, în consecință prima instanță soluționând în mod greșit procesul în baza excepției lipsei competenței pârâtei de a întocmi actele administrative supuse controlului judecătoresc, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 312 alin. 1 - 3 și 5 cod procedură civilă, mai sus precizate, urmând a se admite recursul declarat de pârâtă.
Se va casa sentința recurată și se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Mehedinți.
La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere și că art. 215 alin 1 și 3 din Legea 95/2006 prevede obligativitatea virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, astfel că nu poate fi reținută apărarea intimatului în sensul că dacă nu are încheiat un contract cu aceasta nu are competența de a colecta și controla colectarea contribuției de asigurări sociale de sănătate de la reclamant.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere celelalte susțineri și apărări ale părților, atât cu privire la legalitatea cât și la temeinicia actelor administrative a căror anulare se solicită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M, împotriva sentinței nr. 2233 din data de 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Mehedinți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu - - |
Grefier, |
Red. GV
2 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Sanda Lungu
