Contestație act administrativ fiscal. Decizia 579/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.579
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.968/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru recurente se prezintă consilier juridic, iar în reprezentarea reclamantei se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentelor solicită admiterea recursurilor pentru motivele din recurs.
Reprezentantul reclamantei intimate - SRL, domnul avocat solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2500 lei, conform facturii nr.173/12.03.2009, aflată la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.968/19.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect anulare act administrativ, a dispus anularea deciziei nr. 762/209/16.11.2007 emisă de T și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 51925/05.07.2007 emisă de T, cu exonerarea reclamantei de la plata sumei de 22.723 lei cu titlu de majorări de întârziere, a obligat pârâtele să refacă procedurile de compensare cu reclamanta, respectiv notele de compensare în care s-a ținut cont de dispozițiile deciziei nr. 51925/05.07.2007 emisă de T și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1504,3 lei cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei contravaloarea taxei de timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 1500 lei onorariu expert contabil.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 51925/005.07.2007 emisă de pârâta FP. T s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 22.723 lei, ce se comune din: 18.243 lei - majorare de întârziere pentru sumele cuprinse în Declarația nr. -/25.04.2005; 4.433 lei - majorare de întârziere pentru sumele cuprinse în Declarația nr. 11875/27.04.2005 și 47 lei - majorare de întârziere pentru sumele cuprinse în Declarația nr. -/20.04.2006.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, ce a fost soluționată de pârâta. T prin decizia nr. 762/209/16.11.2007, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma de 22.723lei.
De asemenea s-a respins, ca neîntemeiată contestația reclamantei și în ceea ce privește nulitatea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 51925/05.07.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
În motivarea deciziei, organul de control a reținut că reclamanta a depus decontul cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare nr. -/25.02.2005, aferent lunii ianuarie 2005, în suma de 146.066 lei și decontul negativ de TVA cu opțiune de rambursare nr. -/25.04.2005 în suma de 103.255 lei. Astfel societatea petenta a solicitat compensarea impozitului pe profit cu TVA după cum urmează: conform adresei nr. 87574/25.04.2005, suma de 157.021 lei - impozit pe profit aferent trim.2005, din decontul de TVA -/25.02.2005 și decontul de TVA nr. -/25.04.2005; conform adresei nr. 88115/27.04.2005, suma de 10.417 lei - reprezentând impozit pe profit conform declarației privind impozit pe profit pe anul 2004, obligația de plata declarată de către societate fiind în suma de 10.580 lei - declarația nr. 11875/30.04.2005.
Conform deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr. 3740/14.06.2005, emisa de către din cadrul DGFP T, s-au stabilit următoarele: s-a respins suma de 103.255 lei solicitata la rambursare prin decontul negativ cu opțiune de rambursare nr. -/25.02.2005 și suma de 146.066 lei prin decontul negativ cu opțiune de rambursare nr. -/25.04.2005, stabilindu-se obligații suplimentare de plată și accesorii după cum urmează: obligații suplimentare 33.268 lei; majorări întârziere 9.598 lei; penalități întârziere 3.041 lei; obligații suplimentare 402.181 lei; majorări de întârziere 8.902 lei; penalități de întârziere 2.671 lei, iar conform deciziei de rambursare TVA nr. 4572/22.06.2005 și 3837/22.06.2005 se respinge TVA solicitat la rambursare în sumă de 103.255 lei, respectiv în sumă de 146.066 lei.
Opinia expertului contabil este că termenul ce trebuia luat în calcul pentru realizarea compensărilor sumei totale de 1.674.373,794 lei ROL, raportata la prevederile P nr. 967/06.07.2005 este de 45 de zile de la data depunerii decontului de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare și nu mai târziu de ziua următoare primirii dosarului solicitării, dată la care compartimentul de specialitate trebuia să întocmească decizia de rambursare a TVA, respectiv de compensare.
Față de cererea de compensare depusă de reclamantă la. T sub nr. 58.343/24.01.2006 prin care solicita compensarea sumei de 27.560 lei impozit pe profit din soldul sumei negative a TVA solicitat la rambursare prin decontul de TVA pe luna septembrie 2005, în valoare de 125.085 lei, respectiv cererea de compensare depusă la pârâta T sub nr. 88.269/20.04.2006 prin care solicita compensarea sumei de 23.614 lei impozit pe profit din soldul sumei negative a TVA solicitată la rambursare prin decontul de TVA pe luna martie 2006, în valoare de 60.648 lei, opinia expertului contabil este că termenul ce trebuia luat în calcul pentru realizarea compensărilor, raportat la prevederile P nr. 967/06.07.2005, este de 45 zile de la data depunerii cererilor de compensare.
Expertul contabil conform concluziilor aflate la filele 123-124 din dosar, concluzionează, că ar fi justificată și legală efectuarea integrală a compensărilor pentru suma de 167.437 lei din soldul sumei negative a TVA solicitată la rambursare de 336.685 lei, respectiv a sumei de 27.560 lei impozit pe profit din soldul sumei negative a TVA solicitată de reclamantă la rambursare prin decontul de TVA pe luna septembrie 2005, în valoare de 125.085 lei, precum și a sumei de 23.614 lei impozit pe profit din soldul sumei negative a TVA solicitată la rambursare prin decontul de TVA pe luna martie 2006, în valoare de 60.648 lei, de către organele fiscale până la concurența obligației fiscale privind impozitul pe profit datorat și solicitat a se compensa din TVA de rambursat.
În urma compensărilor, expertul contabil a arătat că nu ar rămâne restanțe în urma cărora reclamantei să i se calculeze accesorii.
Pârâta T prin întâmpinarea depusă al dosar a învederat că, în ceea ce privește debitul în suma de 157.021 lei, reprezentând impozit pe profit, declarat conform declarației nr. -/25.04.2005 a fost stins cu TVA aprobat la rambursare conform deconturilor negative de TVA cu opțiune de rambursare aferente lunilor septembrie 2005, octombrie 2005, martie 2006, mai 2006, iunie 2006. Debitul în suma de 10.580 lei declarat conform declarației nr. 11875/27.04.2005 a fost compensat cu nota de compensare 831/29.06.2007 din TVA aprobata la rambursare conform decontului negativ cu opțiune de rambursare nr. 831/23.02.2007. Debitul în suma de 23.614 lei declarat conform declarației nr. -/20.04.2006 a fost stins prin nota de compensare -/28.06.2006 din TVA aprobata la rambursare conform decontului negativ de TVA cu opțiune de rambursare nr. -/22.12.2005 și nota de compensare nr. 12009/11.06.2007 din TVA aprobată la rambursare conform decontului negativ de TVA cu opțiune de rambursare 1200/20.04.2006, precum și printr-o diminuare provenită din declarația nr. 7807/27.04.2006.
Întrucât expertul desemnat în cauză a arătat că accesoriile calculate de organele fiscale prin actele administrativ fiscale atacate nu sunt datorate, fiind calculate în mod greșit de către organul fiscal, care nu a ținut seama de faptul că societatea avea TVA de rambursat la data de 51.05.2007 și că reclamanta a formulat cerere de compensare a sumelor datorate cu titlul de impozite cu taxa pe valoarea adăugata care urma sa fie rambursată, instanța în baza disp. art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a admis acțiunea ca fiind întemeiată și a dispus anularea deciziei nr. 762/209/16.11.2007 emisă de T și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 51925/05.07.2007 emisă de T, ca fiind nelegale, cu exonerarea reclamantei de la plata sumei de 22.723 lei cu titlu de majorări de întârziere, compuse din: 18.243 lei majorări de întârziere pentru sumele cuprinse în Declarația nr. -/25.04.2005; 4.433 lei majorări de întârziere pentru sumele cuprinse în Declarația nr. 11875/27.04.2005 și 47 lei majorări de întârziere pentru sumele cuprinse în Declarația nr. -/20.04.2006.
În baza dispozițiilor art. 149 alin. 5 din titlul VI,Taxa pe valoarea adăugată din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, modificat și dispozițiilor art. 82 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, instanța va obliga pârâtele să refacă procedurile de compensare cu reclamanta, respectiv notele de compensare în care s-a ținut cont de dispozițiile deciziei nr. 51925/05.07.2007 emisă de
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâtele aflându-se în culpă procesuală au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 1504,3 lei cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei c/v taxă de timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 1500 lei onorariu expert contabil, conform decontului și notei de calcul aflată al fila 96 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului său pârâta Taa rătat, în esență, că excepția nulității actului administrativ fiscal, decizia nr.51925/5.07.2007, invocată de reclamantă este nefondată deoarece nu are corespondent în conținutul art.46 din OG nr.92/2003, că în ceea ce privește fondul cauzei debitele în discuție au fost compensate, majorările de întârziere fiind corect calculate până la data compensării debitelor, că organele de control nu au avut posibilitatea să procedeze la compensarea debitelor istorice cu alte disponibilități decât cele din care s-au compensat prin notele de compensare, având în vedere că sentința civilă nr.76/2007 a fost învestită cu formulă executorie la 22.06.2007.
În recursul său Taa rătat că excepția nulității deciziei fiscale este nefondată deoarece lipsa mențiunilor privind audierea contribuabilului nu se regăsește printre elementele care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, că pe fondul cauzei actele fiscale au fost legal întocmite, reclamanta dobândit dreptul de restituire/rambursare la data de 18.04.2008, ca urmare a soluționării irevocabile a litigiului în contencios administrativ privind anularea deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite prin inspecția fiscală nr.3740/14.06.2005, iar titlul de creanță în baza căruia - SRL este reprezentat de însăși sentința civilă nr.76/7.02.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, irevocabilă prin decizia civilă nr.306/18.04.2007.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește chestiunea privitoare la excepția de nulitate a actului administrativ fiscal, Curtea urmează a nu o examina în condițiile în care prima instanță nu a pronunțat soluția pe excepția amintită, ci pe fond.
În ceea ce privește celelalte critici formulate la adresa instanței de fond, de asemenea, constată Curtea, sunt nefondate.
Esențial în cauză este că reclamanta, așa cum a arătat ea prin acțiune, este creditoare în raportul juridic fiscal, în condițiile în care avea un total de TVA de rambursat, la data de 31.05.2007, însumă de 436.631 lei, sumele reprezentând impozitul pe profit trebuind compensată cu sumele pe care le avea de încasat.
În mod greșit pârâtele se raportează la data de 18.04.2007, moment când sentința civilă nr.76/2007 a Tribunalului Timișa devenit irevocabilă prin respingerea recursului.
Prin sentința respectivă, observă Curtea, s-a dispus anularea deciziei - a DGFP T și a deciziei de impunere nr.3740/2005, astfel că aceste acte administrativ fiscale sunt neproducătoare cu efecte juridice retroactive, considerându-se prin aceasta că ele nu au foste emise niciodată. Cum reclamanta a fost exonerată de la plata impozitelor și taxelor stabilite prin deciziile mai sus amintite, ca urmare a emiterii nelegale a acestora de către pârâte, nu se poate pune în discuție compensarea acestor sume cu sumele datorate, pentru că impozitele și taxele la care a fost obligată reclamanta prin deciziile anulate printr-o hotărâre judecătorească nu au fost datorate niciodată. Prin urmare, toate actele fiscale emise ulterior în care s-au luat în calcul ca fiind datorate sumele la care se referă decizia nr.3740/14.06.2005 sunt nelegale, iar sumele reținute în actele ulterioare trebuiesc considerate ca nefiind datorate de către reclamantă.
De altfel, mai observă Curtea, în cauză a fost administrată și o expertiză financiar contabilă ale cărei concluzii sunt contrare constatărilor din actele administrativ fiscale contestate de reclamantă, probă ce nu a fost înlăturată în vreun fel de pârâte care nu au cerut efectuarea unei noi expertize cu care să fi putut combate constatările expertului.
În recursurile lor, pârâtele, constată Curtea, nu fac decât, în principal, să enumere compensările efectuate, practic, evitând să discute efectele juridice produse de o hotărâre judecătorească irevocabilă asupra unor acte administrativ fiscale care au ca bază alte acte administrative anulate însă prin acea hotărâre, care este chestiunea de fond în cauza de față, rezumându-se doar să indice ca dată de la care reclamanta beneficiază de restituire/rambursare, ziua de 18.04.2007, când s-a judecat irevocabil litigiul în contencios administrativ.
Așa fiind, Curtea, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile pârâtelor și, conform art.274 Cod procedură civilă, le va obliga să-i plătească reclamantei 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele DGFP T și T împotriva sentinței civile nr.968/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâtele recurente să-i plătească reclamantei - SRL T suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red.18.05.2009
tehnored. -18.05.2009; 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
