Contestație act administrativ fiscal. Sentința 585/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 585/CA
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - SA, cu sediul în C, b-dul -.-, nr. 63, - SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR &, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu pârâtul - F - P C - - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ NR. 3, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 11.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință cea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea recurentei să depună la dosar concluzii scrise, la data de 18.11.2009, 25.11.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr. 1242/36/11.09.2009 la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamanta - SA, în contradictoriu cu pârâtul ANAF - DGFP C - -, Serviciul Inspecție Fiscală nr. 3, solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea deciziei nr. 8/17.08.2009 emisă de pârâtă, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Dispoziției nr. 3425/22.06.2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, ca urmare a inspecției desfășurate în cadrul AFPCM C cu privire la societatea reclamantă și în urma căreia s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 1/22.06.2009;
- revocarea parțială a deciziei contestate, respectiv măsura 2.2. întrucât în mod eronat stabilește în sarcina sa obligația înregistrării în evidențele fiscale a sumei de 3.676.725 lei datorată de - SA conform planului de reorganizare, debit stins prin distribuirea în contul creanței a bunurilor menționate în planul menționat;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt,se arată de reclamantă că în urma inspecției fiscale generale desfășurată de DGFP - - C asupra evidențelor contabile ale societății, s-au întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 1/22.06.2009 și dispoziția de măsuri nr. 3425/22.06.2009, conținând măsurile stabilite în sarcina sa în temeiul raportului de inspecție fiscală menționat.
Astfel, s-a dispus măsura obligării - SA la înregistrarea în evidențele contabile a sumei de 3.676.725 lei (datorată de societate către ANAF bugetului de stat conform planului de reorganizare judiciară), apreciindu-se că în mod eronat a fost compensată suma prin redistribuirea în contul acestei creanțe a unor ansambluri de bunuri mobile și imobile enumerate în planul de reorganizare.
Se reține în motivarea acestei măsuri prin Dispoziția contestată că operațiunea de compensare nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin.1 din Legea 82/1991, conform cărora orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează, în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Împotriva acestei măsuri a formulat contestație în temeiul art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală și ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 8/17.08.2009, prin care a fost menținută integral soluția și motivarea din Dispoziția de măsuri nr. 3425/22.06.2009.
În opinia reclamantei, decizia nr. 8/17.08.2009, Raportul de inspecție fiscală și Dispoziția de măsuri 3425/22.06.2009 nu reflectă situația de fapt și de drept reală cu privire la modalitatea de înregistrare a operațiunii contabile sus descrise în evidențele societății.
Dimpotrivă, înregistrarea operațiunii de compensare a sumei de 3.676.725 lei cu valoarea bunurilor prevăzute în Planul de Reorganizare al SA este corectă, respectând prevederile planului conformat irevocabil de judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 139/13.09.2009 și prevederile Legii nr. 85/2006.
- SA se află în procedura de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 85/2006 a insolvenței, făcând obiectul dosarului nr. 66/C/2006 al Tribunalului Buzău, în baza unui Plan confirmat de judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 139/13.09.2006 definitivă.
În cuprinsul planului, se prevede defavorizarea anumitor categorii de creanțe printre care și categoria creanțelor bugetare, după cum se prevede în secțiunea a IV.2 "creanțe defavorizate".
Astfel, valoarea creanței cu care creditoarea ANAF - DGFP B s-a înscris la masa creditorilor societății a fost redusă la suma de 3.676.725 lei.
În plus, în temeiul art. 92 alin.5 lit.E din Legea nr. 85/2006 prin Planul de reorganizare s-a prevăzut, ca modalitate de plată, distribuire, în contul creanței admise pentru creditoarea DGFP Bau nor bunuri din bunurile proprietatea SA, respectiv bunuri mobile și imobile ce alcătuiesc, a bunurilor din cadrul Centului de Vinificație și a cantității de 171.573 litri băuturi alcoolice.
De asemenea, s-a prevăzut că, creanța cu care DGFP Baf ost admisă în urmează a fi stinsă până la finele primului semestru al anului 2007, în modalitatea sus arătată.
Consideră reclamanta că se află în prezența unei distribuiri în contul creanței a unor bunuri-forma de stingere a obligațiilor debitoarei către unul din creditorii săi, propusă prin Plan în condițiile art. 92 alin.5 lit.E din lege, de către SA și acceptată de creditori prin votul exprimat expres în ședința publică de judecată din 19.06.2007 și în ședința Adunării creditorilor din data de 19.07.2006.
În fiecare din cele două ședințe de votare, creditoarea ANAF și-a exprimat acordul cu Planul de reorganizare, votând în favoarea admiterii Planului în cuprinsul căruia se prevede modalitatea de plată menționată.
Ulterioare, creditoarea ANAF prin DGFP B nu a înțeles să procedeze la preluarea bunurilor care sunt prevăzute prin plan a fi distribuite în contul creanței sale exigibile în sumă de 3.676.528 lei, refuzând să primească plata de la debitoarea - SA.
În fața acestei conduite de refuz nejustificat al creditoarei de a primi de la reclamantă plata la care era obligată prin planul de reorganizare până cel târziu la sfârșitul primului semestru al anului 2007, fiind nevoită, în temeiul dispozițiilor art. 1114-1121 Cod civil, art. 586-590 Cod procedură civilă, art. 102 alin.1 și 103 alin.1 din Legea nr. 85/2006 a insolvenței, să comunice creditoarei ANAF prin DGFP B, prin intermediul executorului judecătoresc, oferta sa reală, prin care a invitat-o la sediul societății, în vederea predării-primirii bunurilor și a titlurilor de proprietate asupra acestor bunuri prevăzute în Planul de reorganizare confirmat, în contul creanței în sumă de 3.676.528 lei pe care o deține împotriva averii debitoarei.
Întrucât creditoarea nu s-a prezentat șa niciuna din convocările și ofertele sale, în continuare a fost nevoită să treacă la consemnațiunea acestor bunuri la dispoziția creditoarei, conform declarației autentificate sub nr. 1.163/29.06.2007 la BNP și procesului verbal din data de 29.06.2007 încheiat de.
Astfel, prin procedura de ofertă reală și consemnațiune a bunurilor enumerate prin Planul de reorganizare confirmat în mod definitiv și irevocabil, a efectuat plata la care era obligată către creditoarea ANAF - DGFP B, în contul creanței acesteia în sumă de 3.676.725 lei.
În atare situație apreciază reclamanta că a reflectat în mod corect în evidențele sale contabile această operațiune de plată/stingere a datoriei de 3.676.725 lei prin distribuirea în contul sumei a bunurilor prevăzute în Planul de reorganizare.
Confirmarea planului de reorganizare pentru - Sa în condițiile legii speciale a insolvenței, prin sentința civilă nr. 139/13.09.2006 rămasă definitivă, are efectele arătate în mod expres și imperativ de art. 101 alin.1 din Legea nr. 64/1995, preluat în art. 102 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții, menținerea măsurii contestate de reclamantă prin prezenta ar avea drept efect încălcarea caracterului definitiv și autoritatea de lucru judecat ale sentinței civile nr. 44/20.02.2006 prin care s-a deschis procedura insolvenței împotriva reclamantei, stabilind și termenele de înregistrare a declarațiilor de creanță ale creditorilor - SA precum și a sentinței nr. 139/13.09.2006 prin care judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare al - SA. Astfel, prin menținerea măsurii contestate, s-ar ajunge practic la modificarea conținutului unui Plan de reorganizare în condițiile în care Planul fusese anterior confirmat în mod definitiv de judecătorul sindic, soluție intrată deci în puterea lucrului judecat.
În opinia reclamantei, s-ar încălca principiile fundamentale de drept potrivit cărora legea consacră în mod limitativ excepțiile, iar unde legea nu distinge, nu se poate "introduce" o excepție nouă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 218 alin.2 Cod procedură fiscală și art. 11 alin.1 lit.a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
2)Întâmpinarea
Pârâta legal citată a depus la dosar întâmpinareprin care a solicitat respingerea contestației formulată de reclamanta - SA și menținerea ca temeinice și legale a deciziei nr. 8/17.08.2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1/22.06.2009.
Se arată de pârâtă că prin măsura 2.1 din raportul de inspecție fiscală nr.1/22.06.2009 înregistrarea în evidența contabilă a societății a sumei de 3.676.725 lei, datorată conform planului de reorganizare juridică, sumă ce în mod eronat a fost compensată de agentul economic prin distribuirea în contul acestei creanțe deținute de către DGFP Bau nor ansambluri de bunuri mobile și imobile deoarece, până la data emiterii actelor administrative contestate, reclamanta nu a întocmit și nu deține documente justificative conform Legii nr. 82/1991.
Afirmația reclamantei referitoare la faptul că Planul de reorganizare reprezintă documentul justificativ de înregistrare în contabilitate nu poate fi primită deoarece Planul de reorganizare la această dată nu era realizat, nefiind pronunțată o hotărâre judecătorească în acest sens.
Nici declarația autentificată sub nr. 1163/29.06.2007 la BNP și nici Procesul verbal din 29.06.2007 încheiat la BEJ prin care reclamanta susține că a consemnat plata la dispoziția DGFP B nu pot fi considerate drept documente justificative de înregistrare în contabilitate deoarece așa cum și reclamanta recunoaște nu au fost consemnate sume de bani și ansambluri de bunuri ce nu pot fi consemnate. Mai mult pentru a scădea bunuri mobile sau imobile din patrimoniu unei societăți comerciale deci și din contabilitatea firmei este necesar emiterea de facturi fiscale iar în ceea ce privește bunurile imobile acestea nu pot ieși din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice decât prin act autentic fiind de notorietate faptul că orice alt act este lovit de nulitate absolută.
În ședința publică din 14.10.2009, instanța a dispus citarea reclamantei - SA prin administrator judiciar & Insolvency, care prin concluziile formulate a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată de - SA.
3. Curtea
Examinând cauza prin prisma probelor administrate, Curtea constată următoarele;
- Sa se află în procedura de reorganizare judiciară începând cu data de 20.02.2006, data pronunțării Sentinței civile nr.44 a Tribunalului Buzău prin care s-a deschis această procedură, la cererea creditorului.
Ulterior, prin Sentința civilă nr.139/13 septembrie 2006, Tribunalul Buzăua confirmat planul de reorganizare propus de către debitoarea - Sa, plan admis prin încheierea din 19 iunie 2006 și cotat în Adunarea creditorilor din aceeași dată.
S-a reținut prin hotărârea de confirmare a planului că programul de plăți propus de către debitoarea - Sa cuprinde trei categorii de creanțe, respectiv: bugetare, garantate și chirografare; că toate cele trei categorii au acceptat planul prin votul exprimat cu majoritatea absolută a creanțelor, iar condiția ca minim una din categoriile defavorizate să voteze planul este îndeplinită prin votul favorabil al categoriei creanțelor bugetare, singura defavorizată prin plan, fiind astfel îndeplinită condiția de la litera
În anexa nr.5 pct.5 - grafic de plăți - este cuprinsă creanța Direcției Generale de Administrare Mari Contribuabili, în sumă de 3.676.528 lei, prevăzându-se distribuirea în contul creanței a activelor, și a 171.573 litri băuturi alcoolice. Creditoarea a fost de acord cu această modalitate de executarea creanței sale.
În vederea executării planului de reorganizare, cu privire la modalitatea de executare a creanței bugetare, debitoarea, prin administratorul judiciar, a solicitat printr-o serie de notificări de punere în întârziere nr.1672/19.01.2007, 7311/05.02.2007, 8612/15.02.2007 ca B să preia în patrimoniul său bunurile prevăzute în plan în contul creanței sale, solicitările sale culminând cu somația de plată din data de 28.06.2007 și procesul-verbal din 29.06.2007, întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.307/2007, acte ce au făcut obiectul contestației la executare formulată de creditoare.
Contestația a fost soluționată prin Sentința civilă nr.282/14.11.2007 de Tribunalul Buzău în sensul admiterii și anulării actelor întocmite de executorul judecătoresc.
Ulterior, prin Decizia civilă nr.108/30 ianuarie 2008 Curții de Apel Ploieștia fost admis recursul declarat de către debitoare, fiind modificată în parte sentința recurată, în sensul respingerii cererii creditoarei B de anulare a somației de plată din 28.06.2007 și a procesului verbal din 29.06.2007 întocmite de executorul judecătoresc.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de C că, potrivit dispozițiilor art.102 alin.1 din Legea nr.85/2006, când sentința care confirmă planul intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător, creanțele și drepturile creditorilor și a celorlalte părți interesate fiind modificate astfel cum sunt prevăzute în plan, planul confirmat urmând a fi socotit un titlu executoriu împotriva debitorului.
S-a mai reținut că, față de dispozițiile art.95, 103-105 din Legea nr.85/2006, odată aprobat și confirmat de judecătorul sindic, nu se pot aduce modificări planului de reorganizare, singura modalitate, atunci când nu se execută planul, fiind intrarea în faliment.
Din această perspectivă, s-a reținut că nici debitoarea și nici creditoarea nu pot deroga de la cele stabilite irevocabil prin plan, creanța urmând a fi stinsă în modalitatea și conform graficelor cuprinse în plan.
În perioada 12.03.2008 - 22.06.2009, reclamanta debitoare a fost supusă unei inspecții fiscale la domiciliul său fiscal din C,-, fiind întocmită dispoziția nr.3425/22.06.2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală. La pct.2.1 s-a stabilit în sarcina debitoarei măsura înregistrării în evidența contabilă a sumei de 3.676.725 lei datorată conform planului de reorganizare judiciară, pe considerentul că a fost eronat compensată prin distribuirea în contul creanței a unor bunuri mobile și imobile și a cantității de 171.573 litri băuturi alcoolice.
Contestația formulată de debitoare fost respinsă prin decizia nr.8/17.08.2009 a C - Serviciul Inspecție Fiscală 3 ca"nemotivată, ca fiind fără temei legal", întrucât până la data inspecției fiscale distribuirea în contul creanței creditoarei a unor ansambluri de bunuri mobile și imobile proprietatea - Sa nu a fost finalizată prin întocmirea unui document justificativ care să stea la baza acestor înregistrări contabile.
Examinând cererea din perspectiva probelor administrate, Curtea constată că este fondată și aceasta pentru că, deși debitoarea și-a motivat atât în fapt și cât și în drept contestația sa împotriva dispoziției nr.3425/22.06.2009, organul fiscal de soluționare a respins-o greșit ca "nemotivată"și "ca fiind fără temei legal", în condițiile în care ne aflăm în prezența unei căi de atac legale, prevăzute de art.205 din nr.OUG92/2003.
În speță, debitoarea a pus în executare titlul executoriu confirmat de judecătorul sindic - planul de reorganizare - care prevede în anexa nr.5, pct.5 modalitatea de stingere a creanțelor bugetare, precum și termenul până la care aceasta trebuia stinsă.
Întrucât, deși a fost notificată de mai multe ori pentru preluarea în contul datoriei sala a bunurilor mobile și imobile stabilite prin planul de reorganizare, creditoarea a refuzat sistematic să concure la executarea titlului executoriu, debitoarea - Sa a fost nevoită să consemneze bunurile la dispoziția creditoarei conform procesului verbal din data de 29.06.2007 încheiat de executorul judecătoresc.
În atare situație, măsura dispusă prin dispoziția nr.3425/22.06.2009 la pct.2.1 de a se înregistra în evidența contabilă a debitoarei a sumei de 3.676.725 lei este nelegală și aceasta pentru că odată ce creditoarea Baf ost de acord cu planul de reorganizare propus de debitoare și prin care se propunea stingerea creanței de 3.676.725 lei prin preluarea în contul acesteia a unor ansambluri de bunuri mobile și imobile proprietatea debitoarei - Sa și a cantității de 171.573 litri băuturi alcoolice, ne aflăm în prezențanovației prin schimbarea obiectului raportului juridic obligațional.
reprezintă o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație (art.1130 Cod civil).
novației este faptul că, chiar dacă raportul juridic obligațional existent se stinge, aceasta nu înseamnă încetarea efectelor sale, ci numai transformarea lui într-un alt raport juridic obligațional, obligația veche fiind înlocuită cu una nouă, care conține un element nou față de vechea obligație.
Efectele inițiale se transformă în efectele obligației care se naște prin novație, urmare intenției neîndoielnice a ambelor părți de a schimba obiectul obligației.
Pentru aceste motive, cum efectul principal al novației este acela al stingerii vechii obligații și înlocuirii ei cu o obligație nouă, Curtea constată că în mod nelegal organul de inspecție fiscală a stabilit în sarcina reclamantei, prin dispoziția nr. 3425/22.06.2009, la pct.2.1, măsura înregistrării în evidența contabilă a sumei de 3.676.725 lei în condițiile în care obligația de plată a acestei sume s-a stins, luând naștere o altă obligație de predare a unor bunuri mobile și imobile.
Concluzionând, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 Curtea va admite acțiunea reclamantei, urmând a fi anulată decizia nr.8/17.08.2009 în sensul admiterii contestației și anulării în parte a dispoziției nr.3425/22.06.2009 referitor la măsura de la pct.2.1 privind înregistrarea în evidența contabilă a societății a sumei de 3.676.725 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiuneaformulată de reclamanta - - SA, cu sediul în C, b-dul -.-, nr. 63, - SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR &, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu pârâtul - F - P C - - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ NR. 3, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18.
Anulează decizia nr. 8/17.08.2009 emisă de pârâtă.
Admite contestația formulată de reclamantă și dispune anularea în parte a dispoziției nr. 3425/22.06.2009 referitor la măsura 2.1 de înregistrare în evidența contabilă a societății a sumei de 3.676.725 lei.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 25 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.hot. jud.
4 ex./24.12.2009
06 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis
