Contestație act administrativ fiscal. Sentința 562/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 562/2008
Ședința publică din 23 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
GREFIER: - -
-a luat în examinare - pentru pronunțare - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SERVICII SA în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR ROMÂNIA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 9 iulie 2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când Curtea, având nevoie de timp și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16 iulie 2008 și apoi pentru data de 23 iulie 2008.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, Autoritatea Națională a Vămilor România și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 19/29.01.2008, anularea procesului-verbal nr. 153/21.08.2007, anularea deciziei de regularizare nr. 272/2007, exonerarea reclamantei de plata TVA aferent perioadei 08.06.2006 - 29.12.2007, în cuantum de 585.184 RON, exonerarea reclamantei de plata majorărilor de întârziere aferente TVA în cuantum de 167.763 RON, obligarea pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale să restituie reclamantei suma de 865.942 RON, încasată în temeiul acestor titluri executorii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că prin procesul-verbal de control nr. 153/21.08.2007 i s-a imputat suma de 585.184 RON, reprezentând drepturi vamale datorate la bugetul de stat (TVA) și suma de 167.763 RON reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal, organul fiscal reținând că regimul vamal de import temporar a fost acordat eronat, fiind că pentru mărfurile importate, autoritățile vamale din Austria au întocmit declarații vamale de export definitiv.
S-a relevat că reclamanta a formulat cererea de acordare a regimului vamal temporar cu exonerare totală de la plata drepturilor de import, furnizând toate informațiile și documentele necesare autorității îndreptățite să se pronunțe, culpa părții implicate în procedura vamală neputând fi imputată reclamantei.
Reclamanta a susținut că la momentul formulării cererilor nu a dezinformat pârâta prin nedepunerea actelor de vamă.
Toate actele se găseau în original la momentul formulării cererilor de import temporar cu scutire de plată a TVA.
A fost combătută și teza potrivit căreia neîndeplinirea obligației de plată a chiriei lunare față de furnizorul extern al autovehiculelor obiect al importurilor, nu poate constitui premisa stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare, câtă vreme, potrivit convenției încheiate cu furnizorul extern, societate aflată în relație de filiație cu reclamanta, s-a convenit asupra prorogării termenului de plată a contravalorii folosinței bunurilor ce au constituit obiect al importului temporar.
Pârâtele, prin întâmpinarea formulată, s-au opus admiterii acțiunii.
În susținerea poziției lor procesuale, au relevat că organele vamale, în mod corect au constatat că regimul vamal de import temporar a fost eronat acordat.
Deliberând asupra prezentei acțiuni, Curtea reține următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 153 din de 21.08.2007 s-a imputat reclamantei suma de 585.184 RON reprezentând drepturi vamale datorate bugetului de stat (TVA), precum și suma de 167.763 RON reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data întocmirii procesului-verbal atacat. În motivarea acestei soluții organul de control a reținut ca reclamanta a efectuat în regim de admitere temporară următoarele importuri:
- nr. I 47.918/08.06.2006, termen 31.12.2006, constând în autovehicul special "maturatoare " serie sasiu - - 1. cod tarifar - origine Elvetia, având ca furnizor ROMANIA AUSTRIA;
- nr. I 95.637/25.10.2006, termen 31.12.2006, constând în autovehicul special "gunoiera marca Mercedes Benz" serie șasiu -L - - 1. an fabricatie 2006, cod tarifar - origine Austria, având ca furnizor AUSTRIA;
- nr. I 95.640/25.10.2006, termen 31.12.2006, constând în autovehicul special "gunoiera marca Mercedes Benz" serie șasiu -L - - 1. an fabricație 2006, cod tarifar - origine, având ca furnizor AUSTRIA;
- nr. I 95.641/25.10.2006, termen 31.12.2006, constând în autovehicul special "gunoiera marca Mercedes Benz" serie șasiu -L - - 1. an fabricație 2006, cod tarifar - origine Austria, având ca furnizor AUSTRIA;
- nr. I 112.384/08.12.2006, termen 31.12.2006, constând în autovehicul special "gunoiera marca Mercedes Benz 972.36" serie șasiu -L --1. an fabricatie 2006, cod tarifar - origine CE, avand ca furnizor AUSTRIA;
- nr. I 119.775/29.12.2006, termen 31.12.2006, constând în autovehicul special "gunoiera marca Mercedes Benz 930.20" serie șasiu -L - - 1. an fabricatie 2006, cod tarifar - origine CE având ca furnizor AUSTRIA;
- nr. 1119.3776/19.12.2006, termen 31.12.2006, constând în autovehicul special "gunoiera marca Mercedes Benz 930.20" serie sasiu -L - - 1. an fabricatie 2006, cod tarifar - origine UE, având ca furnizor AUSTRIA;
- nr. I 119.777/29.12.2006, termen 31.12.2006, constând în autovehicul special "gunoiera marca Mercedes Benz serie șasiu -L - - 1. an fabricație 2006, cod tarifar - origine UE, având ca furnizor AUSTRIA.
În privința acestor importuri temporare, a reținut organul de control ca reclamanta este obligata sa achite TVA-ul aferent, precum si majorările de întârziere, raportat la doua aspecte, si anume: în primul rând, deoarece regimul vamal de import temporar a fost acordat eronat de către Biroul Vamal C, în al doilea rând, ca pentru mărfurile importate autoritățile vamale din Austria au întocmit declarații vamale de export definitiv.
La data de 11. 09. 2007, reclamanta a înregistrat la organul de control plângerea prealabila sub nr. 9382, in conformitate cu prevederile legale in vigoare aplicabile in materie.
La data de 29. 01. 2008, prin intermediul factorului poștal, reclamantei i s-a comunicat Decizia nr. 19/2008.
În considerentele deciziei s-a relevat că regimul de admitere temporară permite folosirea pe teritoriul vamal al României, cu exonerare totală sau parțială de drepturi vamale de import, a mărfurilor străine destinate exportului. S-a reținut că în speță autoutilitarele au fost transmise cu titlu oneros de către furnizorul extern și în consecință nu puteau primi regim vamal de admitere temporară, nefiind întrunită condiția cerută de legiuitor și anume ca mărfurile să fie destinate exportului.
S-a arătat că pentru bunurile în cauză, aprobarea pentru admiterea temporară s-a efectuat în baza contractelor de închiriere din care rezultă că mărfurile se introduc în țară pe o perioadă de 24 de luni urmând a se achita furnizorului o lunară de 2.700 Euro.
Întrucât facturile proforme conțineau prevederi contrarii contractelor de locațiune, precizând că plata contravalorii bunurilor se face integral în decurs de 8 zile și reținându-se că pentru șase din cele opt -uri, autoritățile vamale din Austria au întocmit declarații vamale de export definitiv, din evidențele contabile reieșind că nu a fost efectuată nici o plată la extern privind contravaloarea bunului importat și nu a fost efectuată nici o plată a ratei externe, conform contractului extern de închiriere, Agenția Națională de Administrare Fiscală a stabilit că demersul judiciar inițiat de reclamantă este nefondat.
Referitor la susținerea reclamantei privind faptul că în cazul în care autoritățile vamale ar fi constatat la momentul importului nereguli în privința documentelor, soluția legală era de respingere a cererii de import temporar, s-a reținut că această apărare nu este pertinentă, întrucât documentele prezentate la comisionarul vamal conțineau date neconforme, caz în care operațiunile respective au fost dirijate către sistemul informativ pe culoarul, autoritatea vamală nefiind obligată să efectueze controlul vamal documentar, liberul de vamă fiind acordat din oficiu, răspunderea pentru corectitudinea și legalitatea operațiunilor revenind în exclusivitate declarantului vamal, conform prevederilor art. 40 din nr.HG 1114/2001 și potrivit cu dispozițiile art. 130 alin. 1 din nr.HG 707/2006, aplicabil pentru -urile înregistrate după data intrării în vigoare a Legii nr. 86/2006.
Persoana juridică străină care a avut calitatea de exportator în aceste operațiuni este acționarul majoritar în - România, persoană juridică austriacă care este acționarul majoritar al - Servicii SA România.
Acest aspect rezultă din certificatul constatator, tradus și legalizat pentru - România, precum și din certificatul constatator al - Servicii SA România și copia registrului acționarilor anexate la filele 280, 283, 284-289, 290-304.
La data de 31. 12.2006 reclamanta a adus în țară, în regim de import temporar, de societatea austriacă -, care era acționarul majoritar în - România, persoană juridică austriacă ce este acționarul majoritar al societății reclamante, un număr de opt mașini specifice desfășurării activității de curățenie stradala, mașini identificate in procesul - verbal atacat prin prezenta acțiune.
Reclamanta a susținut că urmare a faptului ca pachetul majoritar de acțiuni fusese, la începutul anului 2006, achiziționat de către societatea austriacă, precum si datorita faptului ca starea sa economică era destul de precară, actele care au fost încheiate între cele două societăți și care justifică dreptul de folosință al reclamantei asupra acestor autospeciale, au fost contractele de închiriere în baza cărora s-a efectuat importul temporar. În același sens, societatea austriacă a emis si facturile fără de care acest import nu se putea realiza, neexistând dovada valorii acestor bunuri, valoare pe baza căreia să poată fi calculate eventualele datorii fata de bugetul statului.
Prin adresa emisă la 8 iulie 2007 furnizorul extern a relevat autorităților vamale faptul că facturile proforme emise pentru utilajele cu serie șasiu -, -2L-, -L-, conțin o greșeală în paragraful privitor la necesitatea acvirării sumei totale într-un interval de 8 zile, prevedere ce nu era conformă cu clauzele contractuale stipulate în contractele de închiriere.
Și în privința celorlalte utilaje s-a susținut că această mențiune s-a preluat datorită procesării computerizate a datelor din factura proformă care potrivit legislației fiscale austriece nu reprezintă document contabil justificativ, neavând regim special.
S-a relevat că în legislația austriacă evidențele contabile se conduc în raport de contractele încheiate, factura nefiind un document fiscal.
De aceea a susținut reclamanta că această mențiune a fost preluată din eroare, ea neexprimând voința reală a părților și nefiind conformă cu prevederile contractelor de locațiune pe care s-a întemeiat de altfel cererea de efectuare a importului temporar.
În esență s-a arătat că preluarea acestei mențiuni în facturile proforme s-a făcut datorită procesării anterior a unor alte date ce aveau legătură cu alte raporturi contractuale, lucru posibil datorită faptului că aceste facturi nu sunt emise în regim special, fiind doar incluse în programul informatic pentru o mai bună evidență internă a datelor ( 502-507).
Totodată, reclamanta a arătat că în cursul lunii iunie 2007, urmare a creditărilor majore cu capital si cu bunuri de către societatea mamă, precum si datorita faptului că începuse să producă profit, a căutat o modalitate, conform unei înțelegeri cu societatea austriacă, de a prelua in patrimoniul sau aceste bunuri, modalitate care consta fie intr-un contract de leasing ce presupunea instituirea gajului asupra bunului, fie într-un contract de finantare. In aceeasi luna, urmare a demersurilor catre diverse societăți de leasing, reclamanta, pe baza profiturilor dovedite cu actele contabile, a reusit sa primeasca un raspuns afirmativ de la LESING A, această societate acceptand sa acorde o finanțare de până la 500.000 Euro ( 305-307).
Pentru acest considerent, reclamanta a decis împreuna cu societatea austriaca, sa se prelungească până la data de 31.12.2008, termenul de plata al chiriilor lunare stabilite prin contractele de închiriere, pentru a putea să suporte taxele lunare ale leasingului, în acest sens fiind emisă adresa nr. 1471/04.07.2007 ( 265-266). Adresa a fost înregistrată în registrul de evidență anexat la filele 512-541.
Analizând acest document în original, Curtea a constatat următoarele:
Curtea a constatat că acest registru fost deschis cu poziția 1 la data de 04.01.2006. Totodată a observat că la poziția de înregistrare cu nr. 32, de la fila 2, figurează ca înregistrată o adresă De asemenea a constatat că la fila 3 se reîncepe cu poziția de înregistrare 32, reprezentând un alt document emis de Finance Bank, constând într-o notificare de plată. Curtea a constatat, de asemenea că, la poziția 62 figurează două adrese diferite cu același număr. Aceeași situație se identifică și în privința poziției 109 care figurează de două ori, deși este vorba de acte diferite.
S-a observat că nu mai există erori de înregistrare până la poziția 941, când aceeași greșeală se repetă, în sensul înregistrării a două adrese diferite cu același număr. Registrul continuă a fi corect întocmit în ordine cronologică a intrării documentelor până la poziția 1470-1471, când Curtea a constatat următoarele nereguli de operare: la poziția 1470 figurează o înregistrare din 4.07.2007, documentul constând într-o adresă emisă de România, la poziția 1471 fost înregistrată tot la 04.07.2007 și reprezintă o adresă emisă de către. Cele două poziții sunt înregistrate după cum urmează: la poziția 1470, în ultima rubrică de pe formularul tipizat al registrului, cu poziții cuprinse de la 1455 la 1470, iar în afara formularului tipizat s-a închis poziția la nr. 1471, următoarea pagină a registrului începe cu poziția de înregistrare 1470, continuă cu poziția 1471 până la poziția 1482. Pe această pagină a registrului la poziția 1470 figurează o adresă din 05.07.2007, reprezentând o cerere de angajare, iar la poziția 1471/05.07.2007 reprezintă înscris un document constituind o ofertă de prețuri.
Curtea a continuat verificarea registrului, constatând de asemenea că poziția 1543 nu este înscrisă în formularul tipizat, modalitatea fiind similară cu poziția 1471, aceeași eroare de operare figurează și la poziția 1543, care se reia pentru documentul emis la o dată ulterioară.
Alte erori de operare nu au fost constatate în registrul de intrări - ieșiri, acest registru încheindu-se cu poziția 1624 care nu a fost înscris în formularul tipizat.
Din analiza acestor date a reținut că documentul cu nr. de înregistrare nr. 1471/2007, prin care furnizorul extern a luat decizia de a amâna termenul de efectuare a plăților nu a fost întocmitpro causa, simpla eroare de operare în registru nefiind în măsură să constituie indiciul obiectiv al acestei prezumții. Aceasta pentru că erori de operare similară s-au constatat destul de frecvent și în cazul altor documente, aceste erori nefiind în măsură să răstoarne prezumția de bună-credință.
Concluzia s-a sprijinit și prin analiza altor înscrisuri depuse la dosarul cauzei și coroborarea datelor ce se desprind din aceste înscrisuri, și anume adresele prin care furnizorul extern a consimțit la rezilierea contractelor de locațiune pentru patru din utilajele importate și pentru care reclamanta a demarat tot în luna iulie procedura de reexport, dovadă fiind facturile cu mențiunea - codul vamal al operațiunilor de reexport - cereri înregistrate la vamă sub nr. 1040, 1042, 1043 din 17 iulie 2007 ( 271-273, 274-276, 277-279).
Ordinea cronologică a evenimentelor produse în perioada 04.07.2007 - 17.07.2007 relevă că reclamanta a intenționat în mod clar să reglementeze situația juridică a acestor bunuri, prin inițierea operațiunilor de reexport către proprietari și emiterea facturilor proforme de reexport, înregistrate oficial la vamă în limita finanțării ce se preconiza să îi fie acordată.
Termenul de grație acordat de furnizorul extern pentru plata ratelor de chirie a fost stabilit conform convenției părților, datorită relației speciale dintre cele două societăți.
eciziile de reziliere nu au fost înregistrate în registrul de intrări-ieșiri datorită unor omisiuni de operare, însă aceste decizii, emanând în scris de la furnizorul extern și care au fost anexate la filele 272, 274, 277, au constituit premisa emiterii facturilor proforme de la filele 273, 276, 279, care toate au fost înregistrate oficial la vama română în 17 iulie 2007.
Această omisiune nu este în măsură să infirme autenticitatea hotărârii furnizorului extern referitor la rezilierea contractului de locațiune pentru utilajele în privința cărora s-a obținut finanțarea.
Pentru restul utilajelor, finanțatorul a înțeles să mai acorde o păsuire reclamantei pentru a-și conserva în mod indirect drepturile și interesele pe care le avea această entitate.
La cererile de reexport nu s-a primit un răspuns în scris sau verbal, la data de 21.08.2007 fiind încheiat procesul-verbal nr. 153.
Urmare a formulării contestației împotriva acestui proces verbal LEASING SA a refuzat lesingul, ca urmare a faptului că nu se mai putea institui gajul asupra acestor bunuri.
Reclamanta a căutat alte modalități de finanțare obținând în final acordul Austria de a încheia pentru toate cele 8 mașini contracte de finanțare.
În luna decembrie 2007 au fost întocmite documentele necesare efectuării importului definitiv pentru aceste autospeciale, însă și această cerere a reclamantei a rămas fără rezultatul dorit. În cursul lunii ianuarie 2008 s-a demarat execuția silită prin poprirea conturilor. Ulterior încasării tuturor acestor sume vama a eliberat o adresă în cursul lunii martie 2008, în aceeași perioada reclamanta reușind să efectueze importul definitiv și să înmatriculeze aceste autospeciale ca fiind în proprietatea sa, dovadă stând în acest sens contractele de finanțare, precum si cărțile de identitate și taloanele care dovedesc data înmatriculării autospecialelor ( 307- 443).
Reclamanta a formulat în scris cererile nr. 118-120 din data de 28.12.2006 de acordare a regimului vamal temporar cu exonerare totală de plata a drepturilor import, sens in care, respectând prevederile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 care prevăd ca "o persoana care solicita autorității vamale sa ia o decizie privind aplicarea reglementarilor vamale este obligata sa furnizeze toate informațiile necesare acestei autorități pentru a se pronunța", a anexat toate actele care stăteau la baza acestor importuri temporare, aceasta obligație fiind reiterată și în cadrul art. 41 din aceeași lege, text care precizează că "în scopul aplicării prevederilor vamale, orice persoană implicată direct sau indirect în operațiunile având ca obiect schimbul de mărfuri dintre România și alte țări este obligată să furnizeze autorității vamale toate documentele și informațiile necesare". Această obligație a fost îndeplinită de către reclamantă, astfel după cum rezultă din documentele certificate care au stat la baza acestor cereri depuse la dosarul nr- acvirat. Pârâta a admis aceste cereri ale reclamantei, acordând, prin adresa nr. 287/29.12.2006, aprobarea de scutire de la garantarea drepturilor de import și a taxei pe valoarea adăugată cu valabilitate până la data de 31. 12.2007, respectiv a întregii perioade de 24 luni prevăzute de Legea nr. 86/2006. Aceeași decizie a fost adoptată de către pârâtă la data de 12.01.2007 prin adresa nr. 751 pentru -urile nr. 47918/08. 06. 2006 si, respectiv, nr. -/08. 12.2006, valabilitatea acesteia fiind tot pana la data de 31.12.2007. Aspectul ca pârâta avea cunoștință despre toate actele care stăteau la baza emiterii cererii de import temporar cu scutire de plată a TVA - ului este pe deplin dovedit în cauză de actele depuse la dosar de către pârâta în cadrul dosarului nr-, acte din care rezultă că declarația vamală austriacă, facturile externe și contractele de închiriere, toate traduse în limba română, au însoțit aceste cereri ale reclamantei.
În cursul lunii august 2007, prin controlul efectuat la sediul reclamantei au fost întocmite de către pârâtă actele atacate în prezenta cauză. Art. 36 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 prevede că "o decizie favorabilă persoanei interesate poate fi revocată când persoana căreia ii este adresată nu îndeplinește o obligație ce îi revine prin aceasta decizie".. 3 stipulează că "revocarea sau modificarea deciziei se comunică persoanei căreia i se adresează i produce efecte de la data aducerii la cunoștință". Reclamantei nu i s-a comunicat vreo decizie de revocare a aprobării date de către pârâtă pentru aprobarea de scutire de la garantarea drepturilor de import și a taxei pe valoarea adăugată, ori vreun act prin care aceasta sa fie anulată pentru ca pârâta să poată întocmi în mod legal atacate în speță. Dacă aceste aprobări ar fi fost acordate în mod eronat, în ciuda faptului că reclamanta a pus la dispoziția personalului vamal pârâtei toate elementele necesare în vederea adoptării unei decizii judicioase privitoare la aceste cereri, culpa în emiterea actului eronat nu aparține în nici un caz reclamantei care și-a îndeplinit obligațiile legale, ci personalului vamal care a analizat toată documentația, personal vamal care, potrivit art. 9 din legea precizată, trebuia să exercite atribuțiile pentru realizarea controlului vamal. Aceeași obligație este instituită și prin art. 20 din lege, articol în care se stipulează ca "birourile vamale efectuează operațiunile de control și supraveghere vamală", iar art. 29 din lege prevede ca "personajul vamal este obligat sa acționeze cu competența pentru prevenirea încălcării reglementarilor vamale".
Așadar, în primul rând culpa în acordarea acestor aprobări nu poate fi imputată reclamantei.
Mai mult, prin stabilirea obligațiilor fiscale în absența adoptării unor decizii de revocare a aprobărilor acordate inițial, pârâta a încălcat procedura prevăzută de Legea nr. 86/2006, privând reclamanta de o cale de atac împotriva unei decizii de revocare sau de modificare prin care organele jurisdicționale să se pronunțe asupra legalității acestor aprobări.
Susținerea că pe facturile care au stat la baza importurilor temporare este înscrisă mențiunea achitării contravalorii autospecialei în termen de opt zile nu este relevantă.
Organul vamal a recunoscut, în cadrul tuturor actelor atacate că aceste bunuri au intrat în țară în temeiul contractului de închiriere dintre reclamantă și proprietarul lor, motiv pentru care nu se putea solicita reclamantei să efectueze pentru același bun, două plăți: una constând în chiria lunară și una constând în contravaloarea integrală a acestora.
Un alt argument îl constituie adresele prin care se arată, de către proprietarul autospecialelor, că această mențiune a fost înscrisă pe facturile proforme din eroare, fără a se intenționa inserarea acestei notări, eroare rectificată prin aducerea la cunoștința organului vamal asupra acestor aspecte, în cursul lunii iulie.
Nici reținerea organului de control cum că autoritățile vamale austriece au întocmit documentație pentru import definitiv nu subzista în cauză. Culpa autorităților vamale austriece, coroborată cu culpa angajaților vamali români, nu poate fi imputată reclamantei.
Reclamanta a primit din partea furnizorului extern acordul de prelungire a termenului de plată a chiriilor până la data de 31.12.2008, dată până la care părțile contractante au convenit că mărfurile vor fi reexportate sau reclamantei i se va acorda dreptul de a le cumpăra.
Aceste apărări și acte nu au fost analizate la momentul efectuării controlului, în ciuda faptului că înscrisurile care modificau clauzele contractului de închiriere au fost prezentate de către reclamantă.
În privința susținerii potrivit căreia reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei lunare față de furnizorul extern al autovehiculelor obiect al importurilor, două aspectele sunt relevante.
Primul vizează faptul că organul de control a constatat că reclamanta nu a făcut plăți către furnizorul extern în baza contractelor de închiriere pentru mărfurile importate, ori această constatare nu are aptitudinea de a conduce la anularea drepturilor câștigate prin aprobarea cererilor de import, cât timp acordarea termenului de grație a fost consecința raporturilor comerciale speciale stabilite între reclamantă și furnizorul extern, în virtutea legăturilor determinate de structura participației la capitalul social.
Măsurile de politică comercială dintre cele două subiecte de drept nu pot fi cenzurate ori ignorate de organul fiscal.
Raporturile comerciale dintre cele două entități nu puteau influența în mod negativ acordarea regimului temporar sau acordarea eventualelor scutiri.
Pe de altă parte, la momentul efectuării controlului al cărui rezultat a fost emiterea actelor atacate în cauza, organul de control a refuzat să țină cont de prelungirea acordată reclamantei de către furnizorul extern privind plata ratelor lunare, prelungire care fusese acordată la cererea reclamantei cu mai bine de o luna înainte de data efectuării controlului și care modifica clauzele contractelor de închiriere. Nu se poate vorbi despre neîndeplinirea vreunor obligații atâta timp cât termenul de plată nu ajunse-se la scadență, fiind evident că nici acest aspect nu susține procesul-verbal atacat și decizia de regularizare.
Analizând considerentele mai sus expuse, în lumina prevederilor legale menționate, a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va aprecia acțiunea formulată și precizată de reclamantă drept fondată, motiv pentru care o va admite.
Va anula decizia nr. 19/29.01.2008, va anula procesul-verbal nr. 153/21.08.2007, va anula decizia de regularizare nr. 272/2007. Va exonera reclamanta de plata TVA aferent perioadei 08.06.2006 - 29.12.2007, în cuantum de 585.184 RON și de plata majorărilor de întârziere aferente TVA în cuantum de 167.763 RON.
Va fi obligată pârâta de rând 1 să restituie reclamantei suma de 865.942 RON încasată în temeiul titlurilor executorii anulate.
În temeiul art. 274.pr.civ. pârâtele vor fi obligate în solidar la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.979,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta - SERVICII SA cu sediul în C-N, 1 Mai nr. 1, jud. C, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în O,-, jud. B, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR România cu sediul în B, sect. 1,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B, sect. 5,- și în consecință:
Anulează decizia nr. 19/29.01.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Anulează procesul-verbal nr. 153/21.08.2007 întocmit de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C.
Anulează decizia de regularizare nr. 272/2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Exonerează reclamanta de plata TVA aferent perioadei 08.06.2006 - 29.12.2007, în cuantum de 585.184 RON.
Exonerează reclamanta de plata majorărilor de întârziere aferente TVA în cuantum de 167.763 RON.
Obligă pârâta de rând 1 să restituie reclamantei suma de 865.942 RON încasată în temeiul titlurilor executorii anulate.
Obligă pârâtele în solidar la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.979,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 iulie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.SS/dact.
7 ex./05.08.2008
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo
