Contestație act administrativ fiscal. Decizia 588/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 588/2008
Ședința publică de la data de 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursurilor promovate de reclamanta și de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR A MUNICIPIULUI P N, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr. 41/CF din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic cu delegație de reprezentare din partea intimaților-pârâți STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, lipsă fiind ambii recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus de către recurenta- reclamantă, prin compartimentul arhivă al instanței, chitanța de plată a taxei judiciare de 2 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și concluzii scrise, după care:
Instanța constată că în cauză au fost promovate două recursuri, ambele fiind declarate în termen legal, motivate, cel al reclamantei legal timbrat cu taxă judiciară de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, iar cel al pârâtei Administrația Finanțelor a Municipiului PNf iind scutit de plata taxei de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului reclamantei în ce privește motivul privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin F, iar în ce privește fondul cauzei pune concluzii de admitere a recursului declarat de N și de respingere a recursului declarat de reclamanta.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 687/103/9.04.2008 reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, anularea actelor administrativ-fiscale cu nr. 27482 din 03.03.2008 și 31809 din 20.03.2008 ale Administrației Finanțelor Publice a municipiului P N și Direcției Generale a Finanțelor Publice N, prin care i s-a comunicat faptul că nu există temei legal pentru restituirea acestor taxe, precum și restituirea sumei de 3.261 lei încasată nelegal, precum și dobânda legală aferentă și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 41/CF din 23.06.2008 Tribunalul Neamța hotărât următoarele:
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) și a dispus scoaterea acestora din cauză;
- a admis în parte acțiune;
- a respins cererea de anulare a actelor cu numerele 27482 din 03.03.2008 și 31809 din 20.03.2008;
- a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3.261 lei și dobânda legală aferentă sumei până la data restituirii;
- a obligat pârâta la plata sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, singura autoritate publică cu calitate procesuală pasivă în cauză este Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N - autoritate cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu, care a efectuat și percepția fiscală contestată în cauză. Pentru acest motiv excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice N este întemeiată.
Taxa specială de înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr. 571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006. Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art. 2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene. Astfel, are incidență art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art. 2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art. 2142din Legea nr. 71/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român, atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art. 2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin. 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Astfel, temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu, fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Actele administrative fiscale cu nr. 27482 din 03.03.2008 și 31809 din 20.03.2008 nu sunt acte administrative în sensul art. 3 lit. c din Legea nr. 554/2004 și nu sunt susceptibile de anulare, aceste acte fiind simple adrese. Ceea ce este admisibil în actuala cauză este cererea de restituire a taxei, instanța urmând a se pronunța în acest sens.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta și pârâta Administrația Finanțelor Publice P
Reclamanta a criticat hotărârea tribunalului în privința modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului prin Ministerul Finanțelor Publice și a cererii de anulare a actelor administrativ-fiscale.
1. Astfel, reclamanta a susținut că Administrația Finanțelor Publice PNe ste structură descentralizată a Ministerului Finanțelor Publice, așa încât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice N, au calitate procesuală pasivă. Sumele încasate de Administrația Finanțelor Publice P N se varsă la bugetul de stat consolidat, Administrația Finanțelor Publice fiind doar colectorul sumelor la nivel local.
2. Adresele contestate constituie acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, fiind acte administrative în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004. ambele adrese care i-au fost comunicate de Administrația Finanțelor Publice PNc uprind elementele prevăzute de art. 38 din Codul d e procedură fiscală sunt îndeplinite condițiile legii pentru considerarea lor ca acte administrativ fiscale.
II. În motivarea recursului său, pârâta a susținut următoarele:
1.Apreciind pretențiile reclamantei ca întemeiate, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție.
Actul normativ care reglementează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 2141- 2143, introduse prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006.
În cauză este vorba despre cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică care este obligată la plata taxei reglementată de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, neîncadrându-se în cele două situații expres prevăzute de lege de scutire de la plata acestei taxe.
Textul de lege în discuție nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunea Europeană. Această taxă specială se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă constată încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv să facă propuneri de modificare și de completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.
Restituirea de sume de la buget se face în condițiile prevăzute de art. 117 din Codul d e procedură fiscală, condiții care nu erau îndeplinite la data cererii.
2. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/20, în vigoare de la data de 1.07.2008.
3. În cauză nu poate fi reținută culpa sa întrucât actele emise de Administrația Finanțelor Publice P N nu au fost anulate de instanță, iar textele legale în baza cărora s-a dispus obligarea la plata taxei speciale de primă înmatriculare erau în vigoare la data plății. Prin urmare, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursurile nu sunt fondate.
Recursul reclamantei
1. În cadrul raporturilor de drept procesual fiscal, potrivit art. 17 din Codul d e procedură fiscală, au calitatea de subiect statul - reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică, denumite în cod organe fiscale - (unitățile administrativ teritoriale) și contribuabilul, adică persoana fizică ori juridică sau orice entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
Pentru administrarea impozitelor, taxelor contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean sau local, stabilit prin ordin al președintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului. În acest sens se dispune prin art. 33 din Codul d e procedură fiscală.
Direcțiile generale ale finanțelor publice au personalitate juridică și sunt, potrivit dispozițiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 495/2007, unități aflate în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și, la rândul lor, au în subordine administrațiile finanțelor publice municipale (anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 495/2007). Atribuțiile direcțiilor generale ale finanțelor publice în plan teritorial sunt realizate prin administrațiile finanțelor publice - potrivit art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare al administrațiilor publice municipale aprobat prin Ordinul nr. 977/2007 al președintelui ANAF - între principalele sale atribuții fiind aceea de stabilire și colectare a impozitelor, taxelor contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat.
Prin urmare, în cauză, organul fiscal care are competența de a stabili și colecta taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Administrația Finanțelor Publice P N, raportul de drept procesual, derivând din raportul de drept material fiscal, stabilindu-se între reclamantă și această pârâtă. Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice nu pot avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ fiscal, ci doar într-o acțiune bazată pe răspunderea civilă delictuală a statului și în care trebuie făcută dovada îndeplinirii tuturor condițiilor acestui tip de răspundere; ori, reclamanta a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea cererii sale, iar nu instanța de drept comun cu o acțiune bazată pe răspunderea civilă.
2. Nu este fondat nici motivul de recurs care vizează cererea de anulare a celor două adrese comunicate reclamantei întrucât acestea nu constituie acte administrative în sensul art. 41 din Codul d e procedură fiscală și nici nu cuprind elementele obligatorii prevăzute de art. 43 din același cod.
În cauză, individualizarea obligației fiscale nu a fost făcută nici potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul d e procedură fiscală - declarație fiscală ori decizie de impunere - nici prin alte înscrisuri potrivit pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004. La pct. 312alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 - în vigoare în iulie 2007 când reclamanta a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - se prevedea că,axa specială se plătește de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului (), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revenind plătitorului. În documentul de plată la rubrica "Reprezentând" se va înscrie obligatoriu seria cărții de identitate a autoturismului sau a autovehiculului".În aceste condiții, contribuabilul era obligat să achite taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fără a i se emite o decizie de impunere.
Însă, atâta timp cât reclamantei nu i s-a refuzat restituirea taxei pentru motivul că nu a urmat calea normală de contestare a stabilirii unei obligații fiscale stabilite în sarcina sa - contestația prevăzută de art. 205 din Codul d e procedură fiscală și apoi, acțiunea în contencios administrativ fiscal - aceasta nu are nici un interes de a obține anularea unor înscrisuri emise de Administrația Finanțelor Publice P N în alt temei decât art. 41, art. 43 ori 218 din Codul d e procedură fiscală.
II. Recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice P N
1. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamanta a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3.261 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
În ceea ce privește procedura de restituire a taxei sunt de reținut aceleași considerente ca cele arătate la pct. 2 al recursului formulat de reclamantă. Recurenta-pârâtă nu poate pretinde respectarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală referitoare restituirea sumelor de la buget atâta vreme cât ea însăși nu a respectat dispozițiile codului referitoare la individualizarea obligației fiscale și la posibilitatea ei de contestare.
2. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantei, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
3. Pârâta este ținută la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă întrucât acțiunea a fost admisă, chiar dacă în parte, Administrația Finanțelor Publice PNf iind obligată la restituirea taxei speciale în litigiu.
Nu este suficient ca textele legale în baza cărora taxa a fost colectată să fi fost în vigoare pentru ca aplicarea art. 274 din Codul d e procedură civilă să fie înlăturată. Aceasta întrucât pârâta, în calitatea sa de autoritate publică, adică de organ de stat, nu poate invoca împotriva particularilor dispoziții legale interne contrare dreptului comunitar, dat fiind efectul direct vertical al dispozițiilor tratatelor originare. Potrivit art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a României la Uniunea Europeană, de la data aderării dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin aceste tratate și prin Tratatul de aderare.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursurile contencios administrativ - fiscale promovate de recurenta - reclamantă și de recurenta - pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR A MUNICIPIULUI P, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr. 41/CF din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimaților-pârâțiSTATUL ROMÂNprinMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR) BșiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N,ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
2 ex.
09 oct.2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
