Contestație act administrativ fiscal. Sentința 59/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 29.12.2009

SENTINȚA CIVILĂ NR.59

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.02.2010

PREȘEDINTE: Diana Duma

GREFIER:- -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta " în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - INSPECȚIA FISCALĂ - SERVICIUL PERSOANE JURIDICE, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Dată fără citarea părților.

dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 26.01.2010, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 02.02.2010 și apoi la 05.02.2010, parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 22.04.2009, reclamanta " Noi a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, F, T și Ministerul Economiei și Finanțelor, F, T, T - Inspecția Fiscală - Serviciul Persoane Juridice 2, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea în tot a deciziei nr.2528/258 din 18.11.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor, F, T în soluționarea contestației nr.-/2008; anularea în tot a deciziei nr.14 din 16.10.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor, F, T, T, Inspecția Fiscală - Serviciul Persoane Juridice 2 în soluționarea contestației nr.-/2008; admiterea contestației înregistrată la. T, Administrația Finanțelor Publice T sub nr. -/08.10.2008 astfel cum a fost formulată, în sensul anulării în totalitate a:- Deciziei de impunere nr.594/09.09.2008, a - Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.5817/09.09.2008 cu anularea tuturor măsurilor stabilite prin aceste acte și a - Raportului de inspecție fiscală nr. 5789/08.09.2008; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că societatea reclamantă fost subiectul unei inspecții fiscale în perioada 01.09.2008 - 08.09.2008, inspecție efectuată de reprezentanții T, T, Inspecția Fiscală - Serviciul Persoane Juridice 2 ca urmare a solicitării exprimate de societate în sensul rambursării de

Se menționează că la finalizarea inspecției, a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 5789 din data de 09.09.2008 în baza căruia au fost emise Decizia de impunere nr. 594/09.09.2008 și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.5817/09.09.2008.

Se mai arată că, societatea a contestat toate actele întocmite de reprezentanții organelor de control, considerându-le netemeinice și nelegale.

Astfel, la data de 08.10.2008 a înregistrat la. TT( sub nr.-) contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 594/09.09.2008, Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.5817/09.09.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 5789/08.09.2008.

Ca urmare a contestației, respectiv în soluționarea acesteia, au fost emise două acte procedurale, respectiv decizia nr.2528/258 din 18.11.2008 și decizia nr.14 din 16.10.2008.

Apreciază că, raportat la faptul că a fost formulată o singură contestație împotriva actelor întocmite de organele de control în baza controlului efectuat în perioada 01 - 08 septembrie 2008, este în interesul tuturor părților ca legalitatea și temeinicia acestor acte, cât și a deciziilor prin care a fost soluționată contestația să fie judecată în cadrul aceluiași litigiu. Acesta este motivul pentru care a formulat o singură acțiune în contencios administrativ împotriva celor două decizii pronunțate în soluționarea contestației.

Cu privire la raportul de inspecție fiscala cu numărul 5789 încheiat în data de 08.09.2008 de către inspectorii fiscali din cadrul T se arată că s-a reținut în mod eronat în sarcina societății fapte care încalcă acte normative astfel:

La capitolul III Constatări fiscale 3.1.2. Analiza TVA deductibilă punctul 1, referitor la soluționarea cererii de rambursare a TVA se susține că:

"Societatea a dedus TVA în suma totală de 17.236,17 lei de pe două facturi emise de către "FM România" T nr. -/30.05.2008 și nr.-/30.04.2008 reprezentând refacturarea unor cheltuieli (cheltuieli cu salariile personalului, închirieri auto, taxi, masa servită, cazare, diurna, tichete de masa, etc.) prezentate în anexa 6".

Se arată că pentru justificare, a fost pus la dispoziția controlului contractul nr.242/04.04.2007 care are ca obiect "servicii de consultanță financiară și de management" (anexa 6).

În fapt in baza actului adițional nr.1 la contractul de prestări servicii de consultanță financiară și management nr.242/04.04.2005, părțile au stabilit că toate costurile legate de realizarea contractului și care au legătură cu activitatea beneficiarului să fie refacturate acestuia din urma, făcându-se și o exemplificare a unor astfel de costuri astfel:

- costurile generate de întreținerea și utilizarea autovehiculelor cu nr. de înmatriculare: TM - 66 - și TM - 69 -,

- costurile generate de activitatea personalului dedicat activității,

- costurile salariale, taxele și impozitele aferente, inclusiv tichetele de masă,

- cheltuielile de deplasare în interes de serviciu,

- costurile de taxi,

- costurile convorbirilor telefonice si internet,

- costurile aferente transportului direct la și de la locul de muncă

- și orice alte costuri ocazionale care au legătura cu activitatea beneficiarului, costuri acceptate de acesta din urmă.

Se menționează, că societatea reclamantă nu dispune nici de personal, nici de mijloace de transport ci toată administrarea firmei se face de către "FM România" prin personalul acesteia și cu mijloacele din dotare. Aceste costuri au fost evidențiate pe centre de cost distincte și s-au refacturat pe baza de anexe din care rezultă natura costurilor și care au la baza documentelor justificative aferente. Aceste documente nu au fost cerute pe timpul controlului.

Se arată că înregistrarea facturilor prin care s-a făcut recuperarea acestor costuri de administrare s-a făcut pe venituri în cazul firmei "FM România", iar in cazul firmei beneficiare, respectiv "" s-au cuprins în valoarea investiției, respectiv în contul 231.

Astfel, prin refacturarea acestor costuri, firma "FM România", respectiv prin înregistrarea pe venituri a sumelor respective, și-a putut deduce la calculul impozitului pe profit aceste cheltuieli efectuate și care erau legate de activitatea beneficiarului contractului de management.

În consecință este vorba de o recuperare de cheltuieli în baza unui contract între cele două părți.

Din punct de vedere al TVA-ului firma "FM România" a colectat TVA pentru sumele refacturate, indiferent dacă aceste costuri au fost afectate de TVA deductibil (cum este cazul costurilor cu salariile și impozitele aferente), TVA care devine deductibil în firma beneficiară, respectiv "" prin faptul că aceste costuri sunt aferente unei activități taxabile conform art.145 alin.(2) din Codul fiscal.

Se arată că facturile prin care s-au recuperat aceste costuri au fost întocmite cu respectarea prevederilor art.146 alin.(1) din Codul fiscal și conțin toate informațiile prevăzute la art.155 alin.(5) Cod fiscal lucru care nu este infirmat de organul de control.

De asemenea, în ceea ce privește justificarea TVA-ului pentru cheltuielile de deplasare, pentru carburanți, precum și pentru cheltuielile generate de autoturismele proprietate a "FM România", s-a făcut conform legislației la care face referire organul de control, respectiv nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, dar în firma "FM România" unde s-au înregistrat în contabilitate pe baza documentelor legal întocmite. În cazul reclamantei, "", fiind vorba de o refacturare a acestor costuri, justificarea TVA-ului s-a făcut pe baza facturilor legal întocmite primite de la "FM România", conform contractului încheiat între părți.

Se menționează, de asemenea că sumele refacturate de "FM România" către reclamantă reprezintă cheltuieli accesorii realizării obiectului de activitate a contractului de management existent între cele două firme și, conform legislației fiscale, acestea trebuie cuprinse în baza de calcul a taxei pe valoare adăugata așa cum reiese din art.137 alin (2) din Codul fiscal, împreună cu normele de aplicare.

Se arată că în cazul in care aceste costuri, în sumă de 17.236 lei ar fi fost cuprinse în prețul contractului de consultanță și management și nu ar fi fost refacturate distinct din punct de vedere al deductibilității TVA-ului situația ar fi fost aceeași. S-a procedat la refacturarea distinctă a acestora deoarece au caracter variabil, diferă de la o lună la alta, pentru o mai bună evidențiere a acestora precum și pentru a putea justifica deductibilitatea acestora la calculul impozitului pe profit în firma "FM România" Se menționează că prin anularea dreptului de deducere a acestor facturi în mod practic bugetul statului colectează acest TVA de două ori, odată prin facturile înregistrate în deconturile firmei prestatoare, respectiv "FM România" și a doua oară prin nedeductibilitatea acestui TVA în firma beneficiară a prestațiilor, respectiv ""

Reclamanta contestă modul de interpretare a prevederilor art.145 alin.(2) și art.141 alin (2) lit. e) și alin (3) din Legea nr.571/2003 cu modificările ulterioare, și nu se poate să nu se constate lipsa de continuitate în aplicarea raționamentelor fiscale a aceleiași instituții, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în condițiile în care, în baza acelorași articole și situații de fapt, societatea reclamantă a beneficiat de rambursare de TVA pe perioada 30.03.2005 - 31.03.2008 în urma controlului fiscal anterior, care s-a efectuat de către consilierii superiori și, control care s-a concretizat în raportul de inspecție fiscală nr.4479 din 14.07.2008 și a deciziei de impunere nr.485/16.07.2008.

În urma controlului efectuat anterior, pe baza aceleași declarații făcute de societatea reclamantă, a beneficiat de rambursare de TVA în condițiile în care le-a fost lăsată ca măsura înregistrarea notificării privind opțiunea de taxare a serviciilor de închiriere de bunuri imobile.

Reclamanta consideră că prin modul de interpretare a sus menționatelor articole și nerambursarea TVA-ului solicitat prin cererea de rambursare nr. 47238/25.07.2008 organul de control încalcă în mod grav unul din principiile fiscalității respective, cel de la art.3 lit. b) din Legea nr.571/2003 cu modificările ulterioare:

Se arată că, în primul rând perioada vizată de inspecția fiscală este aprilie - iunie 2008 și nu 2005 - 2007, această perioadă fiind verificată prin controlul derulat în perioada 06.07.2008 - 11.07.2008 așa că nu se justifică stabilirea de măsuri pentru o perioadă neverificată de organul de control care dispune astfel de măsuri și nu consideră că este obligată să depună declarații rectificative și să procedeze la recalcularea impozitului pe profit în perioada 2005 - martie 2008.

Cu atât mai mult cu cât masurile lăsate de organul de control de recalculare a impozitului pe profit, chiar și în perioada verificată de acesta nu se bazează pe o justificare în concordanță cu aspectele legale și reale ale situației de fapt.

În mod practic, prin respectarea măsurilor lăsate, s-ar diminua pierderea fiscală, însă nu ar genera un impozit pe profit calculat în mod suplimentar, în consecință reclamanta nu vede scopul obiectiv al acestor măsuri.

În drept au fost invocate dispozițiile art.218 alin.2 Cod procedură fiscală, art.145 alin.2, art.146 alin.1 Cod fiscal.

Legal citate, pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T au formulat întâmpinare solicitând pe cale de excepție să se constate necompetență materială a Tribunalului Timiș -Secția - comercială și de contencios administrativ în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei nr.2.528/258/18.11.2008 emisă de T și a Deciziei de impunere nr.594/09.09.2008 emisă de T, disjungerea acestui capăt de cerere și declinarea competentei materiale în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția contencios administrativ și fiscal.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, tot pe cale de excepție a solicitat instanței să se constate lipsa calității procesuale pasive a T în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 14/16.10.2008 emisă de T în soluționarea contestației prealabile și a Dispoziției de măsuri nr.5.817/09.09.2008 emisă de T, calitatea procesuală pasivă revenind exclusiv pârâtei T în calitate de emitent al actelor contestate.

Pe fondul cauzei pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative fiscale atacate, respectiv a Deciziei nr.2.528/258/18.11.2008 emisă de T și a Deciziei de impunere nr.594/09.09.2008 emisă de

Se arată că, împotriva constatărilor organelor fiscale privind stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare și a măsurilor de îndeplinit, dispuse prin Decizia de impunere nr.594/09.09.2008 și prin Dispoziția de măsuri nr.5.817/09.09.2008, ambele emise de T, societatea contestatoare a exercitat căile de atac prevăzute de nr.OG92/2003, respectiv a formulat contestație înregistrată sub nr.155.052/08.10.2008 la organul emitent

Aceasta contestație a fost soluționată de organele fiscale prin două decizii distincte, în funcție de tipul actului administrativ fiscal contestat, respectiv contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.594/09.09.2008 a fost soluționata prin Decizia nr.2.528/258/18.11.2008 emisă de T în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată pentru suma de 2.433.575 lei reprezentând TVA nedeductibilă și ca nemotivată pentru suma de 1.598 lei reprezentând TVA nedeductibilă, potrivit normelor de competență materială cuprinse în art.209 alin.1 lit. a) din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile pct. 5.4 lit. b) din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din nr.OG92/2003, aprobate prin Ordinul nr.519/2005:

Prin prezenta acțiune în contencios administrativ societatea reclamanta "" solicită anularea în tot a Deciziei nr. 2.528/258/18.11.2008 emisă de T în soluționarea contestației prealabile și a Deciziei nr.14/16.10.2008 emisă de T în soluționarea contestației prealabile, precum și anularea în totalitate a Deciziei de impunere nr.594/09.09.2008, a Dispoziției nr.5.817/09.09.2008 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și Raportului de inspecție fiscală nr. 5.817/09.09.2008 emise de

Pe cale de excepție, pârâtele au solicitat să se constate necompetența materială a Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei nr.2.528/258/18.11.2008 emisă de T și a Deciziei de impunere nr.594/09.09.2008 emisă de T, disjungerea acestui capăt de cerere și declinarea competenței materiale în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Contencios administrativ fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Având în vedere faptul ca obiectul capătului de cerere privind anularea Deciziei nr.2.528/258/18.11.2008 emisă de T și a Deciziei de impunere nr.594/09.09.2008 emisă de T îl constituie TVA stabilită suplimentar în sumă de 2.435.173 lei, care a fost respinsă la rambursare, susținând că este competenta să soluționeze acest capăt de cerere exclusiv Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal iar nu Tribunalul Timiș.

Se mai arată că Tribunalului Timiș îi revine competența materială doar în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei nr.14/16.10.2008 emisă de T în soluționarea contestației prealabile și a Dispoziției de măsuri nr.5.817/09.09.2008 emisă de

Tot pe cale de excepție, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită instanței constatarea lipsei calității procesuale pasive a T în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei nr.14/16.10.2008 emisă de T în soluționarea contestației prealabile și a Dispoziției de măsuri nr.5.817/09.09.2008 emisă de T, calitatea procesuală pasivă revenind exclusiv pârâtei T în calitate de emitent al actelor contestate, potrivit art.13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative fiscale atacate.

Referitor la TVA nedeductibilă în sumă de 17.236,15 lei, aferentă facturilor nr.-/30.05.2008 și nr. -/30.04.2008 emisă de către "FM România" reprezentând refacturarea unor cheltuieli, contestatoarea a susținut ca a fost legal dedusă deoarece au fost respectate prevederile art.146 alin.1 din Legea nr.571/2003 modificată și completată, și conține toate informațiile prevăzute de la art.155 alin. 5) din același act normativ.

Se arată că prestările de servicii prevăzute în contractul nr.242/04.04.2007 reprezentând "servicii de consultanță financiară și management" sunt destinate operațiunilor taxabile deoarece "" nu dispune de personal și de mijloace de transport, administrarea societății fiind efectuată de "FM România" prin personalul acesteia, așa cum rezultă din contractul încheiat între părți.

Se menționează că organul de inspecție fiscală a stabilit că suma de 17.236,15 lei reprezentând TVA aferentă facturilor nr.-/30.05.2008 și nr. -/30.04.2008 (cheltuieli cu salariile personalului, închirieri auto, taxi, masa servită, cazare, diurna, tichete de masa etc.) este nedeductibilă deoarece "" nu justifică aceste cheltuieli ca fiind necesare pentru activitatea societății, în sensul că nu au fost prezentate situații sau rapoarte de lucru, societatea nu are personal angajat care sa utilizeze cele 2 autovehicule, să efectueze cheltuieli de deplasare și alte cheltuieli de personal.

Se arată că, în ceea ce privește cheltuielile refacturate societatea contestatoare nu a fost în măsura să justifice modul în care s-a făcut repartizarea cheltuielilor efectuate de către "FM România", nu a prezentat situații de lucrări sau rapoarte de lucru ale personalului dedicat activității "", timpul alocat executării acestor servicii precum și tariful acestora iar din contractul menționat nu rezultă modul de calcul al acestor cheltuieli.

Se învederează că la data controlului "" nu avea angajați și nici nu exista un contract prin care "FM România" să fi pus personal la dispoziția "" astfel încât să se justifice cheltuielile efectuate.

Facturile în cauză cuprind și refacturarea de către "FM România" și cuprinderea în baza de impozitare a TVA a diverse sume care nu intră în sfera de aplicare a TVA sau sunt scutite de TVA, după cum urmează: diurna de deplasare, provizioane constituite, fondul de salarii, taxe, impozite și contribuții la bugetul de stat aplicate asupra fondului de salarii, tichete de masă, prime de concedii, asigurări auto, etc.

Se menționează că din analiza cheltuielilor refacturate rezultă că nu au fost îndeplinite condițiile legale de deducere a TVA, adică:

- cheltuielile de protocol sunt deductibile limitat, potrivit dispozițiilor art.21 alin.3) lit. a) din Legea nr.571/2003 modificată și completată: "cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit"; având în vedere că "" a înregistrat pierdere fiscală în exercițiul fiscal încheiat, nu avea dreptul legal să deducă cheltuieli de protocol și nici TVA aferenta acestor cheltuieli;

- justificarea cheltuielilor de deplasare se face cu documente justificative legale, conform pct. 46 alin. 3) Titlul VI din nr.HG44/2004 modificată și completată, care prevede că: "Facturile sau alte documente legale emise pe numele salariaților unei persoane impozabile aflați în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unități similare, sunt aceleași documente prevăzute la alin. (1) pentru deducerea taxei pe valoarea adăugata, însoțite de decontul de deplasare. Aceleași prevederi se aplică și în cazul personalului pus la dispoziție de o alta persoană impozabilă sau pentru administratorii unei societăți comerciale", dar societatea contestatoare nu a prezentat la data controlului documente care să justifice aceste cheltuieli;

- pentru carburanții auto achiziționați deducerea TVA poate fi justificată conform prevederilor pct.46 alin. 2) Titlul VI din nr.HG44/2004 modificată și completată, "deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.64/2002, republicată, cu modificările ulterioare, dacă sunt ștampilate și au înscrise denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare a autovehiculului". Societatea nu a prezentat documente care să îndeplinească aceste condiții și să justifice taxa dedusă;

- referitor la cheltuielile refacturate cu titlu de chirie autovehicule și cheltuieli cu reparații și întreținere autovehicule, societatea contestatoare nu a justificat TVA dedusă prin contracte de închiriere a autovehiculelor, situații de lucrări pentru reparații, etc.

Cu privire la argumentele organului de inspecție fiscală referitoare la faptul că "" nu a prezentat situații de lucrări sau rapoarte de lucru din care să rezulte natura prestațiilor efectuate și modul în care acestea se justifică pentru necesitățile societății, se învederează faptul că aceste aspecte sunt reglementate și de prevederile pct. 48 din nr.HG44/2004 Titlul II referitor la impozitul pe profit.

Având in vedere cele prezentate, rezulta ca organul de inspecție fiscală a procedat în mod legal la stabilirea ca nedeductibilă a TVA în sumă de 17.236,15 lei.

Cu privire la diferența de TVA nedeductibilă în sumă de 2.416.339 lei TVA aferentă activității de construcții reprezentând bunuri și servicii achiziționate care au fost destinate realizării platformei logistice situate în localitatea Noi, Județul T, menționează că organele de inspecție fiscală au considerat această sumă ca TVA nedeductibilă întrucât la data întocmirii raportului de inspecție fiscală nu erau îndeplinite condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, motivat de faptul că investiția nu este finalizată și nu se poate stabili cu certitudine dacă la finalizarea acesteia proprietarul va opta pentru taxarea operațiunii de închiriere.

Se arată că pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art.141 din Codul fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004, așa cum au fost modificate prin nr.HG1.579/19.12.2007, prevede faptul că opțiunea de taxare cu TVA a operațiunilor de închiriere de bunuri imobile, și implicit deducerea TVA pentru aceste operațiuni, se va exercita de la data înscrisă în notificarea depusă la organele fiscale,:

"38. (1) În sensul art.141 alin. (3) din Codul fiscal și fără să contravină prevederilor art.161 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operațiunile scutite de taxa prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, în ceea ce privește un bun imobil sau o parte a acestuia,

(2) În aplicarea alin. (1) un bun imobil reprezintă o construcție care are înțelesul prevăzut la art.141 alin. (2) lit. f) pct. 2 din Codul fiscal și orice teren.

(3) Opțiunea prevăzută la alin. (1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa nr.1 la prezentele norme metodologice și se va exercita de la data înscrisă în notificare. O copie de pe notificare va fi transmisa clientului."

Or, în cauză, se menționează că în mod corect organele de inspecție fiscală au stabilit faptul că TVA aferentă activității de construcție a bunului imobile nu îndeplinește condițiile de deductibilitate, întrucât în perioada verificată (01.04.2008 - 30.06.2008) și la data finalizării inspecției fiscale (08.09.2008) imobilul nu era finalizat și recepționat, nu se cunoștea destinația viitoare a imobilului și nici nu a fost depusă la organele fiscale notificarea cu privire la opțiunea de taxare a operațiunilor de închiriere a imobilului.

De altfel însăși societatea contestatoare a menționat că recepția obiectivului de investiții în cauză urma să se efectueze în luna octombrie 2008, adică la o data ulterioară finalizării inspecției fiscale, și că imediat după recepția imobilului va depune la organele fiscale notificare privind opțiunea de facturare cu TVA a serviciilor de închiriere a acestui obiectiv.

Referitor la TVA nedeductibilă în sumă de 1.598 lei, compusă din suma de 1.498 lei TVA aferentă unei facturi emise de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale reprezentând chiria pe trimestrul IV 2008 pentru un teren situat pe DN 6, și din suma de 100 lei TVA dedusă în mod eronat întrucât societatea a preluat în mod eronat în decontul de TVA aferent trimestrului II 2008 o TVA deductibilă în sumă de 2.489.845 lei iar din jurnalele de cumpărări rezultă o TVA deductibilă în sumă de 2.489.745 lei, se învederează că societatea contestatoare nu a formulat nici un motiv de contestare prin care să prezinte argumente de fapt și de drept în susținerea contestației.

Se arată că, prin Decizia nr.2.528/258/18.11.2008 organul de soluționare a contestației din cadrul Tar espins contestația ca nemotivată pentru suma totală de 1.598 lei.

În drept, sunt incidente prevederile art.206 alin.1 lit. c) din nr.OG92/2003 modificată și completată.

Potrivit prevederilor legale de mai sus și având in vedere că organul de soluționare a contestațiilor nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt și de drept pe care contestatorul ar fi trebuit să le aducă în susținerea sumelor de mai sus, se arată că în mod corect organul de soluționare a contestației din cadrul Tar espins contestația ca nemotivată pentru suma totala de 1.598 lei, prin Decizia nr. 2.528/258/18.11.2008.

Prin sentința civilă nr.931/PI/CA/23.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA, Secția Contencios Administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, la data de 29.12.2009.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:

În fapt, in urma inspecției fiscale efectuate de organele de inspecție fiscala ale Administrației Finanțelor Publice T la reclamanta "" Noi privind rambursarea TVA pentru perioada aprilie 2008 - iunie 2008, s-a încheiat Raportul de inspecție fiscala din data de 08.09.2008 înregistrat la. T sub nr. 5.789/09.09.2008, prin care s-au constatat o serie de neregularități privind determinarea TVA realizate de susnumita societate. In temeiul raportului de inspecție fiscala din data de 08.09.2008, a fost emisa Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. 594/09.09.2008 de către T prin care s-a stabilit ca nedeductibila TVA in suma de 2.435.173 lei, motiv pentru care aceasta suma a fost respinsa la rambursare.

Cu aceeași ocazie si in baza aceluiași raport de inspecție fiscală a fost încheiat si Procesul verbal din data de 08.09.2008 înregistrat la. T sub nr. 5.816/09.09.2008, ca anexa la raportul de inspecție fiscala, in baza căruia a fost emisă și Dispoziția nr.5.817/09.09.2008 privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala de către T prin care s-au dispus in sarcina societății reclamante o serie de masuri de îndeplinit, si anume: recalcularea profitului impozabil si a impozitului pe profit datorat aferent anilor 2005, 2006 si 2007, luând in considerare cheltuielile aferente obiectivului de investiții nefinalizat, înregistrarea in Registrul de evidenta fiscala a cheltuielilor aferente obiectivului de investiții nefinalizat ca si cheltuieli nedeductibile precum si depunerea declarațiilor rectificative pentru declarațiile cod 101 depuse pentru anii 2005, 2006 si 2007.

Împotriva constatărilor organelor fiscale privind stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare si a masurilor de îndeplinit, dispuse prin Decizia de impunere nr. 594/09.09.2008 si prin Dispoziția de masuri nr.5.817/09.09.2008, ambele emise de T, societatea contestatoare a exercitat căile de atac prevăzute de nr.OG 92/2003, respectiv a formulat contestație.

Aceasta contestație a fost soluționată de organele fiscale prin două decizii distincte, respectiv contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.594/09.09.2008 a fost soluționata prin Decizia nr.2.528/258/18.11.2008 emisă de parata T în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată pentru suma de 2.433.575 lei reprezentând TVA nedeductibilă și ca nemotivată pentru suma de 1.598 lei reprezentând TVA nedeductibilă, potrivit normelor de competență materială cuprinse în art.209 alin.1 lit. a) din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile pct. 5.4 lit. b) din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din nr.OG92/2003, aprobate prin Ordinul nr.519/2005. Totodată contestația împotriva dispoziției de măsuri a fost respinsă de T prin decizia nr.14/16.10.2008.

Prin Raportul de inspecție fiscala din data de 08.09.2008, înregistrat la. T sub nr. 5.789/09.09.2008, organele de inspecție fiscala au constatat ca "" a dedus in mod nejustificat taxa pe valoarea adăugata in suma totala de 2.435.173 lei după cum urmează:

- 17.236,15 lei TVA aferenta facturilor nr.-/30.05.2008 si nr. -/30.04.2008 emisa de către "FM România" reprezentând refacturarea unor cheltuieli (cheltuieli cu salariile personalului, închirieri auto, taxi, masa servita, cazare, diurna, tichete de masa etc.), cheltuieli care nu au fost justificate ca fiind necesare pentru activitatea societății, în sensul că nu au fost prezentate situații sau rapoarte de lucru, nu s-a făcut dovada ca "" are personal angajat care sa utilizeze cele 2 autovehicule sau sa efectueze cheltuieli de deplasare si alte cheltuieli de personal;

- 1.498 lei TVA aferenta unei facturi emise de Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale reprezentând chiria pe trimestrul IV 2008 pentru un teren situat pe DN 6, teren pentru care la data inspecției fiscale nu a fost depusa de locator notificarea pentru taxarea din punct de vedere al TVA a operațiunilor de închiriere, in condițiile in care de regula operațiunile de închiriere sunt scutite de TVA;

- 2.416.339 lei TVA aferenta activității de construcții reprezentând bunuri si servicii achiziționate care au fost destinate realizării platformei logistice situate in localitatea Noi, Județul T, întrucât la data întocmirii raportului de inspecție fiscală nu erau îndeplinite condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA motivat de faptul ca investiția nu este finalizata si nu se poate stabili cu certitudine daca la finalizarea acesteia proprietarul va opta pentru taxarea operațiunii de închiriere;

- 100 lei TVA dedusa in mod eronat întrucât societatea a preluat in mod eronat in decontul de TVA aferent trim. II 2008 o TVA deductibila in suma de 2.489.845 lei iar din jurnalele de cumpărări rezulta o TVA deductibila in suma de 2.489.745 lei, rezultând o diferența de 100 lei declarat în plus fără a avea la baza documente justificative.

Curtea constata că, față de împrejurarea că actele administrative atacate prin prezenta acțiune există o strânsă legătura, fiind dresate cu ocazia efectuării aceluiași control de către organele fiscale, făcând obiectul analizei acestui litigiu ca un tot unitar și văzând că Tas oluționat contestația formulată de către reclamantă împotriva unuia dintre actele administrative mai sus menționate, Curtea respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a T cu privire la analizarea deciziei nr.14/16.10.2008.

Organul de inspecție fiscală a stabilit că suma de 17.236,15 lei reprezentând TVA aferentă facturilor nr.-/30.05.2008 și nr. -/30.04.2008 (cheltuieli cu salariile personalului, închirieri auto, taxi, masa servită, cazare, diurna, tichete de masa etc.) este nedeductibilă deoarece "" nu justifică aceste cheltuieli ca fiind necesare pentru activitatea societății, în sensul că nu au fost prezentate situații sau rapoarte de lucru, societatea nu are personal angajat care sa utilizeze cele 2 autovehicule, să efectueze cheltuieli de deplasare și alte cheltuieli de personal. Curtea constată că aceasta constatare a organelor fiscale este conforma cu realitatea câtă vreme din cuprinsul contractului și din actul adițional la acest contract nu rezulta un algoritm de calcul al acestor cheltuieli, ci doar se precizează că "FM ROMÂNIA" să refactureze diverse cheltuieli către reclamantă după cum urmează: costurile de întreținere și utilizarea a două autovehicule, costurile generate de activitatea personalului dedicat activității, costurile salariale, taxele și impozitele aferente inclusiv tichetele de masă, cheltuielile de deplasare în interes de serviciu, costuri de taxi, convorbiri telefonice și de internet, costuri cu transportul personalului la și de la locul de muncă (fila 72 dosar Tribunalul Timiș ).

Curtea constată că în ceea ce privește cheltuielile refacturate astfel cum au fost mai sus menționate reclamanta nu a justificat modul în care s-a făcut repartizarea cheltuielilor efectuate de către "FM România", nu a prezentat situații de lucrări sau rapoarte de lucru ale personalului dedicat activității "", timpul alocat executării acestor servicii precum și tariful acestora.

Referitor la TVA nedeductibilă în sumă de 17.236,15 lei, reclamanta a afirmat ca a fost legal dedusă deoarece au fost respectate prevederile art.146 alin.1 din Legea nr.571/2003 modificată și completată, și conține toate informațiile prevăzute de la art.155 alin. 5) din același act normativ.

Reclamanta susține ca prestările de servicii prevăzute în contractul nr.242/04.04.2007 reprezentând "servicii de consultanță financiară și management" sunt destinate operațiunilor taxabile deoarece "" nu dispune de personal și de mijloace de transport, administrarea societății fiind efectuată de "FM România" prin personalul acesteia, așa cum rezultă din contractul încheiat între părți.

Curtea constata ca in mod corect organele fiscale au reținut împrejurarea ca reclamanta nu a prezentat situații de lucrări sau rapoarte de lucru ale personalului dedicat activității sale, timpul alocat executării acestor servicii precum și tariful acestora iar din contractul menționat nu rezultă modul de calcul al acestor cheltuieli.

La data controlului "" nu avea angajați și nici nu exista un contract prin care "FM România" să fi pus personal la dispoziția "" astfel încât să se justifice cheltuielile efectuate.

In plus, Curtea constata ca in mod corect s-a reținut de către organele fiscale ca facturile în cauză cuprind și refacturarea de către "FM România" și cuprinderea în baza de impozitare a TVA a diverse sume care nu intră în sfera de aplicare a TVA sau sunt scutite de TVA, după cum urmează: diurna de deplasare, provizioane constituite, fondul de salarii, taxe, impozite și contribuții la bugetul de stat aplicate asupra fondului de salarii, tichete de masă, prime de concedii, asigurări auto, etc.

Astfel fiind, trebuie sa reținem că în ceea ce privește cheltuielile de protocol acestea sunt deductibile limitat, în acord cu prevederile art.21 alin.3) lit. a) din Legea nr.571/2003 modificată și completată: "cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit".

Raportat la dispoziția legală menționată, văzând și situația de fapt existenta conform căreia reclamanta a înregistrat pierdere fiscală în exercițiul fiscal încheiat, Curtea constata ca aceasta nu avea dreptul legal să deducă cheltuieli de protocol și deci nici TVA aferenta acestor cheltuieli.

Curtea constată că justificarea cheltuielilor de deplasare se face cu documente justificative legale, conform pct. 46 alin. 3) Titlul VI din nr.HG44/2004 modificată și completată, care prevede că: "Facturile sau alte documente legale emise pe numele salariaților unei persoane impozabile aflați în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unități similare, sunt aceleași documente prevăzute la alin. (1) pentru deducerea taxei pe valoarea adăugata, însoțite de decontul de deplasare. Aceleași prevederi se aplică și în cazul personalului pus la dispoziție de o alta persoană impozabilă sau pentru administratorii unei societăți comerciale".

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezulta ca reclamanta ar fi prezentat la data controlului documente justificative ale acestor cheltuieli.

Totodată Curtea constată că pentru carburanții auto achiziționați deducerea TVA poate fi justificată doar în acord cu dispozițiile pct.46 alin. 2) Titlul VI din nr.HG44/2004 modificată și completată, conform cărora "deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.64/2002, republicată, cu modificările ulterioare, dacă sunt ștampilate și au înscrise denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare a autovehiculului".

Curtea constata ca reclamanta nu a adus in fata organelor fiscale documente care să îndeplinească aceste condiții și să justifice taxa dedusă.

De asemenea, reclamanta nu a justificat TVA dedusă prin contracte de închiriere a autovehiculelor, situații de lucrări pentru reparații, etc. în ceea ce privește cheltuielile refacturate cu titlu de chirie autovehicule și cheltuieli cu reparații și întreținere autovehicule.

Reclamanta "" nu a prezentat situații de lucrări sau rapoarte de lucru din care să rezulte natura prestațiilor efectuate și modul în care acestea se justifică pentru necesitățile societății, se învederează faptul că aceste aspecte sunt reglementate și de prevederile pct. 48 din nr.HG44/2004 Titlul II referitor la impozitul pe profit, care prevede că:"48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piața sau orice alte materiale corespunzătoare;

- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate".

Reținând cele menționate, Curtea constată ca organul de inspecție fiscală a procedat în mod legal la stabilirea ca nedeductibilă a TVA în sumă de 17.236,15 lei.

În ceea ce privește diferența de TVA nedeductibilă în sumă de 2.416.339 lei TVA aferentă activității de construcții reprezentând bunuri și servicii achiziționate care au fost destinate realizării platformei logistice situate în localitatea Noi, Județul T, organele de inspecție fiscală au considerat această sumă ca TVA nedeductibilă întrucât la data întocmirii raportului de inspecție fiscală nu erau îndeplinite condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, motivat de faptul că investiția nu este finalizată și nu se poate stabili cu certitudine dacă la finalizarea acesteia proprietarul va opta pentru taxarea operațiunii de închiriere.

Pentru a analiza legalitatea acestei susțineri, Curtea raportează situația de fapt la dispozițiile legale incidente în cauză.

În fapt, Curtea constată că în perioada verificată (01.04.2008 - 30.06.2008) și la data finalizării inspecției fiscale (08.09.2008) imobilul situat localitatea Noi, Județul T nu era finalizat și recepționat, nu se cunoștea destinația viitoare a imobilului și nici nu a fost depusă la organele fiscale notificarea cu privire la opțiunea de taxare a operațiunilor de închiriere a imobilului. Însăși reclamanta a menționat că recepția obiectivului să se efectueze în luna octombrie 2008, adică la o data ulterioară finalizării inspecției fiscale, și că imediat după recepția imobilului va depune la organele fiscale notificare privind opțiunea de facturare cu TVA a serviciilor de închiriere a acestui obiectiv.

În ceea ce privește dispozițiile legale incidente in cauza, Curtea constată că în acord cu art.145 alin.2 lit. a) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, este deductibilă TVA aferentă achizițiilor daca acestea sunt destinate operațiunilor taxabile din punct de vedere al TVA:

"ART. 145 de aplicare a dreptului de deducere -

2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:

a) operațiuni taxabile; -."

Pe de alta parte, dispozițiile art.141 alin. 2 lit. e) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, stabilește faptul că operațiunile de închiriere de bunuri imobile sunt de regulă scutite de TVA, regulă de la care se poate deroga prin opțiunea expresă a persoanei impozabile în sensul taxării cu TVA și a acestor operațiuni de închiriere, așa cum prevede art.141 alin.3 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare:

"Următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă: -

e) arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile, cu următoarele excepții:

1. operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. închirierea de spații sau locații pentru parcarea autovehiculelor;

3. închirierea utilajelor și a mașinilor fixate definitiv în bunuri imobile;

4. închirierea seifurilor; -

3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) și f), în condițiile stabilite prin norme".

Data de la care se va exercita opțiunea de taxare cu TVA a operațiunilor de închiriere de bunuri imobile, și implicit deducerea TVA pentru aceste operațiuni este menționată expres de legiuitor in cuprinsul pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a art.141 din Codul fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004, așa cum au fost modificate prin nr.HG1.579/19.12.2007, care prevede faptul că opțiunea de taxare cu TVA a operațiunilor de închiriere de bunuri imobile, și implicit deducerea TVA pentru aceste operațiuni, se va exercita de la data înscrisă în notificarea depusă la organele fiscale.

Conform punctului 38 din nr.HG44/2004 "În sensul art.141 alin. (3) din Codul fiscal și fără să contravină prevederilor art.161 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operațiunile scutite de taxa prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, în ceea ce privește un bun imobil sau o parte a acestuia. În aplicarea alin. (1) un bun imobil reprezintă o construcție care are înțelesul prevăzut la art.141 alin. (2) lit. f) pct. 2 din Codul fiscal și orice teren. Opțiunea prevăzută la alin. (1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa nr.1 la prezentele norme metodologice și se va exercita de la data înscrisă în notificare. O copie de pe notificare va fi transmisa clientului."

Or, în cauză, în mod corect organele de inspecție fiscală au stabilit faptul că TVA aferentă activității de construcție a bunului imobile nu îndeplinește condițiile de deductibilitate.

În ceea ce privește TVA nedeductibilă în sumă de 1.598 lei, compusă din suma de 1.498 lei TVA aferentă unei facturi emise de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale reprezentând chiria pe trimestrul IV 2008 pentru un teren situat pe DN 6, și din suma de 100 lei TVA dedusă în mod eronat întrucât societatea a preluat în mod eronat în decontul de TVA aferent trimestrului II 2008 o TVA deductibilă în sumă de 2.489.845 lei iar din jurnalele de cumpărări rezultă o TVA deductibilă în sumă de 2.489.745 lei, Curtea constata ca in Decizia nr.2.528/258/18.11.2008 organele fiscale au reținut că reclamanta nu a formulat nici un motiv de contestare prin care să prezinte argumente de fapt și de drept în susținerea contestației. Astfel contestația reclamantei a fost respinsă pentru aceasta suma ca fiind nemotivată, în aplicarea dispozițiilor art.206 alin.1 lit. c) din nr.OG92/2003 modificată și completată, potrivit căreia: contestația se formulează în scris și va cuprinde: motivele de fapt și de drept", coroborat cu prevederile pct.12.1 lit. b) din Ordinul nr.519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea Titlului IX din nr.OG92/2003 republicată, privind Codul d e procedură fiscală conform cărora: Contestația poate fi respinsă ca: nemotivată, în situația în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluționării".

În ceea ce privește dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.5817/09.09.2008 Curtea constată că măsura dispusă de către acestea în sarcina reclamantei constă în îndeplinirea următoarelor obligații: recalcularea profitului impozabil și a impozitului pe profit aferent anilor 2005, 2006 și 2007 luând în considerare cheltuielile aferente obiectivului de investiții nefinalizat "Centrul Noi" ca și cheltuieli nedeductibile; înregistrarea în registrul de evidență fiscală a cheltuielilor aferente obiectivului de investiții nefinalizat ca și cheltuieli nedeductibile pentru perioada 2005 - iunie 2008; depunerea de declarații rectificative pentru declarațiile cod 101 depuse pentru anii 2005, 2006, 2007 și semestrul I 2008.

Reclamanta a contestat decizia nr.14/16.10.2008 prin care a fost respinsă contestația sa împotriva dispoziției nr.5817/09.09.2008 susținând că inspecția fiscală parțială a avut ca obiectiv controlul legalității sumelor din deconturile de TVA cu opțiune la rambursare pentru perioada 01.04.2008 - 30.06.2008 iar măsurile dispuse prin dispoziția atacată depășesc această perioadă, vizând o perioadă fiscală neverificată. Se arată totodată că cheltuielile de natura furnizării energiei electrice la locația unde se realizează obiectivul de investiții, dobânzile bancare și dobânzile aferente creditului utilizat pentru finanțarea obiectivului de investiție sunt cheltuieli aferente perioadei fiscale în care s-au înregistrat în contabilitate.

Curtea constată că deși într-adevăr controlul organelor fiscale a vizat perioada 01.04.2008 - 30.06.2008 măsurile dispuse de către aceste organe în sarcina reclamantei pentru perioada care excede controlului sunt justificate de prevederile art.105 din nr.OG92/2003 conform cărora trebuie avute în vedere în cadrul controlului fiscal toate stările de fapt și raporturile juridice relevante pentru impunere. Față de această prevedere legală organele de control fiscal au avut în vedere consecințele generate de înregistrările în contabilitate a unor cheltuieli aferente imobilizărilor corporale în curs, împrejurare ce are drept consecință înregistrarea unui pierderi fiscale aferente perioadei 2005 - 2008 fapt ce contravine dispozițiilor Legii nr.571/2003 și nr.HG44/2004.

Curtea constată că în mod corect, raportat la dispozițiile mai sus menționate, organele fiscale au constatat că reclamanta a inclus pe cheltuielile exercițiilor financiare ale perioadei 2005 - 2008 unele costuri pentru construirea Centrului logistic din Noi, împrejurare ce a condus la înregistrarea de pierderi fiscale în situația în care obiectivul nu a fost finalizat și nici nu a fost utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative, astfel cum se menționează în art.24 alin.2 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Reținând situația de fapt expusă, văzând și dispozițiile legale invocate Curtea va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.

Constatând culpa procesuală a reclamantei în declanșarea litigiului, conform art.274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta "", cu sediul în T, str. C-tin nr.3,.1, jud. T, la av. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- A, jud. T și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - INSPECȚIA FISCALĂ - SERVICIUL PERSOANE JURIDICE 2, cu sediul în T, Calea nr. 11, jud. T, ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2010

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

RED:/04.03.10

TEHNORED:/04.03.10

5.ex./SM/emis 3 com./

Se comunică:

- reclamantă - "", - T, str. C-tin nr.3,.1, jud. T, la av.

- pârât 1 - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, - T,- A, jud. T

- pârât 2 - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - INSPECȚIA FISCALĂ - SERVICIUL PERSOANE JURIDICE 2, - T, Calea nr. 11, jud.

Președinte:Diana Duma
Judecători:Diana Duma

#Judecator Diana Duma

Contestație act administrativ fiscal. Sentința 59/2010. Curtea de Apel Timisoara

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Sentința 59/2010. Curtea de Apel Timisoara