Contestație act administrativ fiscal. Decizia 544/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.544/
Ședința publică de la 3 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu judecător
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței nr.792 din data 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2008, care au fost consemnate în ședința din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 3 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin contestația înregistrată sub nr.7917/121/26.11.2007 pe rolul Tribunalului G, reclamanta - SRL G, a formulat contestatie împotriva Deciziei nr.165/31.10.2007 emisǎ de DGFP G prin care i-a fost retinutǎ suma de 242.056 lei reprezentând majorǎri si penalitǎti de întârziere la plata TVA.
In motivarea contestatiei se aratǎ cǎ a solicitat anularea Deciziei de nr.1553 din data de 17.08.2007 motivat de faptul cǎ obligatiile fiscale în sumǎ de 242.056 lei cu titlu de majorǎri si penalitǎti de întârziere la plata TVA au fost stabilite în mod nelegal si nereal, deoarece virarea sumei de 10.734.058 lei viratǎ de - M 2002 SRL cǎtre - SRL s-a fǎcut prin intermediul contestatoarei ce a virat în aceeasi zi fǎrǎ sǎ influenteze cu nimic baza de impozitare.
Se mai aratǎ în motivarea contestatiei cǎ la data de 12.05.2003 a fost încheiat Actul Aditional nr.1 la contractul nr.28/2003 care modifica dispozitiile de la capitolul nr.5 din contract referitor la asigurarea materialelor, în sensul cǎ beneficiarul va vira sumele de bani necesare procurǎrii acestora la antreprenorul general, respectiv contestatoarea, urmând ca aceasta sǎ-i vireze la - SRL pentru materiale. Pentru aceasta la data de 20.06.2003 contestatoarea a încheiat cu furnizorul de materiale - SRL contractul nr.434/2003 prin care s-a dispus si finantarea în avans.
Tot în motivarea contestatiei se aratǎ cǎ sumele acordate de - M 2002 SRL nu au fost destinate contestatoarei ci au fost virate în aceeasi zi la societatea de materiale necesare lucrǎrii de ie, respectiv - SRL.
La dosar au fost depuse acte, din analiza cărora instanta a retinut urmǎtoarea situatie de fapt:
Prin Decizia nr.165 din 31.10.2007 emisǎ de DGFP Gaf ost respinsǎ ca neîntemeiatǎ contestatia formulatǎ de - " SRL G pentru suma de 242.056 lei reprezentǎnd majorǎri si penalitǎti de întârziere la plata TVA.
In motivarea deciziei se aratǎ cǎ potrivit art.16 din Legea nr.345/2002 contestatoarea avea obligatia sǎ vireze TVA la stat în cazul încasǎrii unor sume de bani pentru serviciul prestat, iar potrivit art.68 alin.5 din nr.HG598/2002 avea obligatia ca in termen de 3 zile de la data încasǎrii sumelor sǎ întocmeascǎ facturi fiscale.
La data de 12.08.2007 a fost întocmit Raportul de Inspectie fiscalǎ care a constatat cǎ pentru suma de 10.734.058 lei încasatǎ de cǎtre contestatoare de la - M 2002 SRL în perioada februarie-iulie 2003 avea obligatia de a emite facturi si de a colecta TVA adǎugatǎ acestei sume, fapt ce a dus la majorǎri si penalitǎti de întârziere în sumǎ totalǎ de 242.056 lei. Ca urmare acestui raport a fost emisǎ Decizia de impunere nr.1553/17.08.2007 emisǎ de DGFP G prin care a fost retinutǎ suma de 242.056 lei.
Instanta a retinut cǎ între - SRL G în calitate de antreprenor si executant de lucrǎri si - M 2002 SRL în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul cu nr.28/24.01.2003 ce avea ca obiect executarea de reparatii, amenajǎri si modernizǎri la "Hotel M" situat în Statiunea. In contract s-a prevǎzut cǎ beneficiarul se obligǎ potrivit art.5.4. sǎ asigure în timp util materiale necesare efectuǎrii lucrǎrilor. Tot la aceeasi datǎ a fost incheiat si actul aditional nr.1 la contract prin care a fost introdus art.5.4.1. în care se prevede expres cǎ pentru asigurarea materialelor, beneficiarul va vira sumele necesare la antreprenorul general, respectiv contestatoarea, care la rândul ei le va vira la - SRL unde aceasta din urmǎ sǎ procure materialele necesare, deoarece contestatoarea nu avea obligatia de a procura materialele conform contractului încheiat cu beneficiara lucrǎrii.
Instanta a considerat cǎ în aceastǎ situatie contestatoarea a fǎcut doar o activitate de intermediere de plǎti fǎrǎ sǎ aibǎ vreun beneficiu propriu, sumele fiind virate în aceeasi zi când - M 2002 SRL a fǎcut plǎtile în vederea procurǎrii materialelor necesare executǎrii lucrǎrilor de cǎtre contestatoare.
Tribunalul a apreciat cǎ simpla activitate de intermediere fǎcutǎ de cǎtre contestatoare fǎrǎ sǎ obtinǎ vreun beneficiu nu avea obligatia emiterii facturii si colectǎrii TVA -ului, neaflându-se sub incidenta art.64 alin.5 din nr.HG598/2002 în termen de 3 zile de la încasarea sumelor.
Cum reclamanta nu avea în aceastǎ activitate de intermediere calitatea de furnizor de bunuri sau servicii deoarece raportul de vânzare-cumpǎrare a materialelor de ii încheindu-se, conform Actul Aditional nr.1, între beneficiarul lucrǎrii, respectiv - M 2002 SRL si furnizorul de materiale care este - SRL.
Ori în acest caz ne aflǎ în situatia prevǎzutǎ de art.16 alin.4 lit.c pct3 din Legea nr.345/2005 potrivit cǎreia avansurile încasate pentru efectuarea de plǎti în contul clientului sunt exceptate de la obligatia colectǎrii de TVA.
Dovada plǎtii fǎcutǎ în numele clientului o constituie contractul de executie de lucrǎri încheiat între reclamantă si beneficiarul lucrǎrii si Actul Aditional nr.1 la contract și dovada plǎtilor prin ordinele de platǎ unde banii primiti de contestatoare au fost virati în aceeasi zi cǎtre furnizorul de materiale.
Ori în aceastǎ situatie instanta considerǎ cǎ, reclamanta se încadreazǎ în prevederile art.56 din nr.HG598/2002 unde prestatorul nu exercitǎ dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului si nu colecteazǎ TVA adǎugatǎ din factura fiscalǎ de decontare.
Instanta a apreciat cǎ, reclamanta nu avea obligatia emiterii facturii fiscale si de colectare TVA pentru sumele încasate si virate la aceeasi datǎ cǎtre furnizorul de materiale în vederea procurǎrii acestora.
Ca mijloc de probǎ cu privire la modul de aplicare a dispozitiilor legale relevate de cǎtre reclamantă este si raportul de expertizǎ contabil autorizat.
Pentru toate aceste considerente, instanta a admis contestatia, a anulat Raportul de Inspectie Fiscalǎ nr.1553/2007; Decizia de impunere nr.1553/2007 și Decizia nr.165/2007 emisa de DGFP
De asemenea, instanta a exonerat reclamanta de plata sumei de 242.056 lei cu titlu de obligatie fiscalǎ.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs G, prin reprezentanții săi legali, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că hotărârea recurată conține motive contradictorii deoarece instanța, cu toate că a respins proba cu expertiza contabilă judiciară, și-a întemeiat hotărârea pe raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.
Deși interpretarea și aplicarea greșită a legii față de raportul dedus judecății este un atribut exclusiv al instanței de judecată, tribunalul a reținut "sub forma de exemplu", modul de aplicare a dispozițiilor legale indicat de expertul contabil.
De asemenea, Tribunalul Galația interpretat în mod eronat atât actul juridic dedus judecății, schimbându-i înțelesul lămurit, cât și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Astfel din proba cu înscrisuri administrată la judecata în fond a cauzei a rezultat faptul că în perioada februarie 2003 - iulie 2003 " " G, în baza contractului nr.28/24.01.2003 întocmit cu M 2002", a încasat avansuri de la aceasta în sumă de 10.734.058 lei, fără ca societatea să emită facturi fiscale și fără a colecta TVA.
Prin actul adițional nr.1/12.05.2003 a fost prelungită perioada de execuție a contractului de la data de 01.02.2003 la 30.11.2003 și, de asemenea, a mai fost introdusă o clauză prin care beneficiarul lucrării se obliga să vireze sumele de bani către antreprenorul general " " G, care la rândul său se obliga să le vireze către " " - societate care urma să procure materialele.
De asemenea, între " " G - în calitate de beneficiar și ". în calitate de furnizor, a fost întocmit contractul nr.434/20.06.2003 prin care furnizorul se obliga să livreze materialele în baza unei comenzi comunicate de beneficiar cu 48 ore față de data lucrării iar plata se va efectua pe bază de finanțare în avans, aspect omis în totalitate de instanța de fond.
Astfel, " " Gar ealizat două operațiuni distincte:
1. - prestări de servicii efectuate către "M 2002 "
2. - achiziții de materiale de la " "
Actul adițional nr.1/12.05.2003 nu putea produce efecte juridice față de " " câtă vreme această societate nu avea calitatea de parte în contractul întocmit de societatea reclamantă cu "M 2002"
Așa cum rezultă din ordinele de plată prin care au fost efectuate plățile de M 2002" către reclamantă, au fost stinse obligații aferente contractului nr.28/24.01.2003.
De asemenea, plățile efectuate de " " G către " " B au reprezentat avansuri conform prevederilor contractului nr.434/20.06.2003, nefiind făcută nicio referire la contractul nr.28/24.01.2003.
" " Gaa chiziționat de la -" " materiale necesare pentru toate lucrările contractate, nu numai pentru cele aferente contractului întocmit cu "M 2002"
Contractul nr.434/20.06.2003 - omis în totalitate de instanța de fond, nu conține nicio clauză referitoare la beneficiarul final sau la destinația materialelor care au făcut obiectul acestuia, astfel încât nu poate fi reținută concluzia instanței de fond ca reclamanta a efectuat o simplă activitate de intermediere.
Conform prevederilor contractului nr.28/24.01.2003 și a contractului 434/20.06.2003 sunt prevăzute acordări de avansuri atât de firma beneficiară către societatea prestatoare de servicii cât și de aceasta din urmă către societatea furnizoare de materiale de construcții și în aceste condiții exigibilitatea taxei pe valoare adăugată este anticipată faptului generator.
De menționat " " Gaî ncasat avansuri în perioada febuarie - iulie 2003, menținute până în luna august 2004 când au fost stinse.
Deși beneficiarul avansului avea obligația emiterii de facturi fiscale în termen de 3 zile de la primirea avansului, în fapt avansurile au stat în cont peste un an fără a se emite facturile fiscale cu colectare de TVA așa cum prevăd dispozițiile legale în vigoare la data încasării sumelor.
Conform art.56 alin.1 din nr.HG598/2002, pentru a putea fi considerate plăți în numele clientului la decontarea sumelor se face mențiunea "factura de decontare - pentru plăți în numele clientului" la aceasta atașându-se copii de pe facturi în numele clientului.
Câtă vreme reclamanta nu a efectuat plăți în numele clientului rezultă că Tribunalul Galația reținut în mod greșit incidența în cauză a disp.art.56 din HG nr.598/2002, respectiv art.16 alin.4 lit.c pct.3 din Legea nr.345/2002.
Incidente în cauză sunt dispozițiile art.16 alin.14 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată care definesc exibilitatea TVA, iar în situația în care se încasează avansuri exigibilitatea TVA este anticipată faptului generator.
De asemenea, obligația de a emite facturi fiscale de către furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii care primesc plăți în avans este stabilită de disp.art.68 alin.5 din HG nr.598/2002, termenul limită de întocmire a facturilor fiind de 3 zile de la data încasării sumelor.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Astfel, din actele existente la dosarul cauzei, rezultă, în esență, următoarele:
- între contestatoarea " " G, în calitate de executant și "M 2002 ", în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul nr.28/24.01.2003 ce avea ca obiect executarea de reparații, amenajări și modernizări la "Hotel M" situat în Stațiunea:
- beneficiarul - M 2002 SRL, se obliga, potrivit art.5.4. din contract, să asigure " în timp util materialele necesare efectuării lucrărilor";
- la 24.01.2003 s-a încheiat și actul adițional nr.1 la contract, prin care a fost introdus art.5.4.1 în care se prevedea expres că "pentru asigurarea materialelor, beneficiarul va vira sumele necesare la antreprenorul general- contestatoarea - care, la rândul său, le va vira la - SRL, acesta urmând să procure materialele;
- părțile au procedat în acest mod întrucât beneficiarul era specializat în turism iar - SRL - în procurarea materialelor de construcții, iar pe de altă parte, contestatoarea nu avea, potrivit contractului de execuție lucrări, obligația de a procura și materialele de construcție ce urmau a fi folosite ci doar de a executa lucrările de amenajare și reparație;
În aceste condiții, potrivit contractului de prestări servicii, contestatoarea avea doar obligația de a executa anumite lucrări de reparații și construcții, nu avea și obligația de a achiziționa materialele necesare în acest scop, obligație care - potrivit contractului - îi revenea beneficiarului lucrării.
Cu alte cuvinte, contestatoarea, acționând în limitele contractului și ale actului adițional, a exercitat doar o activitate de intermediere plăți, fără vreun beneficiu propriu.
Plățile au fost efectuate conform art.5.4, din contractul ce a stat la baza efectuării de lucrări, prin care beneficiarul se obliga să asigure "în timp util materialele necesare efectuării lucrărilor".
În completare la acest articol vine art.5.4.1 din actul adițional 2 la contractul nr.28/24 ianuarie 2003 prin care se specifica: "pentru asigurarea materialelor, beneficiarul va vira sumele necesare la antreprenorul general " ", care, la rândul său le va vira la - SRL, acesta urmând să procure materialele".
Respectând clauzele contractuale, - SRL a virat sumele respective către - SRL, virament susținut documentativ cu OP 178/23.06.2003, OP 179/24.06.2003 și OP 170/25.06.2003.
În acest sens, este relevant și faptul că aceasta a virat către - SRL, sumele primite de la beneficiar chiar în cursul aceleiași zile în care le-a și primit, fără a realiza vreun beneficiu propriu.
Pentru aceste motive, contestatoarea nu avea obligația emiterii facturii și colectării TVA, neaflându-se sub incidența art.64 alin.5 din HG 598/2002 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.345/2002 privind TVA, potrivit căruia "pentru avansuri furnizorii de bunuri și servicii sunt obligați să emită facturi fiscale în termen de 3 zile de la încasarea sumelor".
Or, contestatoarea, nu avea, raportat la sumele ce au tranzitat conturile sale, calitatea de furnizor de bunuri sau servicii, raportul juridic de vânzare-cumpărare a materialelor încheindu-se, conform Actului adițional nr.1, între beneficiarul acestora, - M 2002 SRL, și furnizorul - IMPPEX SRL.
Ne aflăm, așadar, în situația de excepție prev.de art.16 alin.4 lit.c pct.3 din legea nr.345/2002, potrivit căreia, avansurile încasate pentru "efectuarea de plăți în contul clientului" sunt exceptate de la obligația colectării de TVA.
Dovada plății în numele clientului o constituie Contractul de execuție încheiat între contestatoare și beneficiar, Actul adițional nr.1 la acest contract și ordinele de plată prin care banii primiți au fost virați - în aceeași zi - către furnizorul de materiale - SRL.
În acest sens sunt și prev.de art.56 din HG nr.598/2002, potrivit cărora ". prestatorul nu exercită dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului și nu colectează taxa pe valoarea adăugată din factura fiscală de decontare".
În raportul de inspecție fiscală nr.1553/17.08.2007, se regăsește stipulat că " " G "era obligată să emită facturi în termen de 3 zile de la data încasării avansurilor de la - M 2002 SRL, să colecteze și să vireze TVA aferentă avansurilor încasate". Or, prin contractul nr.28/24.01.2003 cu modificările și completările ulterioare, încheiat între cei doi parteneri, - SRL era obligată să vireze sumele primite de la - M 2002 SA către - SRL, fără a se crea situația de avans acordat de client furnizorului; în aceste operațiuni financiare întreprinse " " G exercitând doar activitate de intermediere plăți, fără vreun beneficiu propriu. Avându-se în vedere faptul cert că sumele au fost virate în contul furnizorului de materiale imediat, " ", nu avea obligația emiterii facturii și colectării de TVA, fără a se afla sub incidența art.64 alin.5 din HG nr.598/2002, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, unde este prevăzut: "(5) pentru avansuri furnizorii de bunuri și prestări servicii sunt obligați să emită facturi fiscale în termen de 3 zile de la data încasării sumelor".
În concluzie, contestatoarea nu avea obligația emiterii facturii fiscale și colectării TVA, întrucât nu se urmărea recuperarea sumelor de la client, acestea fiind virate de client - beneficiarul lucrărilor, - M 2002 SRL, - exclusiv în scopul plății furnizorului final de materiale, - SRL.
Nu este lipsit de relevanță și faptul că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, anterior, organul fiscal efectuase numeroase controale în contabilitatea contestatoarei pe aceeași temă și pentru aceeași perioadă, nemenționând nimic în legătură cu facturile în cauză.
De asemenea, conform raportului de expertiză extrajudiciară efectuată de expertul autorizat independent - - conform certificării aflate la pag.2 din expertiza - referitoare la modul de aplicare în cauză a dispozițiilor legale relevante, contestatoarea a procedat în mod legal atunci când nu a emis facturi fiscale, întrucât nu prestase servicii și nu furnizare bunuri pentru sumele de bani care i-au tranzitat conturile.
Tot astfel, acesta a procedat în mod corect necolectând TVA pentru sumele respective, întrucât situația creată conform contractului încheiat, de plată în contul clientului constituie, potrivit legii, o excepție de la obligația colectării de TVA.
Motivele de recurs sunt nefondate.
Primul motiv de recurs, respectiv că motivarea hotărârii ar fi contradictorie, întrucât instanța și-a întemeiat motivarea pe o expertiză contabilă extrajudiciară, deși anterior respinsese o astfel de probă, la solicitarea intimatei contestatoare, acesta este vădit nefondat.
Sub un prim aspect, se poate constata din lecturarea hotărârii că aceasta nu se bazează pe expertiza contabilă depusă de contestatoare, ci pe propria argumentație a instanței de fond, analizând atât actul juridic dedus judecății cât și normele legale aplicabile în speță, în mod just și ținând cont de voința juridică a părților implicate în relația contractuală menționată.
De altfel, instanța respinsese anterior o cerere a intimatei de efectuare a unei expertize contabile, nu pentru ca această probă nu ar fi fost admisibilă "de plano" în cauză, ci datorită obiectivului de expertiză propus de intimată (verificarea operațiunilor derulate de aceasta în perioada februarie - iulie 2003, și dacă există obligația de plată a TVA) care în opinia instanței nu ar fi fost să contribuie la soluționarea cauzei.
Concluziile raportului de expertiză depus de intimată nu a făcut decât să confirme argumentele motivării instanței de fond și nu să constituie baza argumentării acesteia.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, respectiv acela că instanța a interpretat în mod eronat actul juridic dedus judecății precum și dispozițiile legale aplicabile în speță, acesta este nefondat.
Recurenta prezintă în motivele de recurs o situație de fapt, care nu rezultă din niciunul din înscrisurile existente la dosarul cauzei. Dimpotrivă, potrivit contractului nr.28/2003 și a actului adițional la acesta, rezultă în mod cât se poate de clar că avea calitatea de furnizor de materiale de construcții - SRL și nu intimata contestatoare. În aceste condiții, intimata nu avea obligația de a emite factura și de a colecta TVA, întrucât faptul generator al obligației de a colecta TVA este determinat în mod exclusiv tocmai de calitatea de furnizor de bunuri și servicii.
Cum în speța de față există deja un contract încheiat între părți, în care se preciza în mod expres modul de derulare a plăților făcute de intimata contestatoare în numele clientului - beneficiar, întocmirea unei facturi separate cu aceleași mențiuni ca și cele din contract nu mai era necesară, întrucât ar fi produs exact aceleași efecte juridice.
Din punct de vedere contabil, actul justificativ în baza căruia au fost înregistrate plățile primite de la beneficiar și transmise mai departe către furnizor este contractul nr.28/2003, modificat prin actul adițional, astfel încât nu mai era necesară emiterea unei facturi către beneficiar în care să se efectueze aceleași mențiuni privind plata efectuată.
Recurenta reține doar prevederile art.56 din HG nr.598/2002 care aprobă o normă de aplicare a Legii nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată. Această normă, însă, nu conține prevederi privind interzicerea efectuării operațiunilor care sunt stipulate clar în contractul încheiat între părți.
Instanța de fond, a analizat în mod just punctele de vedere ale celor două părți, cât și un raport de expertiză contabilă, întocmit de o persoană abilitată, din cadrul Biroului de Expertiză Contabile Judiciare de pe lângă Tribunalul Galați.
Atât instanța de fond cât și expertul contabil, care a studiat în cadrul lucrării efectuate atât legislația fiscală privind încadrarea avansurilor dar și prevederile contractului de lucrări încheiat între cele două părți precum și operațiunile economice efectuate în conformitate cu acest contract au concluzionat, în mod independent, că plățile efectuate în numele clientului nu sunt purtătoare de taxa pe valoare adăugată.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă.
Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței nr.792 din data 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 3 octombrie 2008.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red.DV/5.12.2008
Teno ZE/5.12.2008
ex.2
Fond:
CU OPINIE SEPARATĂ
că soluția corectă în cauză, era aceea de admitere a recursului G cu consecința modificării sentinței instanței de fond, în sensul respingerii contestației " " G și menținerea Deciziei nr.165/31.10.2007 și a măsurilor fiscale dispuse:
Litigiul a fost generat de efectuarea unei inspecții fiscale asupra activității reclamantei, referitor la modul de calcul și de înregistrare a taxei pe valoare adăugată, în perioada 1.10.2002 - 31.05.2007, stabilindu-se cu acest prilej că pentru suma de 10734,05 lei ( RON) încasată de la "M 2000", în perioada februarie - iulie 2003, reclamanta avea obligația de a emite facturi și a colecta
Cu același prilej au fost calculate majorări de întârziere de 190.260 lei și penalități de întârziere de 190.260 lei și penalități de întârziere de 51.795 lei.
Tribunalul Galația apreciat că activitatea de intermediere desfășurată de reclamantă, fără ca din aceasta să realizeze beneficii, o plasează în situația prevăzută de art.16 alin.4 lit.c pct.3 din Legea nr.345/2005 potrivit cu care avansurile încasate pentru efectuarea de plăți în contul clientului sunt exceptate de la obligația încasării de
În cauză sunt aplicabile însă prevederile art.16 pct.1 din Legea nr.345/2005 potrivit cu care, organele fiscale au dreptul de a pretinde plătitorului de plata taxei datorate bugetului de stat, iar conform alin.4 al aceluiași articol, exigibilitatea este anticipată faptului generator atunci când încasează avansuri.
Din actele dosarului rezultă că " " Gaî ncasat în perioada februarie - iulie 2003 de la " M 2002", avansuri în sumă de 10.734,058 lei.
Susținerea potrivit cu care avansurile încasate au fost virate " ", fără ca acestea să influențeze baza impozabilă, situație în care nu subzistă obligația emiterii de facturi în termen de 3 zile de la data încasării lor și a colecta taxa pe valoare adăugată, urmează a fi înlăturată.
Plata avansurilor a fost efectuată în baza contractului nr.434/20.06.2003 încheiat între cele două societăți, în felul acesta contestatoarea-recurentă asigurându-și întreaga cantitate de materiale de construcții, pentru finalizarea lucrărilor contractate.
În această situație, devin incidente disp.art.64 pct.5 din nr.HG598/2002 privind Normele de aplicare a Legii nr.345/2002, respectiv "pentru avansuri furnizoarei de bunuri și prestări servicii sunt obligați să emită facturi fiscale în termen de 3 zile de la data încasării sumelor".
Sumele achitate către " " nu au fost decontate acesteia pe baza unei facturi fiscale care să poarte mențiunea "factura de decontare pentru plăți în numele clientului, însoțită de copii de pe facturile achitate în numele acestuia, ceea ce induce ideea că plățile nu au fost făcute în numele clientului.
Rezultă de asemenea din raportul de inspecția fiscală că, sumele respective primite ca avansuri, nu au fost contabilizate și prin aceasta au fost încălcate disp.art.56/1 din nr.HG598/2002.
" " Gaî ncălcat și disp.art.44 din nr.HG598/2002 prin necomunicarea opțiunii pentru plata taxei pe valoare adăugată la data la care a luat naștere faptul generator adică la data livrării, prin declarație scrisă către organul fiscal teritorial, și prin care să se oblige să colecteze la efectuarea livrării taxa pe valoare adăugată aferentă lucrărilor.
Recurenta necoptând pentru plata, la data livrării, a împrejurării că aprovizionarea cu materiale s-a făcut pe măsura încorporării în lucrare și corelativ decontarea a fost efectuată conform situațiilor lunare, era obligată să emită facturi în trei zile de la data încasării avansurilor, de la "M 2002" și totodată să colecteze și să vireze aferentă avansurilor încasate.
Pentru neachitarea în termen a obligațiilor bugetare, în mod corect, organele fiscale au calculat dobânzi și penalități la suma respectivă, conform art.12 - 14 din nr.OG61/2002.
Față de cele expuse, considerăm că se impunea admiterea recursului în temeiul art.312 Cod proc.civilă.
PREȘEDINTE,
Judecător
Red./25.11.2008
Tehno ZE/05.12.2008
ex.2
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
