Contestație act administrativ fiscal. Sentința 53/2010. Curtea de Apel Oradea

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -

Dosar nr.-

SENTINȚA NR.53/CA/2010 - PI

Ședința publică din 8 februarie 2010

PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga judecător

GREFIER: - -

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii de contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamanta - SRL cu sediul în O, Bulevardul, nr.3. -.1, Județ B, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Serviciul Fiscală și Vamală cu sediul în O,-, Județ B șiAgenția Națională de Administrare Fiscalăcu sediul în B,-, județ I, sector 5, având ca obiectcontestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că dezbaterea cauzei asupra fondului a avut loc la data de 1 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii, menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei pentru data de 8 februarie 2010, dată la care s-a și pronunțat.

CURTEA DE APEL,

DELIBERÂND:

Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 2.09.2009, legal timbrată, reclamanta - SRL Oac hemat în judecată pe pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Serviciul Fiscală și Vamală solicitând să se dispună anularea Raportului de inspecție fiscală nr.24665/15.10.2008, a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.24666/15.10.2008 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.24667/15.10.2008, în privința obligației de plată a sumelor reprezentând accize pentru alcool etilic, contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate pentru băuturi alcoolice din producția internă, contribuția pentru Agenția Națională de Sport aferentă băuturilor alcoolice și accesoriile acestora.

De asemenea, a solicitat și suspendarea executării actelor de mai sus până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului dosar, cerere admisă prin Sentința nr.226/23.11.2009 a Curții de Apel Oradea.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este înregistrată ca fiind plătitoare de accize având în vedere natura activității desfășurate.

Produsele acesteia, supuse controlului inspectorilor C sunt băuturi intermediare, în conformitate cu prevederile art.172 Codului fiscal, iar nu băuturi spirtoase, astfel cum au fost calificate de inspectori. Calculul efectuat de către autoritatea vamală nu își găsește fundamentul în prevederile care reglementează această materie în codul fiscal, încadrarea făcută fiind arbitrară și lipsită de fundament raportat la aceste prevederi.

Pentru produsele fabricate, reclamanta deține Licența de fabricație seria B nr. 09957 din data de 17.11.2006 pentru a desfășura activități de producție în domeniu: fabricarea cidrului și/sau altor băuturi nedistilate obținute prin fermentație și a băuturilor mixte ce conțin alcool. Totodată, Buletinul de analiză seria N nr. - din data de 28.03.2008, emis de Centrul Național pentru încercarea și Produselor relevă caracteristicile esențiale ale produselor care au făcut obiectul controlului.

În baza acestei documentații și a specificațiilor tehnice, inspectorii intimatei care au efectuat controlul aveau obligația de a costată faptul că produsele reclamantei se încadrează în categoria băuturilor intermediare, iar nu a băuturilor spirtoase. Întrucât inspectorii vamali nu sunt persoane calificate în domeniul în care reclamanta își desfășoară activitatea, aceștia nu au nici cunoștințele și nici competența de a proceda la aprecieri de natură tehnică în ceea ce privește compoziția acestor produse. Cu atât mai puțin au prerogativa de a face încadrarea în baza unor calcule lipsite de fundament legal.

Legiuitorul nu stabilea prin normele fiscale care reglementează aceste noțiuni o astfel de modalitate de diferențiere a băuturii intermediare de băutura spirtoasă, cum este cea aplicată de organele de control, la data eliberării de fabricație seria B nr. 09957 din data de 17.11.2006. Legiuitorul a ținut cont de faptul că produsul oferit consumatorilor trebuie să fie un produs cu personalitate, realizat în funcție de nișa de piață pe care producătorul o vizează, astfel încât produsul comercializat să satisfacă un anume gust și o anume preferință al unui segment de consumatori. Dacă s-ar fi dorit reglementarea situației în discuție de maniera în care autoritatea vamală o interpretează, legiuitorul ar fi impus o restricție de proporție în compoziția produselor așa cum a făcut-o în alte cazuri reglementate de codul fiscal.

Modificările legislative aduse în urma adoptării HG1618/2008 au impus obligativitatea societăților comerciale de profil să depună documentația aferentă fabricării produselor după caz intermediare ori spirtoase în vederea reîncadrării acestora în conformitate cu normativele europene introduse în dreptul intern după obținerea de către subscrisa a de fabricație. Termenul limită a depunerii documentațiilor a fost stabilit ca fiind 31.01.2009, termen pe care subscrisa l-am respectat. In urma reîncadrării produselor fabricate de subscrisa, unele dintre produsele intermediare intră acum în categoria băuturilor spirtoase. Faptul că în urma modificărilor legislative intervenite, unele dintre produse se încadrează în acest moment în categoria băuturilor spirtoase, iar nu In cea a băuturilor intermediare cum erau clasificate la momentul obținerii, nu poate fi un aspect care sa atragă recalcularea unor accize retroactiv. De observat faptul în cadrul controlului efectuat de agenții pârâtei, aceștia au clasificat produsele controlate în conformitate cu normativele care nu au fost în vigoare la data emiterii către subscrisa, deși aceștia aveau obligația de a avea în vedere documentația depusă în vederea obținerii de la data emiterii acesteia. Doar în funcție de acele documentații erau în măsură inspectorii a stabili dacă există vreo culpă a subscrisei în sustragerea de la plata accizelor. Dacă după modificări, unele băuturi intermediare au devenit spirtoase, de la data reîncadrării acestora subscrisa sunt obligată a plăti accizele aferente băuturilor spirtoase, însă această obligație nu poate fi reținută în sarcina subscrisei cu caracter retroactiv întrucât subscrisa nu am făcut altceva decât să produc și să comercializez produsele fabricate în conformitate cu Licența obținută în anul 2006.

Prin adresa emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B cu nr.3208/2008, se solicită reclamantei completarea documentației depuse anterior cu rezultatele analizelor de laborator efectuate de una din instituțiile autorizate în domeniu de Autoritatea Națională a Vămilor. Această documentație a fost cerută reclamantei în vederea stabilirii clasificării tarifare a produselor accizabile. Reclamanta s-a conformat acestor solicitări și a procedat la întocmirea documentației și la completarea acesteia, depunând toate documentele pe care le-a deținut, inclusiv buletinele de analiză, pentru ca în urma tuturor acestor demersuri să constate cu surpriză că întreaga documentație îi este restituită cu recomandarea de a se adresa unei alte direcții din cadrul Autorității Vamale, astfel cum reiese din adresa nr.8340/10.07.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reclamanta a respectat toate obligațiile fiscale care-i incumbă în conformitate cu încadrarea făcută produselor în discuție, a depus la organele fiscale declarațiile prevăzute de lege, achitând în totalitate și la zi accizele datorate conform declarațiilor fiscale.

Pentru aceste considerente apreciază că încadrarea produselor fabricate de aceasta se impunea a fi făcută în categoria produselor intermediare, iar nu în cea a produselor spirtoase, motiv pentru care nu se impune plata niciunor taxe suplimentare către bugetul de stat astfel cum este stabilit prin decizia de impunere nr. 24667/15.10.2008, după cum nu se impune nici modificarea evidenței contabile în sensul celor stabilite prin dispoziția nr. 24666/15.10.2008.

În ceea ce privește aplicarea majorărilor de întârziere, consideră că acestea au fost stabilite în mod nefondat. Aceasta, întrucât normele legale în materie sunt edictate în vederea sancționării contribuabililor care în mod culpabil și cu rea-credință omit a vărsa sumele datorate către bugetul de stat la data scadenței. Or, reclamanta nu a manifestat rea-credință în acest sens și nici nu s-a sustras obligațiilor față de bufetul de stat. Dimpotrivă, a achitat la zi accizele datorate, conform declarațiilor fiscale depuse astfel că nu s-au produs prejudicii bugetului de stat datorită culpei reclamantei. Pentru acest motiv, neexistând fundament al aplicării vreunei sancțiuni reclamantei, întrucât nu a existat vreo scadență pe care reclamanta să nu o respecte, consideră că nu poate fi obligată la suportarea unor majorări de întârziere și solicită să se revină asupra acestora.

Menționează faptul că atât practica tuturor fabricanților de produse identice cu cele care au făcut obiectul controlului, cât și a tuturor organelor fiscale de control, la nivel național, în privința încadrării acestor produse și în privința interpretării legislației în vigoare, se prezintă în conformitate cu modul de operare al reclamantei. Pentru aceasta apar ca fiind nejustificate și neavenite concluziile organului de control, conducând la un tratament discriminatoriu nepermis și profund prejudiciator pentru reclamantă. În conformitate cu principiile elementare de drept public, interpretarea și aplicarea legislației fiscale în vigoare trebuie să se facă în condiții de echitate în privința tuturor subiecților cărora li se adresează.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ, solicită admiterea acesteia din motive lesne de înțeles. În primul rând suma la plata căreia reclamanta a fost obligată este enormă. Fără a face calcule complexe, indiferent de cifra de afaceri a reclamantei, suma invocată de intimată este exorbitantă, astfel că până la cenzurarea acesteia de către instanță se impune suspendarea măsurii pentru ca activitatea reclamantei să nu aibă de suferit. acestei sume conduce în mod cert la blocarea completă a activității comerciale, ceea ce, în condițiile actuale de criză financiară globală, are ca rezultat încetarea totală a activității.

Interesul, atât al reclamantei cât și al organului fiscal, este de a menține societatea funcțională și producătoare de profit. Pentru aceasta împovărarea nejustificată a societății de către nu este de dorit.

Pe de altă parte, creanța stabilită prin actele administrative atacate nu este certă, lichidă și exigibilă. Cu toate că titlul de creanță emis de organul fiscal, printr-o ficțiune juridică este considerat titlu executoriu, așezând în acest fel într-o poziție de avantaj Statul față de ceilalți creditori, nu înlătură caracterul incert și abuziv și oneros al creanței, având în vedere faptul că titlul contestat nu a trecut prin filtrul instanței, fiind emis în mod unilateral și arbitrar de organul fiscal. Nu se poate discuta despre obligații stabilite cu caracter definitiv decât în momentul în care acestea au fost cenzurate de instanță. Până la acel moment, creanța stabilită în mod unilateral are doar un caracter provizoriu, fiind lipsit de certitudine.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamanta își întemeiază acțiunea pe aceleași argumente și probe, pe care le-a prezentat și autorității jurisdicționale, odată cu soluționarea contestației administrative îndreptată împotriva actelor administrativ-fiscale emise de pârâta C în sarcina sa.

Luând în considerare faptul că reclamanta arată că își va detalia motivele cererii printr-un memoriu separat s-a limitat la a susține considerentele din Decizia nr. 105/32.03.2009 a, urmând a face precizările ce se impun după comunicarea dezvoltării motivelor acțiunii.

Astfel, organul jurisdicțional a reținut în mod corect că un produs poate fi încadrat în categoria "băuturilor intermediare" dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute la art. 172 Cod fiscal, și anume că să nu fie depășită concentrația alcoolică de 22 % în volum și produsul să fie încadrat în combinată la codurile NC 2204, 2205 sau 2206 00.

Ori, produsul realizat de reclamantă se încadrează în mod legal la poziția tarifară 2208 - băuturi spirtoase -, deoarece are o concentrație alcoolică ce depășește maximul admis la "băuturile intermediare", și este dată de alcoolul etilic în proporție de 92 %.

Susținerile reclamantei sunt contrazise implicit de rețetele de fabricație prezentate comisiei specializate din Ministerul Finanțelor Publice pentru obținerea autorizației de antrepozit fiscal.

Din moment ce autorizația a fost acordată în scopul expres și limitat al producerii de "băuturi intermediare", scop declarat de însăși reclamantă, iar în cauză nu se aduce nicio dovadă validă care să contrabalanseze cele constatate de organele de inspecție fiscală, în sensul ca NU s-au produs băuturi spirtoase în perioada controlată, suntem în prezența unei fraude fiscale iar acțiunea reclamantei trebuie considerată în consecință ca fiind absolut nefondată și neprobată.

III). Majorările de întârziere aferente creanței fiscale principale - Accize -, contestate de asemenea de reclamantă, sunt reglementate de art. 120 Cod procedură fiscală, re-reepublicat, și sunt obligatoriu de stabilit și evidențiat în cadrul controlului fiscal ulterior al oricărei activități care este generatoare de accize, de plata la bugetul de stat.

obligației de plată principale nu sunt stabilite ca o sancțiune pentru comportament fiscal necorespunzător al celui controlat, ci, luând în considerare natura acestora, sunt în fapt o actualizare a sumei de plată cu indicele inflației, din cauza faptului că ele se calculează retroactiv la impozitul care este datorat de obligatul fiscal înainte de controlul fiscal, așa cum se înțelege din dispozițiile art. 120, alin. 2 Cod procedură fiscală, prin modificarea bazei de impunere.

Dacă nu s-ar putea stabili majorări de întârziere, ar însemna că organul fiscal nu ar putea evidenția la controlul ulterior decât diferențele de taxe și impozite, datorate uneori cu mult înainte de inspecția fiscală, și, astfel, ar acorda un credit fără dobândă obligatului fiscal.

Probabil că reclamanta face o confuzie între majorările de întârziere și penalitățile de întârziere, care au fost accesorii reglementate cu caracter sancționator, dar numai pentru neplata voluntară la termen a creanței deja stabilite prin titlu și care puteau fi calculate doar până la începerea executării silite. Penalitățile de întârziere au fost abrogate ca noțiune, conținut și efecte de la 01.01.2006.

IV). Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate, instanța competentă, în a soluționa o cerere de suspendare a executării unui act administrativ-fiscal, trebuie să realizeze o "pipăire" a fondului pentru a constata dacă aceasta vizează un act administrativ-fiscal vădit nelegal, executarea actului administrative-fiscal fiind de natură a crea efecte nejustificate cu privire la situația juridico-fiscală a contribuabilului, iar, pe de alta parte, să verifice situația concretă a acestuia.

Este de natura evidenței că, în ceea ce privește cazul bine justificat, se impune a fi constatată existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ-fiscal, care este emis în temeiul și pentru executarea legii, îndoială care să înfrângă caracterul executoriu, de care se bucură, prin efectul legii, acest gen de act administrativ.

Consideră că, în cauză, nu se probează existența unei astfel de îndoieli, care să se poată constitui într-o justificare suficientă pentru a înlătura principiul caracterului executoriu "ope legis" al actului administrativ-fiscal in discuție.

Referitor la aparența dreptului, din moment ce autoritatea administrativ-jurisdicțională NU a anulat actele administrativ-fiscale emise de C, urmare a soluționării contestației administrativ-jurisdicționale, o îndoială rezonabilă privind nelegalitatea acestora este greu de argumentat.

Dispozițiile legii contenciosului administrativ, relative la materia suspendării executării actului administrativ atacat, sunt conjuncte cu cele ale art. 215, alin. 2, fraza a-II a din Codul d e procedura fiscală, republicat, așa cum a fost modificat prin nr.OG 35/2006, care condiționează acordarea suspendării executării actului administrativ-fiscal atacat de depunerea unei cauțiuni de până la 20 % din cuantumul sumei contestate, pentru a garanta realizarea creanței fiscale.

Din perspectiva condițiilor de mai sus, se impune să se aibă în vedere, în primul rând, sumele care fac obiectul actului administrativ-fiscal, a cărui executare se cere a fi suspendată prin raportare la situația financiară, bunurile și valorile din patrimoniul reclamantului, așa încât să-și poată forma convingerea că creanța fiscală, la care se adaugă, pentru fiecare zi de întârziere la plată, majorări în sarcina debitorului fiscal, va putea fi achitată de debitor, fără probleme, dacă nu va avea câștig de cauză în acțiunea în contencios fiscal.

Nici cea de a doua condiție nu poate fi dovedită, deoarece petenta nu probează iminența unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, în primul rând pentru că nu arată că s-a început executarea silită, iar în al doilea rând, pentru că nu se indică în concret în ce se cuantifică prejudiciul imediat și nu cel ce se poate produce într-un viitor greu de determinat. Afirmațiile cu titlu generic de genul "obligarea noastră la plata unor sume exorbitante" nu sunt apte și suficiente pentru acordarea suspendării, deoarece caracterul de titlu executoriu al actului administrativ-fiscal de impunere NU este o ficțiune juridică CI O DISPOZIȚIE DE LEGE.

În cazul în care instanța ar găsi întemeiată cererea petentei, solicită obligarea la depunerea unei cauțiuni într-un cuantum proporțional cu creanța fiscală, a cărei executare se cere a fi suspendată, în baza dispozițiilor art. 215, alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, modificată și completată de nr.OG 35/2006.

Prin precizarea de acțiune depusă la 26.10.2009 reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală B și să se dispună și anularea Deciziei nr.105/31.03.2009 privind soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.24665/15.10.2008, Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.24666/15.10.2008 și Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.24667/15.10.2008, motivele fiind identice cu cele invocate în acțiunea introductivă.

Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală B a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în perioada 01.11.2007-31.08.2008, reclamanta a produs băuturi cu concentrație alcoolică de 18% si 22% în volum, având diverse arome.

Din evidențele contabile, rapoartele de producție și rețelele de fabricație a rezultat că:

- la obținerea "băuturilor intermediare", s-a utilizat băutura fermentată liniștită cu concentrație alcoolică de 8,5 % în volum și alcool etilic cu concentrația de 96,4% precum și diverse arome și coloranți;

- în compoziția produselor finite cantitatea de alcool etilic este mai mare decât cea a băuturii fermentate liniștite (aprox.0,21 litri alcool etilic, respectiv 0,15 litri băutura fermentată liniștită la 1 de produs finit).

Aceste produse au fost încadrate de către reclamantă în categoria produselor intermediare prevăzute la art.172 Cod fiscal.

Reclamanta este autorizată în calitate de antrepozitare pentru producția de băuturi intermediare și spirtoase conform autorizației de antrepozit fiscal nr.RO- din data de 19.02.2007, cu valabilitate din data de 01.03.2007, autorizație emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importurilor de produse accizabile suspuse marcării din cadrul MFP.

Reclamanta a depus un manual de procedură a procesului de fabricație a băuturilor intermediare și o specificație tehnică cu privire la băutura aromatizată intermediară "", solicitând autorizație pentru producerea de băuturi intermediare cu concentrație alcoolica de 16% preparate din vin (75%), apa dedurizata, zahăr (10%), alcool etilic rafinat, preparat "bitter" și acid citric.

Încadrarea de către reclamantă a produselor potrivit art.172 Cod fiscal, s-a făcut în mod nelegal, întrucât potrivit acestor prevederi, produsele intermediare trebuie să îndeplinească două condiții, respectiv să aibă o concentrație alcoolică ce depășește 1,2 % în volum, dar să nu depășească 22% în volum; să se încadreze în nomenclatura combinată la codurile NC 2204, 2205, 2206 00.

Prin OUG nr.106/12007 pentru modificarea și completarea Codului fiscal, în vigoare de la 01.01.2008, art.163 lit.i) se modifică astfel: codul NC reprezintă poziția tarifară, sub poziția tarifară sau codul tarifar, așa cum este prevăzut/prevăzută în Regulamentul CE nr.2658/87 al Consiliului din 23.07.1987 cu privire la nomenclatura tarifară și statistică și la tariful vamal comun, în vigoare de la 19.10.1992.

Clasificarea mărfurilor în Vamal Comun se stabilește conform:

- generale de interpretare a combinate, explicative la combinată a Uniunii Europene, care au fost adoptate de România prin Ordin al vicepreședintelui ANAF nr.8065/2006, publicat în Of nr.802 și 802 bis din 25.09.2006, în vigoare la data de 17.10.2007;

- Notele explicative la Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (Decizia directorului general al nr.1.783/2002 publicată în Of nr.75 și 75 bis din 05.02.2003, astfel:

- potrivit Regulii generale nr.1, clasificarea mărfurilor se consideră legal determinată atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și notelor de secțiuni și de capitole și atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții și note;

- a doua parte a Regulii nr.1 este destinată să precizeze, fără echivoc, că termenii pozițiilor și ai Secțiunilor și Capitolelor au caracter prioritar pentru stabilirea clasificării față de orice alte considerații;

- conform notelor de secțiuni de la poziția 2206 "Alte băuturi fermentate." se precizează că se clasifică la această poziție, dacă ii s-a adăugat alcool sau dacă conținutul în alcool a fost crescut printr-o a doua fermentație, atâta timp cât își păstrează caracterul de produse care se clasifică la această poziție;

- potrivit regulilor generale de încadrare tarifară ( si ), notele explicative de la pozițiile 2206 și 2208, și adresa nr.43769//01.09.2008, produsul rezultat numit de societate "băutură intermediară" se încadrează în mod legal la poziția tarifară 2208 - "băuturi spirtoase".

În aceeași ordine de idei, având în vedere că produsele finite numite de societate "băuturi intermediare":

- conțin doar 15% băutură fermentată liniștită de concentrație alcoolica 8,5%, iar alcool etilic în proporție de 21% cu concentrație alcoolică 96%

- concentrația alcoolică este dată de alcoolul etilic în proporție de 92%, produsul finit astfel obținut își pierde caracterul de băutura fermentată și nu poate fi încadrat la poziția 2206.

Având în vedere motivele de fapt și de drept mai sus expuse, organele de inspecție fiscală au recalculat accizele datorate de societate pentru perioada 01.11.2007-31.08.2008 corespunzător cotelor aplicabile băuturilor spirtoase.

În alta ordine de idei, reclamanta nu se poate prevala de beneficiul autorizației de antrepozit fiscal nr.RO-, din data de 19.02.2007, cu valabilitate din data de 01.03.2007 emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importurilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul MFP, întrucât nu s-a conformat rețetelor de fabricație prezentate în vederea obținerii autorizației.

În condițiile în care reclamanta nu s-a conformat rețetelor din manual, în sensul că a realizat produse finite cu o alta compoziție decât cea precizată în vederea obținerii autorizației de antrepozit fiscal pentru băuturi spirtoase și produse intermediare, organele vamale au procedat în mod legal la recalcularea accizelor și pentru perioada anterioară datei de 30.04.2008 reprezentând data limită pentru obținerea încadrării tarifare, prevăzuta de nr.HG1579/2007.

Cu alte cuvinte, organele de inspecție fiscală au constatat că reclamanta a obținut produse cu alte caracteristici decât cele pentru care a obținut autorizație, motiv pentru care a solicitat să încadreze tarifar aceste produse.

2. Referitor la contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate pentru băuturi alcoolice, învederează prevederile art.363 alin. lit.b) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora "persoanele juridice care produc sau importă băuturi alcoolice, altele decât bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, produse intermediare, așa cum sunt definite prin Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, contribuie cu suma de 200 euro/hectolitru alcool pur sau 2 euro/fiecare litru alcool pur"..

Prevederile de mai sus se coroborează cu cele ale pct.1 alin. 2 din de aplicare a Titlului VII - Accize, aprobat prin nr.HG44/2004 conform cărora "pentru băuturile alcoolice - altele decât bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri și produse intermediare - - se calculează contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate prevăzută la art. 363 din Legea nr.95/2006.

3. Referitor la contribuția de 1% pentru Agenția Naționala de Sport aferentă băuturilor alcoolice, învederează că se fac aplicabile prevederile pct.1 alin.3 din M de aplicarea a Titlului VII- Accize aprobat prin nr.HG44/2004, potrivit căruia "Pentru băuturile alcoolice se calculează cota de 1% datorată, prevăzută în Legea educației fizice și sportului nr.69/2000, cu modificările și completările ulterioare, cota care se aplică asupra valorii accizelor determinată potrivit prevederilor alin.1, diminuată cu valoarea contribuției pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate prevăzută la alin.2.

4. În ceea ce privește majorările și penalitățile de întârziere aferente, învederează principiul de drept "accesorium sequitur principale", potrivit căruia odată stabilit debitul în sarcina reclamantei, aceasta datorează și majorările și penalitățile de întârziere aferente.

5. Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrative, învederează că acest capăt de cerere a fost soluționat de către instanță prin încheierea nr.226/CA/2009, prin care s-a admis suspendarea solicitată de reclamantă, împotriva acesteia instituția pârâtă promovând calea extraordinara a recursului.

6. Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea lui ca neîntemeiat având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin.1 Cod proc.civilă.

Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.

O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuieli de judecată este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, or, în situația de față, nu ne încadrăm în această categorie.

De asemenea, nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina pârâtei pentru ca să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin raportul de inspecție fiscală parțială nr.24665/15.10.2008 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.24667/15.10.2008, organele vamale au verificat modul de determinare; evidențiere, declarare și virare a obligațiilor față de bugetul de stat, constând în accize.

Urmare a acestei verificări organele de control vamal au constatat că societatea este deținătoarea autorizației de antrepozit fiscal nr.RO- din data de 19JJ2.2007, valabilă de la data de 01.03.2007 autorizată pentru producția de băuturi intermediare și spirtoase.

- În perioada 01.11.2007-31.08.2008, societatea a produs "băuturi intermediare" cu concentrație alcoolică de 18% si 22% în volum având diverse arome. La obținerea "băuturilor intermediare" s-a utilizat băutură fermentată liniștită cu concentrație alcoolică de 8,5% în volum și alcool etilic cu concentrație de 96,4% precum și diverse arome și coloranți. Societatea a încadrat aceste produse în categoria produselor intermediare prevăzute la art.172 din Codul fiscal.

Organul vamal a stabilit că produsele denumite de societate "băuturi intermediare" nu se încadrează la codurile NC 2204, 2205, 2206 conform art.172 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, întrucât produsele finite încadrate de societate ca fiind "băuturi intermediare" care conțin - doar 15% băutură fermentată liniștită de concentrație alcoolică 8,5%, alcoolul etilic în proporție de 21% cu concentrație alcoolică 96%, concentrația alcoolică fiind dată de alcoolul etilic în proporție de 92%, rezultă că acest produs finit își pierde caracterul de băutură fermentată și nu poate fi încadrat la poziția 2206.

Organele vamale au invocat adresa Autorității Naționale a Vămilor nr.43769//01.09.08 prin care se precizează, că produsul rezultat numit de societate "băutură intermediară" se încadrează la poziția tarifară 2208- băuturi spirtoase.

Organele de control vamal au stabilit că pentru produsele obținute de societate au fost calculate în mod eronat accize corespunzător categoriei "produse intermediare" în condițiile în care mărfurile în cauză se încadrează în categoria "băuturi spirtoase". Astfel pentru perioada controlată societatea a calculat accize și a virat suma totală de 575.391 lei la bugetul de stat în contul de accize pentru produse intermediare.

În consecință organul de control vamal a stabilit pentru perioada supusă controlului o sumă de 2.212.865 lei:

- 1.440.590 lei reprezentând accize pentru alcool etilic împreună,cu accesoriile aferente în sumă de 93.560 lei;

- 597.330 lei reprezentând contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate pentru băuturile alcoolice din producția internă împreună cu accesoriile aferente în sumă de 63. lei;

- 15.421 lei reprezentând contribuția de 1% pentru Agenția Națională de Sport aferentă băuturilor alcoolice împreună cu accesoriile aferente în sumă de 1.757 lei.

Prin Decizia nr.105/31.03.2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de - SRL O împotriva Deciziei de impunere nr.24667/15.10.2008, cu motivarea că societatea nu se poate prevala de beneficiul autorizației de antrepozit fiscal nr. - din data de 19.02.2007, cu valabilitate din data de 1.03.2007 emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului Finanțelor Publice întrucât nu s-a conformat rețetelor de fabricație prezentate în vederea obținerii autorizației. Cu alte cuvinte, organele de inspecție fiscală au constatat că societatea reclamantă a obținut produse cu alte caracteristici decât cele pentru care a obținut autorizație, neconformându-se rețetelor din manual astfel că s- procedat la recalcularea accizelor și pentru perioada anterioară datei limită de 30.04.2008 reprezentând data limită pentru obținerea încadrării tarifare, prevăzută de HG 1579/2007.

Instanța reține că societatea reclamantă deține Licența de fabricație seria B nr.09956/17.11.2006 pentru băuturi spirtoase și Licența de fabricație seria B nr.09957/17.11.2006 pentru cidru și/sau alte băuturi. Autorizația de antrepozit fiscal nr.R0-/19.02.2007 cu valabilitate din 1.03.2007 deținută de reclamantă a fost emisă atât pentru produse intermediare cât și pentru băuturi spirtoase.

În urma intrării în vigoare a HG 1579/2007 care a modificat și completat Normele metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG 44/2004 text de lege prin care s-a stipulat obligativitatea deținătorilor de autorizații de antrepozit fiscal de a depunedocumentația completă în vederea obținerii clasificării tarifare- reclamanta a depus documentația necesară obținerii încadrării pe poziții și coduri tarifare. Aceasta a fost înregistrată la. B sub nr.4150/31.03.2008.

Prin adresa - răspuns emisă de B s-a solicitat completarea documentației depuse anterior cu rezultatele analizelor de laborator efectuate de una din instituțiile autorizate în domeniu de

Prin adresa nr.8340/10.07.2008 emisă de B întreaga documentație depusă de societate îi este restituită cu recomandarea de a se adresa unei alte direcții din cadrul

Ulterior prin adresa nr.43769//1.09.2008 emisă de B, produsul rezultat numit de societatea reclamantă "băutură intermediară" a fost încadrat la poziția tarifară 2208 - băuturi spirtoase, organele de control din cadrul B procedând la stabilirea în sarcina agentului economic a diferenței de accize corespunzătoare mărfurilor la băuturi spirtoase, poziția tarifară 2208 pentruperioada 1.11.2007 - 31.08.2008.

Se reține că la finele anului 2008 s-a adoptatHG 1618/2008, prin care s-a stipulat obligativitatea antrepozitarilor autorizați pentru producția de produse accizabile din grupele prevăzute la art.169 - 173 din codul fiscal, care dețin autorizații valabile, eliberate înainte de 1.01.2008 și care nu s-au încadrat în prevederile art.66 (introdus prin HG 1579/2007) de a depune documentația completă a produselor fabricate la. până la data de 31.01.2009 inclusiv, în vederea obținerii clasificării tarifare. Actul normativ obligă în mod expres la depunerea buletinului de analize efectuate de laboratoarele proprii sau agreate de

Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a HG 1579/28.12.2007 sunt incidente dispozițiile art.7 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.416 din 8 iunie 2007, privind aprobarea, componenței Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și a regulamentului de organizare și funcționare a acesteia, în baza căruia s-a eliberat autorizația de antrepozit fiscal nr.RO- cu completările ulterioare în conformitate cu care comisia, are următoarele obligații:

(1) Comisia va analiza fiecare documentație transmisă, cu respectarea prevederilor prezentului regulament și a legislației în vigoare.

(2) Direcția de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor sau Comisia are dreptul de a solicita orice alte documente, declarații sau informații atât de la operatorii economiei solicitanți, cât și de la alți operatori economiei ori instituții ale statutului.

(3) Comisia va respinge orice solicitare de autorizare în situația în care nu sunt întrunite elementele de admitere a acesteia.

Art.10 alin.1: Deciziile Comisiei sunt acte administrative în formă scrisă produc efecte de la data comunicării potrivit art. 12 din același act normativ.

Începând cu data intrării în vigoare, a Nr.HG1579/28.12.2008 antrepozitarii autorizați care la data de 01.01.2008 dețin autorizație valabilă, au obligația de a se conforma dispozițiilor pct.66 din această hotărâre, care precizează: "antrepozitarii autorizați pentru producția de produse accizabile din grupele prevăzute la art. 169 - 173 din Codul fiscal care la data de 1 ianuarie 2008 dețin autorizații valabile, au obligația de a îndeplini cerințele prevăzute la alin. (6^1) și (6^3) ale pct.8 în ceea ce privește obținerea încadrării pe poziții și coduri tarifare a produselor finite efectuate de Autoritatea Naționala a Vămilor, până la 30 aprilie 2008", iar cerințele prevăzute la alin.6^1,6^2,6^3 ale pct.8 sunt următoarele:

(6^1) În cazul producției de alcool etilic, de băuturi alcoolice, amestecuri de băuturi alcoolice și amestecuri de băuturi alcoolice cu, băuturi nealcoolice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună documentația întocmită conform prevederilor prezentelor norme metodologice care va cuprinde și lista tipurilor de produse ce urmează a se realiza în antrepozitul fiscal, compoziția detaliată a acestora care să permită încadrarea într-una din grupele de produse accizabile.

(6^2) autorizați propuși prevăzuți la alin. (6^1) pot desfășura activitate în regim de probe tehnologice, sub controlul autorității fiscale teritoriale, pe o perioadă de maximum 60 de zile de la întocmirea referatului favorabil de către aceasta autoritate.

(6^3) În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are obligația să obțină încadrarea tarifară a produselor finite efectuată de către Autoritatea Națională a Vămilor pe baza analizelor de laborator. de laborator se realizează de unitățile Autorității Naționale a Vămilor în laboratoarele proprii sau la cererea acestor unități, în laboratoarele altor instituții autorizate.

Aceste dispoziții ale pct.66 din HG nr. 1579/2007 prin care antrepozitarii autorizați au obligația de a obține încadrarea tarifară a produselor obținute, efectuată de către Autoritatea Națională a Vămilor, până la data limită de 30.04.2008, nu pot fi aplicate retroactiv, având în vedere faptul că textul reglementează dispoziții, care au caracter tranzitoriu, adică aplicat antrepozitarilor care până la data de 01.01.2008 dețin autorizații valabile, cum este și cazul societății contestatoare.

Cu alte cuvinte, având în vedere faptul ca autorizația emisa de către autoritatea competentă, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor HG. 1579/2007, reprezintă un act administrativ de autoritate individual, aceasta produce efecte juridice valabile de la data prevăzută în conținutul ei, calitatea de act administrativ fiindu-i conferită chiar prin calificarea făcută de legiuitor la art.10 alin.1 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.416/2007: " Deciziile Comisiei sunt acte administrative emise numai în formă scrisă".

Mai mult, în contextul dispozițiilor HG 1579/2007, având în vedere faptul că pentru antrepozitarii autorizați la data intrării în vigoare a noilor dispoziții legale și cărora le revine obligația de a obține încadrarea tarifară a produselor finite de la Autoritatea Naționala a Vămilor, legiuitorul folosește sintagma "antrepozitari autorizați propuși", care pot desfășura activitate în regim de "probe tehnologice", se pune problema dacă autorizația în vigoare la data publicării hotărârii de guvern mai produce efecte juridice depline pentru produsele obținute în cadrul antrepozitului sau asistăm la o suspendare parțială a efectelor juridice ale autorizațiilor prin efectul legii, în ceea ce privește încadrarea tarifară obținută la data intrării în vigoare a noilor norme, până la data pronunțării Autorității Naționale a Vămilor.

În aceasta situație, organele de control vamal nu aveau dreptul să facă aplicarea noii încadrări tarifare emisă de Autoritatea Națională a Vămilor, anterior datei de 30.04.2008, data limită prevăzută expres de legiuitor privind obligativitatea îndeplinirii cerințelor în ceea ce privește obținerea încadrări pe poziții și coduri tarifare de către noua autoritate competentă, expres solicitată de contestatoare.

În același sens este și punctul de vedere al Direcției de legislație în domeniul accizelor transmis cu adresa nr.-/28.11.2008 conexată la dosarul cauzei, iar Direcția supraveghere, accize și operațiuni vamale din cadrul Autorității Naționale a Vămilor prin adresa nr.64509//11.12.2008 a precizat că: "Direcția supraveghere accize și operațiuni vamale nu se poate pronunța asupra responsabilității în ceea ce privește creanța bugetara reprezentată de diferențele de accize inclusiv accesorii aferente

perioadei până la aplicarea noii încadrări tarifare", neinfirmând punctul de vedere exprimat de Direcția generală de soluționare a contestațiilor.

Mai mult, în contextul dispozițiilor HG 1579/2007, având în vedere faptul că pentru antrepozitarii autorizați la data intrării în vigoare a noilor dispoziții legale și cărora le revine obligația de a obține încadrarea tarifară a produselor finite de la Autoritatea Naționala a Vămilor, legiuitorul folosește sintagma "antrepozitari autorizați propuși", care pot desfășura activitate în regim de "probe tehnologice", se pune problema dacă autorizația în vigoare la data publicării hotărârii de guvern mai produce efecte juridice depline pentru produsele obținute în cadrul antrepozitului sau asistăm la o suspendare parțială a efectelor juridice ale autorizațiilor prin efectul legii, în ceea ce privește încadrarea tarifară obținută la data intrării în vigoare a noilor norme, pana la data pronunțării Autorității Naționale a Vămilor.

În această situație, organele de control vamal nu aveau dreptul să facă aplicarea noii încadrări tarifare emisă de Autoritatea Națională a Vămilor, anterior datei de 30.04.2008, dată limită prevăzută expres de legiuitor privind obligativitatea îndeplinirii cerințelor în ceea ce privește obținerea încadrării pe poziții și coduri tarifare de către noua autoritate competentă, expres solicitată de contestatoare.

În același sens este și punctul de vedere al Direcției de legislație în domeniul accizelor transmis cu adresa nr.-/28.11.2008 conexată la dosarul cauzei, iar Direcția supraveghere, accize și operațiuni vamale din cadrul Autorității Naționale a Vămilor prin adresa nr.64509//11.12.2008 a precizat că: "Direcția supraveghere accize și operațiuni vamale nu se poate pronunța asupra responsabilității în ceea ce privește creanța bugetară reprezentată de diferențele de accize inclusiv accesorii aferente perioadei până la aplicarea noii încadrări tarifare", neinfirmând punctul de vedere exprimat de Direcția generală de soluționare a contestațiilor.

Instanța consideră astfel neîntemeiată aprecierea pârâtei din considerentele deciziei de soluționare a contestației în sensul că organele vamale au procedat în mod legal la recalcularea accizelor și pentru perioada anterioară datei de 30.04.2008 care reprezintă data limită pentru obținerea încadrării tarifare prevăzută de HG 1579/2007.

De asemenea, nu poate fi primită susținerea pârâtelor în sensul că băuturile fabricate de societatea reclamantă, ca produse finite, nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi încadrate în categoria "produselor intermediare" prevăzute deart.172 din codul fiscal, deoarece încadrarea tarifară a băuturilor alcoolice nu se poate face numai prin analizarea evidențelor contabile, a rapoartelor de producție sau rețetelor de fabricație, ci presupune efectuarea unor expertize (analize de laborator) de către instituții acreditate. De altfel, după cum s-a menționat și mai sus, prin HG 1618/2008 s-a instituit obligativitatea depunerii buletinelor de analiză în vederea obținerii clasificării tarifare.

În consecință, instanța apreciază că încadrarea produselor fabricate de reclamantă se impunea a fi făcută în categoria produselor intermediare, iar nu în cea a produselor spirtoase, motiv pentru care nu se impune plata taxelor suplimentare către bugetul de stat cum s-a stabilit prin Decizia de impunere nr.24667/15.10.2008 și nici modificarea evidenței contabile în sensul celor stabilite prin dispoziția nr.24666/15.10.2008.

De asemenea, nu se impune nici plata accesoriilor aferente accizelor suplimentare calculate și, de asemenea, sunt nelegale sumele prevăzute în decizia de impunere cu titlu de contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate pentru băuturi alcoolice și pentru Agenția Națională de Sport aferente băuturilor alcoolice, cu accesoriile aferente, având în vedere aceste contribuții impuse prin pct.1 al.2 și 3 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII- Accize aprobat prin HG 44/2004, se referă la băuturi alcoolice, produsele intermediare fiind exceptate de la această contribuție conform prev.art.363 al.1 lit.b din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

În baza considerentelor expuse, instanța în temeiul prev.art.18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ cu raportare la prevederile legale menționate în cuprinsul prezentei sentințe, va admite acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL O împotriva pârâtelor Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Serviciul Fiscală și Vamală O și Agenția Națională de Administrare Fiscală

În baza prev.art.274 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâții în solidar la plata sumei de 5.369 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei reprezentând onorariu avocat și taxe de timbru.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE:

ADMITEacțiunea precizată formulată de reclamanta- SRLcu sediul în O, Bulevardul, nr.3. -.1, Județ B, împotriva pârâtelorDirecția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Serviciul Fiscală și Vamalăcu sediul în O,-, Județ B șiAgenția Națională de Administrare Fiscalăcu sediul în B,-, județ I, sector 5.

Dispuneanularea Deciziei nr.105/31.03.2009 privind soluționarea contestației depusă de - SRL, emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Ba R aportului de inspecție fiscală nr.24665/15.10.2008, a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.24666/15.10.2008 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.24667/15.10.2008, în privința obligației de plată a sumelor reprezentând accize pentru alcool etilic, contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate pentru băuturi alcoolice din producția internă, contribuția pentru Agenția națională de Sport aferentă băuturilor alcoolice și accesoriile acestora.

Obligă pârâții în solidar la plata sumei de 5.369 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 8 februarie 2010.

PREȘEDINTE: GREFIER:

- - - -

Red.sent. în concept: 5.03.2010

Dact.

5 exemplare/ 17 martie 2010

-3 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:18 martie 2010.

- - SRL - O, Bulevardul, nr.3. -.1, Județ

- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Serviciul Fiscală

și Vamală- O,-, Județ

- Agenția Națională de Administrare Fiscală - B,-, județ I,

sector 5

Președinte:Ovidiu Blaga
Judecători:Ovidiu Blaga

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: