Contestație act administrativ fiscal. Decizia 550/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.550
Ședința publică din 09.04.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței civile nr.2013/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și și pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat care se prezintă și în reprezentarea reclamantei intimate, iar în reprezentarea pârâtei recurente precum și a pârâților intimați se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților intimați depune împuternicire avocațială și chitanța emisă pentru suma de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat, iar reprezentanta pârâtei recurente și a pârâților intimați depune împuternicire de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr.2013/11.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Administrația Finanțelor Publice C și, în consecință, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice C să calculeze și să restituie reclamantei diferența de bani dintre taxa de primă înmatriculare achitată în baza art.2141Cod fiscal, de 2.737,8 lei și taxa de poluare datorată conform OUG 50/2008 în cel mult 10 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. A obligat conducătorul Administrației Finanțelor Publice C ca, în caz de neexecutare a hotărârii în termen de 10 zile, să plătească amenzi de 20% din salariul minim pe economie, pe fiecare zi de întârziere. A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice C la despăgubiri în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere, către reclamanta, în caz de neexecutare în termenul de 10 zile, a hotărârii și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice C la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul CSa reținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal, Administrația Finanțelor Publice Cas tabilit că pentru a înmatricula autoturismul marca Renaul, tip, nr. de identificare -, seria cărții de identitate G- este necesară plata taxei de primă înmatriculare în cuantum de 2737,8 lei.
Plata contravalorii taxei stabilite de Caf ost efectuată, eliberându-se în acest sens chitanța seria - nr. -/10.04.2008, pe numele reclamantului.
Autoturismul a fost ulterior înmatriculat pe numele reclamantei, proprietara mașinii și, totodată, mama reclamantului.
Ulterior înmatriculării, prin cererea înregistrată sub nr. 9360 din 03.07.2008, la Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice Reșița, reclamanta a solicitat restituirea diferenței între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, solicitare respinsă de către Administrația Finanțelor Publice C, cu motivarea că nu ea este contribuabilul care a plătit taxa ci, acesta fiind cel care poate cere restituirea taxei, dacă face dovada că taxa nu a fost utilizată pentru înmatricularea vehiculelor. Împotriva adresei de răspuns reclamanta a formulat contestație, de asemenea respinsă.
Urmare a respingerii solicitării de restituire formulate de reclamanta, a formulat cerere de restituire a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare fiul acesteia, reclamantul, solicitare de asemenea respinsă de către Administrația Finanțelor Publice C, cu motivarea că trebuie să facă dovada că taxa plătită nu a fost folosită pentru înmatricularea vehiculelor.
Instanța a reținut că, la 01.07.2008, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. 6 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, persoanele care au plătit taxa de primă înmatriculare pot cere autorității fiscale de la domiciliu restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare plătită și taxa de poluare calculată în baza dispozițiilor OUG nr. 50/2008.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar și din precizarea făcută de reclamantul, acesta a acționat în calitate de mandatar al mamei sale, reclamanta, plătind pentru aceasta taxa de primă înmatriculare, chiar dacă în documentul care atestă plata este evidențiat numele său. În aceste condiții, creditoarea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare este. Administrația Finanțelor Publice C nu a clarificat această situație, ci a respins atât cererea de restituire formulată de, cât și cea formulată de, cu motivarea eronată că, pe de o parte nu este contribuabilul care a achitat taxa, iar pe de altă parte, nu poate cere restituirea taxei deoarece nu a făcut dovada neutilizării ei pentru înmatricularea autovehiculelor.
Având în vedere că reclamanta este îndreptățită la restituirea diferenței plătită în plus, dintre taxa specială de 2.737,8 lei, plătită în baza art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și taxa calculată conform OUG nr. 50/1990 și Normelor metodologice de aplicare, instanța a admis acțiunea și a obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice C la calcularea și plata acestei diferențe, în măsura în care există.
De asemenea, în baza dispozițiilor art. 18 al 6 raportat la art. 24 al 2 din Legea nr. 554/2004, a obligat conducătorul Administrației Finanțelor Publice C ca, în caz de neexecutare a hotărârii în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, să plătească amenzi de 20% din salariul minim pe economie, pe fiecare zi de întârziere și, în baza dispozițiilor art. 18 al 3 din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice C la despăgubiri în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere, către reclamanta, în caz de neexecutare în termenul de 10 zile, a hotărârii.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice C la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamanta.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice CSs olicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâta recurentă a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că Administrația Finanțelor Publice C nu a clarificat situația reclamanților, de vreme ce s-a avut în vedere răspunsul Direcției Generale a Finanțelor Publice C S, Biroul Metodologie și Asistență pentru Contribuabili la adresa Administrația Finanțelor Publice C prin care s-a solicitat punctul de vedere cu privire la cererea de restituire.
A mai arătat recurenta că soluția instanței de fond este criticabilă raportat la dispozițiile art.18 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, că potrivit art.274 Cod procedură civilă nu ar fi trebuit obligată la plata cheltuielilor de judecată de vreme ce a recunoscut la primul termen pretențiile reclamanților, că acțiunea este parțial inadmisibilă ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr.50/2008 și a prevederilor art.11 din acest act normativ precum și a prevederilor Normelor Metodologice ale OUG nr.50/2008.
De asemenea, recurenta susține că este netemeinică acțiunea reclamanților cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit OUG nr.50/2008, reluând considerentele expuse și în fața instanței de fond în cadrul întâmpinării.
Reclamanții au formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Critica recurentei privind constatarea primei instanțe potrivit căreia Administrația Finanțelor Publice C nu s-a preocupat de clarificarea situației reclamanților nu este întemeiată, recurenta neputând să invoce în sprijinul susținerilor sale un act care a emanat tocmai de la ea, ca urmare a solicitării punctului de vedere de către Administrația Finanțelor Publice
De asemenea, trimiterea la dispozițiile art.18 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, trimitere care sugerează o invocare a inadmisibilității acțiunii reclamanților pe considerentul că în speță nu se solicită anularea vreunui act sau obligarea autorității la emiterea unui act sau la efectuarea vreunei operațiuni administrative apare de asemenea neîntemeiată.
Astfel, Curtea reține că, potrivit chitanței anexate la dosar de fond,Trezoreria Municipiului C, entitate care funcționează în cadrul pârâtei Administrația Finanțelor Publice C, a încasat de la reclamant suma de 2737,80 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior, în urma cererii de restituire a acestei sume, pârâta a răspuns negativ la această solicitare, prin adresa nr. 14839/23.09.2008.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare lipsa unor documente din care să rezulte că taxa achitată nu a fost folosită la înmatriculare (fila10 dos. fond).
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41 Cod procedură fiscală. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
Împrejurarea că soluția primei instanțe de obligare la restituirea unei taxe nu se încadrează strict în enunțul art. 18 alin 1 și 2 din Legea nr 554/2004, nu duce la concluzia inadmisibilității acțiunii sau a nelegalității hotărârii, întrucât obligarea la restituire este tocmai efectul constatării refuzului nejustificat al pârâtelor de a da curs solicitării reclamantului
Tot neîntemeiate apar și susținerile privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurenta invocând nejustificat dispozițiile art.275 Cod procedură civilă câtă vreme nu a recunoscut la nici un termen pretențiile reclamanților, așa cum nici în recurs nu procedează la o asemenea atitudine procesuală, dispozițiile art.275 Cod procedură civilă fiind astfel inaplicabile speței.
De asemenea, apare ca excedând obiectului cauzei și susținerile vizând inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a apariției OUG nr.50/2008, de vreme ce prima instanță a dat eficiență tocmai dispozițiilor actului normativ invocat, obiectul acțiunii fiind restituirea doar a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008.
Prin urmare, în afara obiectului cauzei se situează și susținerile privind inadmisibilitatea acțiunii cu privire la taxa care nu poate fi restituită întrucât potrivit ordonanței menționate, reclamanții nu au solicitat taxa de înmatriculare în întregime, Curtea neputând face aprecieri cu privire la aceasta, de vreme ce reclamanții au înțeles să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile OUG nr.50/2008 iar nu pe dreptul comunitar (art.90 din Tratatul CE) care le-ar fi permis să solicite întreaga taxă achitată.
Având în vedere considerentele expuse, constatând neîntemeiat recursul, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a-l respinge ca atare.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimații reclamanți în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței nr.61/08.04.2009, depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței civile nr.2013/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimați în cuantum de 1500 lei reprezentând onorar avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - LIBER
GREFIER
Red./.04.05.2009
Tehnored./09.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Claudia
