Contestație act administrativ fiscal. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 58/R-
Ședința publică din 18 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Elena Diana Ungureanu
JUDECĂTOR 3: Gina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de contestatoarea, cu sediul în Rm V,-, - F, județul V - prin lichidator NS RM, cu sediul în sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Rm V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 840 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm V, str G-ral, nr 17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimată, lipsă fiind recurenta-contestatoare.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată conform chitanței nr. 190/08.01.2008 emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei - fila 82.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 16.01.2008, concluzii scrise formulate de recurentă, însoțite de dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Reprezentanta intimatei DGFP V depune la dosar delegație de reprezentare și învederează instanței că nu mai are cereri prealabile de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta intimatei DGFP V solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului contencios de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 07 mai 2007 sub nr-, reclamanta - SRL prin administrator și prin lichidator judiciar NC a chemat în judecată intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, solicitând instanței de contencios administrativ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze decizia nr. 56 din 03 noiembrie 2006 și, pe cale de consecință, decizia de nr. 231/10 august 2006 și raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 31 iulie 2006.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 56/03.11.2006, emisă de V, a fost respinsă în mod greșit contestația formulată de petentă împotriva deciziei de nr. 231/10.08.2006 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 31 iulie 2006, ca tardiv formulată, deși petenta a formulat-o în termen și astfel trebuia examinată pe fond pentru motivele invocate. Neprocedându-se în acest mod, pârâta a emis o decizie care este nelegală și a cărei desființare se impune.
Prin sentința nr.840 din 16 octombrie 2007, Tribunalul Vâlceaa constatat că organul administrativ-jurisdicțional a procedat corect atunci când a admis excepția tardivității introducerii plângerii, întrucât a depășit termenul prevăzut de lege.
Tribunalul a apreciat că petenta a formulat contestație - împotriva deciziei de nr. 231/10.08.2006 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 31.07.2006 - la data de 20 septembrie 2006, în loc de 19 septembrie 2006.
În acest sens s-a reținut că, potrivit art. 177 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, contestația se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, sub sancțiunea decăderii, iar decizia de nr. 231/10.08.2006 a fost comunicată petentei la data de 19 august 2006 și trebuia să o conteste în termen de 30 de zile de la comunicare. Prin urmare, acest termen expira la data de 19 septembrie 2006, iar contestația a fost înregistrată la organul administrativ - jurisdicțional la data de 20 septembrie 2006, cu depășirea termenului la care face referire legiuitorul.
S-a apreciat că, într-o atare situație, în mod corect contestația a fost respinsă ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive de recurs:
Motivația și considerentele reținute de instanța de fond în soluționarea contestației sunt străine de natura pricinii și, în totală neconcordanță cu dispozițiile legale aplicabile, motive de recurs încadrabile în dispozițiile art.304 punctele 7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Prin contestația inițială formulată de societate la data de 20.09.2006, s-au contestat actele administrativ fiscale emise de intimata - pârâtă, respectiv Decizia de nr.231/10.08.2006 și Raportul de Inspecție Fiscală încheiat la data de 31.07.2006, pentru suma totală de 85.200 lei, reprezentând TVA și dobânzile aferente. Cele două acte administrativ fiscale au fost comunicate societății reclamante la data de 17.08.2006, dată ce rezultă din confirmarea de primire existentă la dosarul cauzei.
Recurenta susține că, potrivit art.41 din Codul d e procedură fiscală, "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale", iar potrivit art.207(4) din același act normativ, "Dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute la art.43 alin.(2) lit.i), contestația poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, organului de soluționare competent".
De asemenea, potrivit art.43 alin.2 lit.i din actul normativ menționat, " Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elementei) posibilitatea de a fi contestat termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația".
Față de aceste dispoziții legale, recurenta susține că societatea a depus contestația în termenul legal de 3 luni prevăzut de lege, întrucât prin actele administrativ fiscale atacate (Raportul de Inspecție Fiscală și Decizia de ) nu s-au menționat elementele absolut obligatorii despre care se face referire în art.43 alin.2 lit.i din OG nr.92/2003, republicată, respectiv nu s-a precizat posibilitatea contestării acestor acte administrativ fiscale și nici termenul de depunere a acestor eventuale contestații.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Este adevărat că, potrivit art.207 alin.4 din Codul d e procedură fiscală, "Dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute la art.43 alin.(2) lit.i) (mențiune care se referă la posibilitatea de a fi contestat termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația -), contestația poate fi depusă în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, organului de soluționare competent".
Însă, la pct.5 din Decizia de nr.231/10.08.2006 (filele 52-54) se precizează că: "În conformitate cu art.175 și art. 177 alin. 1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, împotriva măsurilor dispuse prin prezenta se poate formula contestație, care se depune în termen de 30 de zile de la comunicare la organul emitent, sub sancțiunea decăderii".
Este fără relevanță împrejurarea că această mențiune nu se regăsește în Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 31 iulie 2006, de vreme ce obiectul contestației îl reprezintă Decizia de, iar nu Raportul de inspecție fiscală.
Astfel, potrivit art. 109 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republ. rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal, iar la finalizarea inspecției fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de, care va cuprinde și diferențe în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă la momentul începerii inspecției fiscale. Această decizie se comunică în termen de 7 zile de la data finalizării raportului de inspecție fiscală și poate fi contestată, în condițiile fostului art.175 și art. 177 alin. 1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În consecință, așa cum în mod corect s-a reținut de către prima instanță, în cauză își găsea aplicarea termenul de 30 de zile, iar nu cel de 3 luni, prevăzut de art.207 alin.4 din Codul d e procedură fiscală, republ. care ar fi devenit incident numai dacă în decizia de nu s-ar fi prevăzut posibilitatea de a fi contestată, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația
Cum decizia de nr. 231/10.08.2006 a fost comunicată recurentei la data de 19 august 2006, aceasta trebuia să o conteste în termenul de 30 de zile de la comunicare, termen care expira la data de 19 septembrie 2006. Întrucât contestația a fost înregistrată la organul administrativ - jurisdicțional la data de 20 septembrie 2006, cu depășirea termenului la care face referire legiuitorul, în mod corect contestația s-a respins ca tardivă.
Pentru aceste motive, în baza art.312 proc.civ. Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatoarea, cu sediul în Rm V,-, - F, județul V - prin lichidator NS RM, cu sediul în sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Rm V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 840 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm V, str G-ral, nr 17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
22.01.2008
jud fond.
.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Elena Diana Ungureanu, Gina
