Contestație act administrativ fiscal. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR. 55/CA/2010 -
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M ÎN NUME ȘI ÎN REPREZENTAREA Scu sediul în S M, Romană, nr.3 - 5, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRL O,cu sediul în- județul S M, împotriva sentințeinr.289/CA din 30.04.2009pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiectcontestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimata reclamantă - SRL avocat în baza împuternicirii avocațiale din 21.02.2010 și consilier juridic, lipsă fiind recurenta pârâtă DGFP SM.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru precum și faptul că dosarul nr- al Curții de Apel se află pe lista de ședință a termenului de azi la nr.24 cauza se află la al treilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei reclamantei arată că nu există necesitatea conexării celor două dosare, fiind vorba de operațiuni diferite, impozite diferite, acte administrative diferite, atacate în mod corect separat și trebuie judecate în mod separat. Lipsa competenței materiale a instanței de fond ar duce la tergiversarea cauzei, competența de soluționare revenind instanței sesizate. Solicită respingerea cererii de conexare a celor două cauze.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă, solicită de asemenea respingerea excepției de conexare arătând că, se poate cere conexare în condițiile art.164 cod procedură civilă, dar este evident că în speță în cele două dosare există identitate de părți dar lipsește obiectul. În dosarul - se contestă raportul de inspecție fiscală nr.33224/30.04.2008 în dosar - obiectul este impozitul pe profit, majorări, amenzi. Nu se justifică scopul conexării în contextul în care într-un dosar se va dispune suspendarea executării iar în altul se va respinge. În condițiile conexării în mod cert se vor tergiversa soluționarea ambelor dosare, scopul nu poate fi atins.
Instanța, în urma deliberării, reține că tocmai pentru buna înfăptuire a justiției se impune conexarea dosarului nr.- la prezentul dosar cu nr.3219/83/CA 2008 în temeiul art.164 cod procedură civilă și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante, solicită respingerea recursurilor, respingerea excepției inadmisibilității și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică criticile aduse acesteia fiind nefondate. Arată că expertiza efectuată este o probă legală și temeinică, dobândită în cursul judecății. Recurenta se pronunță cu privire la valoarea probatorie a expertizei fără a ține cont că în baza prevederilor art. 170 din Legea 65/1994 expertul a fost numit în mod corect de către instanță. Expertiza pentru TVA cât și pentru impozitul eferent sunt probe legale, administrate în mod corect iar acțiunea reclamantei este întemeiată, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală solicitând ca instanța de recurs să înlăture excepțiilor ridicate de recurentă, cu cheltuieli de judecată în dovedirea cărora va depune la dosar chitanța pentru plata onorariului avocațial.
Consilier juridic pentru reclamanta intimată solicită respingerea recursurilor, arătând că operațiunile de vânzare cumpărare au avut loc în fața notarului public, reiterând oral concluziile expertizei efectuate de expertul, aceleași concluzii fiind și ale expertului că societatea nu a contestat procesul verbal pentru care s-au calculat penalități ce au și fost achitate. Utilajele există la societate, se folosește de ele pe șantier, impozitul pe profit pentru acestea a fost achitat iar materiile prime au fost încorporate în cele 3 clădiri săli de sport iar recurenta în privința acestora susține că nu au existat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor în contencios administrativ Curtea de Apel constată următoarele:
Prin sentința nr. 289/CA din 30.04.2009pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. - a fost admisă acțiunea reclamantei - SRL O, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și în consecință:
A fost anulată în parte Decizia nr.39629/07.07.2008 emisă de pârâtă în soluționarea contestației.
S - a dispus anularea în parte a Deciziei de nr.79/30.04.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și, a Raportului de inspecție fiscală nr.33224/30.04.2008 cu privire la plata sumelor de - lei reprezentând TVA și - lei cu titlu de accesorii TVA.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9965 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Sub aspect procedural a reținut că incidentele procedurale, excepțiile invocate precum și cererea de suspendare a actului administrativ fiscal au fost soluționate în cursul derulării prezentei cauze.
Examinând actele și lucrările dosarului, a reținut că, organele de control din cadrul unității pârâte au efectuat inspecția fiscală la societatea reclamantă, controlând modul de calculare, evidențiere a taxei pe valoarea adăugată pentru perioada 01.05.2005-31.12.2007. Ca urmare a controlului s-a stabilit în sarcina societății, obligația de plată a sumei 253.052 lei cu titlu de taxă pe valoarea adăugată suplimentară și a sumei de 239.458 lei cu titlu de accesorii aferente. S-a contestat doar obligarea - SRL la plata sumei de 223.529 lei cu titlu de TVA și a sumei de 201.060 lei reprezentând accesorii, diferența dintre suma reținută,prin actele administrative, ca fiind datorată și cea contestată a fost - deja - achitată.
TVA-ul contestat este aferent facturilor fiscale: seria - - nr.-/31.07.2005 - reprezentând; seria - - nr.-/31.07.2005 - reprezentând buldozer; seria - - nr.-/31.07.2005 - reprezentând excavator ATLAS; seria - - nr.-/12.12.2005 - reprezentând materiale de construcții; seria - - nr.-/19.12.2005 - reprezentând materiale de construcții; seria - - nr.-/ 22.12.2005 - reprezentând materiale de construcții.
Urmare a controlului efectuat s-a întocmit Raportul de Inspecție Fiscală nr.33224/30.06.2008 (filele 18-28 de la dosar) în baza căruia a fost emisă Decizia de nr.79/30.06.2008, acte fiscale prin care s-au stabilit abateri cauzatoare de prejudicii pentru buget, respectiv s-a constatat că reclamanta nu era îndreptățită la deducerea TVA-ului aferent bunurilor cumpărate și cuprinse în facturile fiscale la care se face referire în raportul de inspecție fiscală.
A mai reținut că în baza înțelegerii intervenite și a relațiilor comerciale derulate între - și Com Serv SRL B, reclamanta a cumpărat bunurile menționate în facturile fiscale identificate în raport, respectiv utilaje și materiale de construcție.
Reclamanta a contestat actele fiscale întocmite de către organul de control al pârâtei, datorită neacceptării la deducere TVA în sumă de - lei, sumă la care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 197.477 lei, precum și penalități suplimentare de 3583 lei, conform art.120 și 121 alin.1 și 5 din Codul d e procedură fiscală.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, prin Decizia nr.39629/07.07.2008 (filele 7-14 de la dosar) a respins contestația reclamantei și a constatat legalitatea și temeinicia actelor de control atacate.
În prezenta cauză s-a efectuat o expertiză, care a analizat scriptic tranzacția comercială încheiată între reclamantă și L B în anul 2005, expertul constatând că toate cele șase facturi enunțate mai sus au fost operate în termen în evidența contabilă a societății, iar TVA-ul deductibil s-a înregistrat corect la nivelul sumelor trecute în facturi.
Expertiza a concluzionat că reclamanta nu datorează A suplimentar, solicitarea acesteia de rambursare fiind îndreptățită, iar faptul că organul de control nu a recunoscut tranzacția încheiată între cele două societăți s-a datorat împrejurării că organele financiare din B nu au confirmat existența sediului unității furnizoare. Această situație nu îndreptățea organul de control să anuleze tranzacțiile, în ipoteza în care materialele au fost înglobate în obiective de investiții, iar utilajele s-au folosit în activitatea de construcții specifică societății.
Din coroborarea probelor administrate, a reținut că reclamanta a probat și dovedit că achiziționat bunurile, folosindu-le în activitatea desfășurată, achitând prețul conform extraselor de cont, iar tranzacțiile comerciale efectuate au fost contabilizate cronologic și justificativ,
În baza considerentelor expuse, întemeiat pe dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004, raportat la dispozițiile art.218 alin.2 Cod de procedură fiscală, tribunalul, a găsit acțiunea reclamantei fondată, drept pentru care a fost admisă, astfel cum a fost precizată, conform dispozitivului.
Prin sentința nr.565/CA din 19.12.2008pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.-, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta - SRL O împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ OENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și în consecință:
A fost anulată în parte Decizia nr. 39629/07.07.2008 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 39629/29.05.2008 formulată de reclamantă și admisă contestația fiscală în sensul că anulează s-a anulat decizia de impunere nr. 80/30.04.2008 privind Raportul de inspecție fiscală nr. 33226/30.04.2008 cu privire la sumele de 96.670 lei impozit pe profit suplimentar și 96.594 lei accesorii, respectiv majorări și penalități.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2504,30 lei cheltuieli de judecată.
Au fost respins excepțiile ridicate în cauză de pârâta S
În motivarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
1. În perioada 09.04.2008 - 30.04.2008 Serviciul de Inspecție Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul SMa efectuat la societatea reclamantă un control privind modul de calculare, evidențiere și vărsare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat consolidat.
În urma verificărilor efectuate s-a încheiat Raportul de inspecție fiscală înregistrat la. SMs ub nr. 33226/30.04.2008; printre constatările acestuia inspectorii fiscali au stabilit că reclamanta nu este îndreptățită la calcularea amortizării pentru utilajele cumpărate de la - SRL B și totodată că nu poate deduce contravaloarea materialelor de construcții achiziționate de la aceeași societate.
În baza acestui act de control s-a emis Decizia de impunere nr. 80/30.04.2008 pentru sumele de 96.670 lei impozit pe profit și 96.594 lei accesorii.
2. Reclamanta a contestat cele două acte administrativ fiscale; prin Decizia nr. 39629/07.07.2008 emisă de SMa soluționat contestația în sensul respingerii acesteia. Prin aceeași decizie pârâta soluționat și o altă contestație formulată de reclamanta - SRL împotriva altor acte administrative, adoptând soluția de comasare a celor două dosare conform prevederilor pct. 9.5. din Ordinul nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 92/2003.
3. Acțiunea se constată a fi întemeiată având în vedere argumentele ce urmează:
Sub aspectul excepțiilor ridicate în cauză, Tribunalul în conformitate cu prevederile art. 137.proc.civ. raportat la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a analizat cu prioritate excepția de necompetență materială a instanței sesizate, constatând că aceasta este nefondată. Astfel, în opinia pârâtei justificarea acestei excepții ar consta în adoptarea de către organul are a soluționat în procedură administrativă contestațiile formulate de reclamantă a măsurii de comasare potrivit prevederilor pct. 9.5. din Ordinul nr. 519/2005.
Tribunalul a constatat că potrivit pct. 9.6. din același ordin se impune faptul că în urma conexării dosarelor aflate în procedură administrativă de soluționare a contestațiilor, "nu se poate stabili o altă competență de soluționare decât cea care ar rezulta din contestarea fiecărui act administrativ fiscal luat individual".
În mod evident, dacă o astfel de soluție este prevăzută pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației, nu se poate interpreta că în privința controlului jurisdicțional competența instanței ar fi determinată valoric prin cumulul sumelor la care se referă decizia de soluționare emisă de organul administrativ.
În ceea ce privește excepția de conexitate pentru aceleași rațiuni expuse anterior, Tribunalul a apreciat că în măsura în care probatoriul utilizat pentru fiecare dintre acțiunile promovate de reclamantă este diferit și se referă la operațiuni și activități comerciale diferite, nu se impune întrunirea pricinilor. Totodată în prezenta cauză dosarul a fost trimis în vederea analizării excepției de conexitate la completul care instrumentează dosarul nr. -, acest din urmă complet apreciind că nu se impune luarea măsurii de reunire a cauzelor.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a constatat că atât soluția dată contestației, cât și actele administrativ fiscale contestate sunt nelegale.
Astfel Decizia nr. 39629/07.07.2008 pentru partea care privește contestația înregistrată la 29.05.2008 de către reclamantă a reținut că aceasta nu a prezentat argumente de fapt și de drept în susținerea contestației și că argumentele aduse nu ar fi incidente cauzei supuse soluționării.
Din verificarea conținutului contestației se constată că reclamanta descris în mod minuțios relațiile comerciale stabilite cu furnizorul utilajelor și a materialelor de construcții. Totodată se constată că în contestație s-au indicat înscrisurile pe care reclamanta le-a pus la dispoziția organelor de control în scopul dovedirii operațiunilor comerciale încheiate.
Instanța a validat concluziile expertizei dispuse în cauză, potrivit cărora stabilirea sumelor de 96.670 lei impozit pe profit și 96.594 lei accesorii nu are o justificare legală, întrucât facturile emise de - SRL B au fost corect evidențiate în contabilitatea - SRL, regăsindu-se în jurnalele de cumpărări ale societății, în notele contabile, în registrul jurnal și în inventarul mijloacelor fixe întocmit la 31.12.2005.
Cu privire la plata contravalorii facturilor emise de furnizorul măsurilor expertul contabil a stabilit că nu se impune scoaterea din cheltuielile deductibile a materialelor de construcții și a amortizării mijloacelor fixe achiziționate, în acest fel reclamanta nedatorând impozit suplimentar.
Instanța a avut în vedere la desemnarea expertului contabil prevederile art. 7 din OG nr. 65/1994 republicată privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați; potrivit acestei norme legale experții contabili pot efectua activitățile de audit financiar și consultanță fiscală cu respectarea reglementărilor specifice acestei activități.
În temeiul argumentației prezentate în considerentele ce preced și în baza art. 2, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 274.proc.civ. Tribunalul a admis acțiunea conform dispozitivului sentinței, anulând în parte Decizia nr. 39629/07.07.2008 și actele administrativ fiscale cu privire la sumele de 96.670 lei impozit pe profit stabilit suplimentar și 96.594 lei majorări și penalități.
Au fost acordate reclamantei cheltuieli de judecată justificate, reprezentând onorariu pentru expert și taxe judiciare.
În ședința publică din 28 ianuarie 2010, curtea de apel a dispus conexarea dosarului nr.- la prezentul dosar cu nr.- în temeiul prevederilor art.164 cod procedură civilă.
Împotriva sentinței 289/CA din 30.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Satu Mare, a declarat recurs recurenta pârâtă DGFP Sîn nume propriu și în reprezentarea S M, solicitând admiterea recursului, în principal casarea sentinței recurate ca urmare a admiterii excepțiilor invocate, iar în subsidiar modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrativ-fiscale atacate, admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare în soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei nr.39.629/7.07.2008 în conformitate cu prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În motivarea recursului se arată că, reclamanta intimată a formulat contestațiile înregistrate sub nr.39.629 și nr. 39.630 /29.05.2008 împotriva măsurilor stabilite prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.80/30.04.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.33226/30.04.2008, decizia nr.79/30.04.2008, raportul de inspecție fiscală nr.33224/30.04.2008,cele două contestații fiind formulate de aceeași persoană juridică împotriva unor acte administrative fiscale încheiate de aceleași organe fiscale, vizând tipuri diferite de obligații fiscale dar care sub aspectul cuantumului se influențează reciproc.
În drept sunt incidente pct.9.5 din Ordinul nr.519/27.09.2005, iar în urma comasării celor două contestații, suma totală contestată de către reclamantă se ridică la valoarea totală de 617.853 RON, reprezentând impozit pe profit 96.670 lei, accesorii 96.594 lei, TVA 223.529 lei și accesorii TVA 201.060 lei.
În concluzie, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 în cazul litigiilor privind actele administrative . Care privesctaxe și impozite, contribuții,datorii vamale, precumși accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, astfel că solicită admiterea excepției necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei și în consecință desființarea sentinței recurate și trimiterea cauzei curții de apel competente.
Consideră că este inadmisibil ca reclamanta să solicite anularea în parte a deciziei 39.629/7.07.2008 cu privire la plata sumelor de 223.529 lei TVA și 201.600 accesorii TVA, iar în cadrul unei acțiuni separate introduse la instanță să solicite de asemenea anularea în parte a aceleași decizii cu privire la plata sumei de 96.670 lei impozit pe profit și 96.594 lei accesorii aferente impozitului pe profit, solicitând admiterea excepției inadmisibilității introducerii a două acțiuni distincte privind anularea aceleași decizii.
Arată că, deși la instanța de fond a solicitat conexarea dosarului - la prezentul dosar în temeiul art.164 cod procedură civilă, cerea a fost respinsă fără temei de fapt și de drept, solicitând admiterea excepției și a se dispune conexarea celor două dosare.
Pe fondul cauzei solicită modificarea sentinței recurate și pe cale de consecință respingerea acțiunii în contencios administrativ ca neîntemeiată și nelegală reiterând aceleași motive expuse și în fața primei instanțe prin întâmpinarea depusă la dosar.
Împotriva sentinței 565/CA din 19.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Satu Mare, a declarat recurs recurenta pârâtă DGFP Sîn nume propriu și în reprezentarea S M, solicitând admiterea recursului, în principal casarea sentinței recurate ca urmare a admiterii excepțiilor invocate, iar în subsidiar modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrativ-fiscale atacate, admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare în soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei nr.39.629/7.07.2008 în conformitate cu prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, invocând în motivarea recursului aceleași considerente ca și în recursul declarat în dosarul instanței cu nr-.
Examinând sentințele atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza art.304/1 cod procedură civilă instanța apreciază recursurile declarate de recurenta DGFP S ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile pct.9.5 din Ordinul privind aprobarea instrucțiunilor pentru aprobarea Titlului IX din OG 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, republicată: " În situațiile în careorganele competente au de soluționat două sau mai multe contestații,formulate de aceeași persoană fizică sau juridică,împotriva unor titluri de creanță fiscală, au alte acte administrative fiscale încheiate de aceleași organe fiscale sau alte organe fiscale vizând aceeași categorie de obligații fiscale sau tipuri diferite, dar care sub aspectul cuantumului se influențează reciproc, se va proceda la conexarea dosarelor, dacă prin aceasta se asigură o mai bună administrare și valorificare a probelor în rezolvarea cauzei."
În speță, DGFP S M - Biroul de Soluționare a Contestațiilor a fost sesizată asupra contestațiilor înregistrate sub nr.39629/29.05.2008 și sub nr. 39630/29.05.2008 formulate de reclamanta intimată - SRL O împotriva măsurilor stabilite prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.80/30.04.2008, Raportul de inspecție fiscală nr.33226/30.04.2008, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.79/30.04.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr.33224/30.04.2008 întocmite de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - Serviciul de Inspecție Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii.
Avându-se în vedere faptul că cele două contestații au fost formulate de aceeași persoană juridică asupra unor acte administrative fiscale încheiate de organe fiscale, vizând tipuri diferite de obligații fiscale ( TVA + accesorii și respectiv impozit pe profit suplimentar + accesorii) dar care sub aspectul cuantumului se influențează reciproc, DGFP SMa trecut la conexarea celor două dosare pronunțând o singură decizie de soluționare a contestațiilor, respectivDecizia nr.39269/07.07.2008.
În urma conexării celor două contestații, suma totală contestată de reclamanta - SRL se ridică la valoarea totală de617.853 leiiar instanța de recurs constată că potrivit prevederilor art.10 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ litigiile privind actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Pe cale de consecință, excepția de necompetență materială a Tribunalului Satu Mare în soluționarea prezentului litigiu invocată de recurenta DGFP SMe ste întemeiată și va fi admisă, iar instanța de recurs constatând că hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea competenței altei instanțe, în temeiul prevederilor art.312 alin.3 cod procedură civilă raportat la prevederile art. 304 pct.3 cod procedură civilă și art.10 alin.1 din Legea 554/2004, va admite ca fondate recursurile declarate de recurenta DGFP SMî mpotriva sentințelor nr.289/CA din 30.04.2009 și 565/CA din 19.12.2008 pronunțate de Tribunalul Satu Mare care vor fi casate cu reținere spre soluționare de Curtea de Apel Oradea - secția contencios administrativ în primă instanță.
De asemenea, se va dispune trimiterea dosarului spre repartizare aleatorie la un complet de primă instanță al Curții de Apel Oradea secția contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondate recursurile declarate de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M ÎN NUME ȘI ÎN REPREZENTAREA Scu sediul în S M, Romană, nr.3 - 5, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRL O,cu sediul în- județul S M, împotriva sentințelor nr.289/CA din 30.04.2009 și 565/CA din 19.12.2008 pronunțate de Tribunalul Satu Mare care vor fi casate cu reținere spre soluționare de Curtea de Apel Oradea - secția contencios administrativ în primă instanță.
Dispune trimiterea dosarului spre repartizare aleatorie la un complet de primă instanță al Curții de Apel Oradea.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.dec.
În concept 2.02.2010.
Sent.fond.
Tehnored.
4 ex.în 2.02.2010.
2 com.
- recurent pârât -DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M ÎN NUME ȘI ÎN REPREZENTAREA S M Romană, nr.3 - 5
- intimata reclamantă -- SRL O, -județul S
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Bocșe Elena, Tătar Ioana
